Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2075/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2075/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 2235/104/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 2075
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător G. I.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-contestatoare R. A., cu domiciliul în localitatea I. Nouă, ., județul O., împotriva sentinței civile nr.13 din 19.01.2015, pronunțată de Tribunalul O., Secția I Civilă - Complet Specializat Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele C. T. de Pensii O., cu sediul în localitatea Slatina, .. 1A, județul O. și C. C. de Contestații Pensii din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, cu sediul în București, ., sector 2, având ca obiect - contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat M. A., cu împuternicire la dosar, pentru apelanta-contestatoare R. A., lipsind intimatele C. T. de Pensii O. și C. C. de Contestații Pensii din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat instanței că, prin serviciul registratură, s-au depus înscrisurile solicitate la termenul anterior, de către Primăria Ș. cel M., înregistrate sub nr._/20.04.2015 și nr._/21.04.2015, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat M. A., pentru apelanta-contestatoare R. A., a solicitat admiterea apelului, așa cum a fost formulat, să se schimbe sentința în sensul admiterii contestației, să se anuleze hotărârea nr.8842/2014 și decizia_/2013 și să se dispună obligarea Casei Teritoriale de Pensii O. la emiterea unei noi decizii, prin care să-i fie valorificată și perioada de timp cuprinsă între anii 1981-1990, dovediți cu adeverința emisă de Primăria comunei Ș. Cel M.. A susținut că adeverința emisă de Primăria comunei Ș. Cel M. este legală, apelanta desfășurând activitate utilă pensionării. Nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată la data de 25.06.2014 sub nr._ pe rolul Tribunalului O. și precizată la 10.11.2014, reclamanta R. A. a formulat contestație împotriva deciziei nr._/17.12.2013, emisa de pârâta C. Teritoriala de Pensii O. și a hotărârii nr. 8842/13.10.2014 a Comisiei Centrale de Contestații Pensii din cadrul CNPP, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea acestora ca netemeinice și nelegale și să oblige intimata CJP O. să-i emită decizie de pensionare la limita de vârstă, pentru un stagiu de cotizare realizat de 20 de ani.
A arătat că prin decizia contestata, i s-a respins cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârsta, deoarece nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art.52, din Legea nr.263/2010.
În baza art.149, din Legea nr.263/2010, în termen de 30 de zile de la primire, a formulat contestație împotriva deciziei de respingere a cererii de înscriere la pensie pentru limita de vârsta, respectiv la data de 22.01.2014, pe care a depus-o la CJP O., conform Ordinului 1453/2011, de aprobarea Regulamentului privind funcționarea Comisiei de Contestații.
Conform art. 150 din Legea 263/2010, C. de Contestații trebuia să-i soluționeze contestația în termen de 45 de zile de la înregistrare, dar au trecut mai mult de 100 de zile și nu a primit răspuns.
Potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 956/13.11.2012, în condițiile în care se face dovada că s-a formulat contestație în termenul legal la decizia de pensionare și C. de Contestații nu a emis o soluție în termenul prevăzut de lege, se poate formula acțiune la instanța.
Așa cum a arătat și în contestația formulată la C. Centrala de Contestații, se motivează în decizia de respingerea cererii de înscriere la pensie pentru limita de vârsta, că anii_ /_, lucrați la CAP Ș. Cel M., nu au fost valorificați, întrucât nu a depus acte din care să rezulte normele realizate.
S-a motivat faptul că, prin decizia contestată, i s-a reținut un stagiu realizat de 11 ani, din cei 20 de ani timp util dovediți cu adeverința nr. 1434/11.09.2013, emisă de Primăria Comunei Ș. Cel M., potrivit anexei V la Legea nr.263/2010, stagiu minim necesar pentru pensionare, era de 14 ani si 4 luni.
În adeverința emisa de deținătorul arhivei fostului CAP Ș. Cel M., sunt menționate elementele necesare, pentru valorificarea întregului timp util de 20 de ani.
