Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 203/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 203/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 3600/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 203/2013
Ședința publică de la 06 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. B.
Judecător A. E. A.
Judecător N. C. M.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea cauzei litigii de muncă având ca obiect - drepturi bănești premiul anual - privind recursul declarat de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași - în numele și pentru membrii de sindicat P. A., C. G., A. V., O. R., G. E. C., T. D., P. V., A. E., C. N., P. L., T. F., C. V., M. I. V., P. C. M., F. B. P., M. M., S. S., P. M. D., P. I. C., M. L., N. G. C., I. V., C. I., G. F., S. A. D., L. A., A. G., R. E., M. C., M. S. M., L. A. M., P. Grațiela, E. S., C. M. M., S. M., C. L., C. C., O. A., S. C., N. R. I., C. E., B. V., M. C., A. I. I., G. L., S. M. M., B. L., C. C. T., P. B. M., T. L., V. A. G., B. M. împotriva sentinței civile nr. 2959 din 14.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, intimați fiind C. L. Iași, și Școala M. C. Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată și că prin registratura instanței intimatul C. L. Iași a depus întâmpinare, duplicatul comunicându-se administrativ recurentei; prin cererea de recurs se solicită judecata cauzei în lipsă.
Președintele completului constată că este prima zi de înfățișare și dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Constatând cauza în stare de judecată și, văzând că se solicită judecarea cauzei în lipsă, instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 2959 din 14.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliului L. Iași și, în consecință, s-a respins acțiunea formulată de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru reclamanții P. A., C. G., A. V., O. R., G. E. C., T. D., P. V., A. E., C. N., P. L., T. F., C. V., M. I. V., P. C. M., F. B. P., M. M., S. S., P. M. D., P. I. C., M. L., N. G. C., I. V., C. I., G. F., S. A. D., L. A., A. G., R. E., M. C., M. S. M., L. A. M., P. Grațiela, E. S., C. M. M., S. M., C. L., C. C., O. A., S. C., N. R. I., C. E., B. V., M. C., A. I. I., G. L., S. M. M., B. L., C. C. T., P. B. M., T. L., V. A. G., B. M. în contradictoriu cu pârâtul Consiliului L. Iași, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă și s-a respins acțiunea formulată de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru reclamanții P. A., C. G., A. V., O. R., G. E. C., T. D., P. V., A. E., C. N., P. L., T. F., C. V., M. I. V., P. C. M., F. B. P., M. M., S. S., P. M. D., P. I. C., M. L., N. G. C., I. V., C. I., G. F., S. A. D., L. A., A. G., R. E., M. C., M. S. M., L. A. M., P. Grațiela, E. S., C. M. M., S. M., C. L., C. C., O. A., S. C., N. R. I., C. E., B. V., M. C., A. I. I., G. L., S. M. M., B. L., C. C. T., P. B. M., T. L., V. A. G., B. M. în contradictoriu cu pârâta Școala „M. C.” Iași.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La nivelul anului 2010, dispozițiile art. 167 din Legea învățământului nr. 84/1995 coroborate cu cele ale art. 16 din HG 2192/2004 privind normele de aplicare a legii învățământului stabileau că unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Din analiza prevederilor legal enunțate se contureaza cu claritate ideea ca finanțarea cheltuielilor salariale se asigura de catre bugetul de stat prin intermediul bugetelor consiliilor locale.
Aceeași interpretare rezultă și din actuala reglementare, oferită de dispozițiile art. 104 alin. (1) din Legea nr.1/2011 a educației naționale care prevăd că “Finanțarea de bazã asigurã desfãșurarea în condiții normale a procesului de învãțãmânt la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale” iar alin. (2) statuează că “Finanțarea de bazã se asigurã din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adãugatã și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru urmãtoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora”.
Așadar, raportat la obiectul cererii de chemare in judecată, respectiv de obligare a Consiliului L. Iași la calculul și plata premiului anual aferent anului 2010, rezultă că acesta nu are legitimitate procesuală pasivă, în sarcina sa fiind doar obligația de asigurare a tranzitului sumelor ce constituie drepturi salariale și contribuții aferente acestora de la bugetul de stat către angajatori, prin intermediul propriului buget.
Pe fond, examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamanții sunt membri ai Uniunii S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, reprezentați legal de aceasta in temeiul dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 și in baza împuternicirii nr. 1234/13.03.2012, fiind încadrați ca personal didactic de predare, didactic auxiliar si nedidactic la unitatea de învățământ pârâtă.
