Asigurări sociale. Decizia nr. 939/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 939/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 14-06-2013 în dosarul nr. 5354/99/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 939/2013
Ședința publică de la 14 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. S.
Judecător D. P.
Judecător S. P.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea cauzei asigurări sociale privind recursul declarat de recurentul I. A. A. împotriva sentinței civile nr.593/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimați fiind C. de P. Sectorială a M. A. Naționale și M. A. Naționale.
La apelul nominal făcut în ședința se prezintă recurentul, lipsă fiind reprezentantul legal al intimaților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că este al doilea termen de judecată, că intimata C. de P. Sectorială a M.A.N. nu a depus la dosar un înscris prin care să-și asume răspunderea pentru concluziile scrise depuse, astfel cum s-a pus in vedere prin citație, după care;
Având cuvântul, recurentul consideră că nu s-a realizat corect procedura de citare cu ambele intimate, trebuind să fie citat și M. A. Naționale cu aceeași mențiune ca si intimata C. Sectorială a M. A. Naționale.
Solicită acordarea unui alt termen pentru a se cita ambele intimate cu mențiunea să-și asume răspunderea pentru concluziile scrise formulate la termenul anterior și care nu poartă numele consilierului juridic care le-a întocmit, semnătura fiind indescifrabila.
Instanța respinge solicitarea recurentului de a fi citat și intimatul M. A. Naționale cu mențiunea de a-și preciza punctul de vedere față de concluziile scrise depuse la dosar fără a fi indicat numele consilierului juridic, in recurs au fost legal citate toate părțile între care s-a purtat judecata la fond.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului asupra recursului formulat.
Recurentul insistă să precizeze că, în opinia sa, această situație prin care intimatele nu-și asumă răspunderea actelor emise,încalcă o procedură de jurisdicție.
De asemenea, recurentul mai arată că proiectul de lege privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate celor din sistemul de apărare se află spre aprobare la Parlament . Susține că această lege, dacă va fi promulgată, are strânsă legătură cu prezenta cauză și soluția ce urmează să se pronunțe.
Depune la dosar proiectul de lege despre care a făcut vorbire.
Considerând încheiate dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra prezentului recurs de asigurări sociale;
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ /05.04.2011, contestatorul I. A. A. a chemat în judecată pe pârâții M. A. Naționale și C. Sectorială de P. a Ministerului A. Naționale, solicitând anularea deciziilor nr._/31.12.2010 și nr. 2913/25.02.2011 și menținerea deciziei nr._/2002, precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației sale, contestatorul a susținut că a fost ofițer activ în cadrul Ministerului A. Naționale, iar la data de 17.04.2002 a trecut în rezervă cu drept de pensie militară conform Deciziei nr._ din 26.04.2002 emisă în temeiul Legii nr. 164/2001. Prin această decizie i s-a stabilit un anumit cuantum al pensiei militare, iar prin aplicarea succesivă a actualizărilor prevăzute de art. 48 din Legea nr. 164/2001 cuantumul brut al pensiei era în luna decembrie 2010 de 4323 lei. Ca efect al aplicării de la 1.01.2011 a prevederilor Legii nr. 119/2010, în luna ianuarie 2011 i s-a virat în contul curent, complet nelegal, în lipsa unei comunicări prealabile, doar suma de 1549 lei. Ulterior, la data 17.01.2011, i s-a comunicat decizia nr._ din 31.12.2010 prin care s-a stabilit cuantumul pensiei, în raport cu venitul mediu brut pe economie, decizie contestată la data de 19.01.2011 la Comisia de contestații a Ministerului.
A mai susținut contestatorul că decizia din 31.12.2010 este nelegală și netemeinică, dispozițiile art. 1 lit. a din Legea nr. 119/2010 încălcând legile interne, respectiv Legea nr. 164/2001 și neputând fi aplicate unor pensii în plată, calculate cu respectarea legilor speciale în vigoare la data pensionării. De asemenea, prin recalcularea pensiei militare de stat i-au fost afectate drepturile câștigate cu respectarea unor legi în vigoare la data pensionării care nu au fost niciodată declarate neconstituționale. Mai mult, la data recalculării pensiei militare de stat, H.G. nr.735/2010 era suspendată în mod irevocabil prin Decizia I.C.C.J. nr. 38/07.01.2011 pronunțată în dosarul 1371/_. Ulterior, a fost emisă O.U.G. nr. 1/2011, act normativ care prevedea în art. 6 ca până la sfârșitul lunii februarie 2011 să se revină la cuantumul pensiei aferente lunii decembrie 2010. În același timp, în art. 1 alin. 1 s-a precizat că pensiile militare „se revizuiesc din oficiu, cel mai târziu până la data de 31.12.2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate de beneficiar”.
