Asigurări sociale. Decizia nr. 793/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 793/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 4682/89/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 793/2013
Ședința publică de la 29 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător N. C. M.
Judecător C. B.
Grefier C. L.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de C. Județeană de Pensii V. împotriva sentinței civile nr. 190 din 28.02.2013 pronunțată de Tribunalul V., intimați fiind T. M. și C. Națională de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestații,, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și lipsa părților. Este primul termen de judecată. În cauză nu s-a formulat întâmpinare. Se solicită judecata în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Curtea constată că este primul termen de judecată, recursul de față fiind declarat în termen și motivat.
Având în vedere că părțile nu s-au prezentat, că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 190 din data de 28.02.2013 pronunțată de Tribunalul V. a fost admisă contestația formulată de contestatoarea T. M., cu domiciliul în ., județul V., împotriva Deciziei nr._ din 17.11.2011, emisă de intimata C. Județeană de Pensii V. și a Hotărârii nr. 3914 din 04.02.2013, a Casei Naționale de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestații.
A fost anulată Decizia nr._ din 17.11.2011, emisă de C. Județeană de Pensii V..
A fost anulată Hotărârea nr. 3914/04.02.2013, emisă de Comisia Centrală de Contestații.
A fost obligată pârâta să emită o nouă decizie prin care să valorifice perioada 1975 – 1990, atestată ca vechime în muncă conform procesului verbal privind reconstituirea vechimii în muncă nr. 91 din 15 octombrie 2009, emis de Consiliul Județean V. – Comisia pentru reconstituirea vechimii în muncă, ca timp util la pensie.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată T. M. a contestat Decizia nr._ din 17.11.2011 emisă de C. Județeană de Pensii V.,ulterior, formulând contestație și împotriva hotărârii Comisiei centrale de contestații prin care s-a respins contestația împotriva deciziei.
A arătat contestatoarea că s-a adresat Casei Județene de Pensii cu o cerere de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, atașând și Procesul-verbal pentru reconstituirea vechimii în muncă 91/15.10.2009 eliberat de către Comisia pentru reconstituirea vechimii în muncă de pe lângă Consiliul Județean V..
Cererea i-a fost respinsă deoarece pârâta nu i-a valorificat vechimea în muncă atestată prin respectivul proces-verbal cu motivația că în perioada respectivă nu a fost încadrată în baza unui contract individual de muncă.
A mai arătat contestatoarea că formulat contestație împotriva acestei decizii, dar nu a primit răspuns în termenul legal de 45 de zile,motiv pentru acer s-a adresat instanței de judecată.
Pe fond, a arătat că pârâta-intimată nu avea calitatea să cenzureze un act administrativ jurisdicțional cum este Procesul-verbal pentru reconstituirea vechimii în muncă, astfel încât întreaga perioadă atestată trebuia valorificată ca și stagiu de cotizare. A mai susținut contestatoarea că interpretarea dată privind posibilitatea reconstituirii vechimii în muncă doar în cazul persoanelor care au desfășurat activitate doar în temeiul unui contract individual de muncă este nelegală. Solicită admiterea contestației și obligarea pârâtelor la valorificarea procesului-verbal și repunerea în drepturile de pensie.
Pârâta prin întâmpinare a invocat excepția inadmisbilității cererii,iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată,arătând că urmare a nevalorificării Procesului - verbal privind reconstituirea vechimii contestatoarea nu a îndeplinit condiția stagiului minim de cotizare.
În baza probatoriului administrat prima instanță a reținut că prin contestația formulată contestatoarea C. G. a solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă. Anexează la cerere și Procesul-verbal pentru reconstituirea vechimii în muncă 91/15.10.2009 eliberat de către Comisia pentru reconstituirea vechimii în muncă de pe lângă Consiliul Județean V.. Acest proces-verbal a fost emis în contextul necesității reconstituirii vechimii în muncă întrucât arhiva fostei Cooperative agricole de producție Văleni a fost incendiată în anul 1991 după cum rezultă și din Sentința penală 59/1992 a Judecătoriei V..
Prin Decizia din 17.11.2011 emisă de pârâtă intimata C. Județeană de Pensii V. s-a respins cererea deoarece, cu motivația că deși este îndeplinită condiția vârstei standard de pensionare, nu este îndeplinită condiția stagiului minim de cotizare. A mai arătat intimata că Procesul-verbal pentru reconstituirea vechimii în muncă 91/15.10.2009 nu a fost valorificat pentru că nu a fost încadrată în baza unui contract de muncă.
