Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3828/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3828/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 3828/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3828
Ședința publică de la 16 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M.
Judecător - E. S.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de reclamantul D. A., domiciliat în Rovinari, ..4, ., județ Gorj și pârâta S.C. E. C. SA BUCUREȘTI, cu sediul în Bucuresti, .-77, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1185 din 9 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, ai răspuns apelantul reclamant D. A., personal și apelanta pârâtă S.C. E. C. SA BUCUREȘTI, reprezentată de avocat M. C. N..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelurile au fost declarate și motivate în termen legal, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului:
Apelantul reclamant a susținut motivele scrise, în raport de care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței, admiterea actiunii, obligarea pârâtei să-i plătească orele suplimentare lucrate – sâmbete și duminici – în procent de 200%, întrucât acestea figurează ca ore lucrate suplimentar în registrul de supraveghere al macaralei pe care a lucrat, însă nu au fost plătite iar cu privire la cheltuielile de judecată, a apreciat că ar fi trebuit să fie împărțite în procent de 50% pentru fiecare dintre părți. A mai solicitat că instanța să precizeze ce sumă de bani îi datorează societatea pârâtă.
Cu privire la apelul declarat de pârâtă, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat M. C. N., pentru apelanta pârâtă, a expus motivele scrise, în raport de care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Cu privire la apelul reclamantul, a apreciat ca este nefondat și a solicitat respingerea acestuia, arătând că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată. A susținut că din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că pe perioada cât a fost angajat reclamantul cu C.I.M – aflat la fila 31 dosar fond - a fost remunerat în totalitate conform timpului de lucru efectiv prestat; toate cheltuielile aferente deplasării acestuia pe durata contractului au fost achitate de societate; a beneficiat și de concediu de odihnă și de concediu medical, orele suplimentare efectuate au fost în totalitate achitate prin aplicarea unui spor la salariu încasat și pentru care a și semnat iar dovada acestor ore suplimentare a constituie foile colective de prezentă și nu registrul de supraveghere al macaralei pe care reclamantul a lucrat, numărul acestora fiind egal cu numărul de ore suplimentare înscrise in fluturașii de salariu ( filele 39-50 dosar fond).
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr. 1185 din 9 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul D. Aurelîn contradictoriu cu pârâta S.C. E. C. S.A., București.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite pe perioada 08.08._13, pentru zilele de sâmbătă și duminică în care a lucrat, conform celor menționate în registrul de supraveghere al macaralei M.T.A. 125.
S-a respins restul pretențiilor formulate de reclamant.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat la S.C. E. C. S.A. în funcția (meseria) de macaragiu, pe perioada 07.08._13, în baza contractului individual de muncă nr.39/06.08.2012, modificat prin actele adiționale ulterioare (filele 30-36 din dosar, vol.I).
Începând cu data de 01.01.2014, contractul individual de muncă al reclamantului a încetat de drept începând cu data de 01.01.2014, în baza art. 56 lit. i din Codul muncii, conform deciziei nr. 15/14.01.2014, depusă la fila 37 din dosar, vol. I.
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pentru orele suplimentare și zilele de sâmbătă și duminică lucrate în perioada 08.08._13, la plata indemnizației de delegare cuvenită pentru perioada 08.08._13 și la eliberarea unei adeverințe prin care să rezulte că a efectuat un număr de 1188 ore suplimentare peste programul normal de lucru de 8 ore.
În conformitate cu prevederile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii republicat, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Potrivit prevederilor art.120 alin.1 din Codul muncii republicat, munca prestată în afara duratei normale a timpului de lucru săptămânal prevăzută la art. 112 din Codul muncii republicat este considerată muncă suplimentară, iar potrivit prevederilor art. 123 alin.1 din Codul Muncii republicat, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin. 1 din Codul muncii republicat, în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia .
La art.123 alin.2 se prevede că sporul pentru munca suplimentară acordat în condițiile prevăzute la alin.1, se stabilește prin negociere în cadrul contractului colectiv de muncă sau după caz, în cadrul contractului individual de muncă ,însă nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
În baza art.137 alin.1 din Codul Muncii republicat, salariații beneficiază de repaus săptămânal de 2 zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica . În situația în care cele 2 zile de repaus se acordă în alte zile, salariații beneficiază de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau prin contractul individual de muncă potrivit prevederilor art. 137 alin. 2 și 3 din Codul Muncii republicat, iar în situațiile de excepție, în care zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, salariații au dreptul la dublul compensațiilor, conform prevederilor art. 137 alin.4 și 5 din Codul Muncii republicat.
În speță, reclamantul a efectuat ore suplimentare, însă, așa cum rezultă din constatările efectuate prin raportul de expertiză întocmit în cauză, coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, reclamantului i-a fost plătit un spor de 100% pentru aceste ore, expertul precizând că numărul orelor suplimentare menționate în foile colective de prezență (pontaj) este egal cu numărul de ore suplimentare înscrise în fluturașii de salariu.
Cu privire la repausul săptămânal, expertul a precizat că documentul în baza căruia se confirmă prezența la lucru este foaia colectivă de prezență (pontaj) și în baza acestui document justificativ se calculează drepturile salariale, iar din analiza foilor colective de prezență (pontaj) rezultă, pentru perioada 08.08._13 că reclamantul nu a lucrat în nicio zi de sâmbătă sau duminică.
Față de obiecțiunile formulate de reclamant la raportul de expertiză, referitor la registrul de supraveghere al macaralei, expertul a precizat că, în vederea aplicării prevederilor prescripțiilor tehnice PT R1-2010, Mașini de ridicat, privind siguranța în funcționare a mașinilor de ridicat, deținătorii/utilizatorii trebuie să asigure regimul de supraveghere prin RSVTI.
A precizat expertul că în registrul de supraveghere a macaralei personalul de deservire (macaragiul) trebuie să înscrie de fiecare dată, când constată, deficiențele și deranjamentele în timpul funcționării macaralei.
Expertul nu a avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale cuvenite reclamantului mențiunile din registrul de supraveghere al macaralei, apreciind că acesta nu constituie un document justificativ, în baza căruia se stabilește ora începerii și ora terminării programului de muncă, pe baza căruia se calculează drepturile pentru munca prestată.
A concluzionat expertul că registrul de supraveghere al macaralei nu este un document care să stea la baza înregistrărilor în contabilitate privind munca prestată.
Instanța nu și-a însușit opinia expertului în sensul că registrul de supraveghere a macaralei nu poate fi luat în considerare pentru a dovedi munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică.
Într-adevăr, în foile colective de prezență (pontaj) nu sunt efectuate mențiuni în sensul că reclamantul a lucrat în zilele de sâmbătă și duminică.
Cu toate acestea, deși nu este un document destinat să ateste prezența la serviciu sau orele lucrate de către salariați, așa cum rezultă chiar din răspunsurile formulate de către expert, conform prescripțiilor tehnice PT R1-2010(capitolul IV, secțiunea I, art.35-37) – fila 119 din dosar, este obligatorie existența unui registru de supraveghere sau carnet de urmărire cu evidența funcționării, care trebuie păstrat în condiții bune, la mașina de ridicat, menționându-se modul de întocmire, avizare și efectuare a înscrierilor.
Ori, din mențiunile efectuate în registrul de evidență și supraveghere al macaralei pe care a lucrat reclamantul (filele 238-250, vol. I și filele 36-45, vol. II), rezultă în mod cert faptul că reclamantul a fost prezent la serviciu și în zile de sâmbătă și duminică, acesta consemnând constatările efectuate în timpul exploatării macaralei și alte mențiuni, iar angajatorul nu a făcut dovada contrară față de mențiunile efectuate, susținând fără să existe o justificare, faptul că reclamantul nu a lucrat în nicio sâmbătă și duminică .
Simplul fapt că în foile colective de pontaj întocmite de angajator și nesemnate de către salariați nu sunt menționate zilele de sâmbătă și duminică în care reclamantul a fost prezent la serviciu nu sunt de natură să facă dovada că reclamantul nu a lucrat în nicio zi de sâmbătă și duminică, atât timp cât în registrul de supraveghere al macaralei deținut de către angajator sunt consemnate zilele în care reclamantul a lucrat pe macara.