La data de 07.03.2011 i-a fost comunicată decizia nr. 2913 din 25.03.2011 a Comisiei de contestații care în fapt și de drept nu răspunde la contestație.
Contestatorul a mai precizat faptul că dreptul la pensia militară de stat a fost stabilit prin lege organică – Legea nr. 164/2001, și prin lege statutară, Legea nr. 80/1995. În art. 21-26 din Legea nr. 164/200 s-au precizat atât modalitatea de calcul, cât și elementele ce trebuie avute în vedere la stabilirea pensiei militare de stat. Având în vedere faptul că actele doveditoare se află în arhivele și structurile M.. faptul că obligația unei furnizări exacte a datelor și unei calculări corecte a pensiilor, revine organului de pensii, neobținerea acestor date și consecințele acestui fapt nu trebuie să se răsfrângă asupra pensionarilor și asupra drepturilor acestora, care nu pot fi sancționați prin diminuarea cuantumului pensiei așa cum prevede Legea nr. 119/2010 în art. 5 alin. 4 și O.U.G. nr. 1/2011 în art. 1 alin. 4. Calculul pensiei militare de stat în baza algoritmului de drept comun aduce atingere principiului drepturilor câștigate, principiului neretroactivității legii și dreptului de proprietate.
A mai învederat contestatorul faptul că pensia militară de serviciu își găsește corespondent în toate sistemele statelor europene și constituie o compensare a privațiunilor unor drepturi pe care le presupune atât perioada activă de militar, cât și perioada în care cadrul militar se află în rezervă (putând fi activat oricând) și în considerarea riscurilor pe care le presupune această profesie. Pensia militară de stat de serviciu a fost instituită în considerarea statutului special al acestei categorii socio-profesionale, în vederea compensării privațiunilor și limitărilor de drepturi la care militarii au fost și sunt supuși. Dreptul la pensie de militar de serviciu este un drept stabilit de lege, recunoscut și executat de stat prin emiterea deciziei de pensie militară de serviciu și plata pensiei, constituind un drept câștigat ce face parte din patrimoniul beneficiarilor.
Contestatorul a mai susținut că pensia i-a fost recalculată în baza Legii nr. 119/2010 dar și prin aplicarea dispozițiilor H.G. nr. 735/2010, act administrativ a cărui executare era suspendată prin sentința nr. 338 din 28.09.2010 a Curții de Apel Cluj, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 38 din 07.01.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Această sentință produce efecte „erga omnes” – așa cum se arată, de altfel, și în motivarea deciziei I.C.C.J. – și, prin urmare, trebuia aplicată pentru toți pensionarii din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională încă de la data pronunțării ei (28.09.2010). Mai mult, prin sentința nr. 443 din 23.11.2010 Curtea de Apel Cluj a anulat dispozițiile art. 2 alin. 2,3,4,6 și 7, art. 6 alin. 1,2 și 4 și art. 10 alin. 2 din H.G. nr. 735/2010. Or, dispozițiile din H.G. nr. 735/2010 care au fost aplicate, deși aplicarea lor era suspendată definitiv și erau anulate de către instanța de fond, sunt tocmai cele prevăzute în art. 2 alin. 2, 3 și 6, în art. 6 alin. 4 și în art. 10 alin. 2. În consecință, pensia i-a fost recalculată în baza unor dispoziții care la data recalculării erau lipsite de eficiență juridică. În plus în calitate de militar nu a avut carnet de muncă, singurul document care atestă cuantumul soldei lunare fiind statul de plată. Or, în lipsa posibilității de a-și verifica statele lunare de plată, ar fi trebuit ca emitentul deciziei contestate să dovedească realitatea cuantumului veniturilor sale lunare care au stat la baza determinării punctajului mediu anual. Prin urmare, ar fi trebuit ca la decizie să fie anexat un act emis cu respectarea prevederilor legale, care să ateste autenticitatea datelor pe care le conține și care să poată atrage răspunderea juridică a persoanei implicate în elaborarea lui, în cazul în care datele pe care le conține nu sunt reale.
