Recalculare pensie. Decizia nr. 242/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 242/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 8675/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 242
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. P.
Judecător M. C.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII GORJ, cu sediul în Tg. J., ., jud. Gorj, și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE, cu sediul în București, sect. 2, ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 1216 din 16 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. T., cu domiciliul în com. Lelești, ., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic S. C. G., reprezentându-le pe apelantele pârâte C. JUDEȚEANĂ DE PENSII GORJ și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE, și avocat A. D., reprezentându-l pe intimatul reclamant, S. T..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se următoarele: prin cererea înregistrată sub nr._/15.12.2014, apelantele pârâte au solicitat repunerea cauzei pe rol.
Curtea, în temeiul art. 415 pct. 1 C.p.c., a repus cauza pe rol.
Constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic C. G. S., pentru apelantele pârâte, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii, având în vedere că funcția de primitor-distribuitor nu se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Avocat A. D., pentru intimatul reclamant, a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței, fără cheltuieli de judecat.
A arătat că funcția de primitor-distribuitor, prin locul în care își desfășoară activitatea angajatul, poate fi încadrată în grupa a II-a de muncă, iar intimatul a făcut această dovadă prin adeverința 252/2006.
CURTEA
Asupra apelului de față.
Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr.1216 de la 16 mai 2014, a admis cererea formulată de către reclamantul S. T., cu domiciliul în ., având CNP_, în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ DE PENSII GORJ, cu sediul în Tg-J., ., județul Gorj și C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE - C. C. DECONTESTAȚII, cu sediul în București, ., sector 2, a dispus anularea deciziei nr._ din 21.12.2011 a C.J.P. și emiterea unei noi decizii de pensionare cu luarea în calcul a activității desfășurate de reclamant în perioada 08.12.1978 – 18.11.1991 ca fiind în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%.
A obligat C.J.P. să plătească reclamantului diferențele de pensie rezultate ca urmare a valorificării grupei a II-a de muncă începând cu data de 01.04.2011.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia nr._ din 21.12.2011 (fila nr.6 din dosar), C. Județeană de Pensii Gorj a respins cererea reclamantului S. V T. de recalculare a drepturilor de pensie, pe motiv că meseria de primitor distribuitor nu este încadrabilă în grupa superioară de muncă.
Reclamantul a contestat decizia la C. C. de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, contestație care i-a fost respinsă prin Hotărârea nr.6829 din 03.02.2014.
Motivul prezentei contestații îl constituie neluarea în considerare de către C. Județeană de Pensii a perioadei 08.12._91 menționată în adeverința nr.252 din 24.05.2006, care a fost depusă la dosarul cauzei(fila 45 din dosar), ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă.
Instanța a reținut că, potrivit art.52 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege.
În cazul pensiei pentru limită de vârstă, persoanele care au realizat vechime în muncă în grupa a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare, după cum rezultă din prevederile art.158 alin.1 din Legea nr.263/2010(,, perioadele de vechime în muncă realizate în grupa a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare.,,).
Prevederile art.158 alin.2 din Legea nr.263/2010 stabilesc că adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.În anexa 14 la Normele metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt arătate mențiunile pe care trebuie să le cuprindă adeverința ce atestă încadrarea în grupa I sau a II a de muncă, respectiv denumirea societății unde si-a desfășurat activitatea salariatul, meseria/funcția acestuia, grupa I sau a II-a de muncă in care a fost încadrat, perioada în care a desfășurat activitate in grupa de munca, procentul încadrării în grupa de munca, actul administrativ emis de unitate, conform prevederilor Ordinului ministrului muncii și ocrotirilor sociale, al ministrului sănătății și al președintelui Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării (proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, registrul de evidență a intrărilor în subteran etc.), temeiul juridic al încadrării în grupa I sau a II-a de muncă.
De menționat însă că adeverința în cauză a fost emisă în anul 1996, astfel că în raport de dispozițiile art.126 din HG nr.257/2011 aceasta se utilizează la stabilirea drepturilor de pensie dacă îndeplinește condițiile legale de valabilitate, chiar dacă nu este conformă cu modelul prevăzut de Anexa 14 la această hotărâre.
În speță, instanța a constatat că prin adeverința nr.252 din 24.05.1996 eliberată de . Tg-J. se atestă că reclamantul a lucrat în perioada 08.12._91 în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului nr.50/1990 și HG nr.1223 din 20.11.1990.
C. Județeana de Pensii Gorj nu a valorificat adeverința depusă de către reclamant la dosarul de pensionare pe motiv că meseria de primitor distribuitor nu este încadrabilă în grupa superioară de muncă.
Tribunalul a reținut că potrivit art.6 din ordinul nr.50/1990 nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective.
Într-adevăr prin scrisorile MMPS nr._ din 13.12.1993 și nr. 43G /698/16.03.1999 s-a menționat printre altele că nu pot fi încadrați în grupa a II-a de muncă primitorii-distribuitorii, însă acestea nu reprezintă decât un act intern care în nici un caz nu poate dobândi caracterul unei norme legale, cu atât mai mult cu cât prin Ordinul nr.50/1990 au fost avute în vedere activitățile și locurile de muncă și nu funcțiile deținute efectiv de către persoanele încadrabile în grupe de muncă.