Contestatoarea T. M. a formulat contestație la data de 12.12.2011 invocând aceleași argumente ca și cele exprimate în fața instanței, intimata C. Județeană de Pensii V. înaintând Nota de prezentare a dosarului 116/04.01.2012 alături de dosarul de pensie Comisiei centrale de contestații din cadrul Casei Naționale de pensii publice. Comisia centrală de contestații nu a soluționat în termen legal contestația. Abia după inregistrarea litigiului pe rolul instanței, la data de 04.02.2013 fiind emisă Hotărârea 3914 din 04.02.2013, comunicată contestatoarei la data de 13.02.2013 (fila 44), astfel încât instanța a respins excepția inadmisibilității cererii, excepție invocată de C. Județeană de Pensii V..
Contestatoarea și-a completat contestația inițială arătând că înțelege să conteste și hotărârea Comisei centrale de contestații.
În cuprinsul acestei hotărâri, după reproducerea unor articole din Legea 263/2010 și a articolelor 14 alineatul 2 și 17 alineatul 3 din Decretul 92/1976 Comisia achiesează la soluția din decizia contestată în sensul nevalorificării Procesului-verbal de reconstituire a vechimii în muncă " întrucât reconstituirea vechimii în muncă în baza Decretului nr. 92/1976 se poate face doar în cazul persoanelor care și-au desfășurat activitatea în baza unui contract de muncă".
Instanța în baza probatoriului administrat a reținut că este întemeiată contestația formulată și a admis-o raportat la motivele expuse prin cererea introductivă.
Astfel cu privire la Natura juridică a Procesului-verbal pentru reconstituirea vechimii în muncă 91/15.10.2009 eliberat de către Comisia pentru reconstituirea vechimii în muncă de pe lângă Consiliul județean V.,instanța a reținut că la data de 15.10.2009când acesta a fost întocmit erau în vigoare prevederile Decretului 92/_, care prevăd următoarele:„ART. 14 (1) În cazul în care se dovedește cu acte ca arhivele au fost distruse, se va putea reconstitui, în condițiile prezentului decret, activitatea care s-a depus pe baza unui contract de munca, funcția, meseria sau specialitatea.
ART. 15
(1) Reconstituirea se face de comisii care funcționează pe lângă comitetul executiv al consiliului popular județean sau de sector în municipiul București.
ART. 16
(1) Cererile de reconstituire se adresează comisiei competente, după locul unde solicitantul își are domiciliul, însoțite de înscrisuri din care sa rezulte ca între părțile arătate în cerere a existat un raport de munca, precum și de dovezi care sa confirme ca nu s-au putut obține actele necesare dovedirii situațiilor ce urmează a se stabili de către comisie.
(2) Prin cerere se vor indica cel puțin două persoane pentru fiecare perioada reconstituită, dintre cele care dovedesc cu acte ca au lucrat în aceeași perioadă și unitate cu solicitantul.
(3) Dacă persoanele propuse a fi audiate nu domiciliază într-o localitate de pe raza de activitate a comisiei la care s-a depus cererea, aceasta va putea transmite cererea de audiere la comisia în a carei raza de activitate se află localitatea unde domiciliază persoanele propuse.
ART. 17
(1) După efectuarea probatoriilor, comisia consemnează într-un proces-verbal de reconstituire a vechimii în munca, semnat de către toți membrii, concluzia în legătura cu fiecare din situațiile arătate la art. 14 (1), ce s-au cerut a fi stabilite, cu indicarea perioadei și a unității unde s-a desfășurat munca, menționându-se înscrisurile prezentate, din care a rezultat ca între părți a existat un raport de munca și ca persoanele care au fost audiate au lucrat în aceeași perioadă în unitate cu persoana care a solicitat reconstituirea.
(2) Împotriva procesului-verbal al comisiei, solicitantul sau unitatea unde lucrează acesta se va putea adresa, cu plângere, judecătoriei în a carei raza teritorială funcționează comisia, în termen de 15 zile de la comunicare, hotărârea judecătoriei fiind definitiva.
(3) Perioada de vechime în munca și celelalte situații reconstituite se vor înregistra în carnetul de munca pe baza procesului-verbal al comisiei, rămas definitiv, sau a hotărârii judecătorești. "
Instanța a reținut că prin articolul 130 din Legea nr. 69/1991, a administrației publice locale, a fost abrogată expres Legea 57/1968 privind organizarea și funcționarea consiliilor populare, fiind reglementat prin articolul 60 și următoarele Consiliul Județean ca instituție publică care, în temeiul articolului 63 realizează serviciile publice de interes județean, înlocuind astfel consiliile populare.
