Acţiune în constatare. Decizia nr. 1039/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1039/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 2397/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1039/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. Ț.
Judecător F. D.
Judecător O. C. G.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta reclamantă Ș. C., împotriva sentinței civile nr.3628 din data de 11.06.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința a răspuns apelanta reclamantă Ș. C. asistată de avocat A. P., lipsind intimata pârâtă .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Instanța aduce la cunoștință apelantei că divergența privește soluționarea apelului declarat în cauză după care, nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța declară terminată cercetarea judecătorească în apel și a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra apelului de față.
Avocat A. P. pentru apelanta reclamantă Ș. C., a depus la dosarul cauzei adeverință eliberată de intimata, din care rezultă, că aceasta a fost angajata societății în perioada 09.03.1981 până la 03.02.1997, iar în perioada de la 09.03.1981 până la 31.12.1991 și de la 20.09.1994 până la 03.02.1997 a avut meseria de rectificator și a desfășurat activitatea în cadrul secției sculărie.
A pus concluzii de admiterea apelului, a se constata că activitatea desfășurată în cadrul societății s-a desfășurat în condiții de grupa I de muncă, în procent de 100%, pentru perioada 09.03._97 și obligarea pârâtei să elibereze o adeverință din care să rezulte că activitatea desfășurată a fost în condiții de grupa I de muncă în procent de 100%, pentru perioada solicitată. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul D. prin sentința civilă nr.3628 de la 11.06.2014 a respins cererea formulată de reclamanta Ș. C. în contradictoriu cu parata ..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta Ș. C. a fost angajata unității pârâte în perioada dedusă judecății, respectiv, 09.03._97, așa cum rezultă din mențiunile carnetului de muncă, precum și din recunoașterea pârâtei din întâmpinare.
Raporturile de muncă se derulau în baza unui contract individual de muncă, aceasta desfășurând activitatea de rectificator.
Activitatea reclamantei s-a desfășurat în cadrul Diviziei Aparataj Electric, secția Mecanică.
Din depoziția martorului I. D. a rezultat că reclamanta a lucrat ca rectificator în perioada 1981-1997 și că această activitatea presupune cea mai fină prelucrare a metalelor prin așchiere cu material abraziv.
Pietrele abrazive erau pe bază de siliciu și de cuarț. Se folosea cuarț artificial. Piesele erau răcite cu emulsie care emana vapori pe care ii inhala.
In urma operațiunilor efectuate se degaja un praf, pulberi abrazive.
Programul de lucru era de 8 ore, întregul program desfășurându-se în aceleași condiții cu noxe.
A mai arătat martorul că în secție unitatea acorda grupa de muncă la sudori, termiști tratamentiști, la galvanizare.
Toți rectificatorii din secție au obținut recunoașterea grupei în instanță.
Din probele administrate, s-a constatat că activitatea desfășurată de reclamantă în cadrul pârâtei, astfel cum este descrisă de martorul I. D., nu poate fi încadrată în prevederile Ordinul 50/1990, Anexa 1, pct. 8 in baza căruia își întemeiază reclamanta acțiunea. Reclamanta nu a făcut dovada că operațiunile efectuate de șlefuire și polizare se făceau cu pietre abrazive naturale din cuarț, aceasta fiind condiția esențială pentru încadrarea în grupă I de muncă pe acest articol, condiție care îl deosebește de punctul 34 din Anexa II a aceluiași ordin.
Operațiunile efectuate nu se circumscriu celor prevăzute la pct. 8 Anexa 1 din Ordinul nr. 50/1990: Fabricarea abrazivilor din cuarț (toate operațiile aferente procesului de fabricație). Șlefuirea și polizarea cu abrazive naturale din cuarț.
În aceste condiții, instanța a reținut că activitatea desfășurată de reclamantă pe perioada dedusă judecății nu îndeplinește condițiile art. 8 din Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 50/1990
Reținând că solicitarea având ca obiect constatarea grupei a I a de muncă pentru activitatea desfășurată în cadrul pârâtei este neîntemeiată, pe cale de consecință, instanța a respins și cererea având ca obiect obligarea acesteia la emiterea unei adeverințe în acest sens.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat acțiunea ca fiind neîntemeiată și a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs (calificat apel) reclamanta Ș. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că, în fapt, prin acțiunea introductivă a arătat că în perioada solicitată a fost angajată a societății pârâte și poate dovedi că activitatea pe care o desfășura presupunea operațiuni de rectificare și finisare cu pietre abrazive din cuarț iar această activitate o desfășura în tot timpul programului de lucru. A solicitat să se mai constatate că dispozițiile Ordinului 50/1990, anexa I punctul 8 sunt incidente în cauză.