În actul emis de deținătorul arhivei fostului CAP Ș. Cel M., se menționează normele planificate, normele realizate si venitul.
A considerat că nu este logic ca o parte din anii menționați în același document să fie valorificați, iar o parte să nu fie, motivându-se neîntemeiat că nu a depus acte din care să rezulte normele realizate, și nu este necesar să mai depună alte acte, atâta timp cât din adeverință rezultă și pentru anii nevalorificați, normele realizate.
Potrivit art. 159 din Legea nr. 263/2010, dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege.
Adeverința depusă la dosarul de pensionare este un act prevăzut de lege, în care există toate elementele necesare pentru determinarea timpului util.
Conform legii în materie de pensii, timpul util la pensie se stabilește în ani, prin raportarea volumului de munca exprimat in norme, însumat pe întreaga perioada în care persoana asigurată a lucrat în fosta unitate cooperatista, la cel mai mic volum anual de norme, stabilit de adunarea generală în perioada respectivă.
Deci, nu există motiv ca intimata CJP O. să nu valorifice la determinarea stagiului realizat și anii omiși, respectiv_ /_ /1990, deoarece se poate verifica raportat la elementele din adeverința nr. 1434/11.09.2013.
Adeverința este semnată de reprezentanții legali ai Primăriei și conține mențiunea că a fost eliberată pe baza documentelor existente în arhivă și că aceștia își asumă responsabilitatea pentru datele înscrise, este un document legal, valabil și nu a fost anulată, astfel că trebuie să producă efecte. Intimata nu are competența de a cenzura mențiunile din aceasta adeverința.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 263/2010, HG 257/2011.
Au fost depuse la dosar contestația formulată la 22.01.2014, decizia nr._/2013, adeverința nr. 1434/2013, adresa nr._/2013.
Pârâta C. Județeană de Pensii O. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a arătat că, potrivit art.149 alin. l din legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, deciziile de pensie emise de casele de pensii pot fi contestate în termen de 30 de zile de la comunicare, la C. Centrala de Contestații, aceasta reprezentând procedura administrativa prealabila, obligatorie.
Potrivit art.151 alin.2 din legea nr.263/2010, hotărârea Comisiei Centrale de Contestații poate fi atacată la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de pensie fiind înregistrată cu nr.1504/24.01.2014.
Aceasta a fost înaintată cu nr.527/05.02.2014 Comisiei Centrale de Contestații din cadrul CNPP în vederea soluționării. Până la aceasta dată nu a fost soluționată.
Pe fond, s-a arătat că reclamanta a formulat cererea nr._/19.09.2013 în vederea pensionării pentru limită de vârsta, avându-se în vedere perioada lucrată CAP Ș. cel M..
La data cererii, reclamanta a depus adeverința nr. 1434/11.09.2013 emisă de Primăria Comunei Ș. cel M. privind perioadele 1969-1975, 1977, 1980-1991 lucrate la CAP Ș. cel M..
A fost emisă decizia nr._/17.12.2013 prin care s-a respins cererea de pensionare întrucât nu au fost îndeplinite prevederile art.52 din Legea nr.263/2010.
Au fost valorificate la pensie perioadele 01.01._76, 01.01._78, 01.01._81, 01.01._90 pentru care a prezentat acte care dovedesc normele realizate în funcție de care se determină timpul util la pensie.
A rezultat un stagiu de cotizare total realizat în sectorul agricol de 11 ani, insuficient pentru a se putea pensiona.
Celelalte perioade nu au fost valorificate întrucât nu se regăseau în situația de timp util depusă la sediul instituției de către CAP Ș. cel M. la momentul desființării CAP - urilor și nici nu s-au depus la dosar acte lămuritoare.
În motivarea acestei decizii s-a arătat că nu se poate confirma timpul util la pensie, pentru întreaga perioadă solicitată, deoarece din actele depuse la dosarul de pensie nu rezulta numărul de norme planificate și realizate pentru anii nevalorificați.