Legea nr. 215/2001, a administrației publice locale, care a abrogat Legea 69/1991 a păstrat consiliile județene. La articolul 91 alineatul 1 din lege se prevede între atribuțiile consiliului județean și "alte atribuții prevăzute de lege". Ori o lege specială este Decretul 92/1976.
Din aceste prevederi legale rezultă că Procesul-verbal al Comisiei pentru reconstituirea vechimii în muncă este un act administrativ jurisdicțional, emis subsecvent unei proceduri speciale, iar un astfel de act putea fi cenzurat doar pe calea plângerii la instanța judecătorească competentă. Ori, in această situație, C. județeană de pensii nu are autoritatea de a cenzura un astfel de act.
2.Cu privire la aplicabilitatea articolului 14 alineatul 2 din Decretul 92/1976 ca argumentație juridică a soluției de respingere,instanța a reținut că argumentul pe care iși susține intimata opinia, argument însușit și de către C. Națională de Pensii Publice, prin Comisia Centrală de Contestații este nesusținut juridic.
Este adevărat că alineatul 2 al articolului 14 din Decretul nr. 92/1976 prevede că "Pot cere reconstituirea situațiilor prevăzute la alin. (1) numai persoanele care depun activitatea pe baza unui contract de munca, cadrele permanente ale Ministerului Apărării Naționale și Ministerului de Interne și membrii cooperativelor meșteșugărești. "
Ceea ce ignoră intimatele este faptul că prin Decizia nr. 223 din 11 iulie 2002 Curtea Constituțională a declarat că aceste prevederi sunt neconstituționale.
Instanța a reținut și statuările Curții Constituționale din Decizia 223 din 11 iulie 2002, prin care prevederile din Decretul 92/1976 care limitau dreptul la reconstituirea vechimii în muncă au fost declarate neconstituționale „în măsura în care anumite categorii de persoane sunt excluse de la posibilitatea reconstituirii vechimii în muncă, în condițiile reglementate prin acest decret.”
Din considerentele Deciziei rezultă că s-a avut în vedere atât excluderea unor categorii profesionale, cum sunt membrii cooperatori, cât și limitarea dreptului de a se reconstitui vechimea în muncă de dovada cu acte a distrugerii arhivelor, în condițiile în care “Arhivele respective s-ar putea să fi dispărut, fără să fie distruse, s-ar putea să fi dispărut ori să fi fost distruse doar o parte din documente sau, datorită altor situații similare, să nu se mai găsească actele doveditoare a activității depuse de anumite persoane. Chiar și în cazul distrugerii unor arhive, rareori există posibilitatea dovedirii cu acte a acestui fapt.”
Soluția Curții Constituționale este în concordanță și cu reglementările Convenției Europene pentru Drepturile Omului, respectiv cu cele ale art. 1 din Protocolul 12 Adițional la Convenție, potrivit cu care: „1. exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, pe culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație 2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate în paragraful 1”.
Astfel, în interpretarea dispozițiilor art. 14 prin raportare la dispozițiile art. 1 din Protocolul 12 la Convenție, referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertății Fundamentale, în hotărârea dată în cazul Fredin c/Suede, Hoffman c/Autriche, Spadea ., Stubbings .-Uni, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că „ diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoge și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare obiectivă sau rezonabilă”.
Conform articolului 14 din Convenție, o discriminare constă în a trata într-un mod diferit, fără justificare obiectivă și rezonabilă, persoane aflate în situații comparabile (Willis împotriva Regatului Unit, nr._/97, § 48, CEDO 2002-IV). De asemenea, lista care cuprinde articolul 14 îmbracă un caracter indicativ și nelimitativ (a se vedea Engel și alții împotriva Olandei, decizie din 8 iunie 1976, ., nr. 22, p. 30, § 72 și Rasmussen împotriva Danemarcei, decizie din 28 noiembrie 1984, ., nr. 87, p. 13, § 34).
Pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane aflate în situații analoge sau comparabile beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu își găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
În concluzie, refuzul Casei Județene de Pensii de a valorifica Procesul-verbal de reconstituire a vechimii în muncă – act administrativ jurisdicțional, refuz întemeiat pe o prevedere legală declarată neconstituțională, apare ca nelegal.