Prin cererea de chemare in judecată aceștia au solicitat acordarea premiului anual aferent anului 2010 potrivit art. 25 din Legea nr.330/2009, legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care statuează că pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
Alineatul 4 al aceluiași articol prevede că plata premiului anual se va face pentru întreg personalul salarizat potrivit legii, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Deci, conform Legii nr. 330/2009, premiul anual aferent anului 2010 trebuia plătit începând cu luna ianuarie 2011, evident, cu excepțiile prevăzute la art. 25 alin. 3 din această lege, referitoare la personalul care în cursul anului a desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori a săvârșit abateri pentru care a fost sancționat disciplinar și care a fost suspendat sau înlăturat din funcție pentru fapte imputabile.
Legea nr. 330/2009 a fost abrogată expres prin art. 39 din Legea nr. 284/28.12.2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 877 din 28.12.2010, ce a intrat în vigoare la 01.01.2010 (dată la care s-ar fi născut dreptul reclamanților de a solicita și, respectiv, de a primi premiul anual aferent anului 2010).
Un principiu fundamental al dreptului, statuat prin art. 6, teza 1 din Codul civil, constă în aceea că legea civilă este aplicabilă doar cât timp se află în vigoare, astfel că, fiind expres abrogată de către o lege nouă, după data de 31.12.2009, Legea nr. 330/2009 nu își mai produce efectele.
Prin Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 878 din 28 decembrie 2010, s-a adus o altă reglementare cu privire la premiul anual aferent anului 2010, manifestarea de voință a legiuitorului fiind diferită față de cea din legea anterioară. Astfel, art. 8 din Legea nr.285/2010 prevede că „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”.
Ori, potrivit disp. art. 1 din Legea nr.285/2010 începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie2010, s-a majorat cu 15% și, de asemenea, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, s-a majorat cu 15%, iar potrivit disp. art. 10 din Legea nr. 285/2010, începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) și d) și alin. (4), art. 13 și 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, s-au majorat cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
Cu alte cuvinte, interpretând exclusiv gramatical termenii folosiți de legiuitor în art. 8 din Legea nr. 285/2010, se ajunge la concluzia că acesta, a inclus în cuantumul creșterilor salariale prevăzute începând cu 01.01.2010 și cuantumul sumei unice acordată cu titlu de premiu anual pentru perioada anului 2010.
În speță, instanța a constatat că, în concret, prin reglementarea adusă de Legea nr. 285/2010, a avut loc o compensare între premiul anual și creșterile salariale acordate începând cu 01 ianuarie 2011.
Rezultă că, respectarea drepturilor fundamentale nu a fost doar formală, iluzorie, ci concretă și efectivă, astfel cum a decis Curtea Europeană în numeroase hotărâri.
Astfel din multitudinea soluțiilor Curții Europene (Cauza Lelas contra Croației, Cauza Vilho Eskelinen contra Finlandei, Cauza Bahceyaka contra Turciei, Cauza Kechko contra Ucrainei) rezultă ca dreptul la anumite beneficii bănești cuvenite unui salariat, nu este un drept de sine stătător, consacrat și apărat ca atare de Convenție, ci a fost asimilat în anumite condiții unui drept de proprietate si analizat din perspectiva art. 1 al primului Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, ca dreptul salarial să fie considerat un .„bun", el trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de Convenție și consacrate de jurisprudența C.E.D.O., situație față de care, Curtea se raportează și verifică constant legislația internă, care constituie acele drepturi, știut fiind că, Convenția nu garantează persoanelor dreptul de a obține pe viitor un anumit bun în lipsa unei baze legale a pretenției reclamantului, Curtea neputând crea un drept nou în favoarea acestuia.
Cu alte cuvinte, Convenția protejează dreptul la salariu, dar nu poate garanta pe viitor întinderea acestuia, cu atât mai mult în lipsa unei reglementări legale interne care să susțină și să reglementeze acel drept.
In consecință, instanța a reținut că dreptul de a primi venituri salariale poate face obiectul de protecție al art. l din primul Protocol la C.E.D.O., dacă are o fundamentare în legislația internă.
Astfel, instanța a constatat că, dreptul la acordarea distinctă a premiului anual aferent anului 2010 a avut, până la data de 31.12.2010, o fundamentare în legislația internă, respectiv art. 25 din Legea nr. 330/2009, însă, după data de 31.12.2010, actul normativ intern de reglementare a acestui drept, respectiv Legea nr. 330/2009, nu a mai fost in vigoare, acordarea premiului anual pentru anul 2010 fiind reglementată de Legea nr. 285/2010 în sensul includerii acestui premiu în creșterile salariale acordate începând cu 01 ianuarie 2011.
