Asigurări sociale. Decizia nr. 441/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 441/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 2896/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 441/2013
Ședința publică de la 11 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. B.
Judecător G. P.
Judecător N. C. M.
Grefier E. G.
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect asigurări sociale privind recursul declarat de S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere - în numele și pentru membrul de sindicat B. D. F. - împotriva sentinței civile nr. 3241 din 5.12.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, intimată fiind C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat R. B. pentru recurent, lipsă reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dosarul este la primul termen de judecată; intimata, prin reprezentant, a depus la dosar concluzii scrise solicitând judecata în lipsă.
Cauza fiind la primul termen de judecată, instanța constată că recursul este declarat în termen și motivat.
Avocat R. B. depune la dosar împuternicire avocațială pentru recurent și precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului recurentului în susținerea recursului.
Avocat R. B. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele expuse în cererea de recurs, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației.
Mai susține că art. 169 din Legea 263/2010 stabilește pensionarilor civili niște bonificații sub forma unor recalculări pentru cei care beneficiau de grupă. La aliniatul 5 stabilește că, dacă după recalculare pensia este mai mică, se va menține în plată pensia cea mai mare. Apreciază că Legea 263/2010 stabilește obligația menținerii deciziei mai oneroase și aceeași regulă trebuie aplicată și pensionarilor militari, având în vedere că la momentul emiterii deciziei era în vigoare Legea 263/2010 și consideră că se pot avea în vedere aceste dispoziții.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Iași sub nr._ /20.03.2012, S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele și pentru contestatorul B. D. F., a chemat în judecată pe intimata C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, solicitând:
- anularea deciziei nr._ din 05.12.2011 de revizuire a pensiei, emisă în baza O.U.G. nr. 1/2011 de către C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale;
- menținerea deciziei de pensionare nr._/20.08.2003 privind calcularea pensiei de serviciu stabilită în temeiul dispozițiilor Legii nr. 164/2001;
- obligarea pârâților la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia revizuită de la data de 05.12.2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale;
- obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii, dobândă calculată până la data plății efective a pensiei inițiale;
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, în subsidiar, contestatorul a precizat că formulează contestație împotriva deciziei de revizuire, ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale în vigoare, fiind desființat în mod nejustificat statutul său de militar în rezervă.
În motivarea acțiunii s-a susținut că membrii S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere au avut calitatea de militari, polițiști, funcționari speciali, în prezent fiind beneficiari ai pensiilor de stat aferente activității desfășurate, vechimii și gradului avut, conform deciziilor de pensionare anexate. Prin deciziile contestate s-a dispus în mod netemeinic și nelegal recalcularea pensiilor de care beneficiază membrii sindicatului, producându-se o diminuare nejustificată a cuantumului acestora și implicit a patrimoniului. Pensia militarului este o contraprestație pentru sacrificiul pe care acesta era obligat să îl facă atât timp cât era cadru militar activ sau rezervist, pentru privațiunile la care a fost supus de-a lungul timpului, dar și contraprestație pentru soțul care a fost nevoit să-și abandoneze slujba pentru a-l urma pe militar. S-a mai susținut că, prin O.U.G. nr. 1/2011 și normele de aplicare ale acesteia, se încalcă dreptul de proprietate și că, din cauza faptului că nu există carnete de muncă, iar adeverințele cu venituri sunt aproape imposibil de reconstituit la întreaga valoare a câștigurilor, se încalcă în mod fundamental dreptul la proprietate și se creează un tratament discriminatoriu față de personalul civil care își poate valorifica toate câștigurile prin existența carnetelor de muncă. Astfel, se creează o discriminare între cadrele militare care au lucrat într-o singură unitate și care au putut prezenta adeverințe cu veniturile realizate și celelalte cadre militare care nu mai pot prezenta astfel de adeverințe. De asemenea, se creează o discriminare între cadrele militare și personalul civil care își poate valorifica toate veniturile ca urmare a existenței carnetului de muncă, precum și o discriminare între cadrele militare și magistrații care beneficiază prin lege de un mod de calcul al pensiei mult mai favorabil. Totodată se încalcă principiul dreptului câștigat deoarece pe parcursul anilor, cât reclamanții au fost militari activi, aceștia au câștigat dreptul de a beneficia de sistemul de pensii sub imperiul căruia și-au desfășurat activitatea.
