Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2390/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2390/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 233/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR.2390
Ședința publică din data de 25 septembrie 2013
Președinte - M. I. G.
Judecători - V. G.
- A. P.
Grefier - G. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatorul V. A. T., cu domiciliul în Ploiești, ., nr. 191, .. D, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 905 din 27.03.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în București, sector 1, ., nr. 22.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul - contestator V. A. T. reprezentat de avocat R. D. din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale . nr._/2011, depusă la dosar și intimata ., reprezentată de consilier juridic M. N., conform împuternicirii depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este la primul termen de judecată.
Curtea, față de împrejurarea că dovada de primire și procesul-verbal de predare către contestator a hotărârii atacate poartă data de 25.04.2013 iar recursul a fost înaintat la data de 8.05.2013, din oficiu invocă excepția tardivității formulării recursului și acordă cuvântul părților pe excepția invocată.
Avocat R. D. și consilier juridic M. N., având cuvântul pe rând asupra excepției tardivității formulării recursului, arată că lasă la aprecierea instanței.
Avocat R. D. și consilier juridic M. N., având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act de susținerile părților și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri urmând a se pronunța, cu prioritate cu privire la excepția tardivității formulării recursului.
Avocat R. D., având cuvântul pentru recurentul - contestator V. A. T., arată că motivele de recurs sunt cele prevăzute de disp. art. 304 pct. 7, 8 și 9 din Codul de procedură civilă. Arată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Arată că angajatorul nu a respectat disp. art. 28 alin.2 pct. a din contractul colectiv de muncă, reglementare prin care oferirea unui nou loc de muncă se făcea, în primul rând în cadrul aceleiași subunități. Angajatorul trebuia să ofere un loc de muncă corespunzător. Conform art.64 din Codul muncii, angajatorul nu poate desface contractul de muncă până nu propune redistribuirea salariatului.
Mai arată că, în realitate nu există o fișă a postului, dar toată motivarea instanței de fond s-a făcut pe această fișă a postului.
Consilier juridic M. N., având cuvântul pentru intimata ., solicită respingerea recursului, considerând criticile aduse sentinței recurate ca neîntemeiate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub. nr._, contestatorul V. A. T. în contradictoriu cu intimata S.C.O. P. S.A. a solicitat instanței de judecată anularea deciziei de concediere nr. 756/5.12.2011 emisă de intimată întrucât apreciază că este nelegală, reintegrarea în funcția deținută anterior desfacerii contractului de muncă sau pe o alta compatibilă cu pregătirea sa profesională, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care beneficia ca angajat, până la soluționarea prezentului litigiu, obligarea societății intimate la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, V. A. T. a menționat că a fost angajat la societatea intimată prin contractul individual de muncă nr.2662/01.03.2006 încheiat pe perioadă nedeterminată având inițial funcția de specialist marketing.
Prin preavizul din data de 05.12.2011 i s-a adus la cunoștință împrejurarea că postul pe care îl ocupă se desființează ca urmare a reorganizării societății.
Contestatorul a susținut faptul că decizia este lovită de nulitate absolută întrucât angajatorul nu a respectat procedura legală privind concedierea colectivă. Concedierea colectivă nu a fost dispusă de organul competent, respectiv Adunarea Generală a Acționarilor care aprobă organigrama, structura organizatorică a societății, numărul de posturi, precum și constituirea compartimentelor funcționale. Reducerea de personal s-a dispus în baza unei hotărâri nelegale de restructurare a societății.
Totodată, contestatorul a motivat faptul că nu se specifică în concret motivele de fapt și de drept care să ducă la necesitatea acestei măsuri.
Potrivit prevederilor art.65 Codul Muncii, concedierea dispusă de către intimată nu are o cauză reală și serioasă. Directoratul P. a emis o adresă ce a fost comunicată tuturor salariaților, prin care se cerea acestora să renunțe la executarea silită în acest sens a companiei. În data de 28.05.2009, a fost invitat să participe la o întâlnire în cadrul departamentului de resurse umane, unde i s-a pus în vedere faptul că postul pe care îl ocupa urmează să fie desființat, post care de fapt nu a fost desființat.