Pentru ca aceasta perioada să fie valorificata ca timp util la pensie, era necesar să se facă dovada volumului total de munca, exprimat în norme planificate și realizate, conform art.163 din Legea nr.263/2010 si art.121 din HG nr.257/2011.
În unitățile agricole cooperatiste își desfășurau activitatea, în principal, doua categorii de personal:
- membrii cooperatori;
- persoane încadrate cu contract de munca.
În cazul membrilor cooperatori, fondurile necesare plății pensiilor erau constituite distinct, vechimea în muncă calculându-se din totalul anilor în care membrul cooperator a realizat volumul de munca aprobat de adunarea generala.
După . Legii nr.80/1992, noțiunea de vechime în muncă a fost înlocuită cu cea de timp util la pensie.
În conformitate cu dispozițiile art.32, alin.2 din Legea nr.80/1992, timpul util la pensie se stabilea prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, însumat pe întreaga perioadă în care persoana asigurată a lucrat în fosta cooperativă agricolă de producție, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală în perioada respectivă.
Aceste dispoziții au fost preluate de noua lege a pensiilor nr. 263/2010 (art.163) si de HG nr.257/2011 (art.121).
Astfel, potrivit legislației proprii sectorului asigurărilor sociale pentru agricultori calculul timpului util la pensie se făcea doar în cazul membrilor cooperatori pentru care fostele adunări generale stabileau volumul de munca anual exprimat în norme (planificate/realizate) - diferențiate pentru fiecare sector de muncă: vegetal, pomicol zootehnic etc.
Acest volum de muncă trebuia efectiv realizat, în funcție de acesta efectuându-se retribuirea cooperatorilor și stabilirea drepturilor de pensie.
Suma de 10, 15, 20 plătită lunar de foștii cooperatori, reprezenta contribuția la pensie suplimentară prevăzuta de art.6 din Legea nr.4/1977.
Prin adresa nr._/13.11.2013 emisă de Serviciul Stabiliri Pensii din cadrul C.J.P. O. i s-a solicitat să depună acte în completare, respectiv copii xerox de pe fișele anuale pentru anii 1981,1982, 1983, 1984, 1985, 1986, 1987, 1990 lucrați la CAP Ș. cel M..
A depus copii „liste de avans chenzinal,, întocmite de Asociația Economica de Stat si Cooperatista (AESC) Potelu, nu de către CAP Ș. cel M., așa cum susține reclamanta.
Nu rezultă din aceste „liste,, normele planificate și realizate în anii respectivi, așa cum era necesar potrivit legii, pentru a stabili timpul util la pensie.
Chenzina era o formă de remunerare a celor care lucrau ca „zilieri,, (ocazional, sezonier), nu în baza unui contract de muncă și nici ca membru cooperator, potrivit reglementarilor specifice, nefiind reținute contribuții pentru pensie.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr.263/2010.
Au fost depuse la dosar actele dosarului de pensie.
Prin sentința civilă nr.13 din 19.01.2015, pronunțată de Tribunalul O., Secția I Civilă - Complet Specializat Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins contestația formulată de contestatoarea R. A., în contradictoriu cu intimatele C. T. de Pensii O. și C. C. de Contestații Pensii din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea nr._/19.09.2013 reclamanta a solicitat pensionarea pentru limita de vârsta, avându-se în vedere perioada lucrată CAP Ș. cel M..
La data cererii, reclamanta a depus adeverința nr. 1434/11.09.2013 emisa de Primăria Comunei Ș. cel M. privind perioadele 1969-1975, 1977, 1980-1991 lucrate la CAP Ș. cel M..
A fost emisă decizia nr._/17.12.2013 prin care s-a respins cererea de pensionare întrucât nu au fost îndeplinite prevederile art. 52 din Legea nr. 263/2010.
Reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de pensie.
