Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 617/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 617/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 617/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 617
Ședința publică de la 03 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător O. C. G.
Grefier M. V. A.
************************
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul V. I., cu domiciliul în Dr.Tr.S., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 3471/03.10.2014, pronunțată de Tribunalul M. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., cu sediul în Negrești Oaș, ., județul Satu M., având ca obiect drepturi bănești ORE SUPLIMENTARE (01.06._13);PLATA CONCEDIULUI DE ODIHNĂ (01.01._13);PLATA PREAVIZULUI.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant V. I., lipsind intimata pârâtă ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care;
Apelantul reclamant V. I., a depus la dosar un înscris, respectiv Tabel cu orele suplimentare lucrate în afara programului de lucru de 8 ore.
Interpelat de instanță cu privire la situația juridică a ., apelantul reclamant a arătat că aceasta funcționează și nu se află în procedurainsolvenței.
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat și apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Apelantul reclamant V. I. a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în obligări pârâtei la plata orelor suplimentare lucrate peste programul normal de lucru de 8 ore, lucrate sâmbăta și duminica, și în zilele de sărbătoare legală. A susținut că s-a adresat verbal de nenumărate ori societății pârâte, fără a formula o cerere scrisă, pentru plata orelor suplimentare, iar înscrisul depus la dosar denumit „Tabel cu orele suplimentare lucrate în afara programului de lucru de 8 ore”, este o evidență proprie a orelor lucrate suplimentar.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._, reclamantul V. I. a chemat în judecată pe pârâta . Negrești Oaș pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata orelor suplimentare, sâmbetelor și duminicilor, precum și a sărbătorilor legale lucrate în perioada 01.06.2011 – 01.06.2013, la plata concediului de odihnă pentru perioada 01.01.2011 – 01.12.2013 și a preavizului, actualizarea sumei cu indicele de inflație de la data pronunțării hotărârii și până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei din data de 08.09.2009 și până la 01.12.2013, îndeplinind meseria de sudor. Pentru a-și păstra locul de muncă, îndeplinea și alte activități și chiar în afara județului, respectiv în județul Gorj.
A arătat că a executat lucrări de sudură în spațiu închis, respectiv în cisterne, autobetoniere, fără ventilație și fără a i se acorda spor de toxicitate.
Programul de lucru nu se limita doar la 8 ore/zi, respectiv 40 ore/săptămână, ci lucra 10-12 ore/zi; nu se ținea cont că este sâmbăta și duminica, că se lucra și noaptea, nu era plătit corespunzător, iar condițiile de lucru la care era supus erau inumane.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar în copie extras din Revisal cuprinzând date referitoare la raporturile sale de muncă cu pârâta, Decizia nr. 342/02.12.2013 de încetare a raporturilor de muncă ale reclamantului în temeiul art. 65 Codul muncii, adeverințele nr. 366/04.12.2013, 329/02.12.2013 și 367/04.12.2013 eliberate de pârâtă, Desfășurătorul stagiului de cotizare eliberat de AJOFM Satu M. și certificarea stagiului de cotizare ulterior datei de 01.03.2002.
Deși legal citată cu copie cerere de chemare în judecată, cu mențiunea să formuleze și să depună întâmpinare, pârâta nu a formulat și nu a depus la dosar întâmpinare.
La cererea reclamantului au fost audiați martorii M. I. și Pițurnea N., declarațiile acestora fiind anexate la dosar.
S-a dispus și efectuarea unei expertize de specialitate având ca obiective: identificarea orelor suplimentare efectuate de către reclamant peste programul normal de lucru și a orelor lucrate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale pe perioada 01.06.2011 – 01.06.2013;
să se constate dacă aceste ore sau zile au fost plătite corespunzător, în cazul în care există diferențe salariale neidentificate, să fie cuantificate, separat pe ore suplimentare, separat pe zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale; să se constate dacă reclamantul a efectuat concediul legal de odihnă aferent anilor 2011, 2012, 2013, dacă i-a fost plătită în mod corespunzător indemnizația de concediu de odihnă și în situația în care drepturile cuvenite nu i-au fost achitate, să le cuantifice; să se constate dacă reclamantul a beneficiat de perioada de preaviz anterior încetării raporturilor sale de muncă, dacă a fost plătit pe această perioadă, în caz contrar să se stabilească drepturile bănești ce i se cuveneau, fiecare drept constatat urmează a fi actualizat separat cu indicele de inflație la momentul efectuării lucrării, concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expert D. N. fiind anexate la dosar.
