Asigurări sociale. Decizia nr. 1340/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1340/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 2235/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1340/2013
Ședința publică de la 02 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. C. M.
Judecător C. B.
Judecător D. P.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea cauzei asigurări sociale privind recursul declarat de recurentul P. C. împotriva sentinței civile nr. 1370/29.04.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimați fiind C. S. de Pensii a MAPN, M. A. Naționale - Comisia de Contestații.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat G. M. pentru recurent, lipsă fiind reprezentantul intimaților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că este primul termen de judecată și că, prin registratura instanței, intimata C. S. de Pensii a MAPN a formulat concluzii scrise prin care se solicită judecata cauzei în lipsă.
Președintele completului constată că este prima zi de înfățișare și dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Avocat G. M. depune la dosar împuternicire avocațială pentru recurent și solicită acordarea unui termen de judecată pentru a depune al dosar un înscris cu privire la modificările legislative ce intră în vigoare din 01.10.2013.
Interpelată fiind, avocat G. precizează că acest înscris are legătură directă cu prezenta cauză, deoarece vizează revenirea deciziei de pensionare la situația anterioară emiterii deciziei de revizuire a pensiei. Susține că dispozițiile Legii 241/2013 vor influența valoarea pensiei raportat la veniturile contestatorului.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de recurent, prin apărător, considerând că înscrisul invocat nu este util și concludent prezentei cauze.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat G. pentru intimat solicită admiterea recursului, pentru motivele expuse prin cererea de recurs.
Arată că recurentul a înțeles să critice soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la datele care au fost valorificate pentru emiterea deciziei. Consideră că în mod greșit prima instanță a constat că reclamantul nu a formulat cerere de revizuire la care să fi anexat dovezi ale veniturilor suplimentare.
Apreciază că, potrivit disp. art. 1 și art. 2 din OUG nr. 59/2011, s-a înlăturat obligația beneficiarului pensiei de a pune la dispoziția intimatei datele necesare calculării pensiei. Precizează că există la dosar un înscris provenit de la intimată din care rezultă că reclamantul a avut mai multe tipuri de venituri, care trebuiau avute în vedere de instanța de fond.
Dacă instanța de fond ar fi considerat obligația aplicării dispozițiilor art. OUG 59/2011, ar fi rezultat un alt cuantum al pensiei contestatorului.
Concluzionând, apărătorul recurentului consideră că instanța de fond a aplicat greșit legea și, pe cale de consecință, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii contestației, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ /10.05.2012, contestatorul P. C. a chemat în judecată pe intimata C. Sectoriala de Pensii a Ministerului A. Naționale, formulând contestație la decizia de pensii nr._ din 12.12.2011 privind recalcularea pensiilor în baza OUG 1/2011, solicitând anularea deciziei de revizuire a pensiei ca netemeinică și nelegală, ca urmare a discriminării, a încălcării dreptului său de proprietate, a principiilor neretroactivității legii și egalității în drepturi, precum și încălcarea principiului drepturilor câștigate, iar în subsidiar analizarea cuantumului pensiei stabilite.
În motivare, s-a arătat că decizia de revizuire este lipsită de temei juridic, în condițiile în care decizia de revizuire a pensiei a fost emisă în temeiul OUG nr. 1/2011, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publica și siguranță națională, deși dreptul la pensie a fost stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 164/2011 și Legii nr. 80/1995. Prin diverse și numeroase sentințe civile definitive și irevocabile (executorii) ale unor Curți de Apel și prin Decizia nr. 38/07.01.2011 pronunțata de Înalta Curte de Justiție și Casație s-a dispus suspendarea executării HG nr. 735/2010 și OUG nr. 1/28.01.2011 pentru recalcularea - revizuirea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat conform Legii nr. 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor până la pronunțarea instanței de fond. S-a arătat totodată că, urmare a revizuirii pensiei, a fost încălcat dreptul de proprietate, astfel cum este el protejat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a hotărât că prestațiile sociale intra sub incidența Art.I din Protocolul nr. l al Convenției Europene a Drepturilor Omului, fiind asimilate bunurilor - obiect al dreptului de proprietate. Curtea Europeană a decis că prestațiile sociale constituie obiect de protecție, indiferent de natura contributivă sau necontributivă a acestora. Măsura privind revizuirea pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice, nu se poate face decât prin încălcarea principiului neretroactivității legii prevăzut la art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată, conform căruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile." Prin Decizia nr. 830/2008, Curtea Constituțională a statuat că "ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de . legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Legea nouă este aplicabilă deîndată tuturor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după ., precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi. În sprijinul celor afirmate sunt și Deciziile Curții Constituționale nr. 375/2005, nr. 57/2006 și nr. 120/2007, prin care, în părțile relevante, se arată că noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, dispunând numai pentru viitor, fără a aduce atingere drepturilor legal câștigate anterior. Decizia de revizuire este nelegală, deoarece încalcă un principiu fundamental, respectiv principiul drepturilor câștigate, principiu ce este consacrat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene care a stabilit că "dacă prestațiile acordate în temeiul regulamentului vechi sunt mai favorabile decât cele plătite în conformitate cu regulamentul nou, acestea nu trebuie să fie reduse". Acest principiu este recunoscut și de CEDO și de Curtea Constituțională, care a stabilit că "în cazurile în care, din recalculare (revizuire în cazul de față), rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate anterior". S-a arătat că, în fapt, Curtea Constituțională, prin exceptarea magistraților de la recalcularea pensiilor de serviciu, încalcă principiul fundamental al egalității în drepturi a cetățenilor, determinând discriminarea sa ca militar care beneficiază de pensie de serviciu, intrând prin această decizie în contradicție cu propria practică, potrivit căreia dreptul la pensie îl au toate forțele de apărare și ordine publică - armata, poliția și serviciile speciale (Decizia nr.20/2000).
În consecință, s-a solicitat anularea Deciziei nr._ din 12.12.2011 privind revizuirea pensiei în baza OUG nr. 1/2011.
Cu privire la cuantumul pensiei, s–a arătat că, prin decizia de pensionare nr._ din 13.12.2003, emisă în baza Legii nr. 164/2001privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit un cuantum al pensiei sale de 4576 lei. Prin decizia de revizuire, s-a stabilit un cuantum al pensiei de 3567 lei. Acest nou cuantum este incorect stabilit, constituind o eroare în activitatea de revizuire a pensiei, având în vedere art. 7 alin. (l) al Legii nr. 19/2000 și art. 180 alin. (6) și (7) din aceeași lege, conform căruia: "În situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin. (6) din Legea nr. 19/2000 este mai mic decât cel stabilit in baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos". Așadar, prin diminuarea cuantumului pensiei reclamantului, au fost încălcate dispozițiile art. 180 alin.(7) din Legea nr. 19/2000. Cu privire la modalitatea și datele de calcul avute în vedere la stabilirea cuantumului pensiei revizuite, s-a arătat că, în fapt, C. de Pensii a utilizat la calculul pensiei date preluate direct dintr-o bază de date aflată la Statul M. General. Acestea au ajuns în baza de date, comunicate de diverse structuri: centrul militar zonal, depozite de arhive etc. Datele au fost preluate de diverse persoane - civili, militari angajați, subofițeri, ofițeri, care nu aveau pregătirea necesară. C. de Pensii S. se află în afara prevederilor legale, neținând cont chiar de prevederile art. 7 din Legea nr. 119/2010 și ale art. 95, art. 169 alin. (1), (2) și (3), art.180 alin. (6) și (7) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În consecință, s-a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Intimata C. de Pensii S. a Ministerului A. Naționale București a depus întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepție, respingerea acțiunii ca inadmisibilă și, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Intimata a apreciat că acțiunea reclamantului este inadmisibilă, deoarece nu este îndreptată împotriva unei decizii emise de Comisia de contestații pensii din cadrul M.. deciziei de revizuire a pensiei emisă de C. sectorială de pensii a M..> În conformitate cu dispozițiile art. 22 din Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, cuprinsă în anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, „Împotriva deciziilor de pensie revizuite se poate introduce contestație, în termen de 30 de zile de la comunicare la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului A. Naționale... "
Deciziile comisiilor de contestații pot fi atacate în instanță, potrivit prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.
Procedura de contestare a deciziilor de pensie rezultate în urma recalculării este cea prevăzută de legea în vigoare la data emiterii acestora ".
Potrivit art. 149 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data formulării acțiunii, „procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional, iar art. 151 alin. (2) din același act normativ, prevede că hotărârile emise de Comisia de contestații pensii care funcționează în cadrul M.. atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Că instanța de judecată nu poate soluționa o contestație împotriva deciziei de revizuire a pensiei, ci numai acțiunile formulate împotriva hotărârilor comisiilor de contestații, reiese și din dispozițiile art. 153 lit. d) din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind hotărârile Comisiei Centrale de Contestații și ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul Ministerului A. Naționale, (...) privind deciziile de pensie.
