Recalculare pensie. Decizia nr. 3164/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3164/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 393/104/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3164
Ședința publică de la 01 Iulie 2015
Completul compus din:
Președinte: - P. B.
Judecător: - T. R.
Grefier: - S. C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 24 iunie 2015, privind judecarea apelului declarat de contestatorul A. I., cu domiciliul în comuna Vulturești, ., împotriva sentinței numărul 1471 din data de 20 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII O.,, cu sediul în Slatina, .. 1A, județul O., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 24 iunie 2015 au fost consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie când instanța, în temeiul dispozițiilor art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea în cauză.
CURTEA:
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului O. sub nr._, contestatorul A. I. a formulat contestație împotriva deciziei privind acordarea pensiei anticipate numărul_/28.05.2012 emisă de C. Județeană Sectorială de Pensii O. cu sediul în Slatina, ., jud. O., pe care o consideră nelegală, solicitând anularea acesteia.
Prin sentința nr.1471 din 20 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, s-a respins contestația astfel cum a fost formulată și modificată de contestatorul A. I., în contradictoriu cu intimat C. Județeană de Pensii O..
S-a reținut că prin decizia nr._/28.05.2012 C. Județeană de Pensii O. a respins cererea de recalculare a pensiei anticipate parțiale formulată de contestatorul A. I., reținând din motivarea acesteia că adeverința nr.15/15.02.2012, eliberată de . C. pentru VINALCOOL SA D.-V. nu reiese nominalizarea corectă a actului normativ al conducerii unității în ceea ce privește grupa a II-a de muncă precum și temeiul legal corect.
S-a mai reținut că sporul de vechime a fost valorificat la stabilirea inițială la pensie conform adeverinței nr.2144/20.05.2010, eliberată de . C. prin decizia nr._/14.02.2012.
Observând decizia mai sus menționată s-a arătat că intimata a reținut un stagiu complet de cotizare de 35 ani, un stagiu de cotizare realizat de 42 ani 3 luni și 14 zile din care în condiții normale 37 ani 3 luni și 6 zile, în grupa a II-a 4 ani 11 luni și 18 zile stagiu asimilat 1 an 5 luni și 6 zile și stagiu asimilat de 20 zile.
Potrivit art.65 alin.3 din Legea nr.263/2010 la stabilirea stagiului de cotizare cerut pentru pensia anticipata parțiala nu se iau in considerare perioadele asimilate prevăzute de art.49 din lege.
La stabilirea drepturilor de pensie se au în vedere dispozițiile art.165 si art. 166 din Legea nr.263/2010 din a căror analiză reiese că:
1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă
2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
La determinarea punctajelor lunare, pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 și data intrării în vigoare a prezentei legi, se utilizează venitul brut lunar realizat care a constituit, conform legii, baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, așa cum acesta a fost înscris în declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat sau, după caz, în declarația de asigurare sau în contractul de asigurare socială.
Prin adeverința nr.15/15.02.2012 emisă de . C.(fila nr.23 din dosar) s-a atestat faptul că în perioada 15.06._77; 06.07._95 și 01.05._96 a prestat activitate în grupa a II-a de muncă.
Prin HG 257/2011 anexa 14 s-au reglementat elementele pe care trebuie să le cuprindă adeverința de grupă iar acestea vizează meseria/funcția pe care a fost încadrat în grupa de muncă, procentul în care s-a prestat activitatea în grupă, actul în temeiul căruia s-a nominalizat încadrarea și temeiul juridic al încadrării în grupa
La rubrica nominalizare trebuie menționat actul administrativ emis de unitate după îndeplinirea procedurii de încadrare în grupa de munca, conform prevederilor Ordinului nr.50/1990, prin care s-a făcut încadrarea in grupa superioara de munca.
Adeverința privind încadrarea în grupa trebuie sa conțină toate elementele prevăzute de lege pentru a fi valabila.
În speță analizând adeverința mai sus menționată s-a constatat că s-a menționat ca act al nominalizării statul de plată, mențiune care nu este conformă cu cerințele stabilite de legiuitor în privința acestuia, iar ca temei al în încadrării pct.41 din anexa II la Ordinul 50/1990. Mai mult decât atât observând statele de plată depuse la dosar de emitentul adeverinței instanța a constatat că nu se poate identifica din analiza acestora dacă a beneficiat de grupa de muncă, iar datele atestate prin adeverințele eliberate de angajatori sau deținătorii de arhivă trebuie să corespundă evidentelor existente la sediul acestora, cerință care nu este îndeplinită de adeverința ce a fost eliberată.
