Asigurări sociale. Decizia nr. 981/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 981/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 7871/99/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 981/2013
Ședința publică de la 21 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător S. P.
Judecător A. C. S.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea cauzei asigurări sociale privind recursul declarat de recurentul S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere (SCMD) - în numele și pentru membrul de sindicat Ș. P. împotriva sentinței civile nr.3374 din 12.12.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, intimați fiind M. Administrației și Internelor prin C. de P. Sectorială, M. Administrației și Internelor, C. de P. Sectorială din cadrul M.A.I.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat R. B. pentru recurent, cu delegație la dosar, lipsă fiind reprezentantul legal al intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată, intimatul M. Afacerilor Interne a depus la dosar întâmpinare, duplicatul comunicându-se recurentului, că intimatul C. de P. Sectorială a M.A.I. solicită amânarea cauzei pentru comunicarea acțiunii si formularea de apărări in cauză; se solicită și judecarea cauzei în lipsă, după care:
Președintele completului constată că este prima zi de înfățișare și dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Verificând actele și lucrările dosarului și față de cererea de amânare formulată de intimatei C. de P. Sectorială a M.A.I., instanța constată că la data de 30.05.2013 i-au fost comunicate acesteia motivele de recurs împreună cu citația. Considerând că intimata a avut timp suficient pentru a formula apărări în cauză, instanța va respinge cererea de amânare formulată de intimata C. de P. Sectorială a M.A.I.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat B. R. pentru pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de fata;
Prin cererea înregistrată sub nr._ S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere (SCMD) în numele și pentru reclamantul Ș. P., în contradictoriu cu intimații M. Administrației și Internelor, M. Administrației și Internelor prin C. de P. Sectorială și C. de P. Sectorială înființată în subordinea M. Administrației și Internelor a solicitat anularea deciziei de recalculare a pensiilor emise în baza legii 119/2010 emise de C. de P. a Ministerului Apărării Naționale, menținerea deciziei de pensionare privind calcularea pensiei de serviciu stabilită în temeiul Lg. 179/2004, suspendarea efectelor deciziilor de recalculare a pensiilor emise în baza legii 119/2010 pe durata soluționării prezentei cauze, obligarea pârâților la plata diferențelor dintre pensia de serviciu stabilită conform legii 174/2004 și pensia recalculata conform Legii nr. 119/2010 si HG 735/2010 de la 1.01.2011 până la repunerea în plată a pensiei inițiale, obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente sumelor reprezentând diferența dintre cele doua decizii, dobânda calculata pana la data plătii efective a pensiei inițiale și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că membrii S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere au avut calitatea de militari, polițiști, funcționari speciali, în prezent fiind beneficiari ai pensiilor de stat aferente activității desfășurate, vechimii și gradului avut, conform deciziilor de pensionare anexate. Prin Decizia contestata în prezenta acțiune s-a dispus în mod netemeinic și nelegal recalcularea pensiei de care beneficiază membrul de sindicat Soroaga P. producându-se o diminuare nejustificata a cuantumului acesteia și implicit a patrimoniului.
Pensia polițistului este o contraprestație pentru sacrificiul pe care acesta era obligat să îl facă atât timp cât este cadru militar activ sau rezervist, pentru privațiunile la care a fost supus de-a lungul timpului, dar și contraprestație pentru soțul care a fost nevoit să-și abandoneze slujbele pentru a-l urma pe polițist. Prin Legea 119/2010 se încalcă dreptul de proprietate. Din cauza faptului că nu există carnete de munca, iar adeverințele cu venituri sunt aproape imposibil de reconstituit la întreaga valoare a câștigurilor, se încalcă în mod fundamental dreptul la proprietate și se creează un tratament discriminatoriu fața de personalul civil care își poate valorifica toate câștigurile prin existența carnetelor de munca.
Totodată se încalcă principiul dreptului câștigat deoarece pe parcursul anilor, cât reclamanții au fost polițiști activi, aceștia au câștigat dreptul de a beneficia de sistemul de pensii sub imperiul căruia și-au desfășurat activitatea. Decizia contestata și implicit procesul de recalculare sunt nelegale raportat la dispozițiile Constituției României, ale dreptului comun și ale legislației Europene în materie. Legislația europeana are aplicabilitate directă, principiu consacrat de CJUE în cauza V. Gend en Loos. Este evident că, în cazul în care instanța de judecata constatând că legile interne încalcă pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, conținând dispoziții mai favorabile decât acestea din urmă sunt obligate să ignore aceste prevederi și să facă aplicarea celor din reglementările internaționale.