Pe fondul contestației, intimata a arătat că, în fapt, pensia contestatorului a fost revizuită, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011. Cuantumul pensiei a fost stabilit prin determinarea stagiului de cotizare și a punctajului mediu anual, în conformitate cu Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de aparare, ordine publică și siguranță națională, cuprinsă în anexa nr. 3 la acest act normativ.
Revizuirea s-a efectuat în baza documentelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar, pe baza cărora s-au determinat punctajele medii anuale.
Intimata a arătat că, potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 1/2011, acesta poate solicita revizuirea pensiei în baza actelor doveditoare prezentate, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele rezultate la recalculare/revizuire, perioade referitoare la drepturi cu caracter salarial, perioade suplimentare la vechimea în serviciu, respectiv în muncă, utile în sistemul public de pensii, care se au în vedere la stabilirea stagiului de cotizare și a punctajului mediu anual ".
Cu privire la afirmațiile reclamantului potrivit cărora prin revizuirea pensiei s-ar încălca dreptul de proprietate, principiul neretroactivității legii și principiul drepturilor câștigate, a învederat instanței că asupra acestor aspecte s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 871/2010.
Având de analizat constituționalitatea Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor(Legea nr. 119/2010), prin decizia menționată. Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1 - 5 și art. 12 din acest act normativnu contravin dispozițiilor constituționale privind neretroactivitatea legii civile, principiului drepturilor câștigate, dreptul de proprietate și nici tratatelor internaționale la care România este parte. Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a constatat că pensiile de serviciu au un regim juridic diferit în raport cu pensiile acordate în sistemul public de pensii. Astfel, spre deosebire de acestea din urmă, pensie de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, reflectă cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. În cazul pensiilor militare, întregul cuantum al pensiei speciale se plătea de la bugetul de stat. Acordarea acestui supliment a urmărit instituirea unei regim special, compensatoriu pentru anumite categorii socioprofesionale supuse unui statut special. Această compensație, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la . noii reglementări. Curtea Constituțională a constatat prin Decizia nr. 873/2010 că dispozițiile Legii 119/2010 nu contravin prevederilor constituționale alearticolului 15, alin. (2) privind neretroactivitatea legii. Relevantă, în acest sens, este și Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, în care Curtea a statuat că „o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare". Referitor la critica privind încălcarea legislației europene, inclusiv a Protocolului nr. l la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a reținut că, potrivit art. l din Protocolul nr. l al Convenției pentru apărarea drepturilor omului sși a libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale".Având în vedere însă cele două componente ale pensiei de serviciu, precum și faptul că a doua componentă, adică suplimentul din partea statului, se acordă numai în măsura în care există, s-a solicitat respingerea cererii.
La data de 05.11.2012, contestatorul a depus completări la acțiunea inițială. S-a arătat că, în cursul lunii august 2012, a primit de la Comisia de Contestații a Ministerului A. Naționale Hotărârea nr._/2012, prin care a fost soluționată contestația împotriva Deciziei_ din 12.12.2011, constatând că a fost emisa o nouă decizie, respectiv cea din data de 12.12.2011, care face obiectul prezentei cauze. S-a solicitat anularea hotărârii contestate, revocarea deciziei de revizuire, menținerea în plată a cuantumului pensiei de drept câștigate, obligarea intimatei la restituirea sumelor reținute necuvenit din pensie, obligarea intimatei la plata dobânzilor aferente sumelor reținute nelegal din pensie, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 21.11.2012 s-a respins excepția tardivității contestării hotărârii nr. 1580/2012 dată de Comisia de Contestații din cadrul MPN București și excepția inadmisibilității contestării deciziei de revizuire nr._/12.12.2011.
La solicitarea contestatorului, în cauza a fost introdus în calitate de pârât M. Apărăii Naționale – Comisia Contestații, care nu a formulat apărări în cauză.
Prin sentința civilă nr. 1370/29.04.2013, Tribunalul Iași a respins contestația, astfel cum a fost modificată, împotriva Hotărârii nr._/2012 dată de Comisia de Contestații din cadrul MAPN și a Deciziei nr._/2011 emisă de C. S. de Pensii din cadrul Ministerului A. Naționale, formulată de contestatorul P. C. în contradictoriu cu intimații C. S. de Pensii din cadrul Ministerului A. Naționale și Ministerului A. Naționale – Comisia de Contestații.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul P. C. a fost cadru militar și beneficiarul unei pensii de serviciu acordate conform Legii nr. 164/2001.