Față de cele reținute, instanța a reținut că se impune admiterea contestației, anularea hotărârii Comisiei centrale de contestații și a deciziei Casei Județene de Pensii V. și obligarea acesteia să emită o nouă decizie ca urmare a cererii contestatoarei de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, prin care să valorifice perioada atestată în procesul-verbal ca stagiu de cotizare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. Județeană de Pensii V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se susține că în mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității contestației, în raport de prevederile art. 149 alin. 1 din Legea 263/2010.
Mai arată recurenta că intimata T. M. a formulat contestație împotriva deciziei de respingere nr._ /17.11.2011 emisă de C. Județeană de Pensii V., iar contestația acesteia a fost înaintată Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii București, ce are ca atribuție soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor emise de casele teritoriale de pensii.
Precizează recurenta că, în urma depunerii contestației împotriva deciziei de pensie, casa teritorială are obligația reverificării întregului dosar sub aspectul legalității și apoi a întocmirii unei note de prezentare a dosarului, care să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au condus la emiterea deciziei contestate, precum și prevederile legale aplicabile speței în cauză.
Susține recurenta că și-a îndeplinit aceste obligații, întocmind înaintând Nota de prezentare a dosarului 116/04.01.2012 alături de dosarul de pensie Comisiei centrale de contestații din cadrul Casei Naționale de pensii publice fiind emisă Hotărârea 3914 din 04.02.2013, comunicată contestatoarei la data de 13.02.
De asemenea, arată recurenta, potrivit art. 150 alin. 2 din Legea 263/2010, hotărârile adoptate de comisie în vederea soluționării contestației pot fi atacate la instanța competentă în termen de 30 zile de la comunicare.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei,reiterând apărările invocate și în fața primei instanțe cu privire la imposibilitatea valorificării timpului util ca vechime în muncă pentru contestatoare, aceasta având calitatea de membru cooperator.
Motivează recurenta că în mod greșit prima instanță a apreciat că pentru persoanele care au avut calitatea de membru cooperator poate fi reconstituită perioada în care au realizat un volum de muncă în fostele cooperative de producție, în situația când se demonstrează că au fost distruse arhivele, în baza prevederilor art. 14 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976.
Reluând în detaliu argumentele expuse la judecata în primă instanță, recurenta susține că potrivit prevederilor art. 14 alin. 1 din Decretul nr. 92/1976 se poate reconstitui activitatea care s-a depus pe baza unui contract de muncă, în cazul în care se dovedește cu acte că arhivele au fost distruse. Pentru cazul intimatei, membru cooperator, timpul util la pensie se determină pe baza datelor, elementelor și informațiilor conținute în carnetul de pensii și asigurări sociale și/sau în alte acte doveditoare eliberate de Primăria care deține arhiva fostelor unități agricole cooperatiste, întocmite cu respectarea prevederilor legale referitoare la valabilitatea actelor doveditoare. Adeverința eliberată de primărie trebuie să cuprindă următoarele trei elemente: anii în care persoana respectivă a fost membru cooperator, normele planificate de adunarea generală pentru anii respectivi și normele realizate de persoana respectivă, astfel cum rezultă din analiza coroborată a prevederilor Legii nr. 80/1992, ale art. 16 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 și ale Ordinului nr. 340/2001.
În drept, cererea de recurs este întemeiată pe dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe care este legală și temeinică.
Nu au fost depuse înscrisuri noi în faza recursului.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
În limitele de devoluțiune fixate prin ceea ce a judecat prima instanță, Curtea apreciază că în mod legal și temeinic a fost stabilită în sarcina recurentei-pârâte obligația de a ține seama la stabilirea drepturilor de pensie și de procesul verbal nr. 91/15.10.2009.
Astfel cum reține și instanța de fond, prin procesul verbal nr. 91/15.10.2009 depus la fila 59 dosar fond,întocmit de Comisia pentru reconstituirea vechimii în muncă din cadrul Consiliului Județean V. a fost „reconstituită vechimea în muncă” pentru perioada 1975-1990, „cu normele stabilite prin Legea nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu disp. art. 160 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul juridic de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare”.
