Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 195/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 195/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 5059/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 195/2013
Ședința publică de la 06 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. B.
Judecător A. E. A.
Judecător N. C. M.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea cauzei litigiu de muncă - având ca obiect contestație decizie de concediere - privind recursul declarat de recurenta S. Națională de Transport Feroviar de Călători ""CFR CĂLĂTORI"" SA - Sucursala de Transport de Călători Iași (STFC IAȘI) împotriva sentinței civile nr. 2858/07.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, intimat fiind P. M. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul, asistat de avocat L. G., lipsă fiind reprezentantul legal al recurentei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că este primul termen de judecată și că intimatul nu a formulat întâmpinare; prin cererea de recurs se solicită judecata cauzei în lipsă.
Președintele completului constată că este prima zi de înfățișare și dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Avocat L. depune la dosar împuternicire avocațială pentru intimat.
Instanța procedează la identificarea intimatului, care prezintă cartea de identitate cu . nr._ eliberat de SPCLEP Iași la data de 02.05.2007.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul părților la dezbateri .
Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat.
Din analiza motivelor de recurs reies doar două critici aduse sentinței de fond, din care reiese că recurenta face confuzie între considerentele sentinței și susținerile părților din preambulul hotărârii.
Apărătorul intimatului solicită ca afirmația recurentei potrivit căreia sunt eronate reținerile primei instanțe cu privire la neaplicarea criteriilor pentru stabilirea ordinii cu prioritate la concediere să nu fie primită .Această critică nu poate fi primită, întrucât instanța a analizat temeinic fiecare motive de nulitate invocat de reclamantul-intimat, cât și fiecare apărare a intimatului - recurent.
În ceea ce privește nerespectarea criteriilor pentru stabilirea ordinii de prioritate, apărătorul intimatului precizează că în mod corect prima instanță a explicat în raport cu prevederile legale reprezentate de art. 69 alin.3 și art. 79 Codul muncii.
Din probatoriul administrat la fond rezultă că angajatul concediat, P. M., a obținut același calificativ cu ceilalți colegi care au fost menținuți pe funcție. Susținerile recurentului că reclamantul ar fi avut un calificativ inferior sunt neadevărate și probate cu înscrisurile de la filele 83-85 dosar fond.
De asemenea, apărătorul intimatului susține că recursul nu este motivat și nu este întemeiat în drept. Recursul este o reiterare a apărărilor de la fond și se confundă îndeplinirea unor operațiuni formale în cadrul procedurii prealăbile obligatorii la concedierea colectivă din motive ce nu țin de persoana angajatului cu îndeplinirea condițiilor legale pe care trebuie să le îndeplinească o decizie de concediere.
Concluzionând, apărătorul intimatului solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanței depuse la dosar.
Depune la dosar concluzii scrise si chitanță reprezentând onorariu avocat.
Instanța, declarând dezbaterile încheiate, în baza art.150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Iași sub nr._, reclamantul PUȘNEI M. C. a formulat contestație împotriva deciziei de concediere nr.600/430 din data de 22.03.2012 emisă de S. Națională de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" S.A. - Sucursala de Transport de Călători Iași (STFC IAȘI), solicitând să se constate nulitatea deciziei contestate ca fiind nelegală și netemeinică, să se dispună revenirea la situația anterioară, în sensul reintegrării la locul de muncă ocupat înaintea emiterii deciziei contestate și obligarea angajatorului la plata tuturor drepturilor salariale indexate, majorate și actualizate, drepturi ce i-ar fi revenit din momentul producerii efectelor deciziei și până la repunerea sa în situația anterioară, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia contestată se dispune concedierea sa, care a ocupat funcția de INGINER III în cadrul SNTFC „CFR Călători" SA/STFC IAȘI/REVIZIA DE VAGOANE IAȘI, pentru considerente ce nu țin de persoana angajatului, în cadrul procedurii de concediere colectivă declanșată de STCFR . În această situație i s-a comunicat anterior prezentei decizii preavizul cu nr. 602/1/330, în data de 22.02.2012, iar la expirarea acestuia decizia contestată.
A apreciat contestatorul că decizia nr. 600/403 din 22.03.2012 este nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
- nu îndeplinește condițiile imperative prevăzute de art. 76 lit. d din Codul muncii actualizat, întrucât nu sunt prevăzute posturile vacante care se găsesc la nivel de unitate deși în schema de personal a Depoului Iași sunt și în prezent două posturi Tehnician I, identice cu cel ocupat de contestator, motiv pentru care aspectul prevăzut la art. 4 punctul 2 al deciziei este neconform cu realitatea.