Contestatorul a mai susținut faptul că recalcularea pensiei pe baza unei legi care prevede alte principii și reguli de stabilire a pensiei decât cele aplicabile la data pensionării, precum și diminuarea cuantumului pensiei încalcă principiul neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție. De asemenea, recalcularea pensiei s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 119/2010 și a dispozițiilor art. 180 alin. 7 din Legea nr. 19/2000. Cât privește aplicarea principiului contributivității, contestatorul arată că pensiile militare nu pot fi recalculate pe baza acestui principiu. Recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 constituie o încălcare a art. 1 din Protocolul adițional la CEDO și a jurisprudenței CEDO. De asemenea, au fost încălcate și disp. art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 5 pct. 2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice.
În dovedirea acțiunii, contestatorul a depus la dosarul de fond, în copie, decizia nr._/31.12.2010, contestația din 17.01.2011, decizia nr. 2913/25.02.2011, un cupon de pensie, un extras de cont.
Intimatul M. A. Naționale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca lipsită de interes și respingerea capătului de cerere privind menținerea deciziei nr._/2002 ca rămas fără obiect, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea poziției sale procesuale, intimatul a susținut că prin . O.U.G. nr. 1/2011, deciziile de recalculare a pensiilor emise potrivit Legii nr. 119/2010, având ca rezultat un cuantum mai mic al pensiei decât cel aflat în plată până în luna decembrie 2010, nu mai produc efecte, fiind menținută în plată pensia în cuantumul avut în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 și până la data emiterii unei noi decizii de revizuire. În consecință, contestatorul nu mai justifică un interes actual în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect anularea deciziei nr._/31.12.2010 și recalcularea pensiei. În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect menținerea deciziei nr._/2002, intimatul susține că este întemeiată excepția lipsei de obiect întrucât în luna februarie contestatorul a primit pensia în cuantumul avut în luna decembrie 2010, precum și diferența dintre pensia aferentă lunii decembrie 2010 și cea încasată în luna ianuarie 2011.
Pe fond, intimatul a susținut faptul că prin decizia nr. 871/2010 a Curții Constituționale s-a constatat că dispozițiile Legii nr. 119/2010 sunt constituționale, precum și faptul că toate motivele invocate de reclamant, care vizează unele disfuncționalități privitoare la modul de stabilire a pensiei în procesul de recalculare, au fost identificate de către legiuitor și au condus la emiterea O.U.G. nr. 1/2011, act normativ prin care a fost abrogată H.G. nr. 735/2010 și a fost instituită o nouă metodologie de calcul a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității.
Prin sentința civilă nr. 1879/28.09.2011 pronunțată de Tribunalul Iași s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauze în favoarea Tribunalului București.
Prin sentința civilă nr. 392/16.01.2012 pronunțată de Tribunalul București s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, fiind înaintat dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Prin decizia nr. 3258/14.06.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.
Cauza a fost reînregistrară la această instanță sub nr._ la data de 25.09.2012.
Prin sent.civ.nr. nr.593/27.02.2013 Tribunalul Iași a hotărât astfel:
„Admite excepția lipsei de interes invocată de către intimați și, în consecință:
Respinge contestația formulată de contestatorul I. A., domiciliat în Iași, ., ., ., în contradictoriu cu intimații Ministerului A. Naționale, cu sediul în București, ., sector 5 și C. de P. Sectorială a Ministerului A. Naționale, cu sediul în București, .. 7 – 9, sector 6, ca fiind lipsită de interes”.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei de interes invocată în cauză de către intimați, instanța de fond a constatat că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Interesul este una dintre condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, astfel că orice cerere, în sens larg, este admisibilă numai dacă aduce reclamantului un folos practic, licit și actual.
