Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4281/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4281/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 4281/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4281
Ședința publică de la 02 Octombrie 2015
Completul constituit din:
Președinte: M. M.
Judecător: M. P.-P.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, rejudecarea acțiunii promovate pentru drepturi bănești de reclamanții E. M.-I., cudomiciliul în C., .. 225A, ., ., R. R.-Florența, cudomiciliul în C., .. 32, jud. D., S. (C.) G.-D., cudomiciliul în C., ., nr. 2, ., Z. A. - I., cudomiciliul în C., ., jud. D., C. M., cudomiciliul în C., .. 31, ., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtă F. „O.”, cu sediul în C., Calea Unirii nr. 16, jud. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru reclamanți avocat ales C. S., cu împuternicire la dosar, și în reprezentarea pârâtei – consilier juridic A. M., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată, potrivit art. 244 și 394 Cod proc. civ., încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra acțiunii.
Avocat C. S. pentru reclamanții solicită admiterea cererii de chemare în judecată și acordarea despăgubirilor rezultate din recalcularea drepturilor salariale, având ca reper nivelul lunii decembrie 2009, prin aplicarea dispozițiilor OG 21/2007 aprobată prin Legea nr. 353/2007 și a dispozițiilor Legii nr. 330/2009, și drepturile salariale efectiv încasate pentru perioada 30.12.2011 și până la momentul pronunțării instanței de apel, cu cheltuieli de judecată.
Arată că angajatorul a refuzat să aplice dispozițiile speciale privind salarizarea personalului artistic prevăzute de OG 21/2007, reîncadrarea la 01.01.2010 raportându-se la un salariu mai mic decât cel cuvenit reclamanților, drepturi bănești ce au fost menținute prin legile de salarizare anuale emise ulterior.
Astfel reclamanții din cauza pendinte, încadrați din artist liric în corist cu studii superioare, au suferit un prejudiciu prin neaplicarea dispozițiilor OG 21/2007, beneficiind de un salariu inferior celui ce li s-ar cuveni, impunându-se repararea acestuia prin acordarea despăgubirilor solicitate.
Consilier juridic A. M. pentru pârâtă pune concluzii de respingere a acțiunii potrivit întâmpinării. Depune la dosar extrase de pe site-ul Curții de Apel C. cu soluții date în cauze similare.
CURTEA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05.01.2015 pe rolul Tribunalului D. reclamanții E. M.-I., R. R.-Florența, S. (C.) G.-D., Z. A. – I. și C. M. în contradictoriu cu pârâta F. "O." C., au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata despăgubirilor actualizate, echivalente cu diferența dintre recalcularea drepturilor salariale, având ca reper nivelul lunii decembrie 2009, prin aplicarea dispozițiilor OG 21/2007 aprobată prin Legea nr. 353/2007 și a dispozițiilor Legii nr. 330/2009, și drepturile salariale efectiv încasate pe perioada cuprinsă între 30.12.2011 și data comunicării hotărârii judecătorești.
În fapt, reclamanții sunt salariați ai unității pârâte, in funcțiile de coriști si instrumentiști, conform adeverințelor depuse la dosarul cauzei.
F. "O." C. funcționează în temeiul OG nr. 21/2007 privind instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, modificată și aprobată începând cu data de 01.09.2008, prin Legea 353/2007, care a intrat în vigoare la data de 01.09.2008.
Reclamanții susțin că salariile de bază ale personalului artistic, tehnic și administrativ de specialitate trebuiau stabilite prin raportare la actele normative menționate la data de 31.12.2009.
Astfel, potrivit Legii nr. 330/2009, personalul aflat în funcție la data de 31.12.2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
Pârâta nu a făcut aplicarea prevederilor anexei prevăzute de OG 21/2007 aprobate prin Legea nr. 353/2007. HG nr. 1672/2008, care constituia actul de aprobare a normelor metodologice de aplicare a OG 21/2007 a fost anulată prin Sentința nr. 2878/09.07.2009 a Curții de Apel București, OG 21/2007 reprezintă norma specială în ceea ce privește salarizarea personalului din instituțiile și companiile de spectacole sau concerte și se aplică cu prioritate față de norma generală.