S-a mai susținut că deciziile contestate și implicit procesul de recalculare sunt nelegale raportat la dispozițiile Constituției României, ale dreptului comun și ale legislației Europene în materie. Legislația europeană are aplicabilitate directă, principiu consacrat de CJUE în cauza V. Gend en Loos, iar în cazul în care instanța de judecată constată că legile interne încalcă pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, conținând dispoziții mai favorabile decât acestea din urmă, sunt obligate să ignore aceste prevederi și să facă aplicarea celor din reglementările internaționale. Constatarea de către Curtea Constituțională a României în cuprinsul Deciziei nr. 871/25.06.2010 a faptului că Legea nr. 119/2000 nu încalcă dispozițiile Constituției României nu împiedică instanțele de judecată să facă aplicarea dispozițiilor art. 20 din Constituție și să dea prioritate pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale. De altfel, chiar Curtea Constituționala prin decizia nr. 1344/09.12.2008 a reținut că „instanțelor judecătorești le revine sarcina de aplicare directă a legislației comunitare atunci când legislația națională este în contradicție cu aceasta”. Plecând de la dispozițiile art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, trebuie constatat că membrii Sindicatului beneficiază de un drept de proprietate asupra pensiei a cărei recalculare fost dispusă de pârâte. Astfel, invocând jurisprudența relevantă în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a precizat că reclamanții dețin un „bun” în sensul art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeana a drepturilor Omului, însă privarea de proprietate s-a realizat în mod vădit disproporționat în condițiile în care nu s-a realizat nici o despăgubire a membrilor SCMD. Lipsa totală de despăgubiri nu se poate justifica, avându-se în vedere circumstanțele speței, cu atât mai mult cu cât nici o circumstanță excepțională nu fost invocată de Guvern pentru a o justifica.
De asemenea, s-a susținut prin contestație că prin recalcularea pensiilor se creează o discriminare între cadrele militare și personalul civil, încălcându-se disp. art. 14 CEDO. Tot astfel, măsura privind recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale nu se poate face decât prin încălcarea principiului neretroactivității legii, prevăzut la art. 15 alin. 2 din Constituția României. Nu în ultimul rând prin recalcularea pensiilor se încalcă principiul drepturilor câștigate și mai mult se realizează o degradare militară, în condițiile în care art. 6 alin. 4 din H.G. nr. 735/2010 stabilește că „pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu au putut fi dovedite veniturile realizate lunar sau documentele doveditoare nu au fost depuse în termenul pentru recalculare prevăzut de lege, la determinarea punctajului mediu anual se fixează salariu mediu brut pe economie din perioadele respective”. Pentru toate aceste motive, s-a solicitat admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Intimata C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la prevederile art. 149 alin. 2 și art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea poziției sale procesuale, intimata a susținut că pensia contestatorului a fost revizuită potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2011, iar cuantumul pensiei a fost stabilit prin determinarea stagiului de cotizare și a punctajului mediu anual în conformitate cu Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, cuprinsă în anexa 3 la actul normativ. Revizuirea s-a efectuat în baza documentelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar în baza cărora s-au determinat punctajele medii anuale.
Intimata a mai invocat și Decizia CEDO din 15.05.2012 cu privire la cererea nr._/11 introdusă de C. Abaluta și alții împotriva României.
Pentru toate aceste motive, intimata a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La dosar a fost depusă documentația ce a stat la baza emiterii deciziilor de pensie pe numele contestatorului, inclusiv decizia nr._/12.03.2012 emisă în baza OUG 1/2011.
Față de actele depuse, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei de interes în contestarea deciziei nr._/05.12.2011.
Prin sentința civilă nr. 3241/05.12.2012, Tribunalul Iași a dispus:
A respins excepția inadmisibilității contestației împotriva Deciziei nr._/05.12.2011.
A admis excepția lipsei de interes în contestația împotriva Deciziei nr._/05.12.2011 emisă de către intimată și, în consecință:
A respins contestația împotriva Deciziei nr._/05.12.2011, contestație formulată de S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere Iași, în numele și pentru contestatorul B. D. F., în contradictoriu cu intimata C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, ca fiind lipsită de interes.