Prin acțiunea introductivă contestatorul I. A. a solicitat anularea deciziei de recalculare a pensiei nr._/31.12.2010 emisă în baza Legii nr. 119/2010 și deciziei nr. 2913/25.02.2011 a comisiei de contestații, precum și menținerea deciziei de pensionare anterioare, respectiv a deciziei nr._/2002.
Prin decizia nr._/31.12.2010 emisă de intimatul M. A. Naționale au fost recalculate drepturile de pensie ale contestatorului I. A., în temeiul Legii nr. 119/2010, drepturile de pensie astfel recalculate fiind stabilite începând cu data de 01.01.2011. Contestatorul a formulat contestație împotriva acestei decizii, iar prin decizia nr. 2913/25.02.2011 emisă de M. A. Naționale – Comisia de Contestații a fost respinsă contestația. S-a reținut prin decizia nr. 2913/25.02.2011 faptul că pensia recalculată în temeiul Legii nr. 119/2010 este supusă revizuirii din oficiu, până la data de 31.12.2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate, precum și faptul că până la momentul revizuirii pensiei recalculate, plata pensiei se va face cu respectarea disp. art. 6 din O.U.G. nr. 1/2011.
S-a mai reținut de către prima instanță că la data de 31.01.2011 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Potrivit art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2011, pensiile prevăzute la art. 1 lit. a și b din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. 4 din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
Pe cale de consecință, instanța de fond a reținut că drepturile de pensie ale contestatorului, stabilite prin decizia nr._/31.12.2010, au fost supuse revizuirii din oficiu, conform prevederilor art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2011. În acest sens, a fost emisă decizia nr._/15.12.2011 privind revizuirea pensiei în baza O.U.G. nr. 1/2011, drepturile de pensie revizuite fiind stabilite începând cu data de 01.01.2011.
De asemenea, potrivit art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2011, pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire.
Or, întrucât pensia contestatorului, stabilită prin decizia nr._/31.12.2010 emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, a avut un cuantum mai mic decât cuantumul pensiei aferente lunii decembrie 2009, în speță au devenit aplicabile prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 1/2011. În consecință, începând cu luna ianuarie 2011, lună de la care și-ar fi produs efecte decizia contestată, și până la data emiterii deciziei de revizuire în temeiul O.U.G. nr. 1/2011, s-a menținut în plată pensia contestatorului în cuantumul din luna decembrie 2010.
Astfel, decizia de recalculare a pensiei contestatorului, emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, a fost lipsită de efecte juridice, în baza legii. Or, în aceste condiții, contestatorul nu are interes să solicite și să obțină anularea acestei decizii, anularea având același efect cu cel prevăzut de lege, respectiv lipsirea actului de efecte juridice. Mai mult, art. 6 alin. 2 din O.U.G. nr. 1/2011 a prevăzut și repunerea în situația anterioară, în sensul achitării diferențelor aferente lunii ianuarie 2011, până la sfârșitul lunii februarie 2011, aceasta fiind consecința lipsirii de efecte a unui act juridic.
Pe cale de consecință, instanța de fond a reținut că decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010 nu și-a produs efectele, iar pensia de serviciu a contestatorului a fost menținută în plată și după data de 01.01.2011, în temeiul O.U.G. nr. 1/2011, până la momentul emiterii deciziei de revizuire, astfel încât este întemeiată excepția lipsei de interes invocată în cauză, cercetarea valabilității deciziilor nr._/31.12.2010 și nr. 2913/25.02.2011 neputând aduce vreun folos practic contestatorului. În acest sens, contestatorul are la îndemână mijloacele procesuale legale de a critica legalitatea și temeinicia deciziei emise în temeiul O.U.G. nr. 1/2011, decizie în temeiul căreia îi sunt achitate drepturile de pensie începând cu data de 01.01.2011.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul I. A. A., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
A arătat recurentul ca prima instanța i-a încălcat dreptul la apărare consacrat de art.24 din Constituție si dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 din CEDO.
Astfel, arata recurentul, „instanța nu si-a asumat răspunderea”si a declinat competenta la Tribunalul București, care a returnat dosarul la Iași, conflictul negativ de competenta fiind soluționat de ICCJ.
Mai arata recurentul ca deși exista legătura intre recalculare si revizuire si a solicitat conexarea cu dosarul nr._, instanța de fond a respins cererea fara motiv.