Societatea pârâtă nu a depus la dosar niciun înscris doveditor din care să rezulte că s-au efectuat mențiuni eronate în registrul de supraveghere al macaralei sau că s-a constatat neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către reclamant, în legătură cu modul de completare a acestui registru.
Prin urmare, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite pe perioada 08.08._13, pentru zilele de sâmbătă și duminică în care a lucrat, conform celor menționate în registrul de supraveghere al macaralei M.T.A. 125.
Cu privire la perioada în care reclamantul și-a desfășurat activitatea pe șantierul CET 1 Iași, instanța a reținut, așa cum s-a constatat și prin raportul de expertiză întocmit în cauză, că în cadrul ședinței de producție din 01.10.2013 s-a dispus ca reclamantul să-și desfășoare activitatea pe acest șantier pe perioada 07.10._13.
Așa cum rezultă din foaia colectivă de pontaj depusă la fila 95 din dosar, vol. II, în luna decembrie 2013 reclamantul a lucrat până în data de 13.12.2013, ulterior având concediu de odihnă.
Potrivit prevederilor art. 25 alin.1 și 2 din Codul muncii republicat, prin clauza de mobilitate, părțile stabilesc în contractul individual de muncă, în considerarea specificului muncii, că executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă, salariatul beneficiind de prestații suplimentare în bani sau natură conform contractului individual de muncă.
Ori conform prevederilor de la litera d din contractul individual de muncă al reclamantului se precizează că, în lipsa unui loc de muncă fix, salariatul va desfășura activitatea pe șantier, oriunde societatea contractează lucrări,nefiind convenite prestații suplimentare.
Conform celor învederate în ședința publică din 22.09.2014 de către directorul societății pârâte, la nivelul S.C. E. C. S.A. nu s-a încheiat contract colectiv de muncă, iar contractul colectiv încheiat la nivel de ramură, respectiv contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de G. „V.” București a expirat în anul 2012.
Prin regulamentul de ordine interioară, la art. 25, s-a prevăzut obligația salariaților de a-și desfășura activitatea, în conformitate cu contractul individual de muncă, oriunde societatea a câștigat lucrări, iar la art. 23 lit. i, j și k, s-a prevăzut obligația conducerii societății de a asigura pentru personalul direct productiv cazarea în apartamente închiriate sau cămine de nefamiliști pe perioada lucrărilor, transportul cu mijloace proprii ale societății sau contra-cost de la localitatea de domiciliu la șantierul unde își desfășoară activitatea, de două ori pe lună, precum și obligația de a asigura pentru tot personalul angajat bonuri de masă sau o masă caldă. La litera l din același articol s-a prevăzut și obligația de plată a diurnei de 32,5lei/zi, însă numai pentru personalul T., în cazul deplasărilor ocazionale.
Conform constatărilor efectuate de expert, în perioada 08.10.2013 – 13.12.2013, în care reclamantul a desfășurat activitate pe șantierul din Iași, cheltuielile privind munca prestată, cheltuielile de transport de la și la locul de muncă și cheltuielile de cazare au fost asigurate de către societatea pârâtă.
Prin urmare, instanța a reținut că societatea și-a îndeplinit obligațiile față de pârât, conform prevederilor art. 23 lit. i, j și k din regulamentul de ordine interioară.
De asemenea, raportat la prevederile art. 34 alin.5 din Codul muncii republicat, instanța apreciază că este neîntemeiată cererea reclamantului privind eliberarea unei adeverințe pentru perioada 08.08._13 din care să rezulte că a efectuat un număr de 1188 ore suplimentare peste programul normal de lucru de 8 ore.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite pe perioada 08.08._13, pentru zilele de sâmbătă și duminică în care a lucrat, conform celor menționate în registrul de supraveghere al macaralei M.T.A. 125 și a respins restul pretențiilor formulate de reclamant.