- desființarea locului de muncă nu este efectivă, neavând o cauză reală si serioasă, în sensul art. 65 alin 2 Codul muncii, în condițiile în care, la nivelul unității, atribuțiile contestatorului au fost preluate de către un alt coleg rămas în activitate, acesta fiind supraîncărcat, dar în realitate locul de muncă, ca și funcționalitate, nu a dispărut; de altfel, cerința îndeplinirii condiției de existență a unei cauze reale și serioase, așa cum a fost definită de doctrina și practica în materie presupune că nu se poate justifica concedierea salariatului și postul nu se poate desființa, când un salariat încărcat excesiv a fost însărcinat să execute și sarcinile de serviciu ale celui concediat, caz în care locul de muncă înțeles drept funcție/post, nu a dispărut ca necesitate, funcționalitate; în speță, atribuțiile din fișa postului contestatorului au fost preluate de către alți angajați care nu au fost disponibilizați și care îndeplinesc funcția de Sef revizie I adjunct si Inginer III;
- criteriile avute în vedere la luarea deciziei de concediere nu sunt individualizate în raport de persoana salariatului; după cum se observă, în decizie sunt prevăzute la art. 4 alin. 1 criteriile avute în vedere potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere ca fiind:
a) competența profesională rezultată în urma evaluării criteriilor de performanță;
b) salariații care sunt asociați la alte societăți comerciale cu capital privat sau mixt;
c) salariații care au alt loc de muncă sau care cumulează pensia cu salariul;
d) salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare la limită de vârstă;
e) persoanele care îndeplinesc condiția de pensionare la cererea lor.
Din modul de expunere a acestor criterii în cadrul deciziei, rezultă imposibilitatea individualizării lor în raport de persoana contestatorului, arătând de fapt că, în realitate, nu s-a parcurs în mod efectiv etapa prealabilă concedierii, de analiză, evaluare, a obiectivelor de performanță pentru fiecare salariat al cărui post este vizat de concedierea colectivă. Jurisprudența instanțelor de judecată a statuat că nu este suficientă o simplă enumerare în decizie a criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate la concediere, fiind necesară individualizarea acestora în raport de persoana salariatului disponibilizat.
- decizia de concediere presupune o discriminare nejustificată a sa ca angajat în raport cu alți angajați în situații identice din cadrul unității, nerespectându-se dreptul angajatului la un tratament echitabil, așa cum este prevăzut de art. 39 lit. d Codul muncii.
Pentru motivele anterior expuse, s-a solicitat să se constate nelegalitatea și netemeinicia deciziei de concediere contestate.
La data de 26.09.2012, contestatorul și-a precizat acțiunea, solicitând obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale indexate, majorate și actualizate, cu titlu de despăgubiri.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, baza probelor ce vor fi administrate, respingerea cererii contestatorului ca fiind neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că, în fapt, concedierile colective efectuate de societate au fost determinate de dificultățile economice, reorganizarea și restructurarea societății, așa cum rezultă din Programul de eficientizare a activității SNTFC "CFR "Călători aprobat prin Hotărârea A. nr. 17/29.11.2011 și notificarea nr._ . Programul de eficientizare a fost elaborat pentru a atinge obiectivul stabilit de Ministerul Transportului și Infrastructurii, de realizare a unui buget de venituri și cheltuieli echilibrat pe 2012, fără pierderi.
La elaborarea programului de eficientizare s-a ținut cont de recomandările Fondului Monetar Internațional prezentate MTI și s-a urmărit respectarea angajamentelor Guvernului României cuprinse în Scrisoarea de Intenție semnată cu FMI și Memorandumul de înțelegere cu Uniunea Europeană, după cum reiese din acest program. Conform Notificării, prin aplicarea măsurilor din programul de eficientizare se va permite pe anul 2012 elaborarea unui buget de venituri și cheltuieli redus cu 10-15% față de anul 2011, precum și diminuarea arieratelor și încadrarea în ținta operațională pe acest an.