Mai susține recurentul ca deși actul normativ care a stat la baza recalculării a fost abrogat, C. de P. nu a emis „decizii de anulare” pentru luna ianuarie 2011.
Mai învederează recurentul ca interesul sau este practic, licit si actual, întrucât paratul considera ca pensiile militare au fost revizuite din oficiu pana la 31.12.2011 dar OG 1/2011 se raportează la 31.01.2011.Ca atare, decizia 5671/31.12.2010 este lovita de nulitate.
Mai arata contestatorul recurent, invocând art.172 al.1 C.proc.civ., ca sarcina probei privind veniturile pe baza cărora s-a recalculat pensia revine M.. înscrisurile originale.
Deși prin precizările depuse la 20.11.2012 a solicitat aceste înscrisuri, instanța a trecut la judecarea cauzei fara a le solicita, fiind astfel încălcat dreptul sau la apărare si principiul egalității armelor.
Mai arata recurentul ca deși recalcularea pensiei sale încălca art.1 din Protocolul 1 la CEDO, instanța de fond nu a făcut nici o referire la aceste argumente si nu a ținut cont nici de practica altor instanțe din tara in domeniul pensiilor militare.
Amintește in final recurentul, ca „ argument”, Raportul Avocatul Poporului privind eliminarea pensiilor de serviciu.
În drept, recursul nu a fost motivat, dar criticile formulate pot fi circumscrise disp.art.304 ind.1 C.proc.civ.
Intimatul M. A. Naționale, in nume propriu si pentru C. Sectoriala de P. a Ministerului A. Naționale nu a depus întâmpinare, însa a formulat concluzii scrise (fila 12 dosar recurs), solicitând respingerea recursului si menținerea sentinței Tribunalului.
A arătat intimatul ca decizia de recalculare a fost lipsită de efecte juridice, în baza legii. Or, în aceste condiții, contestatorul nu are interes să solicite și să obțină anularea acestei decizii, anularea având același efect cu cel prevăzut de lege, respectiv lipsirea actului de efecte juridice. Mai mult, art. 6 alin. 2 din O.U.G. nr. 1/2011 a prevăzut și repunerea în situația anterioară, aceasta fiind consecința lipsirii de efecte a unui act juridic.
Analizând actele si lucrările dosarului in raport de criticile formulate si dispozițiile legale incidente, Curtea de Apel constata ca recursul este nefondat.
Prin contestația înregistrata pe rolul instanței, contestatorul I. A.A. a solicitat, in contradictoriu cu intimații M. A. Naționale si C. Sectoriala de P. a Ministerului A. Naționale, anularea deciziei de recalculare nr._/31.12.2010, emisa in baza Legii 119/2010, si a deciziei nr.2913/25.02.2011 emisa de Comisia de Contestații.
Prin sentința civilă nr. 1879/28.09.2011 pronunțată de Tribunalul Iași, aceasta instanța, s-a considerat necompetenta si a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, apreciind ca in speța este vorba de autoritatea centrale cu sediul in București.
Prin sentința civilă nr. 392/16.01.2012 pronunțată de Tribunalul București s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, considerându-se ca incidenta in cauza este noua lege, Legea 263/2010, care a schimbat competenta teritoriala, stabilind-o ca fiind cea de la domiciliul reclamantului.
Prin decizia nr. 3258/14.06.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit irevocabil competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.
Nu poate fi primit, in acest context, argumentul recurentului ca Tribunalul Iași nu „si-a asumat inițial răspunderea”, in discuție nefiind vorba despre o problema de fond, verificarea competentei fiind o obligație legala, prioritara a oricărei instanțe de judecata.
Cat privește decizia de recalculare a pensiei militare, Curtea constata ca, așa cum corect a reținut si prima instanța, prin decizia contestata, emisa de către pârâta C. de P. Sectorială a Ministerului A. Naționale pensia contestatorului, stabilita în conformitate cu prevederile Legii nr. 164/2001, a fost recalculata în baza Legii nr. 119/2010, începând cu data de 01.01.2011.
Ca urmare a dificultăților apărute în identificarea documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor realizate, cu consecința utilizării salariului mediu brut pe economie la recalcularea pensiilor de serviciu, a fost adoptată OUG nr. 1/2011.