În cazul concedierilor colective, angajatorul este obligat să ofere un alt loc de muncă vacant compatibil cu pregătirea profesională întrucât a dispus desfacerea contractului individual de muncă. Contestatorul a arătat faptul că formulat opțiunea pentru noul post, însă a primit adresa nr._/08.12.2011 prin care era informat că se poate adresa cu contestație instanției de judecată.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile codului muncii, prevederile CCM la nivel național și la nivel de unitate.
Intimata a depus întâmpinare - cerere reconvențională, prin intermediul întâmpinării solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată, iar prin cererea reconvențională – restituirea de către contestator, în cazul admiterii acțiunii, a indemnizației de concediere acordate.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 905 din 27.03.2013 a respins contestația ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahova a reținut următoarele considerente:
Contestatorul V. A. T. a fost salariatul intimatei, conform contractului individual de muncă și fișei postului. Prin decizia nr.756/5.12.2011 emisă de intimata S.C „O. P.”SA s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, în temeiul prevederilor art.65 și art.66 codul Muncii. Motivul concedierii l-a constituit desființarea postului ocupat de salariat, ca urmarea Hotărârii Directoratului din data de 15.06.2011 și pentru punerea în practică a tuturor hotărârilor privind organizarea activității în cadrul subscrisei.
Având în vedere mențiunile din cuprinsul deciziei de concediere, precum și întâmpinarea formulată, instanța reține că măsura concedierii contestatorul, face parte dintr-o concediere colectivă dispusă la nivelul societății S.C „O. P.”SA.
Astfel, potrivit prevederilor art.65 alin.1 Codul Muncii, „concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia”, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol „desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă”. Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când el este suprimat din structura angajatorului. Când nu se mai regăsește în organigrama acestuia sau în statul de funcții. De asemenea, desființarea locului de muncă are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice și este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Potrivit prevederilor art. 272 Codul Muncii, sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezi în apărarea sa până la ultima zi de înfățișare.
Intimata a făcut dovada desființării postului ocupat de contestator. Astfel, din cuprinsul procesului verbal încheiat la data de 14.10.2011, rezultă că în urma analizelor interne din cadrul O. P. SA se dispune o nouă structură a Departamentului Managementului Depozitelor.
Ulterior, în conformitate cu art.72 Codul Muncii intimata a comunicat Inspectoratului de Muncă Prahova și I.T.M București o notificare prin care informa că urmează să efectueze concedieri colective la nivelul societății.
Astfel, societatea a respectat procedura prevăzută de art.272 Codul Muncii.
În ceea ce privește susținerile contestatorului referitoarea la faptul că măsura concedierii colective nu a fost dispusă de organul competent, instanța a reținut că acestea sunt neîntemeiate având în vedere faptul că în Actul Constitutiv al societății se menționează că Directoratul stabilește strategia și politicile de dezvoltare a societății, inclusiv organigrama societății, stabilește departamentele operaționale și are atribuții privind angajarea și concedierea salariaților.
Având în vedere faptul că intimata a respectat dispozițiile legale privind concedierea, precum și faptul că s-a făcut dovada desființării efective și reale a postului ocupat de către contestator, instanța a constatat că decizia de concediere nr. 756/5.12.2011 este legală și temeinică.
De aceea, constatând că decizia de concediere a fost emisă cu respectarea întocmai a dispozițiilor art.65 codul muncii, în conținutul acesteia societatea intimată menționând motivele de fapt și de drept care determinat-o să procedeze la luarea măsurii încetării contractului individual de muncă al contestatorului, dar și durata preavizului și termenului în care poate fi contestată, iar desființarea locului de muncă al contestatoarei a fost efectivă și serioasă, reală, tribunalul a respins contestația,ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul V. A. T., criticând-o pentru nelegalitate.
În ceea ce privește motivele pe care se sprijină hotărârea instanței de fond consideră că acestea sunt contradictorii, deoarece instanța de fond în considerentele sentinței civile nr. 905 din 27.03.2013 a menționat faptul că în cauză „contestatorul V. A. T. a fost salariatul intimatei, conform contractului individual de muncă și fișei postului".
