Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2051/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2051/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 9389/95/2013
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2051
Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Completul constituit din:
Președinte: T. Ț.
Judecător: M. P.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant P. I., domiciliatîn ., jud. D., împotriva sentinței civile nr. 5246/12.12.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă .> SRL, cu sediul în Târgu Jiu, ., jud. Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns în reprezentarea apelantului-reclamant avocat ales L. I.-E., cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat și motivat în termen legal, iar în cadrul procedurii prealabile intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare.
Apărătorul apelantului-reclamant solicită efectuarea unei noi expertize de specialitate, întrucât orele suplimentare nu au fost calculate conform dispozițiilor Codului Muncii, expertul neexplicând modalitatea de calcul a acestora.
Curtea, deliberând asupra probei solicitate, apreciază că aceasta nu este utilă dezlegării pricinii și, în baza dispozițiilor art. 338 Cod proc. civ., respinge proba privind efectuarea unei noi expertize contabile. După care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea, în baza art. 482 raportat la 244 și 394 Cod de proc.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat L. I.-E. pentru apelantul-reclamant arată că programul clientului său era cel precizat de martorul audiat în cauză, susținut și de concluziile expertului și de înscrisurile administrate în cauză, astfel că orele suplimentare au fost pe deplin dovedite, însă modalitate de calcul a drepturilor bănești cuvenite pentru aceste ore este eronată.
De asemenea, arată că și cheltuielile de judecată au fost reduse nejustificat de către prima instanță.
Concluzionează, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței criticate în sensul admiterii în tot a acțiunii, cu cheltuieli de judecată pe cale separată
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5246 din 12 decembrie 2014, Tribunalul Gorj a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul P. I., CNP_, cu domiciliul în ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Tg-J., ., județul Gorj.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma totală, brută, de 4160,13 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate acestuia în perioada 05.07._13.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Conform contractului individual de muncă nr.111 din 05.07.2011 (fila 12 din dosar) reclamantul P. I. a fost angajatul pârâtei . începând cu data de 05.07.2011 până la data de 19.06.2013 când acesta a încetat. Deși reclamantul a solicitat drepturi salariale pentru 19.06._13, prin probele administrate în cauză nu a fost dovedită această perioadă. Pe lângă contractul individual de muncă, este de remarcat în acest sens și declarația martorului audiat în cauză care a declarat că a lucrat împreună cu reclamantul în perioada 2011-2013.Prin urmare, instanța va analiza cererea de chemare în judecată raportat la perioada 05.07._13.
În fapt, prin cererea ce face obiectul prezentei cauze reclamantul P. I. a solicitat obligarea pârâtei . la plata drepturilor salariale constând în ore suplimentare, ore lucrate în timpul nopții, ore lucrate sâmbăta și duminica și ore lucrate în zilele de sărbătoare legală.
În conformitate cu prevederile art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Față de solicitările reclamantului, tribunalul a reținut aplicabilitatea în cauză a următoarelor prevederi legale:
În ceea ce privește regimul juridic al muncii suplimentare, prevederile art.120 din Codul muncii republicat definesc munca suplimentara ca fiind munca prestată în afara duratei normale a timpului de lucru, prevăzute de art.112 din Codul muncii republicat, care este de 40 de ore pe săptămână. De asemenea, conform art.123 din Codul muncii republicat, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art.122 alin.1 din Codul muncii republicat, în următoarele 30 de zile, respectiv 60 de zile, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia. La alin.2 al aceluiași articol se prevede că sporul pentru munca suplimentară se stabilește prin negociere în cadrul contractului colectiv de muncă sau în cadrul contractului individual de muncă, însă nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Pentru munca de noapte, respectiv munca prestată între orele 22.00 – 6.00, conform art.125 din Codul muncii republicat, salariații beneficiază fie de program de lucru redus cu 1 oră față de durata de lucru a zilei pentru zilele în care se efectuează cel puțin 3 ore de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază, fie de un spor la salariu de minim 25% din salariul de bază, daca timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru, după cum prevede art.126 lit.a și b din Codul muncii republicat.
În ceea ce privește munca prestată în zilele de sâmbătă si duminică, în baza art.137 din Codul muncii republicat, salariații beneficiază de repaus săptămânal de 2 zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica. În situația în care cele 2 zile de repaus se acordă în alte zile, salariații beneficiază de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau prin contractul individual de muncă, conform prevederilor art.137 alin.2 si 3 din Codul muncii republicat.
Pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, potrivit prevederilor art.137 alin.1 și 2 din Codul muncii anterior republicării, respectiv art.142 din Codul muncii republicat, salariaților care lucrează la unitățile și în locurile de muncă prevăzute la art.135 și 136 din Codul muncii anterior republicării, respectiv art.140 si 141 din Codul muncii republicat, li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, iar, în cazul în care din motive justificate nu se acordă zile libere, salariații beneficiază de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru. La unitățile în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului activității, cum este si cazul angajatorului reclamantului, se lucrează și în zilele de sărbătoare legală.
Având în vedere obiectivele stabilite de către instanță, în baza actelor existente la dosar, respectiv foile de pontaj și statele de plată, expertul contabil desemnat în cauză a întocmit raportul de expertiză, stabilind că potrivit acestor înscrisuri reclamantului i se cuvine suma de 97 lei.
Având în vedere faptul că reclamantul a depus la dosarul cauzei procese verbale de predare primire a postului, pe care însă societatea pârâtă nu le mai deține așa cum a susținut reprezentantul acesteia, tribunalul din oficiu a pus în discuția părților citarea în cauză a numiților P. I. și B. I. - semnatari ai respectivelor procese verbale, pentru a fi audiați în cauză, punând în vedere părților să depună la dosarul cauzelor adresele acestora în vederea citării.
Apărătorul reclamantului a comunicat adresa martorului B. I., iar în privința martorului P. I. a precizat la termenul de judecată din data de 19.06.2014 că nu cunoaște adresa acestuia precizând că va face demersuri în vederea aducerii acestuia necitat. Ulterior, părțile nu au mai făcut nici un demers în acest sens, instanța procedând la audierea martorului B. I. (fila 288 din dosar), fiind în imposibilitate de a audia și celălalt martor.
Având în vedere declarația martorului audiat în cauză, coroborat cu procesele verbale de predare primire a postului, tribunalul a solicitat expertului să întocmească o variantă a raportului de expertiză în care să se aibă în vedere și aceste probe, respectiv programul de lucru rezultat după cum urmează: tura de noapte în intervalul 19,00-07,00 de luni până vineri, reclamantul lucrând o zi da și una nu, avându-se în vedere totodată acordarea unui liber pe fiecare săptămână; cât privește repausul săptămânal reclamantul lucra o sâmbătă de la ora 16,00 până duminica ora 07,00, iar săptămâna următoare lucra duminica de la ora 07,00 dimineața până luni dimineața la ora 7,00.
Prin urmare, a fost întocmit un supliment la raportul de expertiză (filele 307-316 din dosar).
Astfel, expertul a stabilit că potrivit programului rezultat din declarația martorului audiat în cauză, reclamantul a prestat activitate după cum urmează: în ceea ce privește munca suplimentară, în anul 2011 reclamantul ar fi trebuit să lucreze 1040 ore, în anul 2012- 2080 ore și în anul 2013- 960 ore, prin raportare la norma legală de muncă de 40 ore pe săptămână. Acesta a lucrat însă 2835 ore, motiv pentru care expertul nu a calculat ore suplimentare; în ceea ce privește ore lucrate sâmbăta și duminica, expertul a constatat că reclamantul a lucrat în total 1842 ore, din care 1506 ore lucrate în perioada iulie 2011-ianuarie 2013 și 336 ore lucrate în perioada februarie 2013-iunie 2013, pentru care s-ar cuveni reclamantului suma totală brută de_ lei cu luarea în calcul a unui spor de 75% și suma totală brută de 7667 lei cu luarea în calcul a unui spor de 1%; în ceea ce privește orele lucrate în zilele de sărbători legale, expertul a stabilit că reclamantul a prestat un număr total de 132 de astfel de ore cărora le corespunde suma brută de 546 lei; în ceea ce privește orele de noapte, expertul a stabilit că reclamantul a lucrat în total un număr de 1520 ore de noapte, cărora le corespunde suma brută de_ lei.
În ceea ce privește munca suplimentară, raportat la cele constatate de expert și coroborat cu ștatele de plată și foile colective de prezență, instanța va împărtăși opinia expertului, în sensul că acestuia nu i se cuvin sume cu acest titlu. În acest sens se are în vedere faptul că programul de lucru al reclamantului a fost inegal, expertul procedând în mod corect la totalizarea orelor lucrate pe întreaga perioadă rezultând astfel, prin raportare la norma legală de muncă, faptul că acesta nu a lucrat suplimentar.
În ceea ce privește orele lucrate sâmbăta și duminica, deși expertul a constatat că s-ar cuveni reclamantului suma totală brută de 13.284 lei cu luarea în calcul a unui spor de 75% și suma totală brută de 7667 lei cu luarea în calcul a unui spor de 1%, raportat la numărul total de ore de 1842 lucrate în astfel de condiții, tribunalul nu a putut împărtăși în totalitate acest punct de vedere.