Reclamanții consideră așadar că salariul corespunzător lunii decembrie 2009 recalculat trebuie să reprezinte reperul pentru salariul de bază și sporuri începând cu data de 01.01.2010, iar diferențele rezultate dintre drepturile salariale cuvenite mai mari și cele încasate efectiv prin utilizarea reperului eronat, reprezintă un prejudiciu pe care pârâta trebuie să îl plătească, potrivit art. 253 alin. 1 Codul Muncii.
Temeiul de drept îl stabilește ca fiind prevederile art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009, OG 21/2007 aprobată prin Legea 353/2007, art. 253 Codul Muncii.
La data de 12.02.2015, pârâta depune întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii. Reclamanții sunt angajați în funcția de coriști cu studii superioare, iar începând cu data de 01.01.2010, reîncadrarea personalului s-a făcut corespunzător transelor de vechime in munca si pe funcțiile corespunzătoare gradului si treptei profesionale avute in luna decembrie 2009.
Începând cu 01.01.2011, in conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, cuantumul brut al salariilor de baza astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, s-au majorat cu 15 %.
In anul 2012, in conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din Legea 283/2011, cuantumul brut al salariilor de baza se menține la același nivel cu cel ce se acorda pentru luna decembrie 2011.
In anul 2013, in conformitate cu prevederile art. 1 din OUG 84/2012, se mențin in plata la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 si art. 3-5 din OUG 19/2012.
Pârâta învederează instanței că funcția de corist –studii superioare nu se regăsește în Anexa 1 din OG 21/2007 aprobată prin Legea 353/2007 abrogată de art. 48 pct. 29 din Legea 330/2009, la data de 01.01.2010.
Instituția pârâtă în mod corect a reîncadrat personalul începând cu data de 01.01.2010, conform tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009, păstrându-se salariul avut în luna decembrie 2009.
Reclamanților nu li s-a stabilit printr-o altă hotărâre judecătorească anterioară datei de 01.01.2010, calcularea drepturilor salariale prin aplicarea dispozițiilor Anexei 1 la OG 21/2007, aprobată cu modificări prin Legea 353/2007, pentru a se putea concluziona că există un refuz al pârâtei de a se ține cont de aceste drepturi după data de 01.01.2010. Consideră că raportarea la nivelul salariului lunii decembrie 2009 față de data de 20.01.2012 este total neîntemeiată.
Temeiul de drept îl stabilește ca fiind art. 205-208 NCPC.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În scop probator, depune: delegație de reprezentare, OG 21/31.01.2007 – Anexa 1.
La data de 06.02.2015 reclamanții formulează precizare la acțiune solicitând pe lângă despăgubirile cerute prin acțiunea introductiva si actualizarea cu rata dobânzii legale .
La data de 20.02.2015, pârâta depune întâmpinare, prin care înțelege să invoce excepția tardivității introducerii acțiunii raportat la data depunerii cererii în instanță – 06.01.2015, plata drepturilor salariile fiind solicitată de la data de 30.12.2011.
Reclamanții formulează răspuns la întâmpinare solicitând respingerea excepției tardivității, iar pe fost admiterea acțiunii astfel cum a fost precizata.
Prin sentința nr. 1711/07.07.2015, Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția tardivității invocată de pârâtă în întâmpinare și a respins acțiunea precizată formulată de reclamații E. M.-I., R. R.-Florența, S. (C.) G.-D., Z. A.–I. și C. M. în contradictoriu cu pârâta F. "O." C., reținând că reclamanții sunt salariați pe funcții de corist la pârâta F. " O." C..
Prin Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, abrogată prin Legea 184/2010 s-a dispus reîncadrarea personalului privind salarizarea.
In anul 2011 și 2012 drepturile salariale au fost stabilite conform Legii 285/2010 și 283/2011 privind aprobarea OUG 80/2010, iar în anul 2013 conform OUG 84/2012.
Potrivit art. 248 cod pr civilă, instanța a analizat excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă în întâmpinare pe care a admis-o cu următoarea motivare:
- cererea de recalculare a drepturilor salariale și de plată a despăgubirilor echivalente având ca reper nivelul lunii decembrie 2009 prin aplicarea OG 21/2007 trebuia exercitată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului conform art. 248 alin (1) lit. e) din Codul Muncii.
Dreptul reclamanților s-a născut prin aplicarea Legii 330/2009, iar acțiunea a fost promovată la data de 6.01.2015 cu depășirea acestui termen.