Observând pct.14 din anexa II mai sus evocată se constată că legiuitorul a încadrat în grupa a II-a de muncă activitatea de fabricarea a acidului sulfuric din gazele rezultate din procesele metalurgiei neferoase (aglomerare, prăjire, topire, convertizare), ori contestatorul a fost angajat la . sudor, societatea neavând obiect de activitatea mai sus menționată.
Pct.14 din anexa II la Ordinul 50/1990 completat se referă la grățuirea electro magnetică, respectiv remedierea prin sudură continuă, fără ca petentul contestator să facă dovada că activitatea prestată de acesta s-a derulat în condițiile stabilite prin acest ordin.
Deși din decizia contestată reiese că nu a fost valorificată adeverința nr.15, critica contestatorului vizează nevalorificarea adeverinței nr.2145, prin care sunt atestate aceleași mențiuni ca cele din adeverința nr. 15.
Cum mențiunea actului prin care s-a nominalizat încadrarea activității în grupa de muncă nu este dintre cele la care face trimitere legiuitorul, iar temeiul juridic nu cuprinde activitatea prestată de contestator, instanța a apreciat că adeverința nr.15/15.02.2012 emisă de ., nu a fost valorificată în mod corect de C. Județeană de Pensii O. și ulterior de Comisia de Contestații.
În ceea ce privește critica contestatorului privind nevalorificarea sporului de vechime așa cum rezultă din adeverința nr.2144/2010 instanța a apreciat că aceasta nu este întemeiată având în vedere că sporul de vechime s-a valorificat de C. Județeană de Pensii O. prin decizia nr._/19.02.2012, conform art.165 din legea 19/2000.
Cu privire la valorificarea sporului de toxicitate susținerea contestatorului în sensul că acesta nu a fost valorificat nu este reală având în vedere că din actele dosarului respectiv nota de prezentare a dosarului (aflată la fila 16-17) din dosar se reține că la stabilirea punctajului mediu anual au fost luate în calcul salariile din carnetul de muncă până la data de data de 01.04.2001 ulterior acestei date veniturile brute precum si sporul de vechime, sporul de șantier si de toxicitate, la data emiterii deciziei nr._/19.02.2012, decizie care nu a fost contestată de petent.
O ultimă critică a contestatorului invocată prin precizarea din data de 06.10.2014 privește neluarea în calculul stagiului de cotizare realizat a activității prestate în perioada în care a fost minor, critică care nu poate fi avută în vedere în cadrul prezentei contestații întrucât petentul contestator prin cererea de recalculare a pensiei soluționate prin decizia contestată în prezenta cauză nu a formulat critici în legătură cu acest aspect, chiar dacă acesta a susținut prin mandatarul avocat că a invocat-o prin contestația la decizia mai sus menționată, contestație în care însă nu se regăsește această critică aspect care se poate stabili printr-o simplă lecturare a acesteia (filele 18-19 din dosar).
Pentru cele mai sus expuse instanța a apreciat că decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, criticile contestatorului nefiind întemeiate și în consecință a fost respingă contestația astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a formulat apel contestatorul A. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prima instanță a pronunțat o hotărâre contradictorie și a interpretat eronat textul de lege în raport de situația de fapt dedusă judecății.
Astfel, la fila 6 parag. 5 din sentință, se arată că „cum mențiunea actului prin care s-a nominalizat încadrarea activității în grupa de muncă nu este dintre cele la care face trimitere legiuitorul, iar temeiul juridic nu cuprinde activitatea prestată de contestator, instanța a apreciat că adeverința nr. 15/15.02.2012 emisă de ., nu a fost valorificată în mod corect de CJP O. și ulterior de Comisia de contestații." Această apreciere este formulată după o altă apreciere făcută de instanță tot la fila 6 dar la parag. 4 în care arată că „deși din decizia contestată reiese că nu a fost valorificată adeverința nr. 15, critica contestatorului vizează nevalorificarea adeverinței nr. 2145 prin care sunt atestate aceleași mențiuni ca cele din adeverința 15."
Cu alte cuvinte, contestația sa a fost respinsă pe motiv că aceasta a fost întemeiată pe nevalorificarea datelor din adeverința nr. 2145 și nu din adeverința nr. 15, cu toate că în acestea „sunt atestate aceleași mențiuni".
După cum se poate constata, în contestația inițială depusă la instanță, a făcut referire la adresa nr. 15 din 15.02.2012, eliberată de . C., lichidatoarea judiciară și totodată depozitara arhivei fostei ., adeverință ce a fost înlăturată de intimata CJP O. în ceea ce privește încadrarea în grupa a II a de muncă, apreciindu-se că din această adeverință „nu reiese nominalizarea corectă în ceea ce privește încadrarea în grupa a II a de muncă, precum și temeiul legal corect".