Potrivit dispozițiilor art. 69 din Legea nr. 53/2003, republicată, societatea a invitat federațiile sindicale din unitate pentru consultări privind eficientizarea activității societății. Administrația a înmânat câte un exemplar din Programul de eficientizare a activității la SNTFC "CFR Călători-SA cu nr.20/24/21/120/23.11.2011. S-au purtat discuții pe aceasta măsură, punctele de vedere ale părților fiind consemnate în procese verbale de ședința. La data de 15.12.2011 societatea a înmânat federațiilor sindicale Notificarea nr. 1/5656/ privind intenția de concedieri colective cu toate informațiile relevante, conform prevederilor art. 69 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, republicată. Federațiile sindicale au formulat propuneri în conformitate cu art. 71 alin. (l) din Codul muncii, respectiv adresele nr. 233/C/21.12.2011 a Federației Naționale Feroviare Mișcare Comercial, nr. 430/19.12.2011 a Federației Sindicatelor Transportatorilor Feroviari de România, nr.4580/22.12.2011 a Federației Mecanicilor de Locomotiva din România și nr. 332/20.12.2011 a Federației Sindicatelor Ramurii Vagoane. S. a analizat și a răspuns motivat la propunerile formulate de federațiile sindicale reprezentative la nivelul SNTFC "CFR Călători"SA prin adresele nr. 1/5806/22.12.2011, 1/5852/23.12.2011, 1/5826/23.12.2011 și 1/5841/27.12.2011 Prin adresele nr. 1/5275/14.11.2011 și nr. 1/5400/22.11.2011, administrația a invitat federațiile sindicale la sediul SNTFC ""CFR Călători""SA pentru discuții privind eficientizarea activității societății. Punctele de vedere ale administrației și federațiilor sindicale au fost consemnate în procesele verbale încheiate în datele de 17.11.2011 și 24.11.2011. Urmare a consultării cu federațiile sindicale din SNTFC "CFR Călători" SA, nu s-a ajuns la o înțelegere cu privire la metodele și mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariați care vor fi concediați. Cu privire la atenuarea consecințelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale care vizează, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesională a salariaților concediați, salariații concediați vor beneficia de servicii de preconcediere și de o sumă lunară brută egală cu suma prevăzută în art. l din HG nr. l 193/14.11.2010 pe timp de șase luni.
Astfel, motivele care determină concedierea și măsurile de eficientizare au în vedere faptul că în anul 2012 pentru serviciul public de transport feroviar de Călători nivelul compensației alocate comunicate de MTI este în sumă de 937 milioane lei, în scădere față de anii anteriori. Cu privire la concedierea reclamantului, aceasta a survenit în cadrul concedierii colective, din inițiativa angajatorului, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului. Pentru funcția de inginer III au fost reduse 12 posturi pe total Regională. Contestatorul a fost salariat la Revizia Vagoane Iași în funcția de inginer III, unde au fost reduse 2 posturi din 3 posturi existente.
Cu privire la motivele invocate de contestator prin acțiunea introductivă s-a arătat că, din Programul de eficientizare a activității SNTFC "CFR Călători"SA și Notificarea nr._, motivele care au determinat concedierea colectivă sunt dificultățile economice, reorganizarea și restructurarea societății, iar în ceea ce privește lista locurilor de muncă disponibile în unitate s-a arătat că nu este cazul de față, deoarece comunicarea locurilor de muncă se dispune doar în cazul prevăzut de art. 61 lit. c și d si art. 56 lit. e, nu și în cazul prevăzut de art. 65 din Codul muncii, cum este în cazul de față.
A mai susținut intimata că desființarea postului ocupat de contestator este efectivă, deoarece acest post nu s-a mai înființat ulterior, fapt ce rezultă din statul de funcții (PFM) de la data de 31.08.2011 și cel de la data de 01.04.2012, iar cauza care a dus la desființarea postului este reală, impusă de dificultății economice, independent de buna sau reaua credință a societății; de asemenea, cauza este serioasă, deoarece desființarea postului se impune din necesitați evidente privind îmbunătățirea activității angajatorului și nu disimulează realitatea.
În plus, unitatea a parcurs în ordine criteriile înscrise in decizia de concediere, respectiv cele prevăzute la art. 4 din decizie. Potrivit art. 4 (l) din Decizia de concediere nr. 600/430 din 22.03.2012, criteriul aplicat salariatului este cel menționat la art. 4 alin. 1 lit. a, respectiv competența profesională rezultată în urma evaluării criteriilor de performanță; drept urmare, însăși din textul criteriului înscris în decizia de concediere, reiese clar criteriul de departajare a salariaților. În ceea ce privește evaluarea obiectivelor de performanță, s-a arătat că, potrivit art. 69 alin. 3 Codul muncii, așa cum a fost modificat prin Legea 40/2011, angajatorul are obligația să procedeze mai întâi la evaluarea obiectivelor de performanță profesională a salariaților, iar potrivit art. 242 lit. i din Codul muncii, acestea sunt stabilite prin Regulamentul intern al unității. Evaluarea activității profesionale a fost legală și reală, parcursă în mod efectiv pentru fiecare salariat în parte. Astfel, prin Legea 40/2011 a fost adusă o modificare importantă art.69 din Codul muncii, ce constă în introducerea alin. (3). Prin intermediul său au fost modificate criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, pe primul plan aflându-se competența profesională, realizările de la locul de muncă. Urmare a modificării legislației și, așa cum este prevăzut prin disp. art. 77 din Regulamentul intern, la nivel de societate s-a emis Dispoziția Directorului General al Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători„ S.A. nr. 85/07.12.2011, privind organizarea și desfășurarea activității de evaluare a salariaților, întreaga procedură privind evaluarea profesională a salariaților fiind stabilită prin Regulamentul intern al unității din 26.08.2011, care a fost prelucrat cu toți salariații.