Constatarea de către Curtea Constituționala a României în cuprinsul Deciziei 871/25.06.2010 că Legea 119/2000 nu încalcă dispozițiile Constituției României nu împiedica instanțele de judecata să facă aplicarea dispozițiilor art.20 din legea fundamentala a statului și să dea prioritate pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale. De altfel, chiar Curtea Constituționala prin decizia 1344/09.12.2008 a reținut „ de altfel, instanțelor judecătorești le revine sarcina de aplicare directa a legislației comunitare atunci când legislația naționala este în contradicție cu aceasta” Plecând de la dispozițiile art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeana a drepturilor Omului, trebuie constatat că membrii Sindicatului beneficiază de un drept de proprietate asupra pensiei a cărei recalculare fost dispusa de pârâte. Reluând jurisprudența relevanta în materie a Curții Europene a Drepturilor omului, s-a arătat că reclamanții dețin un „bun” în sensul art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeana a drepturilor Omului, însă privarea de proprietate s-a realizat în mod vădit disproporționat în condițiile în care nu s-a realizat nici o despăgubire a membrilor SCMD. Lipsa totala de despăgubiri nu se poate justifica, avându-se în vedere circumstanțele speței, cu atât mai mult cu cât nici o circumstanța excepționala nu fost invocata de Guvern pentru a o justifica.
De asemenea, prin recalcularea pensiilor se creează o discriminare între cadrele de politie și personalul civil, încălcându-se disp. art.14 CEDO și se încalcă și prevederile art.15 alin.2 din Constituția României conform căruia „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale, mai favorabile”. Nu în ultimul rând prin recalcularea pensiilor se încalcă principiul drepturilor câștigate în condițiile în care art.6 alin.4 din HG 735/2010 stabilește că „pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu au putut fi dovedite veniturile realizate lunar sau documentele doveditoare nu au fost depuse în termenul pentru recalculare prevăzut de lege, la determinarea punctajului mediu anual se fixează salariu mediu brut pe economie din perioadele respective.” Pentru toate aceste motive, s-a solicitat admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulata.
S-au anexat, în copie, decizia nr._/27.12.2010 contestata, decizia anterioara nr._/25.07.2000, copie act identitate.
Intimatul M. Administrației si Internelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației si Internelor, deoarece operațiunile specifice de plata, respectiv de recalculare a drepturilor de pensie efectuate in baza H.G.735/2010 sunt de competenta Casei de P. sectoriala a M. A I.
De asemenea s-a invocat si excepția lipsei de obiect.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiata deoarece s/a procedat la recalcularea pensiei in baza Legii 119/2010 precum si a H.G. 735/2010.
La termenul de judecata din 25..05.2011instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași. având în vedere data emiterii deciziei contestate si dispozițiile art. 156 din Legea 19/2000.
Prin sentința civilă nr. 1544 din 06.07.2011 pronunțată de Tribunalul Iași s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași și s-a declinat competența în favoarea Tribunalului București.
Prin sentința civilă nr.5033 din 28.05.2012 pronunțată de Tribunalul București în dosarul_/3/2011 s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași și s-a constatat ivit conflictul negativ de competență.
Prin decizia nr. 3843/04.10.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul_/3/2011 s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ dispunându-se citarea legală a părților cu mențiunea de a răspunde la excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea acțiunii.
Prin sentința civila nr. 3374/12.12.2012, Tribunalul Iasi a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației si Internelor si in consecința a respins acțiunea in contradictoriu cu acesta.
A respins excepția lipsei de obiect, invocata de M. Administrației si Internelor.
A respins contestația formulata de S. C. Militare Disponibilizate si in Retragere in numele si pentru contestatorul Soroaga P. in contradictoriu cu intimații M. Administrației si Internelor prin C. de P. Sectoriala si C. de P. Sectoriala din C. Ministerului Administrației si Internelor, pe excepția lipsei de interes.
Pentru a se pronunța astfel,potrivit disp. art. 137 Cod procedură civilă instanța a analizat cu prioritate excepțiile invocate ce fac de prisos analizarea cauzei pe fondul acțiunii.