S-a reținut astfel că numărul de 1842 ore lucrate sâmbăta și duminica (1506 ore lucrate în perioada iulie 2011-ianuarie 2013 și 336 ore lucrate în perioada februarie 2013-iunie 2013), conform suplimentului la raportul de expertiză, a fost stabilit pe baza programului de lucru rezultat din declarația martorului audiat în cauză, coroborat cu procesele verbale de predare primire a postului.
Observând însă ștatele de plată și foile colective de prezență instanța a constatat că în perioada iulie 2011-ianuarie 2013 reclamantul a fost pontat și plătit pentru un număr de 754 ore lucrate sâmbăta și duminica. De asemenea în perioada februarie 2013-iunie 2013 acesta a fost pontat și plătit pentru 218 ore lucrate sâmbăta și duminica rezultând în total 972 ore.
Tribunalul a avut în vedere programul de lucru rezultat din declarația martorului, dată fiind și poziția procesuală a pârâtei exprimată prin reprezentantul acesteia, care la termenul de judecată din data de 11.09.2014 a precizat că într-adevăr programul de lucru a fost cel specificat de martorul audiat, însă au existat mai multe sâmbete și duminici în care aceștia nu au lucrat sau s-a întâmplat să intre în tură mai târziu și să fie plătiți pentru toată tura și de asemenea când era activitate la stația de betoane aceștia nu lucrau.
Prin urmare, din numărul total de 1842 ore lucrate sâmbăta și duminica, potrivit depoziției martorului, tribunalul a constatat că reclamantul a fost plătit pentru 972 ore, rezultând o diferență de 870 ore lucrate sâmbăta și duminica și neplătite de către pârâtă (752 ore pentru perioada iulie 2011-ianuarie 2013 și 118 ore pentru perioada februarie 2013-iunie 2013). Cât privește drepturile salariale cuvenite pentru aceste ore, tribunalul a reținut că în baza art.137 din Codul muncii republicat, salariații beneficiază de repaus săptămânal de 2 zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica. În situația în care cele 2 zile de repaus se acordă în alte zile, salariații beneficiază de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau prin contractul individual de muncă, conform prevederilor art.137 alin.2 si 3 din Codul muncii republicat.
În cazul de față, prin contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității pârâte(fila 175 și fila 205 din dosar) s-a stabilit un spor de 1% pentru munca prestată sâmbăta și duminica, spor ce a fost așadar avut în vedere de către instanță.
Față de cele reținute mai sus, sumele ce se cuvin reclamantului pentru orele lucrate sâmbăta și duminica sunt următoarele: pentru 752 ore lucrate în perioada iulie 2011-ianuarie 2013: 752 ore x 4,09 lei oră x 1%= 3106,43 lei(salariul pe oră fiind preluat din raportul de expertiză); pentru 118 ore lucrate în perioada februarie 2013-iunie 2013: 118 x 4,26 lei oră x 1% = 507,7 lei.
Rezultă așadar că celor 870 ore lucrate sâmbăta și duminica le corespunde suma brută totală de 3.614,13 lei.
În ceea ce privește orele lucrate în zilele de sărbătoare legală, tribunalul a avut în vedere concluziile expertizei în sensul că reclamantului i se cuvine suma brută de 546 lei reprezentând spor pentru munca prestată în astfel de zile. Îndreptățirea reclamantului la plata acestei sume rezultă și din împrejurarea că în ștatele de plată nu este evidențiat un astfel de spor.
În ceea ce privește orele lucrate în timpul nopții, tribunalul a reținut pe baza programului rezultat din declarația martorului audiat în cauză, că reclamantul a prestat activitate în timpul nopții, totalizând 1520 ore. Conform ștatelor de plată și foilor colective de prezență, reclamantul a fost însă pontat și plătit pentru 2484 ore lucrate în timpul nopții(664 ore în anul 2011; 1184 ore în anul 2012 și 636 ore în anul 2013), așadar cu mult peste numărul de ore de noapte rezultate din programul menționat de martorul B. I.. Prin urmare, pârâta nu datorează reclamantului nici o sumă cu acest titlu.
Față de cele mai sus reținute, tribunalul a admis în parte acțiunea în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantului suma totală de 4160,13 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate acestuia în perioada 05.07._13, constând în spor ore lucrate în zilele de sărbătoare legală și ore lucrate sâmbăta și duminica.
În baza art.453 cod procedură civilă a obligat pârâta la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând parte din onorariul de expert, având în vedere admiterea în parte a acțiunii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P. I..
