Pretentii. Decizia nr. 1786/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1786/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 2887/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1786
Ședința publică de la 03 Aprilie 2015
Completul constituit din:
Președinte: M. M.
Judecător: S. A. C.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant S. ,,E.” Rovinari pentru membrul de sindicat B. D., cu sediul în Rovinari, ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 5251/15.12.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâta S.C. C. Energetic Oltenia SA, cu sediul în Târgu-J., ., nr. 5, jud.Gorj, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata-pârâtă consilier juridic L. D., cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat și motivat în termen legal, iar în cadrul procedurii prealabile intimata-pârâtă a formulat și depus la dosar întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Cutea, în baza art. 482 raportat la 244 și 394 Noul Cod de proc.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic D. L. pentru intimata-pârâtă pune concluzii de respingere a apelului promovat și de menținere drept temeinică și legală a sentinței atacate, soluția dată de prima instanță fiind justă în raport de situația de fapt.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 5251 din 15.12.2014 a respins excepția inadmisibilității, invocată de către reclamant.
A respins acțiunea principală formulată de către reclamantul S.,,E.” Rovinari, în numele și pentru membrul de sindicat B. D., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. Energetic Oltenia SA, suma de 946,05 lei fiind încasată necuvenit.
A respins cererea reconvențională formulată de către pârâta C. Energetic Oltenia S.A., ca fiind rămasă fără obiect, suma de 946,05 lei acordată necuvenit reclamantului fiindu-i deja reținută, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
În fapt, reclamantul B. D. este salariatul Societății C. Energetic Oltenia S.A. și membru al Sindicatului E. Rovinari făcând parte din organele de conducere ale organizațiilor sindicale, sindicatul fiind afiliat Federației Naționale Mine E. .
S-a solicitat de către reclamant restituirea sumei de 946,05 lei, reținută nelegal iar pârâta S.C. C. Energetic Oltenia SA, pe cale reconventionala a solicitat obligarea reclamantului la restituirea sumei de 946,05 lei incasata de la angajator fara just temei, in situația in care se va admite cererea petentului.
Cât privește cererea reconvențională, s-a apreciat de către reclamant că aceasta este inadmisibilă întrucât intimata avea la îndemână o acțiune în realizare și conform art. 35 c.p.c., pentru admisibilitatea acțiunii în constatare, condiția este ca partea să nu poată cere realizarea dreptului dedus judecății.
Excepția inadmisibilității invocată de către reclamant nu este întemeiată și a fost respinsă ca atare în condițiile în care acțiunea în pretenții este strâns legată de acțiunea principală iar pârâta, pe cale reconvențională a solicitat chiar restituirea sumei încasată fără just temei și nu constatarea existenței debitului cum a interpretat reclamantul, așa încât, nu sunt întrunite prevederile art.35 c.p.c., în caz contrar încălcându-se dreptul de acces la justiție al pârâtei.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a constatat că acțiunea promovată de reclamant nu este întemeiată.
Potrivit art.28(l) din Contractul Colectiv de munca încheiat la nivelul unității, ,,Membrii organelor de conducere ale organizațiilor sindicale care au calitatea de salariați ai . SA pot beneficia de pana la 5 zile libere plătite pe luna pentru desfășurarea activităților sindicale”.
Ori din verificarea fiselor de pontaj pentru luna octombrie 2013 rezultă ca petentul B. D., in calitate de membru al organului de conducere al Sindicatului E. Rovinari, s-a pontat 14 zile in activitate sindicala, deși numărul maxim de zile prevăzut era de 5 zile, nefiind aprobat nici un protocol de către Comisia Paritară, prin care sa se deroge de la prevederile art.28 din CCM, privind numărul zilelor libere plătite pentru desfășurarea activității sindicale.
Așadar, este lipsită de relevanță susținerea reclamantului în sensul că nu datorează suma de 946,05 lei întrucât, în urma recalculării, cele 9 zile pontate nelegal totalizează suma de 918 lei iar diferența este reprezentată de cele 3 tichete de masă în valoare de 28,05 lei, aspecte necontestate de reclamant.