Aceasta a fost înaintată Comisiei Centrale de Contestații din cadrul CNPP în vederea soluționării. C. a pronunțat Hotărârea nr.8842/13.10.2014 prin care a respins ca neîntemeiată contestația reclamantei.
Reclamanta a înțeles să conteste și această hotărâre, instanța luând act în acest sens.
S-a reținut că pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare, prevăzute de prezenta lege.
Potrivit art. 17 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii (3) Constituie stagiu de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori, în condițiile reglementate de legislația privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, anterioară datei de 1 aprilie 2001.
Pârâta a valorificat la pensie pentru reclamantă un stagiu de cotizare total realizat în sectorul agricol de 11 ani insuficient pentru a se putea pensiona, respectiv perioadele 01.01._76, 01.01._78, 01.01._81, 01.01._90 pentru care a prezentat acte care dovedesc normele realizate în funcție de care se determina timpul util la pensie.
Celelalte perioade nu au fost valorificate în mod corect întrucât nu se regăseau în situația de timp util depusă la aceasta de către CAP Ș. cel M. la momentul desființării CAP - urilor si nici nu s-au depus la dosar alte acte doveditoare.
Pentru ca această perioadă să fie valorificată ca timp util la pensie, era necesar să se facă dovada volumului total de muncă, exprimat în norme planificate si realizate, conform art. 163 din Legea nr.263/2010 si art.121 din HG nr.257/2011.
Potrivit art. 121, alin.1-4 din HG nr.257/2011 privind Normele de aplicarea a Legii nr.263/2010: Prin timp util la pensie realizat de agricultori, prevăzut la art. 17 alin. (3) din lege, se înțelege perioada în care foștii membri cooperatori au realizat un volum de muncă în fostele unități agricole, potrivit prevederilor Legii nr. 4/1977 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale membrilor cooperativelor agricole de producție, calculat potrivit metodologiei utilizate la aplicarea Legii nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările ulterioare.
(2)Timpul util la pensie realizat de agricultori se calculează în ani și se determină prin raportarea volumului total de muncă, exprimat în numărul de norme realizate în întreaga perioadă în care asiguratul a lucrat în fosta unitate agricolă cooperatistă, la cel mai mic număr de norme planificat a se realiza anual, din perioada respectivă, stabilit de adunarea generală a cooperatorilor.
(4) Timpul util la pensie se determină pe baza datelor, elementelor și informațiilor conținute în carnetul de pensii și asigurări sociale și/sau în actele doveditoare eliberate de primăria care deține arhiva fostelor unități agricole cooperatiste, întocmite cu respectarea prevederilor legale referitoare la valabilitatea actelor doveditoare.
Din prevederile legale - Legea nr. 1/1982 privind retribuirea muncii în unitățile agricole cooperatiste, Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea si calitatea muncii, Statutul CAP, Codul Muncii, Legea nr.263/2010 privind sistemul public de pensii si HG nr.257/2011 privind normele de aplicare, rezultă că în unitățile agricole cooperatiste își desfășurau activitatea, în principal, două categorii de personal: membrii cooperatori; persoane încadrate cu contract de muncă.
În cazul membrilor cooperatori, fondurile necesare plății pensiilor erau constituite distinct, vechimea în muncă calculându-se din totalul anilor în care membrul cooperator a realizat volumul de muncă aprobat de adunarea generală.
După . Legii nr.80/1992, noțiunea de vechime în muncă a fost înlocuită cu cea de timp util la pensie.
În conformitate cu dispozițiile art.32, alin.2 din Legea nr.80/1992, timpul util la pensie se stabilea prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, însumat pe întreaga perioadă în care persoana asigurată a lucrat în fosta cooperativă agricolă de producție, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală în perioada respectivă.
Aceste dispoziții au fost preluate de noua lege a pensiilor nr.263/2010 (art.163) si de HG nr.257/2011 (art.121).