A considerat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât deși raportul de expertiză conține mai multe contradicții și nu a fost realizat în conformitate cu interpretarea corectă a textelor de lege, instanța a respins solicitarea pentru a realiza o nouă expertiză în conformitate cu Codul de procedură civilă.
Solicitarea aceasta a făcut-o și în fața instanței de fond, prin note scrise, depuse la dosarul cauzei, și face referire la faptul că orele suplimentare au fost calculate pentru toată perioada lucrată și nu pentru fiecare lună în parte, în conformitate cu art. 120 și următoarele din Codul muncii.
De asemenea există mai multe contradicții în cadrul raportului de expertiză în sensul că în cazul orelor lucrate sâmbătă și duminică acestea sunt consemnate ca fiind o dată 1842 ore, iar la altă filă sunt precizate ca fiind lucrate 870 ore.
Aceleași contradicții sunt și în cazul orelor lucrate în timpul nopții.
Un alt motiv de apel este acela că deși a achitat onorariul de expert suma de 800 lei, instanța a acordat doar 350 lei, având în vedere faptul că a admis în parte cererea. Ori aceste considerente sunt total netemeinice, având în vedere faptul că obiectul cererii de chemare în judecată este unul determinabil și era necesară o expertiză contabilă indiferent de suma care reieșea. Potrivit C.p.c., partea care cade în pretenții achită cheltuielile de judecată.
În dovedirea celor de mai sus a precizat că înțelege să se folosească de o nouă expertiză contabilă.
A solicitat admiterea apelului, în baza art. 480 C.p.c. schimbarea în parte a sentinței și să se adauge la suma pentru care a fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale restul până la concurența sumei corespunzătoare, așa cum va reieși din noua expertiză.
Apelul este nefondat, pentru următoarele considerente;
Referitor la prima critică ce vizează, respingerea cererii privind efectuarea unei noi expertize, Curtea reține că, disp.art.330 NCPC reglementează situațiile în care instanța încuviințează administrarea probei cu expertiză, iar potrivit disp.art. 338 NCPC, încuviințarea unei noi expertize se poate dispune de către instanță pentru motive temeinice.
Prima instanță nu a încălcat aceste dispoziții procedurale, pentru a se reține nelegalitatea hotărârii apelate, întrucât în raport de disp.art.337 NCPC instanța de fond a încuviințat obiecțiunile la raportul de expertiză, formulate de părți, și a solicitat din oficiu completarea acestuia. În raport de dispozițiile art.338 NCPC, care lasă la aprecierea instanței încuviințarea unei noi expertize, prima instanță a respins motivat această cerere.
Critica privind contradicțiile existente în cuprinsul raportului de expertiză, cu privire la orele lucrate sâmbăta și duminica, este nerelevantă în condițiile în care prima instanță a constatat că numărul de 1842 de ore lucrate sâmbăta și duminica reținut de expert a fost stabilit pe baza declarației martorului audiat în cauză coroborat cu procesele verbale de primire predare a postului, însă apelantul conform ștatelor de plată și foilor colective de prezență a fost pontat și plătit pentru un număr de 754 ore în perioada iulie 2011-ian.2013, și un număr de 218 ore în perioada feb.2013 –iunie 2013.
Acesta este motivul pentru care instanța de fond a reținut că apelantul a fost plătit pentru 972 ore, rezultând o diferență de 870 de ore lucrate sâmbăta și duminica și neplătite de către angajator.
În ceea ce privește critica referitoare la orele lucrate în timpul nopții, Curtea constată că apelantul face doar afirmația că în raportul de expertiză ar exista contradicții fără a exemplifica în ce constau acestea, iar prima instanță explică motivul pentru care angajatorul nu datorează apelantului diferențe salariale și anume că pe baza programului de lucru rezultat din declarația martorului audiat (propus de apelant) ar rezulta că acesta a efectuat un număr mai mic de ore decât cele efectiv plătite de către intimată.
Este nefondată și ultima critică întrucât prima instanță a făcut o corectă aplicare a disp.art.453 alin.2 NCPC, potrivit cărora, când cererea a fost admisă în parte, judecătorul va stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, iar onorariul de expert face parte din categoria cheltuielilor de judecată.
În raport de aceste considerente, Curtea în temeiul disp.art.480 alin.1 NCPC respinge apelul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant P. I.,domiciliatîn ., jud. D., împotriva sentinței civile nr. 5246/12.12.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ., cu sediul în Târgu Jiu, ., jud. Gorj.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 Aprilie 2015.
Președinte, T. Ț. | Judecător, M. P. | |
Grefier, A. Golașu |
Red. Jud. M. P./14.05.2015
Tehnored. CC/4 ex.
Jud. fond M. V.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