A respins, ca nefondate, celelalte capete de cerere ale acțiunii formulate de S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere Iași, în numele și pentru contestatorul B. D. F., în contradictoriu cu intimata C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Intimata apreciază că acțiunea reclamantului este inadmisibilă întrucât prin prezenta nu este contestată decizia emisă de Comisia de contestații pensii din cadrul M.. de revizuire a pensiei emisă de C. sectorială de pensii a M..> Conform art. 22 din Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, cuprinsa în anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, „Împotriva deciziilor de pensie revizuite se poate introduce contestație, în termen de 30 de zile de la comunicare la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale... ", iar deciziile comisiilor de contestații pot fi atacate în instanță, potrivit prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Articolul 149 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, prevede că „procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional, iar art. 151 alin. (2) din același act normativ, prevede că hotărârile emise de Comisia de contestații pensii care funcționează în cadrul M.. atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.
În speță, contestatorul B. D. F. a urmat procedura prealabilă de contestare a deciziei emise în decembrie 2011, formulând contestație la data de 19.01.2012 și introducând prezenta, după împlinirea termenului de 45 de zile prevăzut de lege pentru soluționarea contestației sale de către Comisia de contestații.
Având în vedere liberul acces la justiție, ca drept garantat constituțional, precum și faptul că în cauză contestatorul a probat că a urmat procedura prevăzută de lege, dreptul litigios neputând fi lăsat nesoluționat, exclusiv ca urmare a conduitei autorității legal învestite, tribunalul a respins excepția inadmisibilității, ca nefondată.
Asupra excepției lipsei de interes a contestației împotriva Deciziei nr._/05.12.2011, emisă de către intimată, tribunalul a reținut că interesul este una dintre condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, astfel că orice cerere, în sens larg, este admisibilă numai dacă aduce reclamantului un folos practic, licit și actual.
Contestatorul B. D. F., începând cu 01.07.2003, a fost beneficiarul unei pensii militare de stat, stabilite în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 164/2001, în cuantum brut de_ lei, conform deciziei nr._/2003.
Potrivit art. 1 lit. a din Legea nr. 119/2010, pe data intrării în vigoare a acestei legi, pensiile militare de stat, acordate conform Legii nr. 164/2001, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare. Urmare a intrării în vigoare a acestei legi, a fost emisă decizia nr._/31.12.2010 prin care s-a recalculat pensia contestatorului, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare. Ca urmare a recalculării pensiei militare de stat pensia contestatorului a fost de 1749 lei brut începând cu data de 01.01.2011.
Ulterior, prin decizia nr._/05.12.2011, pensia contestatoruluii a fost revizuită în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2011, potrivit cărora: ,,Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin 4 din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari”. Prin această decizie, s-a stabilit o pensie în cuantum de 3408 lei brut începând cu data de 01.01.2011.
Contestatorul, prin prezenta acțiune, a contestat decizia nr._/05.12.2011, susținând că sunt încălcate atât dispozițiile constituționale, cât și cele ale legislației europene, cu referire la încălcarea dreptului de proprietate.
Ulterior, prin decizia nr._/12.03.2012, pensia contestatorului a fost recalculată în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2011, stabilindu-se o pensie în cuantum de 4092 lei brut, decizie producătoare de efecte retroactiv, începând din data de 01.01.2011.
Or, în condițiile în care drepturile de pensie ale contestatorului sunt stabilite începând cu data de 01.01.2011 în temeiul deciziei nr._/12.03.2012, pronunțarea unui titlu jurisdicțional având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei deciziei de pensie nr._/05.12.2011 este lipsită de orice finalitate practică. În acest sens, emiterea deciziei nr._/12.03.2012, cu efecte retroactive din 01.01.2011, lipsește de orice eficacitate juridică decizia de pensie nr._/05.12.2011, astfel că cercetarea valabilității acestei din urmă decizii nu poate aduce vreun folos practic contestatorului. În acest sens, contestatorul are la îndemâna mijloacele procesuale legale de a critica legalitatea și temeinicia deciziei nr._/12.03.2012, emisă în baza aceluiași act normativ OUG 1/2011, în temeiul căreia îi sunt achitate drepturile de pensie începând cu 01.01.2011 până în prezent.
În consecință, prima instanță a admis excepția lipsei de interes a contestației împotriva Deciziei nr._/05.12.2011, emisă de către intimată și a respins contestația împotriva Deciziei nr._/05.12.2011, contestația formulată de S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere Iași, în numele și pentru contestatorul B. D. F., în contradictoriu cu intimata C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, ca fiind lipsită de interes procesual.