Astfel, potrivit legislației proprii sectorului asigurărilor sociale pentru agricultori, calculul timpului util la pensie se făcea doar în cazul membrilor cooperatori pentru care fostele adunări generale stabileau volumul de muncă anual exprimat în norme (planificate/realizate) - diferențiate pentru fiecare sector de muncă.
Acest volum de muncă trebuia efectiv realizat, în funcție de acesta efectuându-se retribuirea cooperatorilor și stabilirea drepturilor de pensie.
Prin adresa nr._/13.11.2013 emisă de Serviciul Stabiliri Pensii din cadrul C.J.P. O. i s-au solicitat reclamantei informații suplimentare, respectiv să depună acte în completare - copii xerox de pe fișele anuale pentru anii 1981,1982, 1983, 1984, 1985, 1986, 1987, 1990 lucrați la CAP Ș. cel M..
Reclamanta însă nu a făcut dovadă în acest sens, ci a depus copii ,,liste de avans chenzinal,, întocmite de Asociația Economica de Stat si Cooperatista (AESC) Potelu, nu de către CAP Ș. cel M..
Din acestea nu rezultă normele planificate și realizate de anii respectivi, așa cum era necesar potrivit legii, pentru a stabili timpul util la pensie.
Chenzina era o forma de remunerare a celor care lucrau ca zilieri, nu în baza unui contract de muncă și nici ca membru cooperator, nefiind reținute contribuții pentru pensie.
Listele de avans chenzinal nu pot constitui baza legală pentru dovedirea activității desfășurate la CAP, registrele originale de timp util privind normele realizate, care au stat la baza eliberării adeverințelor de timp util, fiind documentele de vechime în sectorul agricol.
Pârâta CJP O. a verificat în „Registrul de timp util,, întocmit de CAP Ș. cel M. la momentul lichidării, potrivit dispozițiilor legale de la acea dată (HG nr.131/1991) si a constatat că reclamanta nu a fost înscrisă în acest registru privind membrii cooperatori care si-au desfășurat activitatea la CAP Ș. cel M. până în 1990.
Dispozițiile HG nr.131/1991 erau obligatorii în ce privește procedura de preluare a arhivelor CAP de către primării ca urmare a lichidării patrimoniului CAP- urilor, acestea fiind obligate să preia prin proces-verbal registrele de timp util si actele doveditoare ale unităților desființate.
Acest ,,Registru de timp util” este supus aceluiași regim juridic cu cel al carnetelor de munca în ceea ce îi privește pe cei care și-au desfășurat activitatea în cadrul fostelor CAP -uri, iar un exemplar al acestui registru a fost predat și caselor de pensii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta-contestatoare R. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat că instanța de fond, la pronunțarea sentinței nu și-a manifestat rolul activ, nefăcând o justă apreciere a înscrisurilor existente la dosarul cauzei și o corectă interpretare a dispozițiilor legale incidente în cauza dedusă judecății.
De fapt, nu s-au avut în vedere decât apărările intimatelor, fără să se țină cont și de susținerile sale și înscrisurile depuse pentru dovedirea susținerilor făcute.
În motivarea soluției, instanța a reținut prevederi din Legea nr.263/2010, cu privire la pensionarea la limita de vârsta, și din HG 257/2011, privind definiția timpului util la pensie realizat de agricultori, conform întâmpinărilor făcute de intimate.
Printr-o interpretare eronată a dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța de fond a reținut că ,,numai registrul cu timpul util face dovada vechimii realizată în fostul CAP Ș. Cel M.,, concluzionând ca "listele de avans chenzinal,, ar face dovada muncii prestate ca zilieri, nu a muncii în baza unui contract de muncă si nici ca membru cooperator.
S-a mai menționat ca dispozițiile HG 131/1991 erau obligatorii în ceea ce privește procedura de preluare a arhivelor CAP de către Primarii, acestea fiind obligate să preia prin proces verbal registrele de timp util și actele doveditoare ale unităților desființate.