Față de toate aceste considerente și raportat la dispozițiile legale invocate, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Iași și, în consecință a respins acțiunea formulată de U. S. Libere din învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru reclamanți în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate și a respins acțiunea formulată de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru reclamanții P. A., C. G., A. V., O. R., G. E. C., T. D., P. V., A. E., C. N., P. L., T. F., C. V., M. I. V., P. C. M., F. B. P., M. M., S. S., P. M. D., P. I. C., M. L., N. G. C., I. V., C. I., G. F., S. A. D., L. A., A. G., R. E., M. C., M. S. M., L. A. M., P. Grațiela, E. S., C. M. M., S. M., C. L., C. C., O. A., S. C., N. R. I., C. E., B. V., M. C., A. I. I., G. L. S. M. M., B. L., C. C. T., P. B. M., T. L., V. A. G., B. M., în contradictoriu cu pârâtul Școala „M. C.” Iași.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, prin reprezentanți legali, considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurenta că prima instanță a admis în mod greșit excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului L., excepție ce se impunea a fi respinsă, acesta putând sta în proces în calitate de pârât, nu doar pentru o opozabilitate formală, ci pentru a fi obligat să aloce fondurile necesare plății salariilor, întrucât este entitatea căreia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțată din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget. Face trimitere la dispozițiile articolului 104 alin. 1 din Legea 1/2011.
Pe fondul cauzei, recurenta arată că în cursul anului 2010, reclamanții au fost salarizați conform Legii 330/2009, iar în perioada 03.07._10, salariile personalului bugetar au fost reduse cu 25%, măsura fiind dispusa prin art. 1 din Legea 118/2010. In conformitate cu prevederile art. 1 din Legea 285/2010: (1) Incepand cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor funcției de baza/salariilor funcției de baza/indemnizatiilor de incadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.". Din prevederile art. 8 din legea 285/2010, se reține ca sumele de bani destinate plații premiului anual aferent anului 2010, ar fi fost avute în vedere în stabilirea majorărilor salariale ce s-au acordat in anul 2011 personalului din sectorul bugetar. Aceasta împrejurare nu este de natura a susține concluzia că soluția cuprinsă în textul de lege menționat a condus doar la schimbarea modalității de acordare a premiului anual respectiv, includerea acestuia in majorarea de 15% prevăzuta de art. 1 din aceeași lege, dupa cum susține instanța, deoarece aceasta majorare salariala nu se poate considera realizata prin includerea in procentul de 15% a sumelor de bani rezultate din suprimarea altui drept salarial.
Pe de alta parte nu se poate susține ca recuperarea unei parti din salariul diminuat prin Legea 118/2010, reprezintă o majorare a salariului, dupa cum nu se poate susține ca veniturile salariale ale reclamanților, urmare a adoptării Legii 285/2010, au fost majorate cu procentul de 15% din moment ce o parte din acest procent o reprezintă contravaloarea premiului anual pentru anul 2010, a cărui plata a fost înlaturată prin art. 8 din legea 285/2010, desi dreptul în materialitatea sa nu fusese desființat.
Mai motivează recurenta că în expunerea de motive a Legii 118/2010, secțiunea a II-a punctul 3 se arată ca la baza măsurii de diminuare a drepturilor salariale se afla art. 53 din Constituția României. Revenirea la drepturile cuvenite reclamanților anterior intrării în vigoare a Legii 118/2010, chiar daca a fost parțiala, era obligatorie ca o condiție esențiala în aplicarea unor diminuări salariale, care, în conformitate cu dispozițiile constituționale indicate, trebuie sa aibă caracter temporar.
Susținerile potrivit cărora plata premiului anual aferent activității desfășurate în anul 2010 de reclamanți, au fost incluse în majorările de 15% din luna ianuarie 2011, sunt pe de o parte nedovedite, pârâta nu a făcut dovada acestei compensări invocate de instanța de fond, pe de altă parte, este evident că aceste majorări au fost acordate cu alt titlu, o revenire parțiala la veniturile cuvenite reclamanților anterior intrării in vigoare a Legii 118/2010.
Mai motivează recurenta că reclamanții sunt în situația în care li s-a acordat un drept printr-o lege, iar plata dreptului a fost anihilata printr-o alta lege, deși dreptul la acordarea premiului anual nu se confundă cu faptul plații acestuia la termenul stabilit prin art. 25 alin 4 din legea 330/2009, iar imprejurarea ca dispozițiile art. 25 au fost abrogate prin Legea 285/2010, nu este de natura a ănlatura dreptul la plata premiului aferent anului 2010.A considera altfel, ar însemna ca un drept prevăzut de un act normativ sa devină doar o obligație lipsita de conținut.