In adeverința nr. 2145/20.05.2010 a aceleiași societăți . se arată că în perioadele 15.06._77, respectiv 06.07._95 și 01.05._96 a fost încadrat în grupa a II a de muncă în procent de 100%, conform statelor de plată, temeiul juridic al acestei încadrări fiind Ordinul 50/1990 Anexa II art. 41 (actual 30).
Prin adresa FN a aceleiași societăți ., i se comunică faptul că în arhiva preluată de la . V. SA nu se găsesc documente interne (procese-verbale, decizii ale Consiliului de administrație cu privire la încadrarea în grupe de muncă - era și normal pentru că până în 1990 NU AU EXISTAT CONSILII DE ADMINISTRAȚIE) cu privire la încadrarea în grupe de muncă, dar meseria practicată de contestator se confirmă, conform pontajelor lunare.
Aceasta înseamnă că, din datele rezultate din pontajele lunare (statele de plată), contestatorul a plătit contribuții conform încadrării în grupa a II a de muncă, aspect pe care instanța nu 1-a înțeles și în consecință nu 1-a avut în considerare.
Toate aceste mențiuni se regăsesc în adresa nr. 2145/20.05.2010, precum și în adeverința nr. 15/15.02.2012, astfel că nu înțelege de ce ele nu au fost avute în vedere de instanță.
Cât privește critica din considerentele sentinței, din care rezultă (probabil) că în contestația înaintată la Comisia națională nu s-a invocat și aspectul conform căruia nu s-a luat în considerare la stabilirea vechimii în muncă și perioada ÎNSCRISĂ ÎN CARNETUL DE MUNCĂ din anii 1966 și 1967, din timpul minoratului, și pentru acest motiv, această critică nu poate fi cenzurată de instanță, s-a solicitat să se aibă în vedere că în cererea de recalculare din data de 15.02.2012, înregistrată la nr. 8377/15.02.2012, s-a solicitat „recalcularea pensiei", ceea ce a însemnat evident recalcularea și în funcție de înscrierile din carnetul de muncă cu privire la activitatea desfășurată în timpul minorității, întrucât prin decizia din 14.02.2012 (deci anterior cererii sale de recalculare) se arată la pct. H - „motivare" că „nu au fost valorificate perioadele 01.12.1966 ,01.08.1967 și 02.09.1967, 02.1 1.1967, întrucât nu avea vârsta de 16 ani".
Așadar, s-a solicitat recalcularea și pentru perioada minoratului, având în vedere că a cerut recalcularea pensiei per total, ceea ce de altfel intimata era obligată să o facă corect din oficiu, având în vedere dispoz. art. 107 alin. 1 Legea 263/2010, conform cărora „în situația în care ulterior stabilirii și /sau plății drepturilor de pensie se constată diferențe între sumele stabilite și /sau plătite și cele legal cuvenite, C. Teritorială de Pensii, respectiv C. de Pensii Sectorială operează DIN OFICIU, sau la solicitarea pensionarului modificările ce se impun".
Din „interpretarea literală,, a textului de lege mai sus menționat, rezultă că, din oficiu, angajații intimatei care au calitatea de funcționari publici trebuie să corecteze toate neregulile care sunt semnalate, sau nu, la întocmirea deciziei de pensionare, ceea ce este evident că în cazul său nu au făcut-o.
Din cele relatate anterior, rezultă că prima instanță nu a ținut cont de cele semnalate prin contestația sa și a interpretat în mod vădit favorabil doar intimatei dispozițiile legale, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 480 alin. 2 NCPC, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelată și pe fond admiterea contestației, să anularea dispoziției_/28.05.2012 privind acordarea pensiei anticipate parțiale și obligarea intimatei să emită o nouă dispoziție în care să valorifice ca fiind lucrate în condiții de grupa a II a de muncă perioadele cuprinse intre 15.06._77, 06.07._95 și 01.05._96, precum și considerarea ca vechime în muncă și valorificarea ei în consecință a perioadei 01.12._67. S-a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Apelul este nefondat.
Prin anexele 1 și 2 la Ordinul 50/1990 și respectiv la Ordinul 125/1990, cu completările ulterioare, au fost stabilite locurile de muncă/activitățile și, respectiv, categoriile profesionale care se încadrează în grupa I, respectiv în grupa II de muncă.