Este evident faptul că procesul-verbal nr.91 /15.09.2009 a fost întocmit în cadrul unei proceduri speciale, derogatorie, anume aceea reglementată de dispozițiile art. 14 și urm. din Decretul nr. 92/1978 privind carnetul de muncă, procedură care statuează și asupra regulilor de contestate în justiție a actului, în condițiile prescrise de art. 17 alin. 2, potrivit cu care „împotriva procesului-verbal al comisiei, solicitantul sau unitatea unde lucrează acesta se va putea adresa cu plângere, judecătoriei în a cărei rază teritorială funcționează comisia, în termen de 15 zile de la comunicare, hotărârea judecătoriei fiind definitivă”.
Pe de altă parte, este necontestat în proces faptul că fundamentul dreptului afirmat intră în câmpul de aplicare al timpului util la pensie concept care este, de asemenea, supus unor reguli speciale de recunoaștere și valorificare în procesul stabilirii drepturilor de pensie.
Astfel, potrivit disp. art. 160 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 „constituie stagiu de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori, în condițiile reglementate de Legea nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cel realizat anterior apariției Legii nr. 80/1992”, iar potrivit dispozițiilor alin. 5 „dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la . prezentei legi, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuția de asigurări sociale”.
De asemenea, potrivit disp. art. 82 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 „cererea de pensionare, împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor de prezenta lege se depun la casa teritorială de pensii (…)”, iar potrivit capitolului VII pct. 28 lit. a liniuța 4 din Ordinul nr. 340/2001, „actele la care se face referire la art. 82 alin. 2 din lege sunt (…) alte acte prevăzute de lege privind vechimea în muncă sau vechimea în serviciu realizată în alte sectoare de activitate”.
Curtea mai are în vedere și decizia nr. 223/2002 a Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 14 din Decretul nr. 92/1976 „în măsura în care anumite categorii de persoane sunt excluse de la posibilitatea reconstituirii vechimii în muncă, în condițiile reglementate prin acest decret”, în considerentele căreia „Curtea reține de asemenea, și încălcarea prevederilor art. 21 din Constituție prin îngrădirea liberului acces la justiție, deoarece condiționarea strictă de textul de lege examinat a posibilității cetățenilor de a cere reconstituirea activității depuse pe bază de contract de muncă îngrădește exercițiul unor categorii de cetățeni de a solicita și de a obține realizarea unor interese legitime prin intermediul justiției”.
În lumina acestor prevederi legale și a principiilor jurisprudențiale statuate prin decizia instanței de contencios constituțional, Curtea remarcă faptul că este necontestat și prin urmare acceptat de către recurentă că intimata, în calitate de membru cooperator, a realizat un volum de muncă, în accepțiunea dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 80/1992, pe o durată semnificativă de timp de peste 10 ani. Este de observat că dovada volumului de muncă nu a putut fi făcută,dintr-o împrejurare care nu-i este imputabilă intimatei-reclamante,aceasta probând faptul că arhiva fostului CAP Văleni a fost distrusă prin incendiere,potrivit sentinței penale nr. 597 din 4.06.1992 pronunțate de Judecătoria V.,în dosarul 2037/1991
Prin urmare acest fapt nu-i poate afecta drepturile de asigurări sociale, fiind necontestat și dovedit cu înscrisuri faptul distrugerii arhivei respective. Mai mult, este de remarcat și împrejurarea că procesul verbal nr. 91/2009, nefiind contestat în justiție, nu poate fi lipsit de orice forță probantă în privința recunoașterii muncii prestate în perioada „1975-1990, cu normele stabilite prin Legea nr. 80/1992”.
Nu în ultimul rând, în raport cu garanțiile dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6 par. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea are în vedere că dreptul de acces la justiție trebuie să fie unul concret și efectiv, în sensul că refuzul unei instituții publice, în speță recurenta casa de pensii, de a da efectivitate unui drept sau interes legitim recunoscut intimatei printr-un act emanând de la o altă entitate publică, în speță procesul verbal nr. 17/2009 întocmit de Comisia pentru reconstituirea vechimii în muncă, se impune să fie supus sub aspectul legalității și corectitudinii controlului unui organ judecătoresc cu depline competențe.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 teza a doua Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința primei instanțe ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de C. Județeană de Pensii V. împotriva sentinței civile nr. 190 din 28.02.2013 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2013.
Președinte, G. P. | Judecător, N. C. M. | Judecător, C. B. |
Grefier, C. L. |
Red. / Tehnored. P.G.
2 ex. -.17.07.2013
Tribunalul V.:I. E. R.
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 408/2013. Curtea de Apel IAŞI | Asigurări sociale. Decizia nr. 786/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