Calitatea procesuală – aceasta reprezintă puterea de a sta în judecată ca reclamant, respectiv ca pârât, ea presupunând existența unei identități între, pe de o parte, reclamant și acela care este titular al dreptului subiectiv dedus judecății, iar pe de altă parte, între pârât și acela care este obligat în cadrul raportului juridic de drept material devenit litigios.
Atunci când legea prevede expres, pot avea calitate procesuală activă sau pasivă și alte persoane decât cele care sunt pârâți în raportul de drept material.
În ceea ce privește dovada calității procesuale, aceasta revine reclamantului, el fiind obligat să probeze atât propria calitate procesuală cât și pe aceea a pârâtului. Mai mult, instanța are obligația de a verifica din oficiu dacă părțile din proces au calitate procesuală activă sau pasivă, după cum oricare din părți poate invoca, când este cazul, excepția lipsei calității procesuale.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a M. Administrației și Internelor instanța a reținut că aceasta este întemeiată raportat la disp. art. 132 din legea 263/2010 care prevede „Casele de P. sectoriale se înființează în subordinea Ministerului Apărării naționale, M. Administrației și Internelor și Serviciul Român de Informații, după caz, ca structură cu personalitate juridică și cu sediul în municipiul București”, activitatea acestor cote fiind coordonată metodologic de C.N.P.P.
Totodată conf. art. 139 lit. e din Legea 263/2010, C. de pensii sectorială a M.A.I. asigură reprezentarea în fața instanțelor judecătorești în litigiile în care sunt parte ca urmare a aplicării dispozițiilor legii 263/2010.
Prin urmare, având în vedere solicitarea reclamantei de recalcularea drepturilor de pensie efectuate potrivit prev. H.G. 735/2010, raportat la dispozițiile legale menționate mai sus, tribunalul a reținut că se impune respingerea acțiunii în contradictoriu cu M. Administrației și Internelor pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
În ceea ce privește excepția lipsei de obiect instanța a respins-o având în vedere că decizia de recalculare a pensiei conf. legii 119/2010 și H.G. 735/2010 nr._ emisă la data de 27.12.2010 a cărei anulare se cere, există în materialitatea sa.
Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea prezentei acțiuni instanța a reținut că aceasta este întemeiată și în consecință a respins acțiunea reclamantului pe excepția lipsei de interes pentru următoarele considerente:
Pentru a putea investi instanța de judecată cu soluționarea unei cauze, reclamantul trebuie să justifice un interes legitim personal și actual în raport cu obiectul litigiului dedus judecății.
Interesul este calificat unanim în doctrină și jurisprudență fiind o condiție de exercițiu a acțiunii civile și de promovare a oricărei forme procedurale ce intră în conținutul acesteia, nefiind suficientă afirmarea existenței unui drept actual, ci și justificarea folosului practic urmărit prin punerea în mișcare a procedurii judiciare.
În cauza de față instanța a reținut că decizia contestată a fost emisă raportat la H.G. 735/2010 pentru recalcularea pensiei stabilite potrivit legii 119/2010 care prevedea la art. 1 faptul că Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a și b din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, cuvenite sau aflate în plată se recalculează conform algoritmului de calcul utilizat de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
Ulterior la 31.01.2011 a intrat în vigoare OUG 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranța națională ce prevedea la art. 10 faptul că pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor,conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor,publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 527 din 28 iulie 2010.
Scopul acestei ordonanțe a fost instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivității, scopul fiind acela de a nu sancționa persoanele care fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin legea nr. 119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere.
Prin urmare atât timp cât decizia de recalculare a pensiei reclamantului emisă în anul 2010, în temeiul legii 119/2010, nu mai produce vreun efect juridic,deoarece în anul 2011 în temeiul OUG 1/2011 a fost emisă o nouă decizie de revizuire a pensiei reclamantului, tribunalul a reținut că nu mai subzistă interesul legitim al acesteia în promovarea prezentei acțiuni.
Având în vedere modalitatea de soluționare a cererii principale și cererile accesorii au urmat aceeași soluție a respingerii fiind strâns legate de aplicarea HG 735/2010.
Împotriva acestei sentinte a formulat recurs S. C. Militare Disponibilizate in Rezerva si in Retragere,in numele si pentru Soroaga P. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În motivarea recursului se susține că, în fapt, potrivit art. 10 din OUG 1/2011, a fost abrogată HG 735/2010, iar potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 1/2011 au fost stabilite noi termene și criterii de recalculare.