Precizează că a înțeles să invoce și practica Tribunalului D. și a Curții de Apel C. în cauzele similare prin care colegii săi și-au valorificat drepturile derivând din încadrarea muncii desfășurate în condițiile grupei I de muncă.
Susține că martorii audiați au relatat că activitatea pe care o făcea presupunea operațiuni de rectificare și finisare cu pietre abrazive din cuarț, au mai precizat că această activitate o desfășura în tot timpul programului de lucru.
Dispozițiile Ordinului 50/1990, anexa I punctul 8 sunt incidente în cauză.
Operația de rectificare este ultima prelucrare mecanică prin așchiere pe care o suferă piesa de executat. Această operație (rectificare) dă piesei atât cote de precizie micrometrică conform desenului, cât și planeitate și paralelism de înaltă precizie.
Aceasta este si operația de șlefuire finisare la care se face referire. În nomenclatorul meseriilor din . există meseria de șlefuitor.
Operația de rectificare se execută cu ajutorul pietrelor abrazive din cuarț. În urma operației de rectificare rezultă pulberi metalice, pulberi abrazive și pulberi din emulsia folosită pentru răcirea piesei. O mare parte din aceste pulberi sunt dispersate în atmosferă fiind inhalate de muncitor, care se află la cel mult 0,5 m de piatra abrazivă. Lichidul de răcire are numai rolul de răcire al piesei, nu și cel de reținere al pulberilor metalice și abrazive. Acest rol ar trebui să îl aibă ventilația și aspirația mașinilor. După cum au precizat și martorul audiat, în secția sculărie nu au avut nici ventilație și nici aspirație.
A mai arătat că martorul audiat a relatat ceea ce își amintea, dar a depus sentința pe care a obținut-o, fiind colegul său și desfășurând aceeași activitate.
A invocat de asemenea și Decizia nr. 9594/05.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr.2961. 3/2006 (dosar în care s-a efectuat o expertiza tehnică de specialitate, în prezent nu mai este posibila o astfel de probă), Sentința nr. 577/16.02.2009 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr.6436.3/2007, rămasă definitivă și irevocabilă; Sentința nr. 2723/04.06.2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr.3264/63/ 2010, rămasă definitivă și irevocabilă.
A arătat că toți colegii de muncă și-au valorificat adeverințele eliberate de . instanța a reținut această stare de fapt și a făcut aplicarea jurisprudenței CEDO - Cauza B. împotriva României - prin care a fost constată încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului pe motiv că sistemul judiciar românesc nu asigură stabilitatea circuitului juridic prin faptul că permite pronunțarea în cauze identice a unor soluții contradictorii și diametral opuse.
Instanța s-a pronunțat practic pe inadmisibilitate, care este o excepție și nu pe fondul cauzei. Mai mult, reține ca practica judiciară a Tribunalului D. și a Curții de Apel C. nu reprezintă izvor de drept și nu este obligatorie pentru instanță.
A susținut și susține că instanța este competenta sa examineze pretențiile sale, prin prisma dispozițiilor Legii 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă,respectiv art.70 si urm si art.281 si Codul Muncii, litigiul dedus judecații fiind un conflict de muncă.
Totodată, solicită să se constate ca nu s-a formulat cerere de nominalizare într-o grupă sau alta de munca, prerogativa ce nu aparține instanței conform art. 6 din Ordinul 50/1990, ci s-a cerut sa se constate că activitatea desfășurată de reclamant intră sub incidența Ordinului 50/1990, anexa 1.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, schimbarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și constatării că activitatea desfășurată în cadrul societății pârâte s-a desfășurat în condiții de grupa I de muncă, în procent de 100%, pentru perioada solicitată, urmând a fi obligată pârâta să-i elibereze o adeverință din care să rezulte că activitatea desfășurată în cadrul societății pârâte s-a desfășurat în condiții de grupa I de muncă, în procent de 100%, pentru perioada solicitată.
S-a procedat la regularizarea cererii de apel, potrivit dispozițiilor art. XV din Legea nr. 2/2013.
Intimata nu a depus la dosar întâmpinare.
La termenul din data de 12.02.2015 instanța a calificat calea de atac exercitată în cauză ca fiind apelul și nu recursul.
Pentru dovedirea motivelor de apel, apelanta a depus la dosar înscrisuri – practică judiciară, extras din „Cartea rectificatorului” și adeverința nr. 696/24.02.2015
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe și motivele de apel, Curtea constată că apelul este nefondat.
Dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 au stabilit modalitatea de încadrare în grupele I și II de muncă în sensul că, după ce la art. 1 si 2 s-au prevăzut în mod expres locurile de muncă, activitățile si categoriile profesionale beneficiare de grupe de munca, încadrarea salariaților realizându-se ca urmare a regăsirii acestora în una din situațiile cuprinse în Anexele I și II, prin art. 3 s-a prevăzut posibilitatea ca alți salariați, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații, să fie beneficiari a unei grupe de munca, prin asimilare, ca urmare a desfășurării efective a activității în aceleași condiții cu personalul încadrat în grupe de muncă conform anexelor.
De asemenea, potrivit pct. 6. din Ordin, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Analizând incidența acestor dispoziții legale prin prisma probelor administrate, Curtea va reține că în mod corect a reținut prima instanță că în cauză nu s-a făcut dovada că apelanta reclamantă îndeplinește condițiile de încadrare în grupa I de muncă direct, ca urmare a regăsirii în una din situațiile cuprinse în Anexa I la Ordinul 50/1990, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Astfel, prin cererea introductivă apelanta a solicitat instanței să constate că activitatea desfășurată în cadrul societății în funcția de rectificator se încadrează în grupa I de muncă, dată fiind incidența dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa I, pct. 8.
Prin urmare, respectând principiul disponibilității consacrat de art. 9 NCPC, instanța era chemată să stabilească, în concret, dacă activitatea desfășurată de apelanta reclamantă se încadrează în grupa I de muncă, conform pct. 8 din Anexa I la Ordinul 50/1990, prin raportare la atribuțiile efective ale meseriei și la condițiile de munca în care și-a desfășurat activitatea.
Din cuprinsul adeverinței nr. 696/24.02.2015 rezultă că în perioadele 09.03.1981 – 31.12.1991 și 20.09.1994 – 03.02.1997, apelanta a avut meseria de rectificator în cadrul Fabricii Sculărie, iar în perioada 01.01.1992 – 20.09.1994 și-a desfășurat activitatea în cadrul Diviziei Aparataj Electric – At. Reparații SDV – uri, având aceeași meserie.
Angajatorul – intimata din cauză - a făcut demersurile necesare și a stabilit locurile de muncă ce se încadrează în grupele I și II de muncă, însă activitatea prestată de reclamantă – rectificator - nu a fost încadrată în grupa I de muncă, fiind încadrate în grupe de muncă alte locuri de muncă și meserii/funcții atât la nivelul Diviziei Aparataj Electric, cât și al Fabricii Scule Dispozitive și Verificatoare.
Prin urmare, unitatea a făcut dovada ca a efectuat procedurile legale privind încadrarea locurilor de munca și a activităților in grupe de munca, apreciind însă că locul de munca al apelantei nu este încadrabil ca urmare a neîndeplinirii condițiilor impuse de lege.
De asemenea, operațiunile prevăzute la Anexa nr. 1 pct. 8 au în vedere „Fabricarea abrazivilor din cuarț (toate operațiile aferente procesului de fabricație). Șlefuirea și polizarea cu abrazive naturale din cuarț”.
Ori, pentru dovedirea desfășurării acestor operațiuni, la solicitarea apelantei s-a administrat proba testimonială, din declarația martorului I. D. rezultând că activitatea desfășurată de reclamantă a constat în prelucrarea metalelor prin așchiere cu pietre abrazive pe bază de siliciu și cuarț artificial.
Prin raportare la această situație de fapt, în mod corect a concluzionat așadar instanța că această activitate nu se circumscrie operațiunilor avute în vedere de legiuitor la pct. 8 din Anexa I, soluționând cauza pe fond, și nu pe excepția inadmisibilității acțiunii, așa cum a susținut apelanta.
De altfel, prin motivele de apel nu s-a făcut vreo referire la aceste constatări ale instanței, ci s-au reiterat aspecte referitoare la specificul operațiunii de rectificare, în urma căreia rezultau pulberi abrazive și pulberi din emulsia folosită pentru răcirea piesei.
Nici aceste critici nu vor putea fi primite însă deoarece beneficiul grupei de munca nu se poate acorda doar prin raportare la eventuale condiții dificile sau grele de munca, fiind necesar ca activitățile, condițiile sau locul de munca sa fie din cele prevăzute in mod expres in Anexa I la Ordinul 50/1990.
În acest context, nu este permisă extinderea sferei de aplicare a ordinului la alte categorii de beneficiari pe considerentul că altminteri s-ar crea o discriminare între apelanta reclamantă si alți colegi care au obținut hotărâri judecătorești, activitățile realizate trebuind sa fie analizate de fiecare dată în concret și prim prisma dispozițiilor legale ce reglementează situația juridică dedusă judecații.