Potrivit art.256 codul muncii ,,salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie”.
D. urmare, raportat la înscrisurile existente în dosar, se constată că în mod întemeiat s-a procedat la reținerea sumei încasate necuvenit de către reclamant astfel încât, cererea acestuia, de restituire a sumei precizate mai sus ,va fi respinsă, în contradictoriu cu pârâta.
Sub aspectul cererii reconvenționale, se reține de către instanță că, suma solicitată de pârâta S.C. C. Energetic Oltenia SA pe cale reconvențională, a fost deja reținută reclamantului pe statul de plată și ca atare se va respinge această cerere ca fiind rămasă fără obiect. În raport de dispozițiile art.453 c.p.c., a fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de către reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul S.,,E.” Rovinari, în numele și pentru membrul de sindicat B. D.,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Un prim motiv de apel se referă la acordarea mai mult decât s-a cerut și greșita nereținere a inadmisibilității acțiunii.
Astfel instanța, în lipsa unei precizări la acțiune, a modificat cadrul procesual cu care a fost investita, încălcând principiul disponibilității ce guvernează procesul civil.
Este bine știut faptul că actual Cod de Procedură Civilă reglementează expres principiile fundamentale ale procesului civil, într-un capitol distinct al Titlului preliminar 2, printre care și principiul disponibilității procesului civil. (art. 9, al. 2. Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.) În lumina acestui principiu, instanța va putea statua numai în limitele obiectului stabilit prin cererea de chemare în judecată, pronunțându-se asupra a tot ceea ce s-a cerut, dar în același timp doar asupra a ceea ce s-a cerut.
Ori prin cererea de reconvențională, pârâta-reclamanta S. CEO S.A., a solicitat „să constatați că numele acordate necuvenit trebuie restituite”.
Reținerea instanței în sensul că „ acțiunea în pretenții este strâns legată de acțiunea principală iar pârâta, pe cale reconvențională a solicitat chiar restituirea sumei încasata fără just temei și nu constatarea existenți debitului cum a interpretat reclamantul, așa încât, nu sunt întrunite prevederile art. 3 5 c.p.c.. in caz contrar încălcându-se dreptul de acces la justiție al pârâtei.” este eronată, reclamanta neformulând o acțiune în pretenții.
Ca atare, în mod greșit instanța a respins cererea reconvențională ca rămasă fără obiect câtă vreme prin cererea reconvențională, s-a solicitat doar constatarea plății de către unitate a sumelor ca fiind necuvenite și nu obligarea reclamantului la plata acestor sume, câtă vreme s-a susținut în permanență, că sumele au fost reținute de unitate anterior promovării cererii de chemare în judecata.
2. Pornind de la primul motiv de apel, se impune respingerea cererii reconvenționale respectiv a capătului de cerere în constatare ca inadmisibilă petenta având la îndemână o cerere în realizare. Potrivit Cod pr.civ, pe calea acțiunii în constatare se poate solicita constatarea existenței sau inexistenței unui drept și nu constatarea unei situații de fapt.
Teza finală a dispozițiilor mai sus menționate consacră și caracterul subsidiar al acțiunii în constatare fata de acțiunea în realizare.
Prin urmare, textul art. 35 Cod pr.civ. impune, pentru admisibilitatea acțiunii în constatare condiția ca partea sa nu poată cere realizarea dreptului dedus judecații.
In speța, prin acțiunea formulata, reclamanta a solicitat sa se constate o situație de fapt, respectiv sumele acordate trebuie restituite.
3. Instanța a confundat rămânea cererii fără obiect, cu respingerea acțiunii ca nefondată. Și în condițiile în care instanța ar fi calificat cererea ea o acțiune în pretenții, acesta ar fi trebuit respinsă ca nefondata și nu ca rămasă fară obiect, câtă vreme reclamanta a arătat că nu solicită obligarea pârâtului la plata sumele menționate in cererea reconvențională întrucât sumele au fost reținute anterior promovării cererii reconvenționale și acțiunii introductive.