Astfel, OUG 1/2011 prevede că pensiile militare se revizuiesc din oficiu, cel mai târziu până la data de 31.12.2011.
În aceste condiții, susține recurentul, deciziile emise în baza Legii 119/2010 și contestate își produc și în prezent efectele, până la emiterea unor noi decizii. În plus, consideră recurentul, nici faptul că, începând luna februarie 2011, unii contestatori au încasat pensia primită anterior și au primit diferența pentru luna ianuarie 2011, nu conduce la concluzia că deciziile contestate au fost anulate și nu produc efecte, în condițiile în care nu a fost emisă o altă decizie, așa cum prevăd dispozițiile legale.
Mai mult, se susține în motivarea recursului, chiar în cazul în care s-au emis decizii de revizuire în temeiul OUG 1/2011, această situație nu conduce la lipsa de interes a acțiunii, deoarece deciziile contestate și-au produs efectele și au determinat, în mod nelegal, modificarea drepturilor de pensie, iar în lipsa anulării actului nelegal nu există posibilitatea reparării prejudiciilor suferite.
Consideră recurentul că se impune respingerea excepției lipsei de interes, întrucât aceste decizii emise în mod nelegal au determinat un prejudiciu, atât material (prin reducerea pensiei la care era îndreptățiți), cât și unul de ordin moral (reducerea drepturilor echivalând cu o degradare).
Mai arată recurentul că prima instanță a omis faptul că prin acțiunea formulată s-a criticat, în principal, faptul că dispozițiile art. 1 din Legea 119/2010 s-au aplicat pensionarilor militari deja aflați în rezervă în baza dispozițiilor Legii 164/2001, ceea ce echivalează cu aplicarea retroactivă a legii.
Astfel, criticile lor au vizat nu doar cuantumul pensiei, ci și schimbarea statutului militar, ce a fost desființat prin aplicarea retroactivă a art. 1 din Legea 119/2010.
Susține că prima instanță a omis să se pronunțe cu privire la acest capăt de cerere, limitându-se doar la discuțiile referitoare la cuantumul pensiei, nu și la cele cu privire la statutul de militar în rezervă, statut câștigat deja în temeiul Legii 164/2001.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului, respingerea excepției lipsei de interes și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept, motivele se încadrează în prevederile art. 304 pct. 6, 9 și 304 ind. 1 Cod proc.civ.
Intimatul M. Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, invocând în sprijinul soluției pronunțate de prima instanță și decizia ÎCCJ nr. 5597/14.12.2004.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, prin acțiunea formulată, contestatorul-recurent a solicitat anularea deciziei de recalculare a pensiei, emise în baza Legii 119/2010, menținerea deciziei privind calcularea pensiei de serviciu stabilită în temeiul dispozițiilor Legii nr. 179/2004, suspendarea efectelor deciziei de recalculare a pensiei emise în baza Legii nr. 119/2010 pe durata soluționării cauzei, obligarea MAI la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 179/2004 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 și H.G. nr. 735/2010 de la data de 01.01.2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale, obligarea MAI la plata dobânzii legale aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii.
În motivarea cererii, s-a invocat încălcarea prevederilor art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului prin prisma art. 20 din Constituție, a principiului neretroactivității legii și a principiului drepturilor câștigate.
Curtea reține că, prin decizia din 27.12.2010 emisa în baza Legii nr. 119/2010, contestata de recurent, pensia de serviciu a acestuia, stabilita în conformitate cu prevederile Legii nr. 164/2001, a fost recalculata în baza Legii nr. 119/2010, începând cu data de 01.01.2011.
Ca urmare a dificultăților apărute în identificarea documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor realizate, cu consecința utilizării salariului mediu brut pe economie la recalcularea pensiilor de serviciu, a fost adoptată OUG nr. 1/2011.
Potrivit art. 1 alin. 1 din acest act normativ, pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
Prin urmare, dreptul de pensie al recurentului a fost supusa revizuirii din oficiu, prevăzute de art. 1 alin. 1 din OUG nr. 1/2011, act normativ în vigoare la data înregistrării contestației la Tribunalul Iași
Potrivit art. 6 alin. 1 din același act normativ, pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire.