Sub acest aspect precizează că instanța de fond a indicat în mod greșit în motivarea deciziei sale existența fișei postului. În acest sens, la judecata de fond contestatorul a solicitat în mod expres instanței obligarea intimatei la depunerea fișei postului în dosarul cauzei, acest aspect constituind un temeinic motiv de probă a desființării locului de muncă pentru o cauză temeinică și serioasă. Contestatorul a indicat acest aspect instanței de fond deoarece, așa cum a menționat instanța în considerente „concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia", fapt neregăsit în cauză.
Ca urmare, instanța de fond a pus în vedere intimatei prin încheierea de ședință depunerea fișei postului la termenul următor. Intimata, prin reprezentant, a menționat expres faptul că, în cazul postului ocupat de contestator nu a fost încheiată o fișă a postului, înscris ce urma să detalieze atribuțiile acestuia, cu toate că după transferarea sa pe noul post contestatorul solicitase expres în scris angajatorului acest fapt. Neîncheierea cu rea credința de către intimată a fișei postului putea demonstra faptul că, în realitate, contestatorul fusese transferat pe un post ce urma să fie ulterior desființat.
În ceea ce privește interpretarea de către instanță a actului juridic dedus judecății, arată că, în considerentele deciziei, aceasta apreciază că „sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezi în apărarea sa până la ultima zi de înfățișare".
Sub acest aspect, apreciază ca fiind eronată interpretarea actului juridic dedus judecății deoarece în conformitate cu art. 272 din Codul muncii Titlul XII - Jurisdicția muncii „sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare", or în cazul de față instanța de fond a încuviințat depunerea de înscrisuri de către intimată inclusiv la ultimul termen de judecată când s-a pronunțat decizia.
În ceea ce privește aplicarea legii de către instanța de fond o apreciază ca eronată. În acest sens, instanța de fond a menționat în considerente faptul că "desființarea locului de muncă are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultățile economice sau transformări tehnologice și este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea", fapt neprobat de către intimată.
Ca urmare, instanța de fond a motivat legalitatea desființării postului ocupat de acesta în condițiile menționate mai sus de existența unui proces verbal încheiat la data de 14.10.2011, la dosar neexistând un înscris cu această dată.
Or, în cazul dedus judecății nu a existat o cauză reală și serioasă care să justifice desființarea efectivă a locului de muncă întrucât societatea reclamantă a înregistrat în anul 2011 un profit record de 887 mil .euro, cu 72% mai mare ca cel realizat în anul anterior concedierii sale, respectiv 2010, neexistând nici un motiv economico-financiar pentru restructurarea locurilor de muncă.
Dacă însă s-ar accepta că ar fi existat o cauză reală, apreciază recurentul că se poate constata că în ceea ce privește cerința legală a inexistenței unei legături dintre desființarea postului și persoana angajatului, aceasta nu a fost respectată. Consideră sub acest aspect că scopul în realitate urmărit de angajator a fost acela de a înlătura anumiți salariați nedoriți, ce au avut anterior concedierii litigii cu societatea.
Mai mult instanța de fond a emis decizia sa cu încălcarea legii, deoarece nu s-a pronunțat asupra prevederilor Contractului colectiv de muncă aplicabile în cauză.
Sub acest aspect, contestatorul a solicitat instanței de fond anularea deciziei de concediere în principal pentru faptul că angajatorul S.C. O. P. S.A. era obligat să-i ofere un alt loc de muncă vacant compatibil cu pregătirea sa profesională, întrucât a dispus desfacerea contractului individual de muncă pe motiv că postul pe care îl ocupa s-a desființat.
Existența acestei obligații a angajatorului era cuprinsă în cadrul art. 28 alin. 2 pct. "a" din Contractul colectiv de muncă aplicabil în speță, reglementare prin care oferirea unui nou loc de muncă se făcea în primul rând în cadrul aceleași subunități, apoi la nivelul sucursalei, filialei sau agentului economic respectiv.
Având în vedere natura juridică a Contractului colectiv de muncă, calitatea sa de izvor de drept, obligațiile prevăzute în acesta sunt obligații de rezultat, angajatorul fiind ținut în totalitate de acestea.