Mai mult, prin decizia nr.258/20.09.2004, pronunțată în complet format din 9 judecători, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Ca urmare, o atare interpretare se impune cu atât mai mult cu cât, forma dobândită de Ordinul nr.50/1990 prin modificările și completările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.
Astfel, prin restrângerea sferei de aplicare a ordinului și crearea de categorii distincte de beneficiari în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări și completări, s-ar crea discriminări acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
De asemenea, nu s-a putut reține caracterul limitativ al Ordinului nr.50/1990, deoarece principiul de bază al încadrărilor în grupe superioare de muncă nu este regăsirea în liste, ci încadrarea se face pe baza condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează în același climat nefavorabil.
P. decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale s-a statuat că nu există nicio rațiune pentru care să se mențină un tratament discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, cu privire la beneficiul grupei superioare de muncă.
În situația în care s-ar acorda accesul la o grupă superioară de muncă doar pentru persoanele trecute în forma inițială a Ordinului nr.50/1990 nu s-ar realiza o rezolvare echitabilă a persoanelor îndreptățite, ci s-ar crea un nou criteriu discriminatoriu, în contradicție cu dispozițiile cu valoare de principiu ale Codului muncii, dar și în contradicție cu art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, alături de inechitatea de tratament creată printr-o normă juridică.
Verificarea modalității în care a fost consemnată încadrarea într-o grupă de muncă excede litigiului având ca obiect contestarea deciziei de pensionare, adeverința având deplina putere doveditoare până la desființarea ei, pe căile legale. C. Județeană de Pensii nu este în măsura să cenzureze cuprinsul adeverinței în litigiul de asigurări sociale, întreaga responsabilitate pentru realitatea celor consemnate în adeverințele emise cu privire la încadrarea în grupe de muncă revenind emitenților acestora.
De altfel, chiar în conținutul Scrisorii MMPS nr.43G/698/16.03.1999 se menționează faptul că „ răspunderea pentru încadrarea ilegală a unor categorii de salariați în grupa II de muncă revine, în exclusivitate, conducerii societății care aplică reglementările legale”.
Astfel, motivul pentru care adeverința în cauză nu a fost luată în considerare de către pârâta C. Județeană de Pensii Gorj nu are susținere legală.
Tribunalul a constatat totodată că reținerea stagiului de cotizare în grupa a II-a de muncă pentru perioada 08.12._91 ar fi avut efecte asupra reducerii vârstei standard de pensionare.
Sunt de menționat în acest sens prevederile art.39 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, conform cărora:(1) Reducerea vârstelor standard de pensionare pentru persoanele care au desfășurat activități încadrate prin lege în condiții deosebite de muncă se face corespunzător timpului efectiv lucrat în aceste condiții, din vârstele standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5 sau, după caz, anexa nr. 6 la lege, cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 55 alin. (1) lit. a) din lege.(2) Se asimilează stagiilor realizate în condiții deosebite de muncă și vechimea în muncă realizată în grupa I sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, cu excepția celor încadrate în condiții special”.
Așadar, interesul reclamantului în ceea ce privește contestarea deciziei de pensionare este pe deplin justificat. D. fiind faptul că în condițiile în care s-ar fi valorificat grupa a II-a de muncă, exista posibilitatea ca reclamantul să fie pensionat pentru limita de vârstă, ca urmare a reducerii vârstei de pensionare, este justificată și cererea acestuia privind plata diferențelor de pensie rezultate ca urmare a valorificării grupei de muncă.
În ceea ce privește stagiul militar, tribunalul a constatat că acesta a fost luat în considerare de către C. Județeană de Pensii Gorj, așa cum rezultă din buletinul de calcul al pensiei, de la fila 37 din dosar.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel C. Județeană de Pensii Gorj și C. C. de Contestații din C. Casei Naționale de Pensii Publice București.
În motivarea apelului au arătat că, în fapt, petentul, cu cererea înregistrată la nr._/21.03.2011, la care a anexat adeverința nr.252/24.05.1996 privind încadrarea perioadei 8.12._91 în grupa a II-a de muncă, a solicitat recalcularea pensiei de invaliditate.
Au arătat că prin decizia nr._/21.12.2011 s-a respins cererea de recalculare a pensiei de invaliditate cu motivarea că nu poate fi valorificată perioada din adeverința nr.252/24.05.2006 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, întrucât activitatea desfășurată în funcția de primitor –distribuitor nu este încadrabilă în grupa superioară de muncă..
Precizează că în acest sens și-a exprimat punctul de vedere și Ministerul Muncii și Protecției Sociale prin adresa nr.43G/662/18.03.1998 („Nu pot fi încadrate în grupa a II-a de muncă persoanele care nu lucrează nemijlocit în activități specifice de construcții-montaj și nici personalul de conducere, întrucât prin natura funcțiilor, nu își desfășoară activitatea cel puțin 70 % din programul de muncă în condiții de șantier”).