Potrivit art. 1 lit. a din Legea nr. 119/2010, pe data intrării în vigoare a acestei legi, pensiile militare de stat, acordate conform Legii nr. 164/2001, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.
Ulterior, prin decizia nr._/12.12.2011, pensia contestatorului a fost revizuită în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2011, potrivit cărora: ,,Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin 4 din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari”. Prin această decizie, s-a stabilit o pensie în cuantum de 3567 lei brut începând cu data de 01.01.2011.
Contestatorul a contestat decizia nr._/12.12.2011, susținând că decizia este lipsită de temei legal, fiind încălcate și dispozițiile constituționale, și cele ale legislației europene, cu referire la încălcarea drepturilor dobândite, inclusiv a dreptului de proprietate.
Tribunalul a reținut că decizia contestată a fost emisă în baza OUG 1/2011, act normativ în vigoare la data emiterii actului contestat.
Prin hotărârea nr._/03.08.2012 a Comisiei de Contestații s-a respins contestația introdusă de P. C. împotriva deciziei nr._/12.12.2011 privind revizuirea pensiei, reținându-se că determinarea cuantumului pensiei revizuite s-a efectuat prin împărțirea punctajului mediu anual la stagiul complet de cotizare de 20 ani, conform prevederilor art. 6 alin. 2 din Anexa 3 la OUG 1/2011. Comisia a constat că revizuirea pensiei s-a efectuat în raport de dispozițiile legale incidente și în raport cu stagiu total de cotizare, așa cum rezultă din adeverința eliberata de UM_ Iași.
Față de acțiunea dedusă judecății în prezenta cauză, în vedere și decizia nr. 29/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, tribunalul a reținut că, în raport de dispozițiile art. 20 din Constituție, judecătorul național poate să constate inaplicabilitatea unei norme juridice adoptate de legiuitorul intern, în măsura în care, prin aplicarea normei interne, s-ar atinge un drept fundamental consacrat printr-un tratat internațional la care România este parte. Astfel, judecătorul național este cel care stabilește dacă, într-un caz concret, aplicarea legii interne produce efecte contrare tratatului internațional, raportat la circumstanțele de fapt ale cauzei.
Or, în speță, s-a reținut de către prima instanță că, prin O.U.G. nr. 1/2011, nu s-a adus atingere dreptului de proprietate al contestatorului, consacrat de art. 1 din Primul Protocol adițional la CEDO.
Astfel, potrivit disp. art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, „orice persoană fizică și juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor”.
Referitor la domeniul de aplicare al art. 1 al Protocolului nr. 1, începând cu cauza Sporrong . și până la ultimele hotărâri adoptate în materie, instanța de contencios european al drepturilor omului a stabilit că acesta cuprinde trei norme distincte, strâns legate între ele. O primă normă, de ordin general, este cea care enunță principiul necesității respectării dreptului de proprietate; această normă impune obligația statelor contractante de a respecta dreptul de proprietate ce aparține persoanelor fizice și juridice. A doua normă prevede posibilitatea privării unui titular de dreptul său de proprietate, privare care însă este supusă anumitor condiții. Cea de-a treia normă, cuprinsă în al doilea paragraf al art. 1, recunoaște statelor contractante posibilitatea de a reglementa modul de folosință a bunurilor ce formează obiectul dreptului de proprietate, în conformitate cu interesul general. Prima normă are un caracter general, în timp ce celelalte două norme sunt doar aplicații ale celei dintâi, trebuind interpretate în lumina principiului general înscris în prima normă (cauza Gasus Dosier-und Fördertechnik GmbH c/Pays-Bas); ultimele două reguli trebuie interpretate prin prisma principiului general enunțat în prima regulă, deoarece se referă la cazuri speciale de încălcare a dreptului la respectarea bunurilor .