La expertiza astfel întocmită a formulat obiecțiuni reclamantul. Acesta a apreciat că expertul nu a identificat orele suplimentare efectuate peste programul normal de lucru și orele lucrate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, în lucrarea efectuată raportându-se doar la înscrisuri fără a lua în considerare declarațiile martorilor existente la dosarul cauzei. S-a indicat un program de lucru de luni – vineri – 12-13 ore, respectiv 4(5) ore suplimentare, sâmbăta lucrat constant, două duminici pe lună și sărbători legale.
Prin sentința civilă nr.3471/03.10.2014, pronunțată de Tribunalul M. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1.816 lei netă și actualizată reprezentând drepturi bănești cuvenite pentru un număr de 53 zile CO cuvenite și neachitate pe perioada 2011 – 2013.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 513 lei, netă și reactualizată reprezentând drepturi bănești cuvenite reclamantului pentru un număr de 15 zile preaviz cuvenit și neacordat.
S-au respins restul pretențiilor formulate și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului 1200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei în meseria de sudor începând cu data de 08.09.2008 și până la data de 01.12.2013, dată la care au încetat raporturile de muncă în temeiul art. 65 Codul muncii.
Potrivit declarațiilor martorilor audiați, programul de lucru la societate era de 8 ore, însă atunci când era de lucru se depășeau 8 ore, se lucra și sâmbăta și duminica și cum reclamantul era singurul sudor era posibil să fi fost chemat și în zilele de sărbători legale.
Concediul de odihnă nu se efectua, iar la concedierea salariaților nu le-a fost plătit preavizul.
Din documentele puse la dispoziția expertului de către angajatorul pârât a rezultat că în perioada iunie 2011 – noiembrie 2013 programul de lucru al reclamantului a fost de 8 ore/zi la nivelul zilelor lucrătoare, fără zilele de repaus săptămânal și sărbători legale.
Cum datele din fișele colective de prezență au fost preluate în statul lunar de salarii nu s-au identificat ore lucrate suplimentar, în zilele de sâmbătă, duminică sau alte sărbători legale.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză necontestat de părți sub acest aspect rezultă că reclamantul avea dreptul, potrivit contractului său individual de muncă, la un număr de 21 zile de concediu anual de odihnă plătit.
In perioada 2011-2013, nu a beneficiat de dreptul său la concediul legal de odihnă, drepturile bănești ce i se cuveneau cu titlul de indemnizație de concediu fiind în cuantum net de 1.784 lei (21 zile concediu odihnă 2011, 21 zile concediu odihnă 2012 și 11 zile concediu odihnă 2013 corespunzător timpului lucrat).
Se constată că anterior încetării raporturilor de muncă, reclamantul nu a beneficiat de cele 15 zile de preaviz prevăzute în contractul său individual de muncă și nici de drepturile bănești corespunzătoare.
Conform calculelor efectuate de expert, necontestate de nici una dintre părți, drepturile bănești cuvenite reclamantului cu acest titlul sunt în cuantum de 504 lei.
Cum acțiunea formulată de către reclamant cu privire la plata indemnizației de concediu odihnă cuvenită pe perioada 2011 – 2013 și plata drepturilor cuvenite pentru 15 zile de preaviz este întemeiată, urmează a se dispune admiterea acesteia și obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumelor datorate.
Pentru o despăgubire reală a reclamantului și pentru a se evita pierderile datorate de devalorizarea monetară, drepturile cuvenite reclamantului vor fi actualizate cu indicele de inflație la momentul plății efective.