Cu privire la nelegalitatea și netemeinicia deciziei de concediere, s-a solicitat să se aprecieze ca s-a respectat procedura legală prevăzută de actele normative în această materie și nu a presupus o discriminare, așa cum susține contestatorul.
În concluzie, s-a solicitat respingerea contestației formulată de Pușnei M. C. și menținerea deciziei de concediere nr. 600/430 din data de 21.03.2012.
Prin sentința civilă nr. 2858/07.11.2012, Tribunalul Iași a dispus:
A admis contestația, astfel cum a fost precizată, formulată de contestatorul Pușnei M. C., în contradictoriu cu intimata S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” S.A. București – Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași.
A anulat decizia nr.600/430/22.03.2012 emisă de intimată pe numele pârâtului.
A obligat intimata S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” S.A. București prin Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași să-l reintegreze pe contestator pe postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă și să achite contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă.
A obligat intimata la plata în favoarea contestatorului a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul Pușnei M. C. a fost angajatul intimatei pe postul de inginer III în cadrul SNTFC „CFR CĂLĂTORI” SNTCF Iași/Revizia de Vagoane Iași.
Prin decizia nr. 600/430/22.03.2012 emisă de intimată s-a dispus, potrivit prevederilor art.55 lit. c, art. 65, art. 66, art. 68, art. 69 Codul muncii, încetarea raporturilor de muncă din inițiativa angajatorului, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective. S-a arătat că motivele de fapt ale concedierii sunt dificultățile economice, reorganizarea și restructurarea societății, astfel cum rezultă din programul de eficientizare a activității SNTFC CFR CĂLĂTORI SA și Notificarea nr.907/2012. S-a precizat că salariatului i s-a acordat un preaviz de 20 zile lucrătoare, potrivit preavizului înregistrat sub nr.602/1/330/22.02.2012. S-a indicat că, în ceea ce privește criteriile de prioritate la concediere, sunt:
a) competența profesională rezultată în urma evaluării criteriilor de performanță;
b) salariații care sunt asociați la alte societăți comerciale cu capital privat sau mixt;
c) salariații care au alt loc de muncă sau care cumulează pensia cu salariul;
d) salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare la limita de vârstă;
e) persoanele care îndeplinesc condiția de pensionare la cererea lor.
S-a arătat că angajatorul nu dispune de posturi vacante în unitate corespunzătoare pregătirii salariatului și că, urmare a concedierii colective, salariatului i se va acorda o sumă egală cu suma prevăzută la art. 1 din HG 1193/14.11.2010, respectiv 670 lei, timp de 6 luni.
Tribunalul a reținut că, în ceea ce privește concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, aceasta este reglementată în art. 68 – 72 Codul muncii.
Astfel, potrivit disp. art. 65 alin. 1 Codul muncii „concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia”, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, „desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă”.
Potrivit disp. art. 66 Codul muncii, „concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului poate fi individuală sau colectivă”. În art. 68 din Codul muncii este definită concedierea colectivă, iar în următoarele articole legiuitorul a reglementat procedura care trebuie urmată în cazul unei concedieri colective, respectiv obligațiile care revin angajatorului. Astfel, potrivit disp. art. 69 alin. 1 Codul muncii, în cazul în care angajatorul intenționează să efectueze concedieri colective, acesta are obligația de a iniția, în timp util și în scopul ajungerii la o înțelegere, în condițiile prevăzute de lege, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, cu privire cel puțin la metodele și mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariați care vor fi concediați și la atenuarea consecințelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale care vizează, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesională a salariaților concediați. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în perioada în care au loc consultări, potrivit alin. (1), pentru a permite sindicatului sau reprezentanților salariaților să formuleze propuneri în timp util, angajatorul are obligația să le furnizeze toate informațiile relevante și să le notifice, în scris, următoarele: a) numărul total și categoriile de salariați; b) motivele care determină concedierea preconizată; c) numărul și categoriile de salariați care vor fi afectați de concediere; d) criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere; e) măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor; f) măsurile pentru atenuarea consecințelor concedierii și compensațiile ce urmează să fie acordate salariaților concediați, conform dispozițiilor legale și/sau contractului colectiv de muncă aplicabil; g) data de la care sau perioada în care vor avea loc concedierile; h) termenul înăuntrul căruia sindicatul sau, după caz, reprezentanții salariaților pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaților concediați. Această notificare prevăzută la art. 69 alin. 2 Codul muncii, trebuie comunicată în mod obligatoriu de către angajator Inspectoratului Teritorial de Muncă și Agenției Teritoriale de Ocupare a Forței de Muncă, la aceeași dată la care a comunicat-o sindicatului sau reprezentanților salariaților (art. 70 Codul muncii).