Cât privește noțiunea de „bun”, într-una din hotărârile sale (cauza Gasus Dosier-und Fördertechnik GmbH c/Pays-Bas), Curtea a statuat că noțiunea de „bunuri” din art. 1 din Protocolul nr. 1 are o semnificație autonomă și nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale; alte drepturi și interese ce constituie active pot fi considerate „drepturi de proprietate”, deci „bunuri”. De asemenea, prin alte hotărâri (cauzele Pressos Compania Naviera S.A. .; A. B and Company A S c/Germaniei; M. De Napoles Pacheco c/Belgique; Lenzing AG c/Royaume-Uni) Curtea a decis, tot cu valoare de principiu, că drepturile de creanță constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, dacă este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau dacă reclamanta poate pretinde că a avut cel puțin o „speranță legitimă” de a îl vedea concretizat. Mai mult, în cauza Gaygusuz v. Austria, CEDO a decis că drepturile din asigurări sociale constituie un drept patrimonial în sensul art.1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, iar în cauza Kjartan Ásmundsson versus Islanda instanța europeană a stabilit că „dreptul la pensie al reclamantului este un bun în sensul acestei dispoziții din Convenție”.
Pe cale de consecință, față de jurisprudența Curții Europene, tribunalul a reținut faptul că pensiile militare de stat reprezintă un „interes patrimonial” ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
S-a mai reținut de către prima instanță că, prin O.U.G. nr. 1/2011, s-au revizuit pensiile recalculate în baza Legii nr. 119/2010, iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat. Or, O.U.G. nr. 1/2011 reprezintă o „ingerință” din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantului, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), Cauza Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), Cauza Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40).
Având în vedere și decizia nr. 29/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, „ingerința” trebuie analizată numai din perspectiva „dreptului la respectarea bunurilor” (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), și nu ca o încălcare de tipul „privării de proprietate”(cea de-a doua normă din același text).
În consecință, tribunalul a reținut că, pentru ca ingerința statului, din perspectiva dreptului reclamantului la respectarea pensiei militare de stat, să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO, este necesar ca aceasta să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Or, în speță, tribunalul a reținut că ingerința este legală, fiind reglementată de O.U.G. nr. 1/2011. De asemenea, această ingerință urmărește un „scop legitim”, de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
În ceea ce privește proporționalitatea ingerinței cu scopul urmărit, s-a reținut de către prima instanță că acest principiu al proporționalității care trebuie să existe între scopul urmărit și mijloacele de realizare, este propriu jurisprudenței Curții. Astfel, ingerința este proporțională cu scopul legitim urmărit dacă s-a menținut un „just echilibru” între exigențele intereselor generale ale comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale omului.
În speță, tribunalul a reținut că în cazul reclamantului, „mijlocul” utilizat pentru atingerea acestui scop legitim a fost cel al revizuirii pensiei speciale, cu consecința stabilirii unei pensii de 3567 lei. Astfel cum s-a reținut în mod constant în jurisprudența CEDO, statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în domeniul asigurărilor sociale. De asemenea, Curtea a constatat că nu este rolul său de a verifica soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor în care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei (Hotărârea în cauza Wieczorek c. Poloniei din 08.12.2009 par. 59, Hotărârea în cauza Mellacher c. Austriei din 19.12.1989, par. 53). Împrejurarea că statul ar fi putut găsi alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit nu prezintă relevanță în cauză, deoarece instanța judecătorească are rolul de aplicare a legii, iar nu de cenzurare a acesteia.
Or, în analiza raportului de proporționalitate, judecătorul național nu poate avea în vedere decât jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, în care Curtea însăși a analizat tipuri de „ingerințe” în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale. În acest sens, se va avea în vedere, așa cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 29/2011, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Hasani împotriva Croației – decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei, Cauza Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 18 octombrie 2005, Cauza Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, Cauza Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei), în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată. Or, din jurisprudența CEDO, se poate reține că raportul de proporționalitate este compromis numai dacă reclamantul suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excede marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii au fost stabilite, de exemplu, când reclamantul a fost lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență, și nu prin raportare procentuală a diminuării cuantumului pensiei.
În ansamblul circumstanțelor obiective de analiză a testului de proporționalitate se includ criterii precum pensia medie lunară, indemnizația socială pentru pensionari, toate raportate la circumstanțele particulare ale cauzei, așa cum rezultă din decizia 29/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În speță, instanța constată că reclamantul nu a fost lipsit total de pensie și nici nu i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență. Prin decizia contestată s-a stabilit o pensie brută de 3567 lei, în timp ce la nivelul anului 2011 pensia medie lunară de asigurări sociale de stat a fost de 773 lei, conform datelor statistice prezentate de M. Muncii, Familiei și protecției Sociale. Or, în aceste condiții, nu se poate reține că revizuirea pensiei ar fi impus contestatorului o sarcină excesivă, exorbitantă, lipsită de orice temei și care să depășească marja largă de apreciere pe care însăși Curtea Europeană, conform jurisprudenței sale, o lasă statelor în stabilirea propriilor politici în această materie.