Fiind admisă excepția, instanța nu a mai analizat fondul cauzei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel reclamanții E. M.-I., R. R.-Florența, S. (C.) G.-D., Z. A. - I., C. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 3550/04.09.2015, Curtea de Apel C. a admis apelul declarat de reclamanți.
A anulat sentința și a reținut cauza spre rejudecare.
A fixat termen la data de 02.10.2015, cu citarea părților.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
În ceea ce privește susținerea apelanților că hotărârea este contradictorie deoarece in considerentele hotărârii se analizează excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar in dispozitiv instanța admite excepția tardivității, Curtea a considerat că instanța de fond a avut în vedere excepția prescripției pe care a și analizat-o ca atare, în considerente.
Referitor la excepția prescripției, Curtea a constatat că este neîntemeiată, in raport de obiectul acțiunii respectiv plata unei despăgubiri egala cu diferentele de drepturi salariale de care au fost lipsiți ca urmare a neaplicarii la vremea cuvenita a OG nr.
21/2007, calculate pentru perioada 30 12 2011 - 30 12 2014.
Potrivit art. 268 alin. 1lit. c Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Instanța de fond a aplicat greșit aceste dispoziții având în vedere că reclamanții au solicitat plata despăgubirilor egală cu diferența de drepturi salariale de care au fost lipsiti ca urmare a neaplicării OG nr.21/2007, pentru perioada 30 12 2011 -30 12 2014.
Așadar, cererea de chemare în judecata fiind depusa la posta in data de 30.12.2014, iar solicitarea apelanților reclamanți are ca obiect plata despăgubirile calculate pentru perioada cuprinsă între data de 30.12.2011 și data comunicării hotărârii judecătorești, termenul de prescripție de 3 ani nu era îndeplinit.
Având în vedere că instanța de fond a soluționat cauza pe excepție, Curtea, în baza art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă, a admis apelul, a anulat sentința și a reținut cauza pentru soluționarea cauzei pe fond.
Ca urmare a rejudecării, Curtea reține următoarele:
Reclamanții sunt salariați pe funcții de coriști cu studii superioare la pârâta F. „O.” C., după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar .
Potrivit art.253 alin.1 C.Muncii, „Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.”
Prin urmare, condițiile ce se cer a fi îndeplinite pentru angajarea răspunderii patrimoniale a angajatorului în temeiul textului de lege menționat sunt existența unei fapte ilicite, culpa angajatorului, existența unui prejudiciu produs salariatului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, condiții care nu sunt îndeplinite în speță, în ceea ce privește neacordarea de către apelanta pârâtă, începând cu luna decembrie 2012 a unui salariu care să țină seama de art.15 ind.1 legea 353/2007.
Art. 30 alin 5 Legea nr. 330/2009 prevede că "în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: noul salariu de bază, soldul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel /cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta / aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009".
Așadar, la reîncadrarea salarială în conformitate cu legea 330/2009 angajatorul trebuia să se raporteze la salariul din decembrie 2009.
În cauză așa cum se arată atât în acțiune cât și în „precizare” ,reclamanții nu au primit în decembrie 2009 salariul de bază în forma solicitată.
Totodată se constată că anterior intrării în vigoare a legii 330/2009 și în perioada în care era aplicabilă OG 21/2007 modificată prin legea 353/2007 ,reclamanții nu au contestat niciodată modalitatea de calcul a salariului .De asemenea reclamanții nu au solicitat nici în instanță salariul în această formă, pe calea unei acțiuni în care să se invoce și să demonstreze îndreptățirea lor la plata sa în raport de art.15 ind 1 legea 353/2007.
Cert este că în luna decembrie 2009 ,reclamanții nu au primit salariul calculat în forma solicitată prin prezenta acțiune ,fie că ar fi fost acordat de către angajator ,fie că ar fi fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească.
Prin urmare nu se poate reține existența unui prejudiciu patrimonial suferit de aceștia ,de vreme ce reclamanții nu erau îndreptățiți potrivit dispozițiilor legale în vigoare a primi un alt salariu de bază ,începând cu luna decembrie 2011.
Ulterior, nu au fost reglementate schimbări privind modul de calcul al salariului în anii 2012 – 2015,fiind prevăzute fie majorări ale cuantumului acestuia, fie mențineri ale cuantumului la nivelul anului anterior.