Față de considerentele expuse, întrucât în prezent drepturile de pensie ale contestatorului sunt stabilite și acordate în conformitate cu decizia de pensie nr._/12.03.2012, act juridic ce se bucură de prezumția de validitate și legalitate, s- au respins ca nefondate celelalte capete de cerere referitoare la menținerea deciziei de pensionare nr._/2009 privind calcularea pensiei de serviciu stabilită în temeiul dispozițiilor Legii nr. 164/2001, obligarea pârâților la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia revizuită de la data de 05.12.2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale și obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii, dobândă calculată până la data plății efective a pensiei inițiale, inclusiv cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele și pentru contestatorul B. D. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se susține că instanța de fond a admis excepția lipsei de interes în formularea prezentei contestații având în vedere decizia nr._/31.12.2010 prin care s-a stabilit o pensie în cuantum de 1749 lei brut, pe care a raportat-o la decizia nr._/05.12.2011 conform căreia pensia contestatorului a fost stabilită în cuantum de 3408 lei brut, aceasta din urmă fiind raportată la decizia nr._/12.03.2012 prin care se stabilea o pensie în cuantum de 4092 lei brut.
Ori, consideră recurentul, instanța de fond nu a avut în vedere petitul acțiunii, în sensul ca a solicitat revenirea în plată la pensia stabilită în conformitate cu dispozițiile Legii nr.164/2001, în cuantum brut de_ lei, conform Deciziei nr._/2003, pentru perioada 2003-2010.
Deși a invocat efectele pe care le-au produs pe rând deciziile emise, prima instanță a ignorat faptul că decizia contestată și-a produs efectele până la emiterea noii decizii, decizia nouă nerestabilind în nici un fel prejudiciul suferit prin diferența de plată.
Susține recurentul că justifică un interes în promovarea prezentei acțiuni, deoarece doar comparând cele 3 decizii se poate observa că decizia atacată este diminuată față de decizia emisă în baza Legii nr.164/2001, sub imperiul căreia contestatorul a ieșit la pensie.
Consideră recurentul că dreptul la pensie avut în baza Legii nr.164/2001 este un drept câștigat, care nu poate fi îngrădit de nici un alt act normativ după emiterea deciziei de pensionare, cu atât mai mult cu cât previzibilitatea desfășurării vieții de zi cu zi a fost raportată de către contestator la cuantumul pensiei inițial dobândite.
Exercitarea interesului există, deoarece prin aplicarea ideii de ingerință legală a statului în reglarea sistemului de pensii pe criterii așa zise de echitate socială, se poate spune că statul a garantat constituțional doar dreptul la pensie, nu și cuantumul acesteia, confirmându-se teoria ca statul garantează dreptul la pensie în mod abstract, tinzând spre protejarea unor drepturi iluzorii și făcându-se abstracție de faptul că, în cazul pensiilor de serviciu, anumiți salariați au optat pentru a-și desfășura serviciul în anumite condiții și în considerarea răsplătirii constrângerilor și limitărilor ce au survenit în limitarea activității.
Mai susține recurentul că ignorarea cuantumului concret al pensiei echivalează practic cu inexistența raportului juridic, deoarece îl lipsește de unul dintre elementele constitutive, și anume obiectul.
Cu atât mai mult, consideră că nu poate fi primita excepția lipsei de interes, deoarece raportul juridic de drept dintre reclamant și stat a fost definitivat la momentul ieșirii la pensie și a emiterii primei decizii de pensionare, dată la care atât drepturile, cât și obligațiile părților, dar și conținutul lor concret, a fost fixat clar și definitiv. În momentul în care s-a constatat că au fost îndeplinite condițiile de pensionare, dreptul la pensie a devenit cert în cuantumul stabilit de legislația în vigoare la momentul emiterii deciziei, născându-se obligația statului de a plăti acest cuantum al pensiei pe viitor. Apreciază recurentul că statul poate să modifice doar condițiile de pensionare oricând, până în preziua ieșirii la pensie a unei persoane, putând astfel să îngreuneze condițiile cu consecința amânării pensionării și realizării unei economii bugetare.
Concluzionând, recurentul susține că dreptul la pensie este supus legii sub imperiul căreia s-a născut, adică legii aplicabile în momentul emiterii deciziei de pensionare, în caz contrar încălcându-se atât principiul neretroactivității legii civile în timp, cât și stabilitatea și certitudinea raportului juridic.