Tribunalul a mai reținut și Decizia din 15 mai 2012 cu privire la Cererea nr. 63.627/11 introdusă de C. A. și alții împotriva României, decizie prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că, deși art. 1 din Protocolul nr. 1 garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții unei case de asigurări, acest lucru nu poate fi interpretat ca dând dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat, precum și faptul că statele părți la Convenție dispun de o marjă de apreciere destul de largă atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale. Reținând că adoptarea legilor în vederea stabilirii echilibrului între cheltuielile și veniturile statului implică, de regulă, o examinare a aspectelor politice, economice și sociale, s-a considerat că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv, Curtea respectând alegerea lor, cu excepția cazului în care acestea se dovedesc, în mod evident, lipsite de un temei rezonabil. De asemenea, s-a mai reținut că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe rațiuni obiective, și anume contextul economic și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii și că, în această privință, Curtea a constatat că pretinsa diminuare a pensiilor reclamanților a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul unitar prevăzut de Legea nr. 263/2010, considerând că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
S-a mai reținut de către Curtea Europeană că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, precum și că perioada serviciului militar a fost asimilată perioadelor de contribuție în sensul legii. În consecință, reclamanții nu au pierdut pensia care le era datorată în temeiul contribuțiilor la buget vărsate în timpul serviciului militar, ci doar o parte din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamanții beneficiaseră anterior datorită naturii profesiei lor.
În ceea ce privește diferența de tratament în raport cu alte categorii de pensionari, instanța europeană a reamintit că o distincție este discriminatorie în sensul art. 14 din Convenție dacă îi lipsește o justificare obiectivă și rezonabilă și a susținut că faptul că alte categorii sociale se bucură în continuare de un mod de calcul mai favorabil al pensiilor ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului.
Pentru aceste motive, Curtea Europeană a reținut că măsurile criticate de reclamanți nu au fost de natură să îi facă pe aceștia să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate, și că reclamanții nu au fost în mod nejustificat discriminați în raport cu alți pensionari.
Pe cale de consecință, având în vedere și jurisprudența CEDO, tribunalul a reținut că ingerința statului, din perspectiva dreptului reclamantului la respectarea pensiei militare de stat, a fost legală, a urmărit un scop legitim și a respectat un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat, iar prin revizuirea pensiei reclamantului conform dispozițiilor O.U.G. nr. 1/2011 nu s-a adus atingere dreptului fundamental de proprietate consacrat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Totodată, pentru aceleași considerente expuse, tribunalul a reținut și faptul că prin recalcularea pensiei nu s-a creat o discriminare, față de considerentele reținute de însăși Curtea Europeană, în cauza C. A. și alții împotriva României.
În ceea ce privește susținerile contestatorului referitoare la încălcarea prevederilor art. 15 alin. 2 din constituția României, prima instanță a constatat că acestea sunt neîntemeiate, prin O.U.G. nr. 1/2011 nefiind încălcat principiul neretroactivității. De altfel, și Curtea Constituțională, prin decizia nr. 747/20.09.2012, a reținut că prevederile O.U.G. nr. 1/2011 „reglementează pentru viitor, după ., măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, avându-se în vedere necesitatea instituirii unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității, scopul fiind acela de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit, în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr. 119/2010, să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere”.
Cât privește susținerile contestatorului referitoare la cuantumul pensiei, tribunalul a reținut că interpretarea data de contestator dispozițiilor art. 180 alin. 7 din Legea 19/2000 cu modificări ulterioare este eronată, textul legal referindu-se expres la modalitatea de calcul al pensiilor în temeiul art. 180 alin. 6 din același act normativ, și nu la metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu. În consecință, argumentul contestatorului referitor la greșita calculare a pensiei sale este nesustenabil juridic și a fost înlăturat.
În ceea ce privește modalitatea și datele de calcul avute în vedere la stabilirea cuantumului pensiei revizuite, tribunalul a reținut că, potrivit disp. art. 1 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 1/2011, pensiile prevăzute la art. 1 lit. a și b din Legea nr. 119/2010, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. 4 din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari; obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea.
Conform art. 1 alin. 3, instituțiile prevăzute la alin. (2) transmit datele necesare revizuirii la casele de pensii sectoriale, cel mai târziu până la data de 31 octombrie 2011.