Pentru a se pronunța această soluție se are în vedere faptul că deși pentru a-și realiza finalitatea concediul de odihnă trebuie să fie efectuat, în cazul încetării contractului individual de muncă, operează compensarea în bani a concediului neefectuat. Acest drept al salariatului nu poate fi retras, nu se poate renunța la el, fiind un drept câștigat indiferent de durata de timp trecută de la încheierea contractului individual de muncă și până la momentul încheierii acestuia.
Aceste aspecte rezultă din dispozițiile art. 146 al.4 Codul muncii articol ce transpune întocmai prevederile Directivei 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru.
In ceea ce privește obligația înștiințării prealabile a celorlalte părți despre încetarea raportului de muncă, aceasta este prevăzută de lege în sarcina ambelor părți ale raportului juridic de muncă.
Înștiințarea salariatului despre intenția angajatorului de a-i desface contractul individual de muncă este obligatorie, anterioară desfacerii contractului de muncă și de natură a-i permite salariatului să încerce să limiteze pe plan personal consecințele concedierii prin acordarea posibilității de a-și căuta un alt loc de muncă potrivit pregătirii și aptitudinilor sale.
Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, astfel că este necesară achitarea către salariat a indemnizației aferente, chiar dacă decizia de concediere nu a fost contestată și este în ființă, dispozițiile art. 81 al 5 codul muncii fiind pe deplin aplicabile.
În ceea ce privește munca suplimentară pretins a fi prestată de către reclamant, se constată incidența în cauză a dispozițiilor art.122 și 123 Codul muncii.
Astfel potrivit dispozițiilor art.122 al.1 și 2 Codul muncii, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia. În aceste condiții salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
Potrivit art. 123 Codul muncii, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin. (1), se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Deși, reclamantul a susținut că a prestat muncă peste durata normală a timpului de muncă săptămânal, în cuprinsul cererii formulate face referiri generale fără a se arăta concret, în funcție de specificul muncii prestate, care era programul său zilnic de muncă.
Angajatorul are posibilitatea să stabilească programe individuale de muncă cu acordul sau la solicitarea angajatului în cauză, potrivit dispozițiilor art.119 Codul muncii, acesta având obligația de a ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat și de a supune controlului inspecției muncii această evidență ori de câte ori este solicitat.
Evidența, în ceea ce-l privește pe reclamant, a fost pusă la dispoziția expertului desemnat a efectua lucrarea în cauză și a constituit bază pentru culegerea și interpretarea datelor.
Obiecțiunile formulate de către reclamant la raportul de expertiză întocmit nu pot fi primite din următoarele considerente:
Declarațiile martorilor la care se face referire nu oferă date concrete cu privire la timpul de muncă al reclamantului care să poată constitui puncte de plecare nici măcar în efectuarea unor estimări, cu atât mai mult pentru un calcul real al pretențiilor reclamantului. Nici acesta din urmă, așa cum s-a arătat mai sus nu face nici un fel de referiri în cererea de chemare în judecată, iar calculul propus cu ocazia obiecțiunilor formulate nu numai că nu are nici un fel de temei, dar nici nu este aplicat, lăsând la latitudinea instanței și a expertului desemnat alegerea unor puncte de reper în efectuarea lucrării, ceea ce este inadmisibil, procesul civil fiind un proces al intereselor private.
Nu s-a făcut dovada că s-a solicitat acordarea de timp liber corespunzător pentru orele lucrate peste programul normal de lucru, în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale și nu au fost arătate în care zile de sărbători legale dintre cele enunțate de dispozițiile art.139 Codul muncii, reclamantul a fost nevoit să lucreze, astfel că simpla solicitare formulată la trei luni de la data încetării raporturilor de muncă pentru o perioadă de trei ani în urmă nu este întemeiată și nu poate constitui temei pentru aceste pretenții.