4.Operațiunea juridică prin care instanța putea să ajungă la o soluție de neplată a unor sume de către ambele părți, ar fi fost de a admite acțiunea reclamantului (întrucât sumele au fost reținute fara ca la bază să existe un titlu executoriu), de a admite cererea reconvențională în pretenții (dacă s-ar fi solicitat obligarea reclamantului la plata unor sume și daca o astfel de cerere ar fi fost soluționata favorabil, admisa ca fondată) și de a constata intervenita compensația legală.
Ca și temei de drept urmau a fi avut în vedere disp. din Codul Civil:
Art. 1.616. - Datoriile reciproce se sting prin compensare până la concurenta celei mai mici dintre ele.
Art. 1.617. -(1) Compensația operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor, și care au ca obicei o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeași natură.
(2) O parte poare cere lichidarea judiciară a unei datorii pentru a putea opune compensația.
Desigur că analizând pe fond cererea reconvențională apare ca nefondată, însă soluția instanței de a respinge cererea reconvențională ca rămasă fără obiect, fără a analiza fondul cauzei este una nelegală.
5. Cu privire la cererea de chemare în judecată instanța a pronunțat greșit o soluție de respingere. Indiferent de modul legal sau nelegal de acordare a sumelor salariaților acestea nu puteau fi recuperate de către unitate în lipsa unui titlu executoriu.
Asupra motivelor de nelegalitate indicate prin acțiunea introductivă de către reclamant instanța nu s-a pronunțat. A arătat faptul că, este salariatul Societății C. Energetic Oltenia S.A. și membru al Sindicalului E. Rovinari așa cum reiese din împuternicirea expresă în raport de disp. art. 28. al. 2 din L. 62/2011. De asemenea fac parte din organele de conducere ale organizațiilor sindicale, sindicatul fiind afiliat Federației Naționale Mine E.. Tocmai apartenența la organizația sindicală a avut ca și consecință supunerea sa la diverse discriminări și opresiuni din partea angajatorului, aceasta nefiind prima dată când a apelat la instanță pentru a-și câștiga drepturile legale.
Astfel fără nici o justificare în ianuarie 2014 unitatea i-a reținut, suma de 159,04 plus 263 lei plus 407 lei plus 28,05 lei figurând în extrasul drepturilor Bănești-chenzina a II-a (fluturaș ) „Imputație 1, 2,3 și 5,„ iar în luna februarie 2014 suma de 406 lei figurând în extrasul drepturilor Bănești -chenzina a II-a (fiuturaș), imputație 3. Ca atare unitatea i-a reținui nelegal suma de 1263,09 lei.
Potrivit disp. art. 159 C. Muncii salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă iar pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
De asemenea nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, iar reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
În conformitate cu dispozițiile art. 254 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
In lipsa dovezii cu privire la consimțământul expres al salariatului pentru reținerea din salariu a vre-unei sume, angajatorul trebuia să obțină titlul executoriu în condițiile impuse de dispozițiile art. 169 Codul muncii, indiferent de susținerea sa.
Opinează că oricum nu datorez nici o sumă angajatorului, astfel că Sindicalul E. Rovinari s-a adresat cu cerere 1468/11.02.1014 unității angajatoare pentru a comunica ce reprezintă reținerile salariate, baza legală și din ordinul cui s-au efectuat, atât pentru mine cât și pentru ceilalți colegi ai mei membrii în organele de conducere ale unității, răspuns pe care nu l-a primit nici azi.
Instanța de fond nu a analizat nici unde acest motiv, neexistând în considerente nici o mențiune referitoare la reținerea sumelor în lipsa acordului salariatului ori a unui titlu executoriu.
6. Referitor la fondul cauzei, așa cum a arătat și prin întâmpinarea la cererea reconvenționala, cu privire la adresa 2671/06.12.2013, prin care s-a stabilit că „conducerea Sindicatului Liber E. Rovinari nu are dreptul la nici o zi liberă plătită,, pe lângă caracterul abuziv și discriminatoriu al acesteia, solicită a se observa ca aceasta este o notă internă, care nu a fost adresată sindicatului și care nu produce nici a consecință juridică, neconstituind titlu executoriu.