Potrivit dispozițiilor art. 19 din Anexa la din O.U.G. nr. 1/2011, documentele doveditoare ale cuantumurilor veniturilor realizate lunar, pe baza cărora se determină punctajele medii anuale, se transmit caselor de pensii sectoriale din cadrul instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională de către centrele militare județene/zonale/de sector sau de către unitățile militare, instituțiile ori structurile din care au făcut parte beneficiarii pensionari, după caz.
Potrivit art. 2 alin. 1 din același act normativ, pensiile prevăzute la art. 1 pot fi revizuite și la cererea beneficiarului, în baza actelor doveditoare prezentate de acesta, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare/revizuire, perioade referitoare la drepturi cu caracter salarial, perioade suplimentare la vechimea în serviciu, respectiv în muncă, utile în sistemul public de pensii, care se au în vedere la stabilirea stagiului de cotizare și a punctajului mediu anual. De asemenea, în art. 2 alin. 2 se prevede că drepturile de pensii revizuite potrivit alin. 1 se cuvin de la data de 1 ianuarie 2011, dacă cererea de revizuire, împreună cu toate actele doveditoare, a fost depusă la casa de pensii sectorială până la data de 1 ianuarie 2014.
Or, în speță, prima instanță a constatat că reclamantul nu a formulat o cerere de revizuire la intimat, cerere la care să anexeze și o dovadă din cuprinsul căreia să rezulte că alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare/revizuire, perioade referitoare la drepturi cu caracter salarial, perioade suplimentare la vechimea în serviciu, respectiv în muncă. Instituția intimata a procedat în mod corect la stabilirea cuantumului pensiei în raport de datele ce rezultau din adeverința 2016/31.05.2011 emisă de UM_ Iași. Or, legalitatea și temeinicia deciziei de pensionare trebuie apreciata în procedura jurisdicțională în raport de documentația avută în vedere la emiterea acesteia. Este real că din adeverința 3109/28.01.2013 eliberată de UM_ Iași, emisă pe parcursul judecării prezentei cauze, rezulta că în fapt contestatorul ar fi beneficiat de venituri suplimentare, însă această adeverință poate fi valorificată în condiții legale, potrivit art. 2 din OUG 1/2011, fără a putea constitui un temei pentru aprecierea netemeiniciei deciziei_/12.12.2011, decizie anterioara actului invocat. În consecință, prima instanță a apreciat că, în mod corect, față de dispozițiile legale citate, intimatul a stabilit drepturile de pensie ale contestatorului, în raport de veniturile ce rezultau din adeverința 2016/31.05.2011 emisă de UM_ Iași.
Raportat tuturor considerentelor expuse, tribunalul a respins contestația formulată împotriva Deciziei nr._/12.12.2011.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul P. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurentul că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a normelor de drept aplicabile speței, deoarece prin dispozițiile OG nr. 59/2011 a fost înlăturată obligația beneficiarului pensiei de a pune la dispoziția intimatei datele necesare calculării pensiei, respectiv relații despre veniturile realizate de ofițeri prin toate unitățile militare în care au lucrat. Ca atare, în valorificarea probelor administrate la dosar, și cu precădere a celor trei tipuri de relații referitoare la veniturile recurentului în perioada cât acesta a fost ofițer, instanța de fond trebuia să aplice disp. art. l din OG nr. 59/2011, și nu doar prevederile OUG nr. 1/2011.
Mai susține recurentul că nu a fost la latitudinea sa contribuția la pensia de stat și nici nu a depins de opțiunea sa procentul și cuantumul sumelor virate în acest scop, acestea fiind stabilite prin legile în vigoare la momentul respectiv.
Toate aceste ingerințe au fost acceptate și respectate sub aspectul unui contract de muncă, care compensa prin modalitatea de ieșire la pensie, precum și cuantumul acesteia, dreptul de a deține la ieșirea la pensie ultimul grad militar activ cu drepturile ce revin din acesta.
Orice încălcare a obligațiilor contractuale din partea sa prevedea sancțiuni grave ceea ce este valabil și pentru cealaltă parte din contract, statul angajator.
Ca atare, apreciază contestatorul că soluția instanței de fond cu privire la contestația formulată împotriva deciziei de revizuire a pensiei de militar este nelegală.
Prin hotărârea primei instanțe s-ar menține în plată o decizie de revizuire a pensiei calculată pe baza altor venituri decât cele realizate efectiv de recurent.