Mai mult, în cauză această obligație este recunoscută și precizată inclusiv de către angajator în cadrul punctului 5 pag. 6 al întâmpinării depuse, la subpunctul 5.1 precizându-se faptul că "petentului i s-a oferit posibilitatea de a aplica pe un alt post vacant în cadrul unității, post corespunzător pregătirii sale profesionale", dar și ca urmare a răspunsurilor intimatei la interogatoriu.
În conformitate cu prevederile art. 3 pct. l și 2 din decizia de concediere, la data de 07.12.2011, respectiv în termen de 3 zile de la emiterea acesteia petentul avea obligația de a comunica angajatorului opțiunea sa de redistribuire. Respectând această obligație, petentul a prezentat opțiunea sa în termenul indicat de angajator pentru posturile de Expert HSSE-Regiunea 4, Coordonator permise și Manager de zonă O. P. Marketing SRL/Retail, considerând că toate acestea corespund pregătirii sale profesionale. Respectarea de către intimată a obligațiilor sale ar fi determinat, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 2 din decizia de concediere, încheierea în mod direct a unui act adițional la contractul individual de muncă, raporturile de muncă dintre părți urmând să continue.
În ceea ce privește modalitatea de depunere a opțiunii de redistribuire intimata a menționat în mod nejustificat la pct. 5.2 al întâmpinării faptul că, deși petentul a comunicat opțiunea de a fi redistribuit pe e-mail, procedura necesară depunerii era cea a intranetului.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă însă fără echivoc faptul că indicarea de către intimată a unei noi modalități de depunere a opțiunii s-a realizat după expirarea termenului de depunere a acesteia, prima modalitate indicată salariatului de către reprezentanta Departamentului de resurse umane Brazi la data de 06.12.2011 și utilizată de acesta fiind cea pe mail.
Ca urmare considerăm că instanța de fond a pronunțat decizia cu încălcarea legii, respectiv a prevederilor Contractului colectiv de muncă aplicabile în cauză, în considerentele sentinței civile nr. 905 din 27.03.2013 nefîind cuprinse motivele de drept care au format convingerea instanței sub acest aspect.
În concluzie, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate. Solicităm de asemenea casarea sentinței civile atacate, dacă instanța de recurs consideră că modificarea nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente Curtea reține următoarele:
Din conținutul cererii cu care a fost investit tribunalul, se reține că obiectul raportului juridic litigios este reprezentat de un conflict de muncă.
Potrivit art.215 din Legea nr.62/2011 a dialogului social, termenul de recurs în materia conflictelor de muncă, este de 10 zile de la comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond, termen indicat, de altfel, și în dispozitivul sentinței atacate.
Fiind un termen imperativ și absolut, nerespectarea lui atrage sancțiunea iremediabilă a decăderii, iar o atare concluzie rezultă din interpretarea prevederilor art. 103 C.pr.civilă, care statuează că „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.
Termenul începe să curgă de la data menționată pe dovada de primire sau procesul-verbal de comunicare întocmit de agentul procedural, iar în speța dedusă judecății, din dovada de primire aflată la fila 149 dosar fond, rezultă că recurentei i-a fost comunicată sentința la data de 25.04.2013.
Din rezoluția aplicată pe cererea de recurs, rezultă că înregistrarea prezentei căi de atac s-a realizat la data de 8.05.2013 ( conform ștampilei de pe plicul aflat la fila 8 dosar recurs).
În condițiile în care hotărârea atacată a fost comunicată recurentei la data de 25.04.2013, declararea recursului la 8.05.2013 s-a realizat după expirarea termenului de 10 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999.
În raport de considerentele expuse anterior Curtea apreciază că excepția invocată din oficiu este întemeiată, motiv pentru care o va admite, iar in baza art. 312 alin. 1 C.pr.civilă, raportat la art.215 din Legea nr.62/2011, va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității invocată din oficiu.
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de contestatorul V. A. T., cu domiciliul în Ploiești, ., nr. 191, .. D, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 905 din 27.03.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în București, sector 1, ., nr. 22.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 septembrie 2013.
Președinte, Judecători,
M. I. G. V. G. A. P.
Grefier,
G. C.
Red...GC
2 ex./21.10.2013
d.f. nr._ Tribunal Prahova
j.f. C. I.
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 385/2013. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 176/2013.... → |
|---|