Sunt considerente pentru care s-a admis acțiunea formulată de reclamant pentru petitele enunțate mai sus, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1.816 lei netă și actualizată reprezentând drepturi bănești cuvenite pentru un număr de 53 zile c.o. cuvenite și neachitate pe perioada 2011 – 2013 și suma de 513 lei, netă și reactualizată reprezentând drepturi bănești cuvenite reclamantului pentru un număr de 15 zile preaviz cuvenit și neacordat. S-au respins restul pretențiilor.
In baza art. 453 NCPC, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului 1200 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul V. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată reclamantul că sentința i-a fost comunicată la data de 03.11.2014 și este parțial nelegală și netemeinică, iar în baza art.480 pct.2 cod procedură civilă ,solicită casarea acestea și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât este necesar să se administreze noi probe în completare, respectiv proba cu martori și efectuarea unui supliment de expertiză care să stabilească în mod corect contravaloarea orelor lucrate de el peste programul normal de lucru, în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale.
De asemenea, reclamantul a arătat că s-au încălcat dispozițiile art. 122-123 din Codul muncii privind plata orelor suplimentare peste programul normal de lucru și contractul colectiv de muncă, precum și orele lucrate în zilele de sărbători legale, sâmbăta și duminica, cu sporul legal prevăzut.
Susține că s-a încălcat principiul rolului activ al instanței, care nu a insistat și nu a dispus probe suplimentarea pentru stabilirea corectă a tuturor drepturilor cuvenite reclamantului.
Hotărârea este netemeinică pentru că instanța a respins neîntemeiat obiecțiunile la raportul de expertiză formulate, nu a analizat corect toate probele și declarațiile martorilor, motivând că martorii audiați nu ar fi oferit date concrete cu privire la timpul de muncă și orele lucrate de reclamant.
Motivarea instanței nu este convingătoare, pentru că nu se face o analiză corectă a declarațiilor martorilor care au oferit date cu privire la orele suplimentare lucrate de reclamant și cu privire la orele lucrate sâmbăta, duminica și în sărbătorile legale,
Astfel martorul Modocă I. (fila 30) arată că a lucrat după un program
între orele 7 și 16 (9 ore zilnic), deci cu o oră peste programul normal de 8 ore, că se lucra și sâmbăta și duminica inclusiv.
Martorul Pițurnea N. (fila 29) a declarat că de regulă lucra și sâmbăta și uneori chiar și duminica. Deci pe baza acestor declarații se putea constitui un punct de plecare, iar expertul putea să calculeze în perioada 01.06._13 câte ore suplimentare a prestat în perioada celor 3 ani, în programul normal de luni până vineri câte o oră pe zi în plus față de program și câte ore a lucrat sâmbăta în perioada celor 3 ani, precum și orele lucrate duminica, adică 2 duminici pe lună.
A arătat că pârâta nu a formulat întâmpinare și a prezentat expertului documente întocmite pro causa, constând în foi colective de prezență numai pentru 8 ore, nu pentru toate orele lucrate în realitate, state de plată care nu au fost semnate de apelant și care pot fi false, pentru că plata drepturilor bănești se făcea pe un caiet pe care nu erau trecute toate orele lucrate și toate drepturile salariaților.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Apelul nu este fondat.
Criticile formulate de apelant vizează exclusiv modul de soluționare a cererii având ca obiect plata orelor suplimentare, pretins a fi fost efectuate în perioada 1.06.2011-1.06.2013, n zilele de repaos săptămânal și în zilele de sărbători legale.
Prima instanță a respins acest capăt de cerere, reținând în esență că reclamantul nu a reușit să răstoarne dovada făcută de intimată prin statele de plată, în sensul că ar fi efectuat ore suplimentare de muncă, care nu au fost menționate în evidențele angajatorului.
Nu poate fi primită alegația apelantului referitoare la lipsa de rol activ a primei instanțe, în condițiile în care reclamantul a beneficiat de apărare calificată, au fost încuviințate toate probele solicitate de reclamant, Potrivit art. 119 și 120 Codul Muncii, evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat se ține de angajator, iar munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, de 8 ore pe zi, așa cum este reglementată de art. 112 Codul muncii, este considerată muncă suplimentară.