Atâta timp cât decizia contestată și-a produs efectele, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, aplicarea acesteia a dat naștere interesului pentru contestator de a solicita o analiză critică a legalității acesteia din partea instanței, pentru a îndepărta efectele deciziei produse în intervalul în care a fost în vigoare.
În consecință, se solicită admiterea recursului, respingerea excepției lipsei de interes și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept, motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 ind. 1 Cod proc.civ.
Intimata nu a formulat întâmpinare; prin concluziile scrise, a solicitat respingerea recursului.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul declarat de S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele și pentru contestatorul B. D. F., este nefondat.
Astfel, prin acțiunea formulată, contestatorul-recurent a solicitat anularea deciziei de revizuire a pensiei din 05.12.2011, emise în baza OUG 1/2011, menținerea deciziei privind calcularea pensiei de serviciu stabilită în temeiul dispozițiilor Legii nr. 164/2001, obligarea intimatei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia revizuită conform OUG 1/2011, de la data de 05.12.2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale, obligarea intimatei la plata dobânzii legale aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii.
În motivarea cererii, s-a invocat încălcarea prevederilor art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului prin prisma art. 20 din Constituție, a principiului neretroactivității legii și a principiului drepturilor câștigate.
Curtea reține că, prin decizia din 05.12.2011 emisă în baza OUG 1/2011, contestată de recurent în prezenta cauză, pensia de serviciu a acestuia, stabilită în conformitate cu prevederile Legii nr. 164/2001, a fost revizuită începând cu data de 01.01.2011.
Ulterior, prin decizia din 12.03.2012, emisă tot în baza OUG 1/2011, pensia contestatorului a fost revizuită (în baza unor acte și date noi), cu începere de la aceeași dată de 01.01.2011.
Urmare a emiterii acestei ultime decizii de revizuire, decizia contestată în prezenta cauză a fost lipsită de efecte juridice, așa cum corect a reținut și prima instanță, iar recurentul nu mai are interes să solicite anularea deciziei din 05.12.2011.
Interesul reprezintă folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă.
Ori, emiterea unei noi decizii de revizuire, cu efecte retroactive de la 01.01.2011, are aceleași efecte cu anularea deciziei din 05.12.2011, respectiv lipsirea actului de efecte juridice, pensia revizuită fiind plătită în baza deciziei din 12.03.2012, astfel că cercetarea valabilității acestei din urmă decizii nu poate aduce vreun folos practic contestatorului.
În plus, așa cum a reținut și tribunalul în motivarea sentinței, contestatorul are la îndemână mijloacele procesuale legale de a critica legalitatea și temeinicia deciziei nr._/12.03.2012, emisă în baza aceluiași act normativ OUG 1/2011, în temeiul căreia îi sunt achitate drepturile de pensie începând cu 01.01.2011 până în prezent. D. în acest ultim cadru procesual pot fi ,,comparate” deciziile în baza cărora au fost plătite drepturile de pensie ale recurentului sub imperiul legislației în vigoare, prin prisma încălcării prevederilor art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului, a principiului neretroactivității legii și a principiului drepturilor câștigate, așa cum se susține în motivele contestației și în recurs. Mai mult, în cazul recurentului pensia revizuită prin ultima decizie are un cuantum de 4092 lei RON, în timp ce pensia de serviciu avea un cuantum de_ lei ROL, adică 1550,6 lei RON.
Excepția lipsei de interes este o excepție de fond, peremptorie și absolută, așa încât, în situația admiterii acestei excepții nu se mai impunea cercetarea contestației prin prisma celorlalte motive invocate prin cererea introductivă.
Pentru toate considerentele expuse, constatând că nu pot fi reținute motivele invocate, în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., Curtea de Apel va respinge recursul declarat de S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele și pentru contestatorul B. D. F., și va menține sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele și pentru contestatorul B. F. împotriva sentinței civile nr. 3241/05.12.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11.03. 2013.
Președinte, C. B. | Judecător, G. P. | Judecător, N. C. M. |
Grefier, E. G. |
Red./Tehnored. M.N.C.
28.03.2013 - 02 ex.
Tribunalul Iași - F. E. C.
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 939/2013. Curtea de Apel IAŞI | Asigurări sociale. Decizia nr. 915/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