Potrivit art. 1 alin. 1 din acest act normativ, pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
Prin urmare, drepturile de pensie sunt supuse revizuirii din oficiu, prevăzuta de art. 1 alin. 1 din OUG nr. 1/2011.
Potrivit art. 6 alin. 1 din același act normativ, pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare, și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010, se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire, deci, practic, se menține pensia de serviciu .
Așadar, prin efectul legii, fără a fi necesară o dispoziție a unei instanțe de judecată, pensia de serviciu a recurentului a fost menținută în plată până la data emiterii deciziei de revizuire.
Ca atare decizia de recalculare emisa în baza Legii nr. 119/2010, a fost lipsită de efecte juridice, tot în baza legii.
Astfel, deoarece în aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din OUG nr. 1/2011, pensia de serviciu a fost menținuta în plată de la data la care ar fi trebuit să-și producă efectele decizia de recalculare, respectiv 01.01.2011, contestatorul recurent nu avea interes să solicite și să obțină anularea acestui act juridic individual, anularea având același efect cu cel prevăzut de lege, anume lipsirea de efecte juridice.
Mai mult, art. 6 alin. 2 din OUG nr. 1/2011 prevedea și repunerea în situația anterioară, în sensul achitării diferențelor aferente lunii ianuarie 2011, până la sfârșitul lunii februarie 2011, aceasta fiind consecința lipsirii de efecte a unui act juridic.
Pentru aceste motive, corect reținute de altfel si de Tribunal, acțiunea formulată împotriva deciziei de recalculare și a celei emise în soluționarea contestației este lipsită de interes.
Referitor la legătura intre recalculare si revizuire, Curtea apreciază ca atât timp cat obiectul litigiului era diferit, fiecare etapa fiind circumscrisa altor decizii ce trebuiau analizate separat si altor acte normative incidente fiecăreia ,nu se impunea conexarea cu dosarul nr._, instanța de fond respingând corect cererea contestatorului.
Pe de alta parte, Curtea apreciază ca ceea s-a câștigat anterior apariției Legii 119/2010, respectiv cuantumul sumelor încasate conform Legii 164/2001, nu a fost afectat de apariția noului act normativ.
În acest sens sunt și cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, în care s-a statuat astfel: "Cuantumul pensiei se constituie într-un drept câștigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar.(…) Aceasta nu înseamnă că legea nu poate în viitor să reașeze sistemul de calcul al pensiilor, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la negarea evoluției în reglementarea juridică a acestui domeniu.
Totodată, Curtea Constituțională a constatat prin Decizia nr. 873/2010 că dispozițiile Legii 119/2010 nu contravin prevederilor constituționale ale articolului 15 alin. {2) privind neretroactivitatea legii. Astfel, Curtea a constatat că în conceptul de „drepturi câștigate" pot intra doar prestațiile deja realizate până la . noii reglementări. Prin urmare, numai dacă legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestații deja încasate s-ar fi încălcat dispozițiile art. 15 alin(2) din Constituție. Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora.
Relevantă în acest sens este și Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifica pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.”
Cat privește lipsa de rol activ a Tribunalului in administrarea probei cu înscrisurile din care sa rezulte veniturile pe baza cărora s-a recalculat pensia, nici aceasta susținere nu este fondata.
Este fără echivoc ca atât timp cat prima instanța a soluționat cauza pe o excepție dirimanta, ce făcea de prisos analiza fondului contestației, probele solicitate nu aveau relevanța.
Pentru același argument, nici raportarea la art.1 din Protocolul 1 la CEDO nu trebuia analizata de instanța de fond in acel cadru procesual.
Față de considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente motivele de nelegalitate ori netemeinicie invocate, si nici nu exista altele conform disp.art.304 ind.1 C.proc.civ., Curtea de Apel urmează ca, în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod proc. civ., să respingă recursul și să mențină sentința Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de I. A. A. împotriva sentinței civile nr. 593/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 14.06.2013.
Președinte, A. C. S. | Judecător, D. P. | Judecător, S. P. |
Grefier, M. H. |
Red/Tehnored. P.S.
2ex/04.07.2013
Tribunalul Iași - C. E. C.
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 976/2013. Curtea de Apel IAŞI | Asigurări sociale. Decizia nr. 441/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