Potrivit disp. art. 71 alin. 1 Codul muncii, în situația în care, ulterior consultărilor cu sindicatul sau reprezentanții salariaților, potrivit prevederilor art. 69 și 71, angajatorul decide aplicarea măsurii de concediere colectivă, acesta are obligația de a notifica în scris inspectoratul teritorial de muncă și agenția teritorială de ocupare a forței de muncă, cu cel puțin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă toate informațiile relevante cu privire la intenția de concediere colectivă, prevăzute la art. 69 alin. (2), precum și rezultatele consultărilor cu sindicatul sau reprezentanții salariaților, prevăzute la art. 69 alin. (1) și art. 71, în special motivele concedierilor, numărul total al salariaților, numărul salariaților afectați de concediere și data de la care sau perioada în care vor avea loc aceste concedieri. O copie a notificării prevăzute la art. 71 alin. 1 Codul muncii se comunică de către angajator în mod obligatoriu și sindicatului sau reprezentanților salariaților, la aceeași dată la care a comunicat-o inspectoratului teritorial de muncă și agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă (art. 71 alin. 3). Dispozițiile art. 69 și ale art. 71 Codul muncii sunt în concordanță și cu dispozițiile Directivei Consiliului 98/59/CE din 20 iulie 1998 privind armonizarea legislației statelor membre cu privire la concedierile colective.
Analizând prevederile art. 69 și ale art. 71 Codul muncii, s-a reținut de către prima instanță că angajatorului îi revine obligația de efectua două notificări: una în perioada în care au loc consultările cu sindicatul sau reprezentanții salariaților, iar o a două notificare în perioada ulterioară consultărilor, respectiv după ce angajatorul a luat decizia de a aplica măsura concedierii colective. De altfel, aceste notificări au un conținut relativ diferit, în sensul că cea de-a două notificare trebuie să cuprindă unele elemente suplimentare față de prima notificare. De asemenea, din cuprinsul dispozițiilor legale sus – menționate rezultă că cele două notificări sunt obligatorii.
Deși intimata a invocat trimiterea Notificării nr. 1/5656/15.12.2011 privind intenția de concediere colectivă, aceasta notificare nu a fost depusă la dosarul cauzei, însă aspectele în discuție nu au făcut obiectul contestației deduse judecății. Ulterior, în conformitate cu prevederile art. 71 Codul muncii, intimata a comunicat Inspectoratului Teritorial de Muncă și A.M.O.F.M. București și Iași, federațiilor sindicale cea de-a două notificare, nr. 1/297/12.01.2012, privind aplicarea măsurii concedierii colective. Deși din adresele depuse a rezultat că s-a decis decalarea datei de aplicare a măsurilor de concediere colectivă, la dosarul cauzei nu au fost depuse alte înscrisuri din care să rezulte modalitatea de continuare a procedurii.
În ceea ce privește situația contestatorului din prezenta cauza, intimata a susținut că, în cadrul procedurii concedierii colective, postul contestatorului a fost desființat, sens în care a depus la dosar statele de funcții valabile la 31.08.2011, respectiv la 01.04.2012.
Din actele depuse, rezultă că la nivelul intimatei la data de 31.08.2011, la compartimentul Exploatare din cadrul Serviciului Revizia Vagoane figurau 3 posturi de inginer III și un tehnician, iar la data de 01.04.2012 a fost păstrat în grilă doar un singur post de inginer III și un tehnician.
Astfel, în ceea ce privește susținerile contestatorului referitoare la faptul că postul nu a fost desființat în mod efectiv și real, acestea nu pot fi reținute. Intimata a făcut dovada prin statele de funcții a desființării efective și reale a două posturi de inginer III. Este indubitabil, că raportat la activitatea desfășurata de angajatorul din speță, atribuțiile funcționale ale departamentului au rămas aceleași, fără ca această premisă să poată conduce automat la concluzia că orice desființare a unui post din statutul de funcții nu are caracter real, efectiv și serios. Nu se poate realiza o confundare a celor două sfere noționale diferite: chiar dacă atribuțiile funcționale rămân aceleași, numai angajatorul este în măsură să determine numărul persoanelor ce le vor aduce la îndeplinire, cât și sarcinile profesionale ce incumbă fiecărui angajat.