Prin urmare, hotărârile judecătorești date în favoarea unor colegi ai apelantei nu impun acordarea grupei I de muncă în mod automat, neputând fi supuse comparației condițiile de muncă concrete în care și-au desfășurat activitatea persoane diferite, cu atât mai mult cu cât și probatoriul administrat poate fi diferit, însăși apelanta făcând referire la faptul că în unele din celelalte cauze s-a efectuat o expertiză tehnică de specialitate.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 alin.1 NCPC, Curtea va respinge apelul ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă Ș. C., împotriva sentinței civile nr.3628 din data de 11.06.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Februarie 2015
Președinte, M. C. Ț. | Judecător, O. C. G. | |
Grefier, N. D. |
18.03.2015
Red.jud.M.C.Ț.
4 ex/AS
j.f.C.D.
OPNIE SEPARATĂ,
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate și apărărilor formulate, în raport de disp. art. 478 NCPC apelul este fondat, din următoarele considerente:
Condițiile concrete în care apelanta-reclamantă și-a desfășurat activitatea, coroborate cu procedeul tehnologic pe care aceasta era obligată să-l folosească în meseria de rectificator, conduce la concluzia că activitatea desfășurată se încadrează în grupa I de muncă, potrivit anexei I pct. 8 din Ordinul nr. 50/1990.
Astfel, activitatea de rectificator care presupune operații de rectificare, nu este total diferită de activitatea de șlefuire și polizare, dat fiind că rectificarea este procedeul de așchiere a pieselor metalice în scopul obținerii unor suprafețe foarte netede ori a unor dimensiuni foarte precise; în procedeul tehnologic de rectificare se folosesc corpuri abrazive, respectiv pietre abrazive, în componența acestora intrând atât abrazivi naturali, cât și sintetici(electrocorundul și carborundul, acesta din urmă având duritatea carburii de bor și a diamantului).
Indiferent de natura pietrei abrazive, în procesul de rectificare, de la piatra abrazivă, se separă o cantitate mare de particule, respectiv pulbere abrazivă, iar de la piesa aflată în prelucrare, se degajă pubere metalică, ambele fiind la fel de nocive pentru organism, atât pentru rectificator, cât și pentru cel care ar lucra pe un banc de lucru în apropierea sa, chiar dacă ar desfășura o altă operațiune, cum ar fi cea de vopsitorie, de pildă.
Cum din materialul probator rezultă că apelanta-reclamantă a lucrat ca rectificator, în perioadele 09.03.1981 – 31.12.1991 și 20.09.1994 – 03.02.1997, în cadrul Secției Sculărie, iar în perioada 01.01.1992 – 20.09.1994 și-a desfășurat activitatea în cadrul Diviziei Aparataj Electric – Atelier Reparații SDV – uri, având aceeași meserie, iar din anul 1997 secțiile în care a lucrat aceasta au fost evidențiate pentru nominalizarea locurilor de muncă ce se încadrau în gr. I și II, pe categorii de personal, deși meseria de rectificator nu este trecută (fil.20-29), apreciem că reclamanta a lucrat în aceleași condiții și la același loc de muncă(adică în aceeași secție, atelier) cu ceilalți angajați nominalizați pentru alte calificări (vopsitor, controlor, sablator, frezor și chiar șlefuitor).
De exemplu, în cadrul Diviziei de Aparataj Electric, locul de muncă al apelantei în perioada 1992-1994, meseria de „șlefuitor” apare nominalizată, fără ca instanța să încerce să verifice care sunt diferențele dintre „rectificator” și „șlefuitor”, potrivit operațiunilor concrete pe care ar fi trebuit să le desfășoare, utilajelor sau aparatelor industriale pe care ar fi trebuit să le folosească și nu în ultimul rând, potrivit locului concret în care fiecare dintre aceștia avea bancul de lucru în cadrul aceleiași secții, noxelor identice sau diferite la care erau supuși etc. pentru ca, cel puțin prin comparație să poată analiza veridicitatea susținerilor titularului demersului juridic de față.
Apreciem că toate aspectele reținute converg către concluzia că apelanta-reclamantă a desfășurat activități de natura celor menționate în Ordinul nr. 50/1990, Anexa I, pct. 8., prin urmare, în considerarea celor expuse anterior, în conformitate cu prevederile art. 480 alin 2 NCPC apelul fiind fondat, urmează a fi admis, schimbată în tot sentința în sensul că ar fi trebuit să se constate că activitatea desfășurată în cadrul societății în funcția de rectificator se încadrează în grupa I de muncă, dată fiind incidența dispozițiilor legale menționate, natura activității și condițiile concrete de muncă existente în perioada menționată în acțiune.
Judecător,
F. D.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 992/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