În baza art.453 alin.2 din Codul de procedură civilă, având în vedere că pretențiile reclamantului sunt întemeiate doar în parte, faptul că reclamantul nu a făcut dovezi că a efectuat cheltuieli de judecată, iar pârâta a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum 2100 lei, din care 1500 lei pentru onorariu avocat și 601,80 lei pentru onorariu expert, conform chitanțelor depuse la dosar, instanța a apreciat că se impune ca reclamantul să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul D. A. și pârâta S.C. E. C. SA BUCUREȘTI.
În motivele de apel, reclamantul susține în esență următoarele:
- nu s-a precizat cuantumul drepturilor bănești cuvenite pentru munca prestată suplimentar în zilele de sâmbătă și duminică;
- în mod greșit orele suplimentare au fost plătite cu 100 % deși trebuiau plătite cu 200 %;
- în mod greșit a fost obligat la cheltuieli de judecată ;
- nu i s-a acordat indemnizația de deplasare și nu i s-a eliberat o adeverință care să ateste numărul orelor suplimentare prestate.
Pârâta a invocat în motivele de apel greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente și interpretarea greșită a probelor, cu trimitere la dispozițiile art.119 Codul muncii, 122 Codul muncii și 123 Codul muncii, pe care le-a redat.
În raport de aceste dispoziții legale, instanța de fond a omis să observe faptul că au caracter probatoriu înscrisurile întocmite de angajator – singurul îndreptățit de Codul muncii să țină evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat, că acesta nu poate întocmi documente proprii care să ateste prezența la lucru, că orele suplimentare prestate au fost plătite astfel cum evidențiază expertiza întocmită în cauză.
Că în mod greșit instanța de fond a acordat valoare probatorie unui înscris nerecunoscut de Codul muncii ca fiind apt să dovedească modul în care angajatul și-a executat contractul de muncă, respectiv registrul de supraveghere al macaralei.
În acest registru, emis conform prescripției tehnice PTR – 1/2010 emis de ISCIR se consemnează numai evenimentele legate de starea tehnică a utilajului și de modul de rezolvare a acestor evenimente, nu se evidențiază modalitatea de evidențiere a timpului de lucru.
A concluzionat pârâta că nu era obligată să facă dovada unor mențiuni eronate în registrul macaralei, că instanța nu putea veni a completa la lege, ci trebuia să verifice dacă aceste dispoziții au fost sau nu respectate de fiecare parte a contractului de muncă.
Examinând sentința prin prisma dispozițiilor legale invocate și a criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a fost sesizată cu o acțiune privind plata drepturilor bănești cuvenite reclamantului pentru orele suplimentare prestate în zilele de sâmbătă-duminică în perioada 08.08.2012 – 13.12.2013, la plata indemnizației de delegare cuvenită pentru aceeași perioadă și eliberarea unei adeverințe, din care să rezulte numărul de ore suplimentare efectuate.
Reclamantul a precizat că la data de 06.08.2012 – 07.10.2013 a fost angajat de unitatea pârâtă în funcția de macaragiu la punctul de lucru Termocentrala Rovinari, iar din 08 octombrie 2013 până la 13.12.2012 la punctul de lucru Termocentrala Iași.
Reclamantul a fost angajatul pârâtei cu contract de muncă pe perioadă determinată în meseria de macaragiu, în baza Contractului Individual de Muncă nr.39/06.08.2012 pe perioadă determinată 07.08._14, când prin decizia 15/2014 Contractul Individual de Muncă a încetat de drept, conform art.56 alin.1 lit.i) din Legea nr.53/2003.
Soluția adoptată de tribunal, de admitere în parte a cererii este nelegală și netemeinică din următoarele considerente:
Sediul general al reglementării muncii suplimentare în dreptul intern este reprezentat de art.120-124 Codul muncii, care pun în aplicare prevederile Directivei 2000/88/CE privind anumite aspecte ale organizării timpului de muncă.
Astfel, potrivit art.120 Codul muncii, munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă suplimentară.