De asemenea, referitor la faptul că nu s-au respectat nici dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. d Codul muncii potrivit cărora angajatorul avea obligația de a afișa lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64, tribunalul a reținut că, prin decizia dată în recurs în interesul legii nr. 6 din 9 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, cu titlu obligatoriu, că dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. d) din Codul muncii nu se aplică în situația în care concedierea s-a dispus pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, în temeiul art. 65 din Codul muncii, decizia fiind obligatorie.
Însă, tribunalul a reținut că, deși intimata a făcut dovada prin statele de funcții a desființării efective și reale a două posturi de inginer III, aceasta nu a respectat dispozițiile normative referitoare la aplicarea criteriilor pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
În condițiile în care statutul de funcții prevedea mai multe posturi similare vizate de măsura reorganizării, potrivit art. 69 alin. 3 C. muncii, angajatorul trebuia să aplice criteriile prevăzute la alin. (2) lit. d) pentru departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanță.
Or, pe de o parte, din decizia emisă nu rezultă individualizarea criteriului după care s-a realizat departajarea salariaților care ocupau același post, de inginer III, fiind realizată doar o enumerare a dispozițiilor normative.
Intimata angajatoare a invocat în fața instanței prin întâmpinare că unitatea a parcurs în ordine criteriile înscrise în decizia de concediere, criteriul aplicat salariatului fiind cel menționat la art.4 alin. 1 lit. a, respectiv competența profesională rezultată în urma evaluării criteriilor de performanță.
Tribunalul a reținut, pe de o parte, că potrivit art. 79 din Codul muncii, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt și de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Or, decizia de concediere nu face nici o referire la evaluarea realizării obiectivelor de perfomanță, ci conține doar o enumerare neindividualizată a criteriilor stabilite pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
În consecință, întrucât angajatorul nu a aplicat în concret, în procedura concedierii colective, evaluarea realizării obiectivelor de performanță, măsura dispusă este nelegală, în condițiile art. 78 C. muncii republicat.
Pe de altă parte, nici apărările formulate în fața instanței de către intimată nu se susțin. Astfel, deși intimata a susținut că reclamantul avea un calificativ inferior, tribunalul a reținut că din fișele de evaluare rezultă că toate persoanele angajate pe postul de inginer III la compartimentul Exploatare din cadrul Serviciului Revizia Vagoane au avut la nivelul anului 2011 calificativul „bine”. Or, în condițiile în care toți salariații înregistrau același calificativ, intimata era obligată să procedeze la aplicarea unor criterii suplimentare, subsecvente. A reținut totodată prima instanță, sub acest aspect, că departajarea salariaților pe criteriul competenței profesionale poate funcționa doar în cazul unor calificative deosebite. Din această perspectivă, interesează exclusiv calificativul obținut și nu notele individuale acordate, în condițiile în care, conform regulamentului intern (art. 82) angajatul poate contesta exclusiv calificativul acordat, și nu sistemul de notare ce a condus la acordarea acestuia.
În consecință, întrucât măsura dispusă de intimata este arbitrară și dispusă fără respectarea dispozițiilor legale, fiind lipsite de interes procesual analizarea celorlalte apărări ale părților, tribunalul a admis contestația, astfel cum a fost precizată, formulată de contestatorul Pușnei M. C. și a dispus anularea deciziei nr. 600/430/22.03.2012 emisă de intimată.
În baza art.80 C. muncii a obligat intimata S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” S.A. București să-l reintegreze pe contestator pe postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă și să achite contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Reținând culpa procesuala a intimatei, față de dispozițiile art. 274 C.pr.civ, tribunalul a obligat intimata la plata în favoarea contestatorului a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” S.A. București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că în mod greșit prima instanță a reținut nerespectarea art. 74 alin 1 lit. d din Codul muncii, respectiv că unitatea avea obligația de a afișa lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și temeiul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, însă nu a reținut că la nivelul unității nu exista nici un post vacant la momentul punerii în aplicare a programului de eficientizare, program trecut prin toate etapele prevăzute de lege.
De asemenea, consideră recurenta, în mod eronat prima instanță a reținut că unitatea a făcut dovada prin statele de funcție a desființării efective și reale a două posturi de inginer III, dar că nu a respectat dispozițiile normative referitoare la aplicarea criteriilor pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
În acest sens, susține că în cuprinsul deciziei de concediere, la art. 4 alin. 1, au fost trecute în ordine criteriile care au stat la baza emiterii deciziei, astfel încât contestatorul trebuia să îndeplinească în ordine, și nu cumulativ, unul sau mai multe criterii, astfel că în cazul acestuia au fost luate în considerare performanțele profesionale.