În consecință, se solicită admiterea recursului și a contestației formulate.
În drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 și 304 ind. l Cod proc.civ.
Intimata C. S. de Pensii a MAPN a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul declarat de contestatorul P. C. este nefondat.
Astfel, instanța nu putea să aplice prevederile combinate din OUG 1/2011 și OUG 59/2011, așa cum solicită contestatorul-recurent, deoarece cele două acte normative au un câmp de aplicare diferit.
Prin OUG 1/2011 s-au stabilit măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, respectiv au fost reglementate aspecte în scopul revizuirii pensiilor recalculate potrivit art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010.
Prin OUG 59/2011 s-au stabilit măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, respectiv: pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea; pensiile de serviciu ale personalului diplomatic și consular; pensiile de serviciu ale funcționarilor publici parlamentari; pensiile de serviciu ale deputaților și senatorilor; pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă; pensiile de serviciu ale personalului Curții de Conturi.
În cazul contestatorului, beneficiar al pensiei provenit din sistemul de apărare, sunt aplicabile dispozițiile OUG 1/2011, și nu cele ale OUG 59/2011.
Decizia nr._/12.12.2011 a fost emisă în baza OUG 1/2011, care, la art. 3 prevede că pentru revizuirea pensiilor prevăzute la art. 1 se utilizează metodologia de calcul prevăzută în anexa nr. 3.
În anexa 3, la art. 3 alin. 1 se prevede: ,,Constituie stagiu de cotizare vechimea în serviciu și, după caz, vechimea în muncă valorificată în ultima decizie de pensie până la data încheierii procesului de recalculare”.
De asemenea, potrivit art. 18 alin. 1 din anexa 3, determinarea punctajului mediu anual se face pe baza datelor din dosarele de pensie existente în păstrare la casele de pensii sectoriale din M. A. Naționale, M. Administrației și Internelor, precum și Serviciul Român de Informații, iar potrivit art. 19 din anexă, documentele doveditoare ale cuantumurilor veniturilor realizate lunar, pe baza cărora se determină punctajele medii anuale, se transmit caselor de pensii sectoriale din cadrul instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională de către centrele militare județene/zonale/de sector sau de către unitățile militare, instituțiile ori structurile din care au făcut parte beneficiarii pensionari, după caz.
Rezultă, așadar, că revizuirea, din oficiu, a pensiei, potrivit OUG nr. 1/2011, a avut loc pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari, obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii din oficiu, revenind instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea, pe baza acestor date fiind determinate punctajul mediu anual și stagiul de cotizare.
Desigur că, potrivit art. 2 alin. 1 din OUG nr. 1/2011, pensiile prevăzute la art. 1 pot fi revizuite și la cererea beneficiarului, în baza actelor doveditoare prezentate de acesta, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare/revizuire, perioade referitoare la drepturi cu caracter salarial, perioade suplimentare la vechimea în serviciu, respectiv în muncă, utile în sistemul public de pensii, care se au în vedere la stabilirea stagiului de cotizare și a punctajului mediu anual.
Prin urmare, în cazul în care recurentul-contestator va depune dovezi din cuprinsul cărora să rezulte alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare/revizuire, perioade referitoare la drepturi cu caracter salarial, perioade suplimentare la vechimea în serviciu, acestea pot fi avute în vedere la revizuirea pensiei doar la cererea beneficiarului, așa cum corect a reținut prima instanță.
În plus, art. 2 alin. 2 din OUG 1/2011, prevede că drepturile de pensii revizuite potrivit alin. (1) se cuvin de la data de 1 ianuarie 2011, dacă cererea de revizuire, împreună cu toate actele doveditoare, a fost depusă la casa de pensii sectorială până la data de 1 ianuarie 2014.
Prevederile Legii 241/2013, invocate în dezbateri, sunt aplicabile de la 01.10.2013, astfel încât nu influențează drepturile stabilite în baza legislației anterioare.
În consecință, față de considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente motivele invocate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, Curtea de Apel va respinge recursul și va menține sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul P. C. împotriva sentinței civile nr. 1370 din 29.04.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2013.
Președinte, N. C. M. | Judecător, C. B. | Judecător, D. P. |
Grefier, M. H. |
Red./Tehnored. M.N.C.
28.10.2013 - 02 ex.
Tribunalul Iași - F. E. C.
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 1005/2013. Curtea de Apel IAŞI | Asigurări sociale. Decizia nr. 65/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