Prin această dispoziție, legiuitorul nu face altceva decât să stabilească coordonatele muncii suplimentare cu orice perioadă de muncă ce excede duratei normale a timpului de muncă.
În analizarea regimului juridic al muncii suplimentare, se pornește de la premisa conform căreia, prezența la ore suplimentare a salariatului nu este obligatorie.
Se are în vedere în acest sens art.120 alin.2 teza I, care prevede că munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului.
Astfel, având în vedere că munca suplimentară poate fi calificată ca o regulă specială, regula generală fiind numai de 8 ore și, totodată, datorită efectelor pe care le poate avea asupra organismului uman pe termen lung prestarea de muncă suplimentară, în doctrină se vorbește despre îndeplinirea a trei condiții cumulative, pentru a considera că munca suplimentară se desfășoară într-un cadru legal.
- să existe manifestare de voință a angajatorului în acest sens;
- să existe acordul salariatului de a presta munca suplimentară ;
- să fie îndeplinite condițiile prevăzute de Codul muncii referitoare la durata maximă a timpului de muncă.
Potrivit art.120 alin.1 Codul muncii republicat, munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă prevăzut de art.112 din Codul muncii este considerată muncă suplimentară, iar potrivit art.123 alin.1 Codul muncii, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art.122 alin.1 din Codul muncii republicat, în luna următoare munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător acestuia
La art. 123 alin.2 se prevede că sporul pentru munca suplimentară acordat în condițiile prevăzute la alin.1, se stabilește prin negociere în cadrul contractului colectiv de muncă sau după caz, în cadrul contractului individual de muncă ,însă nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
În baza art. 137alin.1 din Codul Muncii republicat, salariații beneficiază de repaus săptămânal de 2 zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica . În situația în care cele 2 zile de repaus se acordă în alte zile, salariații beneficiază de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau prin contractul individual de muncă potrivit prevederilor art. 137 alin. 2 și 3 din Codul Muncii republicat, iar în situațiile de excepție, în care zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, salariații au dreptul la dublul compensațiilor, conform prevederilor art. 137 alin.4 și 5 din Codul Muncii republicat.
Pentru a verifica incidența acestor dispoziții legale, raportate la înscrisurile depuse în cauză, tribunalul a ordonat efectuarea unui raport de expertiză, la care numai reclamantul a formulat obiecțiuni.
Astfel, în raportul de expertiză se concluzionează că reclamantului i-a fost plătit un spor de 200 % pentru orele suplimentare prestate, că numărul orelor suplimentare menționate în foile colective de prezență (pontaj) este egal cu numărul de ore suplimentare înscrise în fluturașii de salariu. Cu privire la repausul săptămânal, expertul a precizat că documentul în baza căruia se confirmă prezența la lucru este foaia colectivă de prezență (pontaj) și în baza acestui document justificativ se calculează drepturile salariale, iar din analiza foilor colective de prezență (pontaj) rezultă, pentru perioada 08.08._13 că reclamantul nu a lucrat în nicio zi de sâmbătă sau duminică.
Față de obiecțiunile formulate de reclamant la raportul de expertiză, referitor la neluarea în calcul a registrului de supraveghere al macaralei, expertul a precizat că, în vederea aplicării prevederilor prescripțiilor tehnice PT R1-2010, Mașini de ridicat, privind siguranța în funcționare a mașinilor de ridicat, deținătorii/utilizatorii trebuie să asigure regimul de supraveghere prin RSVTI.
A precizat expertul că în registrul de supraveghere a macaralei personalul de deservire (macaragiul) trebuie să înscrie de fiecare dată, când constată, deficiențele și deranjamentele în timpul funcționării macaralei.
Expertul nu a avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale cuvenite reclamantului mențiunile din registrul de supraveghere al macaralei, apreciind că acesta nu constituie un document justificativ, în baza căruia se stabilește ora începerii și ora terminării programului de muncă, pe baza căruia se calculează drepturile pentru munca prestată.
În mod greșit prima instanță și-a însușit mențiunile efectuate în registrul de supraveghere al macaralei, fiind întemeiată critica apelantei pârâte privind valorificarea ca probă în dovedirea pretențiilor reclamantului a registrului de supraveghere al macaralei.