Solicită, în raport de prevederile art.466 și urm.Cod pr.civilă, admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii, iar, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Legal citat, intimatul S. T., la data de 29.09.2014, a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Apelul este fondat.
Astfel, în speță, instanța de fond a constatat că prin adeverința nr.252 din 24.05.1996 eliberată de . Tg-J., se atestă că reclamantul a lucrat în perioada 08.12._91 în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului nr.50/1990 și HG nr.1223 din 20.11.1990.
Tribunalul a reținut, în esență, că, potrivit art.6 din Ordinul nr.50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective, iar, C. Județeana de Pensii Gorj, pe motiv că meseria de primitor distribuitor nu este încadrabilă în grupa superioară de muncă, în mod greșit nu a valorificat adeverința depusă de reclamant la dosarul de pensionare, deși adeverința are deplina putere doveditoare până la desființarea ei, pe căile legale, iar C. Județeană de Pensii nu este în măsura să cenzureze cuprinsul adeverinței în litigiul de asigurări sociale.
Însă, după cum a reținut chiar Tribunalul, în considerentele sentinței, prevederile art.158 alin.2 din Legea nr.263/2010 stabilesc că adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001, în anexa 14 la Normele metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice fiind arătate expres mențiunile pe care trebuie să le cuprindă adeverința ce atestă încadrarea în grupa I sau a II a de muncă, iar, în cazul adeverinței în discuție în cauza de față, fiind emisă în anul 1996, în raport de dispozițiile art.126 din HG nr.257/2011, aceasta se utilizează la stabilirea drepturilor de pensie dacă îndeplinește condițiile legale de valabilitate, chiar dacă nu este conformă cu modelul prevăzut de Anexa 14 la această hotărâre.
P. urmare, aceste adeverințe sunt valorificate numai dacă îndeplinesc condițiile legale de valabilitate, ceea ce impune, în primul rând, să aibă la bază documente verificabile, din care să rezulte, fără echivoc, situația atestată.
Or, în speță, adeverința nr.252 din 24.05.2006, ce se solicită a fi avută în vedere la emiterea deciziei de pensionare, prin luarea în calcul a activității desfășurate de reclamant în perioada în perioada 08.12.1978 – 18.11.1991, ca fiind în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, nu are la bază nici un document care să confirme că reclamantul, în perioada în discuție, a desfășurat activitate în condițiile arătate.
Astfel, în cuprinsul acestei adeverințe, se arată numai că reclamantul, în perioada 08.12.1978 – 18.11.1991, a lucrat în construcții în condiții deosebite în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, cu mențiunea că datele au fost extrase din carnetul de muncă al reclamantului, ..I., Nr. 7851.
Curtea, solicitând depunerea la dosarul cauzei și verificând copia carnetului de muncă al reclamantului, ..I., Nr. 7851 (f.28-37 dosar apel), constată că, pentru perioada în discuție, nu există nici o mențiune cu referire la grupa de muncă, reclamantul figurând, în perioada respectivă, numai ca angajat în calitate de primitor distribuitor, apoi, lucrător gestionar, gestionar materiale, lucrător comercial(poz.26-39 din carnetul de muncă).
P. urmare, datele din carnetul de muncă, ce se pretinde că au fost avute în vedere la eliberarea adeverinței și, respectiv, la stabilirea activității desfășurate de reclamant în perioada în perioada 08.12.1978 – 18.11.1991, ca fiind în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, nu confirmă această situație.
În consecință, adeverința în discuție nu îndeplinește condițiile legale pentru a putea fi valorificată la emiterea deciziei de pensionare, nefiind de natură să facă dovada că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 08.12.1978 – 18.11.1991, între care și cea de primitor –distribuitor, cum susține apelanta, se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, așa încât, soluția primei instanțe - de admitere a cererii formulată de reclamant, anularea deciziei nr._ din 21.12.2011 a C.J.P. și emiterea unei noi decizii de pensionare cu luarea în calcul a activității desfășurate de reclamant în perioada 08.12.1978 – 18.11.1991 ca fiind în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, precum și de obligare a C.J.P. să plătească reclamantului diferențele de pensie rezultate ca urmare a valorificării grupei a II-a de muncă începând cu data de 01.04.2011 - este nelegală și netemeinică.
Față de considerentele expuse, în baza art.480 alin.2 C.pr.civ., se va admite apelul și se va schimba sentința Tribunalului, în sensul că se va respinge cererea formulată de reclamantul S. T..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII GORJ, cu sediul în Tg. J., ., jud. Gorj, și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE, cu sediul în București, sect. 2, ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 1216 din 16 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. T., cu domiciliul în comuna Lelești, ..
Schimbă sentința civilă nr. 1216/16.05.2014, în sensul că respinge cererea formulată de reclamantul S. T..
Decizie definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2015.
Președinte, P. P. | Judecător, M. C. | |
Grefier, C. C. |
Red.jud.P.P.
6 ex/AS
J.f.M.V.
Data:27.01.2015
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 3164/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 593/2015. Curtea... → |
|---|