Astfel potrivit art. 1 din legea 285/2010 "Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor funcției de baza/salariilor funcției de baza/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%", la fel și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunara bruta/salariul lunar brut, indemnizația bruta de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010.
Potrivit art. 1 din legea 283/2011 "In anul 2012, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor funcției de baza/salariilor funcției de baza/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acorda personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011", la fel și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunara bruta/salariul lunar brut, indemnizația bruta de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010 .
Potrivit art. 1 din OUG 84/2012 "În anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012".
Potrivit art. 1 din OUG 103/2013 "In anul 2014, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor funcției de baza/salariilor funcției de baza/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acorda pentru luna decembrie 2013 in măsura in care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare".
Potrivit art. 1 din OUG 83/2014 "În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare".
Raportat la dispozițiile legale în vigoare, instanța constată că despăgubirile solicitate de reclamanți se raportează la salariul pe care aceștia ar fi trebuit să-l aibă în decembrie 2009 și care, în opinia lor, se calculează în raport de dispozițiile OG 21/2007, în vigoare în decembrie 2009 .
Prin art. 48 pct. 29 din Legea nr. 330/2009,care a intrat în vigoare la 01.01.2010, s-au abrogat dispozițiile art. 12 alin. (2), art. 151 și anexa din Ordonanța Guvernului nr. 21/2007 privind instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea activității de impresariat artistic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 2 februarie 2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2007.
Deși reclamanții invocă faptul că pârâta trebuia să le recalculeze drepturile salariale aferente lunii decembrie 2009 în raport de dispozițiile OG 21/2007,iar ulterior în raport de salariul astfel recalculat aferent lunii decembrie 2009 să stabilească salariul pe care aceștia trebuiau să-l aibă începând cu anul 2010 și în prezent, instanța constată că aceștia nu au făcut dovada că li s-a recunoscut prin hotărâre judecătorească dreptul de a încasa un salariu aferent lunii decembrie 2009,salariu ce trebuia calculat conform OG 21/2007.
Chiar dacă unii dintre colegii reclamanților au obținut hotărâri judecătorești prin care a fost obligată pârâta să calculeze salariile conform OG 21/2007, instanța reține că acest fapt nu echivalează cu nerespectarea de către angajator a dispozițiilor legale în vigoare la un moment dat și prin urmare,cu lipsirea salariaților de drepturile cuvenite,neputându-se aprecia, în prezentul demers judiciar, că toți salariații pârâtei trebuiau să beneficieze de tratament egal în ce privește aplicarea OG 21/2007,întrucât dreptul fiecărui salariat trebuia să fie analizat, în mod individual, în raport de aceste dispoziții legale.
Art. 16 alin. (2) din Constituție statuează că nimeni nu este mai presus de lege. Așadar, nimeni nu poate invoca principiul nediscriminării pentru a obține un anumit tratament, cu încălcarea legii. Dimpotrivă, în fiecare litigiu, reclamantul va trebui să probeze legalitatea și temeinicia cererii sale, ce nu se poate baza pe invocarea discriminării sau a egalității de tratament în raport cu soluția pronunțată de o altă instanță, ci pe argumente de interpretare și aplicare corectă a legii, chiar și în situația în care invocă o astfel de hotărâre."
Prin urmare, se constată că, în lipsa stabilirii dreptului reclamanților, eventual printr-o hotărâre judecătorească, la un salariu la nivelul lunii decembrie 2009 calculat în funcție de OG 21/2007, având în vedere dispozițiile legale menționate mai sus, în raport de care salariul reclamanților în perioada menționată în acțiune se calculează având ca reper salariul avut în luna decembrie 2009, Curtea, va respinge acțiunea reclamanților, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, acțiunea promovată pentru drepturi bănești de reclamanții E. M.-I., cudomiciliul în C., .. 225A, ., ., R. R.-Florența, cudomiciliul în C., .. 32, jud. D., S. (C.) G.-D., cudomiciliul în C., ., nr. 2, .. 16, jud. D., Z. A. - I., cudomiciliul în C., ., jud. D., C. M., cudomiciliul în C., .. 31, ., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtă F. „O.”, cu sediul în C., Calea Unirii nr. 16, jud. D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 Octombrie 2015.
Președinte, M. M. | Judecător, M. P.-P. | |
Grefier, A. Golașu |
Red. MM
Tehnored. A.G. 08 Octombrie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Hotărâre din... → |
|---|