Verificând mențiunile din filele registrului de supraveghere al macaralei, se constată că în acestea se atestă buna funcționare a macaralei sau, dimpotrivă, la anumite poziții se precizează piesele înlocuite sau defecțiunile constatate.
În consecință, apreciind că în cauză nu s-a făcut dovada solicitării angajatorului ca reclamantul să presteze muncă suplimentară în zilele de sâmbătă-duminică, în perioada de referință, că reclamantul nu a produs alte probe în dovedirea prestării muncii suplimentare decât registrul de supraveghere al macarale, Curtea constată că în mod greșit prima instanță a reținut că reclamantul a prestat muncă suplimentară în zilele de sâmbătă și duminică în perioada 08.08.2012 –_, astfel că, apelul pârâtei este întemeiat și urmează a fi admis.
Sunt neîntemeiate criticile apelantului reclamant cu privire la neacordarea indemnizației de deplasare și refuzul instanței de a i se elibera o adeverință care să ateste numărul orelor suplimentare prestate.
Prin regulamentul de ordine interioară, la art. 25, s-a prevăzut obligația salariaților de a-și desfășura activitatea, în conformitate cu contractul individual de muncă, oriunde societatea a câștigat lucrări, iar la art. 23 lit. i, j și k, s-a prevăzut obligația conducerii societății de a asigura pentru personalul direct productiv cazarea în apartamente închiriate sau cămine de nefamiliști pe perioada lucrărilor, transportul cu mijloace proprii ale societății sau contra-cost de la localitatea de domiciliu la șantierul unde își desfășoară activitatea, de două ori pe lună, precum și obligația de a asigura pentru tot personalul angajat bonuri de masă sau o masă caldă. La litera l din același articol s-a prevăzut și obligația de plată a diurnei de 32,5lei/zi, însă numai pentru personalul T., în cazul deplasărilor ocazionale.
Conform constatărilor efectuate de expert, în perioada 08.10.2013 – 13.12.2013, în care reclamantul a desfășurat activitate pe șantierul din Iași, raportate la înscrisurile depuse, respectiv: tabel nominal cu personalul societății, inclusiv reclamantul care a avut asigurată deplasarea pe ruta Rovinari-Iași cu mijloacele de transport ale societății, ordinele de deplasare emise pe numele reclamantului cu alte mijloace de transport decât cele aparținând societății, deplasări achitate de societate, tabele privind cazarea la Iași a personalului pârâtei, în apartamente închiriate de pârâtă, tabele nominal cu salariații care au primit tichete de masă printre care și reclamantul, Curtea apreciază că societatea și-a îndeplinit obligațiile față de pârât, conform prevederilor art. 23 lit. i, j și k din regulamentul de ordine interioară, astfel încât nu mai era necesară acordarea indemnizației de delegare.
Corect s-a apreciat de prima instanță, raportat la prevederile art. 34 alin.5 din Codul muncii republicat, că este neîntemeiată cererea reclamantului privind eliberarea unei adeverințe pentru perioada 08.08._13 din care să rezulte că a efectuat un număr de 1188 ore suplimentare peste programul normal de lucru de 8 ore.
În consecință, apreciind neîntemeiate criticile reclamantului, urmează să se respingă ca nefondat apelul reclamantului.
Față de considerentele mai sus expuse, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, urmează să se respingă apelul declarat de reclamant, să se admită apelul declarat de pârâtă și să se schimbe sentința în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul D. A., domiciliat în Rovinari, ..4, ., județ Gorj, împotriva sentinței civile nr. 1185 din 9 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._ .
Admite apelul declarat de pârâta S.C. E. C. SA BUCUREȘTI, cu sediul în Bucuresti, .-77, sector 5, împotriva aceleiași sentințe.
Schimbă sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Septembrie 2015.
Președinte, M. M. | Judecător, E. S. | |
Grefier, V. R. |
Red.jud.M.M.
Tehn.MC/4 ex.
Data red.23.10.2015
j.f. A.B.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