Astfel, în finalul motivării, instanța a reținut faptul că pe lângă registrele cu timpul util mai existau și alte acte doveditoare ale vechimii realizata în fostele CAP-uri.
În acțiunea dedusă judecății, a invocat prevederile art.159, din Legea nr.263/2010, potrivit cărora, dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege.
Primăria Ș. Cel M., în concordanță cu prevederile legii, în anul 1991, odată cu desființarea fostului CAP Ș. Cel M., a preluat arhiva privind dovada muncii prestate in fostul CAP, adică fișele anuale de evidență a muncii si decontării cu membrii cooperatori (aceste fise sunt invocate și în adeverința emisă și pe care a depus-o la dosarul de pensionare).
În registrul cu timpul util, existent în arhiva Casei de Pensii O., apar numai cu normele planificate, realizate și venitul anual, de la CAP Ș. Cel M., deoarece începând cu anul 1981, a lucrat ca membru cooperator, la AESC Potelu, potrivit fișelor anuale preluate de Primăria Ș. cel M. de la această asociație.
Potrivit Statutului Asociației Economice (publicat in Monitorul Oficial nr. 105/30.09.1977), art.12, munca în asociația economică se realiza prin munca membrilor cooperativelor asociate si a altor persoane încadrate în condițiile prevăzute de lege.
Cooperatorii care lucrau în asociații, beneficiau de toate drepturile prevăzute în Statutul Cooperativei Agricole de Producție.
A depus un extras din Statutul publicat în MO nt. 105/1977 și a motivat că începând cu anul 1981, a desfășurat activitate ca membru cooperator la Asociația Economica Potelu, conform "listelor de avans chenzinal,, existente la dosarul cauzei.
Listele de care s-a prevalat sunt niște formulare tipizate pentru avans chenzinal, pe care fosta Asociație Economica Potelu, le-a adaptat, pentru o persoanele care au lucrat ca membrii cooperatori.
Din simpla lor observare, rezultă că sunt niște fise anuale (câte una pe fiecare an), în antet este menționată asociația care le-a emis și ferma la care a lucrat, apoi urmează anul pentru care s-au emis, poartă ștampila asociației, numele și prenumele membrilor din ferma respectivă (printre care figurează si apelanta ), cu normele și venitul realizat în timpul unui an.
Instanța de fond, printr-o interpretare eronată a acestui înscris si luând de bună apărarea făcută de intimate, a tras concluzia că din aceste liste nu rezultă normele planificate și realizate, pentru a se determina timpul util, iar "chenzina era o formă de remunerare a celor care lucrau ca zilieri,, .
Zilierii sunt cu totul altă categorie, respectiv persoane care desfășurau activitate sporadic, nu aveau contract de muncă încheiat în formă scrisă, dar la sumele pe care le primeau, pentru munca prestată, se determinau contribuțiile prevăzute de legea în vigoare.
Deși a arătat atât în acțiune, cât și în fața instanței că a dovedit cu actele depuse la dosar 20 de ani vechime, respectiv timp util, CJP O., nejustificat nu i-a valorificat întreaga perioadă, iar instanța, a pronunțat o soluție, având în vedere numai apărările pârâtei, care nu sunt justificate pe lege și documentele existente la dosarul cauzei.
Articolul 121 din Legea nr.263/2010, definește noțiunea de timp util, iar in alin.4 se prevede ca acest timp util, se determină pe baza datelor, elementelor și informațiilor conținute în carnetul de pensii si asigurări sociale si/sau în actele doveditoare eliberate de primăria care deține arhiva fostelor unități agricole cooperatiste, întocmite cu respectarea prevederilor legale referitoare la valabilitatea acte.
In conformitate cu dispozițiile legale menționate mai sus, a rezultat că adeverința nr. 1434/11.09.2013, emisă de Primăria Ș. Cel M. (deținătorul arhivei fostului CAP), este un document legal, valabil, care trebuia să producă efecte. Datele din adeverința emisă de primărie, coincid cu datele din "Listele de avans chenzinal,, care sunt similare cu fisele de evidență a muncii membrilor cooperatori.