Dispozițiile art. 122 Codul muncii instituie regula potrivit căreia munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 zile calendaristice după efectuarea acesteia, iar in situația în care compensarea nu este posibilă în acest termen, munca suplimentară se plătește prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia,așa cum este stabilit prin negociere.
Potrivit art. 272 Codul muncii, în litigiile de muncă, sarcina probei revine angajatorului.
În speță, angajatorul a prezentat expertului foile colective de prezență, care au fost avute în vedere la efectuarea expertizei contabile de către expertul tehnic Dârpeș N., din verificarea cărora a rezultat că nu au fost prestate de către reclamant ore suplimentare de muncă, în continuarea programului normal de lucru, de 8 ore pe zi, sau în zilele de repaus săptămânal ( sâmbătă și duminică) sau în cele de sărbători legale.
Astfel, sarcina probei a fost făcută angajator, căruia îi incumba această obligație, moment de la care, cel care susține o stare de fapt contrară, în speță reclamantul, este ținut să răstoarne dovada produsă.
Martorii audiați la prima instanță la cererea reclamantului, Pițurnea N. și Modoarcă I., nu au putut preciza cu claritate intervalul de timp în care reclamantul a prestat ore suplimentare și care este numărul exact ala acestora.
Astfel, martorul Modoarcă I. ( fila 30), care a fost coleg cu reclamantul doar în cursul anului 2013, a declarat că lucrau suplimentar aproape zilnic, fără a face vreo referire la zilele de repaus săptămânal, și că nu știe dacă, cu excepția zilei de 1 mai, în celelalte zile de sărbători legale reclamantul a prestat muncă în favoarea angajatorului.
Martorul Pițurnea N. ( fila 29) a declarat că în perioada 2011-2012 reclamantul lucra, de regulă, și sâmbăta și uneori, duminica, și că e posibil să fi lucrat în zilele de sărbători legale.
Ambele declarații testimoniale conțin doar referiri vagi, lipsite de concizie și inapte de a constitui temei în vederea răsturnării probei făcută de angajator, constând în fișele de pontaj, așa cum corect a apreciat și prima instanță.
În acest context, respingerea obiecțiunilor formulate de reclamant împotriva concluziilor raportului de expertiză contabilă s-a făcut în mod temeinic, întrucât nu a existat temei probator pentru întocmirea unei variante de calcul a drepturilor solicitate cu titlu de contravaloare ore suplimentare.
Înscrisul depus în apel, intitulat „ tabel cu orele suplimentare lucrate în afara programului de lucru de 8 ore” reprezintă o evidență proprie a orelor lucrate suplimentar, ținută de reclamant, care nu are valoare probatorie, în condițiile în care nu este opozabilă intimatei și nu a fost însușită în vreun mod de către aceasta.
Este de reținut că reclamantul nu a solicitat până la data încetării raporturilor de muncă cu angajatorul compensarea eventualelor ore suplimentare, cu timp liber, sau plata contravalorii acestora și a sporului aferent, deși avea acest drept, potrivit art. 122 Codul muncii.
Cum sarcina probei orelor suplimentare revenea reclamantului, iar acesta nu a dovedit prestarea orelor suplimentare, cererea sa având acest obiect a fost în mod corect respinsă de prima instanță.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că nu sunt întemeiate criticile formulate de apelantul reclamant, astfel că,potrivit art. 480 Cod pr. civ., apelul declarat se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul V. I., cu domiciliul în Dr.Tr.S., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 3471/03.10.2014, pronunțată de Tribunalul M. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., cu sediul în Negrești Oaș, ., județul Satu M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2015.
Președinte, L. B. | Judecător, O. C. G. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.O.C.G.
Tehn.MC/4 ex.
Data red.6.02.2015
j.f. G.R.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 367/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 365/2015.... → |
|---|