Pensia recurentului, recalculata conform deciziei contestate emise în baza Legii 119/2010, are un cuantum mai mic decât cel al pensiilor de serviciu de care beneficiau aceștia în luna decembrie 2010, așa încât, începând cu luna ianuarie 2011, care este data de la care și-ar fi produs efectele decizia de recalculare, până la data emiterii deciziei de revizuire, pensia se menține în plată în cuantumul avut în luna decembrie 2010, deci se păstrează în plată pensia de serviciu a recurentului.
Așadar, prin efectul legii, fără a fi necesară o dispoziție a unei instanțe de judecată, pensia de serviciu a recurentului a fost menținuta în plată până la emiterea deciziei de revizuire. Decizia de recalculare emisă de intimată în baza Legii nr. 119/2010, care a făcut obiectul judecății, a fost lipsită de efecte juridice în baza legii, așa cum corect a reținut și prima instanță. În aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din OUG nr. 1/2011, pensia de serviciu a recurentului a fost menținută în plată de la data la care ar fi trebuit să-și producă efectele decizia de recalculare, respectiv 01.01.2011, deci recurentul nu are interes să conteste un act lipsit de efecte juridice. Mai mult, art. 6 alin. 2 din OUG nr. 1/2011 prevede și achitarea diferențelor aferente lunii ianuarie 2011, până la sfârșitul lunii februarie 2011, aceasta fiind consecința lipsirii de efecte a deciziei de recalculare contestata în cauză.
Interesul reprezintă folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă. În condițiile în care a fost lipsita de efecte juridice decizia emisa în baza Legii 119/2010, iar în anul 2011 s-a menținut în plată cuantumul pensiei de serviciu a recurentului, acesta nu justifică un interes actual în formularea contestației împotriva acestei decizii, cu toate capetele de cerere subsecvente, ci, eventual, împotriva deciziei emise de intimat potrivit OUG nr. 1/2011, în baza căreia au fost plătite drepturile de pensie ale recurentului începând cu ianuarie 2012, dar care nu fac obiectul prezentei cauze.
Anularea deciziei de recalculare are același efect cu cel prevăzut de lege, respectiv lipsirea actului de efecte juridice, așa cum a reținut și tribunalul în motivarea sentinței, pensia de serviciu stabilită în temeiul dispozițiilor Legii nr. 179/2004 a fost menținută conform art. 6 alin. 1 din OUG nr. 1/2011, suspendarea efectelor deciziei de recalculare a pensiei emise în baza Legii nr. 119/2010 pe durata soluționării cauzei a avut loc tot prin efectul legii, obligarea MAI la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 179/2004 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 și H.G. nr. 735/2010 de la data de 01.01.2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale nu se mai impunea, art. 6 alin. 2 din OUG 1/2011 dispunând și repunerea părților în situația anterioară.
Excepția lipsei de interes este o excepție de fond, peremptorie și absolută, așa încât, în situația admiterii acestei excepții nu se mai impunea cercetarea contestației prin prisma celorlalte motive - inclusiv cel privind aplicarea retroactivă a legii – invocate prin cererea introductivă.
De asemenea, din cele expuse anterior rezultă că nu există nici un prejudiciu material, așa cum susține recurentul, deoarece acesta a beneficiat în anul 2011 de aceleași drepturi de pensie ca în luna decembrie 2010. Nici prejudiciul de ordin moral invocat, respectiv că reducerea drepturilor de pensie echivalează cu o degradare, cu desființarea statutului de militar în rezervă, nu poate fi reținut, în contextul în care nu a avut loc o reducere efectivă a dreptului de pensie a recurentului în baza deciziei emise în temeiul Legii 119/2010.
Față de considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente motivele invocate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., Curtea de Apel va respinge recursul și va menține sentința atacată ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S. C. Militare Disponibilizate, în numele și pentru membrul de sindicat, Ș. P., împotriva sentinței civile nr.3374/12.12.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21.06.2013.
pentru Președinte, D. P.. aflat în C.O., semnează vicepreședintele instanței | pentru Judecător, S. P. aflat în C.O., semnează vicepreședintele instanței | Judecător, A. C. S. |
pentru Grefier, M. H., aflat în C.O., semnează prim grefier, |
Red/tehnored. S.A.C.
2 ex 23.07.2013
Tribunalul Iași - S. M.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 83/2013. Curtea... | Asigurări sociale. Decizia nr. 1844/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