Enumerarea conținută în anexele Ordinului 50/1990 și respectiv ale Ordinului 125/1990 este limitativă. Astfel fiind, pentru ca un angajat să beneficieze de acordarea grupei I sau II de muncă era necesar ca locul de muncă/activitatea pe care o desfășura/categoria profesională să fie enumerat/enumerată în anexele actelor normative menționate mai sus (sau alte acte normative adoptate în acest sens). Extinderea aplicării anexelor celor două ordine la alte activități este posibilă numai pentru cazul în care aceste activități sunt desfășurate în locurile de muncă și în aceleași condiții efective de lucru în care își desfășoară activitatea angajații ale căror locuri de muncă/activități sunt enumerate expres în anexele actelor normative menționate și cu îndeplinirea cerințelor din Ordinul 50/1990 referitoare la timpul efectiv lucrat din programul de lucru în aceste condiții.
În soluționarea unui litigiu ce are ca obiect solicitarea unei persoane de a se constata că activitatea desfășurată într-o perioadă determinată se încadrează în grupa I sau II de muncă, pentru a rezolva fondul litigiului instanța are obligația de a stabili aspectele menționate mai sus, precum și timpul efectiv lucrat în locurile de muncă/activitățile care se încadrează în grupa de muncă respectivă.
In concluzie, potrivit Ordinului nr.50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlorii tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la O.50/1990 sau
- sa își fi desfasurat activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă, in situatia personalului muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție
- nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe sa depășeasca nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă.
- sa fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
In concluzie, încadrarea in grupele de munca se face fie direct ca urmare a regăsirii in una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.
Potrivit pct. 6. din Ordin, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Prin urmare, stabilirea încadrării unei persoane in grupa de munca se realizează in concret, prin raportare la condițiile de munca in care fiecare salariat isi desfăsoară activitatea.
Beneficiul grupei de munca nu se acorda dincolo de condițiile actului normativ cadru, doar prin raportare la eventuale condiții dificile sau grele de munca, indiferent de profesia, locul de munca sau activitățile desfășurate, ci prin analiza îndeplinirii condițiilor impuse de actul normativ. Potrivit alin. 7 din Ordin, încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
Alineatele 8, 9 si 10 prevăd cazuri particulare de la regula prevăzuta in alin. 7 care presupune o analiza raportata la situația concreta in care salariatul si-a desfășurat activitatea in perioada de activitate.
In raport de prevederile mai sus menționate se constata ca pentru stabilirea încadrării unui salariat in grupa de munca, unitatea sau instanța de judecata chemata sa soluționeze conflictul de munca are obligația sa verifice îndeplinirea condițiilor legale de către salariat prin raportare la situația concreta in care acesta si-a desfășurat activitatea sub aspectul condițiilor specifice, locului de munca, timpului efectiv lucrat la locurile de munca incluse in grupe, pentru întreaga perioada in care se solicita beneficiul grupei de munca.
În speță, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea. Din înscrisurile aflate la dosar, inclusiv cele depuse în apel, nu rezultă că activitatea prestată de reclamant la . încadrează în vreunul din punctele din anexa II la Ordinul 50/1990. Nu rezultă că apelantul a prestat sudură în argon și timpul de muncă în care ar fi prestat această activitate. Statele de salarii invocate ca argument probator în adeverința ce i-a fost eliberată apelantului nu oferă informații privind prestarea acestei activități.
Cel de al doilea aspect dedus judecății, luarea în calcul a contribuției la pensie din perioada în care apelantul a prestat activitate fiind minor, a fost de asemenea corect dezlegat de instanța de fond.
Decizia de pensie contestată a fost emisă de C. de Pensii la cererea apelantului de revizuire prin care a solicitat valorificarea a două adeverințe, în vederea recalculării punctajului stabilit și implicit a cuantumului pensiei. În niciuna dintre cele două adeverințe nu este menționată prestarea muncii și contribuția la pensie în timpul cât apelantul era minor. Contestarea ulterior în instanță a deciziei emisă de C. Județeană de Pensii nu poate fi făcută pentru alte aspecte decât cele pentru care a fost emisă decizia contestată.
În temeiul art. 480 Cod pr. civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatorul A. I., cu domiciliul în comuna Vulturești, ., împotriva sentinței numărul 1471 din data de 20 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul O. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII O., cu sediul în Slatina, .. 1A, județul O..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 iulie 2015.
Președinte, P. B. | Judecător, T. R. | |
Grefier, S. C. |
Red.jud.P.B.
Tehn.M.D.4 ex
J.f.A.C.Tițoiu
14.07.2015
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1365/2015.... | Recalculare pensie. Decizia nr. 242/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