Instanța nu a avut în vedere faptul că tichetele de masă nu pot fi transformate în bani, nici pe fondul cauzei susținerea intimatei nu este reală.
Având in vedere disp. art. 28. al. 2 din CCM numărul de zile se acordă și în raport de numărul de membrii de sindicat respectiv 20 de zile libere la 500 de salariați membrii („Numărul total de zile libere plătite este de 20 de zile medie lunară/500 de salariați calculat proporțional cu numărul de salariați programat pentru fiecare subunitate”.) Cum S. E. Rovinari avea un număr de 1824 de membrii, se cuveneau a fi acordate un număr total de 73 de zile libere.
Inițial a împărțit între salariații ce fac parte din organele de conducere sindicală cele 73 de zile, câte 5 zile pentru salariați tesa și 3 zile pentru cei în producție. Conducerea unității a apreciat că salariații ce sunt organe de conducere dar care lucrează in producție nu pot beneficia de zilele libere, întrucât ar prejudicia bunul mers al societății.
Prin adresa numărul 99/29.03.2013 s-au adresat conducerii COO indicând că majoritatea membrilor Comitetului de Conducere lucrează direct în producție (CFL, personal de tură, șefi echipă, sudori etc) astfel că programarea lor pentru activitate sindicală ar perturba procesul de producție, propunând ca cele 73 de zile libere plătite pentru activități sindicale să fie repartizate unor membri din Biroul Executiv, cerere aprobată de către Directorul General.
O adresă similară a fost efectuată si către conducerea subunității SE Rovinari, adresa nr. 234/26.09.2013, aprobată și de către Director de subunitate P. I..
Astfel s-a stabilit ca cele 73 de zile să fie împărțite între cei 5 salariați ce fac parte din organele de conducere ale Sindicatului.
Acest acord este aprobat de unitate și este unul perfect legal, reprezentând voința părților, în contextul în care oricum salariații nu sunt pontați nemotivat.
O astfel de convenție este legală în raport de disp. art. 153 din L. 62/2011 text ce prevede:
„ Art. 153. - Conform principiului recunoașterii reciproce orice organizație sindicală legal constituită poate încheia cu un angajator sau cu o organizație patronală orice alte tipuri de acorduri, convenții sau înțelegeri, în formă scrisă, care reprezintă legea părților și ale căror prevederi sunt aplicabile numai membrilor organizațiilor semnatare.”
Ca atare, CCM prevede drepturile minimale „cel mult 5 zile,, de la care se poate deroga, deci se puteau negocia mai multe zile.
Instanța a confundat interpretarea clauzelor contractuale care este un atribut al Comisiei Paritare, cu modificarea clauzelor CCM care este un atribut al Comisiei de Negociere cu posibilitatea încheierii unui acord doar între o organizație sindicală (reprezentativă sau nu la nivel de unitate, semnatara sau nu a CCM) dată de art. 153 din L. 62/2011.
Înțelegerea dintre unitate și angajator privind repartizarea celor 73 de zile libere plătite pentru activități sindicale membrilor din Biroul Executiv este una legală, astfel că în mod corect ar fi trebuit și pe fond respinsă cererea reconvențională.
În drept, își întemeiază cererea pe disp. art. 466-482 C. Proc.Civ.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Apelul este fondat.
Primele două motive de apel privind încălcarea principiului disponibilității, respectiv greșita soluționare a excepției inadmisibilității sunt neîntemeiate, pentru că obiectul cererii reconvenționale nu este reprezentat de o acțiune în constatare, ci de o acțiune de obligare a salariatului la „restituirea sumei de 946,05 lei încasată de la angajator fără just temei”, astfel cum reiese din primele rânduri ale cererii, deci de o acțiune în realizare.