Este adevărat ca la compartimentul exploatare din cadrul serviciului Revizia de vagoane Iași salariații au obținut calificativul „bine" dar reducerea de posturi a fost la funcția de inginer III, iar pentru funcția de inginer III au fost reduse 12 posturi pe total Regională. Contestatorul a fost salariat la Revizia Vagoane Iași în funcția de inginer III, unde au fost reduse 2 posturi din 3 existente.
Susține recurenta că, pe fond, concedierile colective efectuate de societate au fost determinate de dificultățile economice, așa cum rezultă din Programul de eficientizare a activității SNTFC "CFR "Călători aprobat prin Hotărârea A. nr. 17/29.11.2011 și notificarea nr._ .
Programul de eficientizare a fost elaborat pentru a atinge obiectivul stabilit de Ministerul Transportului și Infrastructurii de realizare a unui buget de venituri și cheltuieli echilibrat pe 2012, fără pierderi.
La elaborarea programului de eficientizare s-a ținut cont de recomandările Fondului Monetar International prezentate MTI și s-a urmărit respectarea angajamentelor Guvernului României cuprinse în Scrisoarea de Intenție semnata cu FMI și Memorandumul de înțelegere cu Uniunea Europeană, după cum reiese din acest program.
Conform Notificării, prin aplicarea măsurilor din programul de eficientizare se va permite pe anul 2012 elaborarea unui buget de venituri și cheltuieli redus cu 10-15% față de anul 2011, precum și diminuarea arieratelor și încadrarea în ținta operațională pe acest an.
Susține recurenta că a respectat prevederile art. 69 alin. 1 din Codul muncii, iar atenuarea consecințelor concedierii, salariații concediați au beneficiat de servicii de preconcediere și de o sumă lunară brută egală cu suma prevăzută în art. l din HG nr. l 193/14.11.2010 pe timp de șase luni.
Cu privire la concedierea reclamantului, recurenta susține că a survenit în cadrul concedierii colective, din inițiativa angajatorului, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului.
De asemenea, arată recurenta că, potrivit art. 4 (l) din Decizia de concediere nr. 600/430 din 22.03.2012, criteriul aplicat salariatului este cel menționat la art. 4 alin. l lit. a.
În ce privește evaluarea obiectivelor de performanță, susține recurenta că, potrivit art. 69 alin.3 Codul muncii - așa cum a fost modificat prin Legea 40/2011 - angajatorul are obligația să procedeze mai întâi la evaluarea obiectivelor de performanță profesională a salariaților, iar potrivit art. 242 lit. i din Codul muncii, acestea sunt stabilite prin Regulamentul intern al unității.
Ori, evaluarea activității profesionale a fost legală și reală parcursă în mod efectiv pentru fiecare salariat în parte. Astfel, prin Legea 40/2011 a fost adusă o modificare importantă art. 69 din Codul muncii, ce constă în introducerea alin.(3), prin intermediul căruia au fost modificate criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, pe primul plan aflându-se competența profesională, realizările de la locul de muncă.
În acest sens, a fost emisă Dispoziția Directorului general al SNTFC ,,CFR Călători” SA nr. 85/07.12.2011 privind organizarea și desfășurarea activității de evaluare a salariaților, iar întreaga procedură privind evaluarea profesională a salariaților a fost stabilită prin Regulamentul intern al societății din 26.08.2011, care a fost prelucrat cu toți salariații.
În consecință, se solicită admiterea recursului și respingerea contestației formulate împotriva deciziei de concediere nr. 600/430/22.03.2012.
În drept, motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9, 304 ind. 1 Cod proc.civ.
Intimatul nu a formulat întâmpinare; a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul declarat de S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” S.A. București este nefondat.
Astfel, în mod greșit susține recurenta că prima instanță a reținut nerespectarea art. 74 alin 1 lit. d din Codul muncii, respectiv că unitatea avea obligația de a afișa lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și temeiul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, fără a reține însă că la nivelul unității nu exista nici un post vacant la momentul punerii în aplicare a programului de eficientizare; dimpotrivă, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr. 6/09.05.2011, dată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, cu titlu obligatoriu, că dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. d) din Codul muncii nu se aplică în situația în care concedierea s-a dispus pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, în temeiul art. 65 din Codul muncii, decizia fiind obligatorie.
Ca atare, câtă vreme prima instanță a constatat că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 74 alin 1 lit. d din Codul muncii, nu pot fi reținute criticile recurentei privind aplicarea greșită a acestor prevederi.
De asemenea, tribunalul a reținut și că recurenta a respectat prevederile art. 69 alin. 1 din Codul muncii, precum și că s-a făcut dovada prin statele de funcții a desființării reale și efective a două posturi de inginer III, iar oportunitatea măsurii concedierii colective nu a făcut obiectul controlului judecătoresc al primei instanțe.