Adeverința emisă de Primăria corn. Ș. Cel M. si "listele de avans chenzinal,, înscrisuri existente la dosar, sunt documente valabile cu care dovedește cei 20 de ani timp util, realizati în perioada 1969-1975, anul 1977 și perioada 1980-1991.
Conform înscrisurilor depuse la dosar, respectiv adeverința nr. 1434/2013, emisă de Primăria Ș. Cel M. (adeverința a avut la baza fisele de evidenta a muncii si "listele de avans,,) se putea determina cu ușurință timpul util, deoarece existau toate elementele în acest sens.
Instanța de fond și-a însușit fără temei apărarea intimatelor potrivit căreia, nu se putea determina timpul util, neexistând toate elementele și de aceea nu i-a valorificat anii_ /_ /1990 (din listele completate de Asociația Economică Potelu, rezultă elementele necesare determinării timpului util, din anii nevalorificați).
Așa cum a arătat, adeverința este semnată de reprezentanții legali ai Primăriei și conține mențiunea că a fost eliberată pe baza documentelor existente în arhivă si că aceștia își asumă responsabilitatea pentru datele înscrise în aceasta (daca au dubii cu privire la datele inserate în acest document, se puteau adresa organelor abilitate)
Atât timp cât nu a fost contestată, adeverința emisă de deținătorul arhivei, este valabila si trebuie sa producă efecte (chiar din adeverința, rezulta timpul util determinat de către primărie, care este de 20 de ani).
Instanța de fond mai face mențiunea ca "registrul cu timpul util ,, este supus aceluiași regim juridic cu cel al carnetelor de muncă.
În nici un caz cele două documente menționate nu au același regim juridic (carnetul de munca a fost reglementat prin Decretul nr.92/1976).
Potrivit art.159, din Legea nr.263/2010, dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări societate sau cu a/te acte prevăzute de lege.
Raportat la cele mai sus arătate, a considerat că a făcut dovada celor 20 de ani de timp util și nu este normal ca printr-o interpretare eronată a legii aplicabile în cauză și a înscrisurilor doveditoare, să nu poată beneficia de pensie la limita de vârstă.
Instanța însușindu-si punctul de vedere al intimatelor, a pronunțat o soluție nelegală si netemeinică.
Concluzionând, a solicitat să se admită apelul, să se anuleze sentința nr._ și pe fond să se admită contestația, să se anuleze hotărârea nr.8842/13.10.2014 și decizia_/17.12.2013, și să se dispună obligarea Casei Teritoriale de Pensii O. la emiterea unei noi decizii, prin care să-i fie valorificați și anii_ /_ /1990, dovediți cu adeverința nr. 1434/2013, emisă de Primăria Ș. Cel M..
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art.480 Cod pr. civila, Legii nr.263/2010 și HG 257/2011.
Intimatele au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
In ceea ce privește anii 1981, 1982, 1983, 1984 ,1986, 1987 și 1990 înscriși în adeverința nr. 1434/11.09.2013, Curtea apreciază că în mod nelegal și netemeinic nu au fost valorificați la pensie.
Regimul probator al timpului util este prevăzut de al. 4 al art. 121 din HG 257/2011, text care face o enumerare a înscrisurilor ce servesc drept dovadă a timpului util. In condițiile în care enumerarea nu este exhaustivă, nu există nici o justificare pentru a considera că timpul util se dovedește numai cu registrul privind situația timpului util.
Curtea precizează că registrul privind situația timpului util la pensie a fost întocmit la momentul lichidării fostelor cooperative de producție în baza evidențelor anterioare deținute de acestea, fiind logic să fie acceptate ca mijloace de probă și documentele primare în baza cărora se completau registrele si care, în esență, au rolul de a valida înscrierile din registru.