Intimatul C. L. Iași a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurenți potrivit art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, pe care recurenta își fundamentează pretențiile, prevăd că pentru activitatea desfășurată, personalul plătit din fonduri publice beneficiază de un premiu anual, ce va trebui calculat, după împlinirea perioadei de referință (începând cu luna ianuarie a anului următor), prin media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea. Ca atare, premiul anual pentru activitatea desfășurată în anul calendaristic 2010 urma să se acorde începând cu luna ianuarie 2011.
Textul de mai sus a fost, însă, abrogat începând cu data de 1 ianuarie 2011 prin Legea 284 din 2010, publicata în M.Of. în data de 28 decembrie 2010, iar în ceea ce privește al. 4 al acestui articol, efectele aplicării lui au fost, modificate prin prevederile art. 8 din Legea 285 din 2010, ce prevede salarizarea personalului bugetar in anul 2011, lege care a fost publicată în M.Of. la aceeași dată de 28 decembrie 2010.
Astfel, conform art. 8, „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”.
Recurenții susțin în esență că plata premiului anual pe 2010 a fost înlăturată prin art.8 din Legea 285 din 2010 însă cuantumul acestuia nu se regăsește în salariul de bază din 2011alături de majorarea salarială de 15 % recunoscută prin art.1 din aceeași lege.
Curtea notează că dispozițiile art. 8 din Legea 285 din 2010 suprimă evident, în sectorul bugetar, plata premiului anual aferent anului 2010 și care ar fi trebuit să se acorde în luna ianuarie 2011.
În sfera publică, salariile, ca atare si salariul suplimentar, sunt stabilite în baza legii (în acest sens se menționează și în art. 157 alin. (2) din Codul muncii), ca act al legiuitorului originar sau delegat.
Curtea europeană a statuat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt acordate persoanelor din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii prin modificări corespunzătoare ale legislației (Kechko contra Ucrainei 8.11.2005). Este evident faptul că și modalitatea de acordare a acestor beneficii este tot la latitudinea statului.
Este de observat în acest sens și decizia nr. 115/2012 a Curții Constituționale în care s-a reținut că legiuitorul, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege.
Așadar, beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, este astfel recunoscut de acesta din urmă, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază.
De altfel, nici art. 25 alin. (4) teza finală din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care prevedea acordarea acestui premiu “începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul”, nu impunea o modalitate de executare uno ictu a obligației de plată, astfel că legiuitorul poate să reglementeze o modalitate de plată eșalonată care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil, pe de o parte, între interesele angajaților în cauză, și, pe de altă parte, interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul actualei crizei economice.
Mai mult, Curtea Constituțională a constatat că, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, referitoare la instituirea pentru anul 2012 a unor măsuri financiare în domeniul bugetar, creșterea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde nici un premiu anual pe anul 2011.
Împrejurarea că din analiza metodologiei de calcul a salariilor pe anul 2011, așa cum este dezvăluită de Legea 285/2010, premiul anual din 2010 împreună cu creșterea salarială de 15% nu se regăsesc în fapt și în cuantumul salariilor de bază este un aspect ce ține exclusiv de modul de legiferare a drepturilor salariale a personalului bugetar, stabilirea dreptului și a modalității de plată fiind, așa cum s-a subliniat anterior în competența exclusivă a puterii legiuitoare. Recunoașterea și acordarea acestor drepturi de către instanța judecătorească peste conținutul dispozițiilor Legii 285/2010, nu poate reprezenta altceva decât o depășire a limitelor puterii judecătorești, stabilite prin art. 124 și art. 126 din Constituția României.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a Consiliului L., dată fiind soluția adoptată pe fondul litigiului, Curtea constată că nu se mai impune analizarea acesteia.
Pentru aceste considerente, Curtea găsind nefondat recursul, în temeiul dispozițiilor art.312 C.pr.civ îl va respinge și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru membrii de sindicat reclamanți, împotriva sentinței civile nr. 2959 din 14.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 06.02. 2013.
Președinte, C. B. | Judecător, A. E. A. | Judecător, N. C. M. |
Grefier, M. H. |
Red /A.A.E.
Tehnored/G.E.
2 ex/25.02.2013
Tribunalul Iași - M. M.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 204/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