Al treilea motiv de apel critică greșita respingere a cererii reconvenționale ca fiind rămasă fără obiect, motiv care este fondat, dar prin prisma considerentelor expuse în al patrulea și al cincilea motiv de apel.
Astfel, potrivit disp. Art. 254 C. muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Totodată, în raport de disp. Art. 169 C. muncii, nicio reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, iar reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Curtea constată că intimatul nu a justificat nici cauza de excepție, astfel cum este reglementată de disp. alin. (3) al Art. 254 C. muncii:
„În situația în care angajatorul constată că salariatul său a provocat o pagubă din vina și în legătură cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o notă de constatare și evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul părților, într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării.”
Prin urmare, modul în care angajatorul a operat reținerile din salariul reclamantului, fără ca aceasta să fi fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă este unul care nu respectă prevederile legale, motiv pentru care cererea introductivă de chemare în judecată trebuie admisă.
De asemenea, și cererea reconvențională este admisibilă, de vreme ce prin aceasta, se solicită contravaloarea zilelor libere plătite în mod necuvenit, la care se adaugă restituirea contravalorii tichetelor de masă, calculate în raport de timpul efectiv lucrat.
Astfel, potrivit disp. art. 28 din CCM, membrii organelor de conducere ale organizațiilor sindicale pot beneficia de maxim 5 zile libere plătite pe lună – „până la 5 zile” -, pe când, reclamantul a fost pontat în luna octombrie cu 14 zile libere plătite.
Alineatul 2 al acestui articol reprezintă o exemplificare a modului de repartizare a zilelor libere plătite, care potrivit primului alineat nu pot depăși un prag maxim de 5 zile pentru fiecare lider sindical.
De asemenea potrivit art. 31 din CCM, modalitățile de întocmire a evidenței timpului destinat activităților sindicale trebuie stabilite de către comisia paritară, iar prin hotărîrea nr. 12/13 11 2013 a comisiei paritare nu au fost aprobate protocoalele propuse la nivel de subunități.
Apelantul nu a dovedit cum o simplă propunere care provine de la un sindicat, chiar dacă poartă o viză de aprobare de la conducere poate constitui o înțelegere scrisă în sensul art. 153 din legea nr. 62/2011, ci reprezintă cel mult un protocol care trebuia supus aprobării comisiei paritare, în raport de prevederile din CCM aplicabil.
În cazul în care tichetele de masă au fost încasate în mod necuvenit, este posibilă restituirea contravalorii acestora, în conformitate cu prevederile disp. art. 256 c. muncii, deoarece o altă interpretare ar putea conduce la o îmbogățire fără justă cauză a salariatului care a primi tichete de masă, fără o justificare legală.
Prin urmare, potrivit disp. art. 480 NCPC, apelul va fi admis.
Va schimba sentința în sensul că va fi admisă atât acțiunea, cât și cererea reconvențională.
Va fi obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 946,05 lei, reprezentând rețineri nelegale din salariu.
Va fi obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 946,05 lei, sumă încasată necuvenit.
Va dispune compensarea acestor sume, în raport de disp. art. 1616 și 1617 C. civil, astfel cum au fost invocate de către apelant, astfel încât se vor lichida datoriile pe care părțile le au între ele.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-reclamant S. ,,E.” Rovinari, pentru membrul de sindicat B. D., cu sediul în Rovinari, ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 5251/15.12.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâta S.C. C. Energetic Oltenia SA, cu sediul în Târgu-J., . nr. 5, jud. Gorj.
Schimbă sentința în sensul că:
Admite acțiunea și cererea reconvențională.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 946,05 lei, reprezentând rețineri nelegale din salariu.
Obligă reclamantul să plătească pârâtei suma de 946,05 lei, sumă încasată necuvenit. Dispune compensarea acestor sume.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 Aprilie 2015.
Președinte, M. M. | Judecător, S. A. C. | |
Grefier, A. Golașu |
Red.jud.S.A.C.
Jud.fond D. C.
Teh.red. A.G./4 ex.
Data: 27 04 2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 794/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