In cauză, pentru anii în discuție, ce nu apar în registrul privind timpul util, reclamanta a prezentat listele de venit anual întocmite de fosta ASCEH Potelu, ce au fost înlăturate de plano doar în considerarea titulaturii acestora, fără să observe că atestă calitatea apelantei de membru cooperator în cadrul asociației și numărul normelor realizate anual de către apelantă.
Se constată că pentru a evidenția numărul de norme realizat anual de membrii săi cooperatori, fosta ASCEH Potelu nu a folosit fișele obișnuite de evidență anuală a muncii membrilor cooperatori ci a ales să adapteze listele de venit anual, aspect confirmat în apel de emitentul adeverinței.
In ceea ce privește numărul de norme planificat, emitentul adeverinței, ca deținător legal al arhivei fostei CAP Ș. cel M. ( din care face parte si arhiva ASCEH Potelu) a precizat că s-a raportat la numărul de norme planificat la nivelul fostei cooperative, apelanta având același statutul ca și membrii cooperatori care și-au desfășurat activitatea la CAP Ș. cel M., respectiv aceleași drepturi și obligații .
Așadar, apelanta deține o adeverință legal întocmită care cuprinde toate datele necesare pentru a face posibilă determinarea timpului util conform regulii inserate în al. 2 al art. 121 din HG 257/2011, însoțită de înscrisuri acceptate ca mijloace de dovadă de legislația asigurărilor sociale.
Prin urmare, în mod eronat atât intimatele cât si instanța anterioară au apreciat că adeverința nu poate fi valorificată în ceea ce priveste anii 1981,1982,1983,1984,1986,1987 și 1990, înlăturând listele de venit anual în baza cărora a fost emisă și care, în realitate, au rol de fișe de evidență anuală a muncii membrilor cooperatori (documente primare folosite în mod obișnuit la completarea registrului privind situația timpului util).
Fiind nelegală soluția de respingere a contestației aleasă de tribunal, în temeiul dispozițiilor art. 480 C.proc.civ. Curtea va admite apelul declarat de contestatoare, va schimba sentința nr. 13 din 19.01.2015, pronunțată de Tribunalul O., Secția I Civilă - Complet Specializat Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în sensul admiterii contestației formulată de contestatoarea R. A..
Va dispune anularea deciziei nr._/19.09.2013 a Casei Județene de Pensii O. și Hotărârii nr.8842/13.10.2014 a Comisiei Centrale de Contestații cu consecința obligării intimatei CJP O. la emiterea unei decizii noi prin care să fie valorificată adeverința nr.1434/2013 în ce privește anii 1981, 1982, 1983, 1984, 1986, 1987 și 1990.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-contestatoare R. A., cu domiciliul în localitatea I. Nouă, ., județul O., împotriva sentinței civile nr.13 din 19.01.2015, pronunțată de Tribunalul O., Secția I Civilă - Complet Specializat Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele C. T. de Pensii O., cu sediul în localitatea Slatina, .. 1A, județul O. și C. C. de Contestații Pensii din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, cu sediul în București, ., sector 2, având ca obiect - contestație decizie de pensionare.
Schimbă sentința civilă nr. 13 din 19.01.2015, pronunțată de Tribunalul O., Secția I Civilă - Complet Specializat Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, admite contestația formulată de contestatoarea R. A..
Anulează Decizia nr._/19.09.2013 a Casei Județene de Pensii O. și Hotărârea nr.8842/13.10.2014 a Comisiei Centrale de Contestații.
Obligă C. Județeană de Pensii O. să emită o nouă decizie prin care să fie valorificată adeverința nr.1434/2013 în ce privește anii 1981, 1982, 1983, 1984, 1986, 1987 și 1990.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2015.
Președinte, E. B. | Judecător, G. I. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. E. B.
Tehn. E.O.
5 ex./30.04.2015
Jud. fond C. T.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 594/2015. Curtea... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 922/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