Singurul motiv de nelegalitate a deciziei de concediere reținut de prima instanță l-a reprezentat nerespectarea dispozițiilor normative referitoare la aplicarea criteriilor pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, astfel încât instanța de control judiciar va analiza sentința atacată prin intermediul criticilor recurentei referitoare la acest aspect.
Într-adevăr, în condițiile în care statutul de funcții prevedea mai multe posturi similare vizate de măsura reorganizării, potrivit art. 69 alin. 3 C. muncii, angajatorul trebuia să aplice criteriile prevăzute la alin. (2) lit. d) pentru departajarea salariaților, după evaluarea realizării obiectivelor de performanță.
Ori, din decizia contestată nu rezultă individualizarea criteriului după care s-a realizat departajarea salariaților care ocupau același post cu cel al contestatorului, acela de inginer III, fiind realizată doar o enumerare a criteriilor de prioritate la concediere, respectiv:
a) competența profesională rezultată în urma evaluării criteriilor de performanță;
b) salariații care sunt asociați la alte societăți comerciale cu capital privat sau mixt;
c) salariații care au alt loc de muncă sau care cumulează pensia cu salariul;
d) salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare la limita de vârstă;
e) persoanele care îndeplinesc condiția de pensionare la cererea lor.
Recurenta-intimată a invocat prin întâmpinare și prin cererea de recurs că unitatea a parcurs în ordine criteriile înscrise în decizia de concediere, criteriul aplicat salariatului fiind cel al competenței profesionale rezultat în urma evaluării criteriilor de performanță.
Însă, în mod corect a reținut prima instanță că, potrivit art. 79 din Codul muncii, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt și de drept decât cele precizate în decizia de concediere, iar decizia de concediere nr. 600/430/22.03.2012 nu face nici o referire la criteriul aplicat contestatorului, ci conține doar o enumerare a criteriilor de prioritate la concediere.
Pe de altă parte, așa cum susține chiar recurenta, în conformitate cu dispozițiile art. 69 alin. 3 din Codul muncii (modificat prin Legea 40/2011), angajatorul are obligația să procedeze mai întâi la evaluarea obiectivelor de performanță profesională a salariaților, iar potrivit art. 242 lit. i din Codul muncii, acestea sunt stabilite prin Regulamentul intern al unității.
Ori, astfel cum a reținut și prima instanță, din fișele de evaluare pe anul 2011 depuse la dosar rezultă că toate persoanele angajate pe postul de inginer III la compartimentul Exploatare din cadrul Serviciului Revizia Vagoane au avut calificativul „bine”, astfel încât angajatorul era obligat să procedeze la aplicarea unor criterii suplimentare, subsecvente.
Tribunalul a reținut corect că departajarea salariaților pe criteriul competenței profesionale poate funcționa doar în cazul unor calificative deosebite. Regulamentul intern al recurentei-intimate nu cuprinde dispoziții suplimentare în sensul că, în situația în care calificativele acordate sunt egale, vor fi avute în vedere notele individuale, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 82 din acest Regulament intern, angajatul poate contesta exclusiv calificativul acordat.
Ori, în situația în care nota finală acordată în procesul de evaluare individuală ar constitui criteriu suplimentar de prioritate la concediere în cazul unor calificative egale, această împrejurare se impune a fi menționată în regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, iar salariatul ar trebui să aibă posibilitatea de a contesta și notele acordate, nu doar calificativul.
În ceea ce privește Dispoziția Directorului general al SNTFC ,,CFR Călători” SA nr. 85/07.12.2011 privind organizarea și desfășurarea activității de evaluare a salariaților, Curtea constată că aceasta cuprinde prevederi generale ale procesului de evaluare a performanțelor profesionale individuale și nu este relevantă în soluționarea aspectului în discuție.
În condițiile în care angajatorul nu a aplicat în concret, în procedura concedierii colective, evaluarea realizării obiectivelor de performanță, ceea ce echivalează cu nedovedirea cauzei serioase a desființării locului de muncă al contestatorului (cerință impusă de art. 65 alin. 2 teza finală din Codul muncii), în mod corect a reținut prima instanță că măsura concedierii este nelegală, conform art. 78 din Codul muncii.
Pentru toate considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente motivele invocate, în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., Curtea de Apel va respinge recursul declarat de SNTFC „CFR Călători” SA și va menține sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” S.A. București împotriva sentinței civile nr. 2858/07.11.2012 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 06.02.2013.
Președinte, C. B. | Judecător, A. E. A. | Judecător, N. C. M. |
Grefier, M. H. |
Red./Tehnored. M.N.C.
25.02.2013 - 02 ex .
Tribunalul Iași - F. E. C.
| ← Conflict de muncă. Decizia nr. 1926/2013. Curtea de Apel IAŞI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
