Acţiune în constatare. Decizia nr. 4093/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4093/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 182/105/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 4093
Ședința publică din data de 5 decembrie 2013
Președinte - M. G.
Judecători - C. P.
-V. D.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta . S.A., cu sediul în P., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2124 pronunțată la data de 6 septembrie 2013 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. I., domiciliată în Ploiești, ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este motivat și declarat în termen, la dosar s-a depus întâmpinare iar recurenta solicită judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. _ , reclamanta S. I. a chemat în judecată pe pârâta . S.A., solicitând instanței ca, prin sentința ce va pronunța, să constate că a fost angajata pârâtei și, în perioada în care desfășurat activitate în cadrul societății pârâte, a lucrat efectiv 100% din programul de lucru în secții cuprinse în grupa a I-a de muncă, precum și obligarea pârâtei la eliberarea unor adeverințe din care să rezulte perioada, grupa și procentul în care și-a desfășurat activitatea.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că a desfășurat activitate în cadrul societății pârâte din anul 1996, până în anul 1990, când a fost pensionată pentru limită de vârstă prin Decizia nr._/05.06.1990, deținând funcția de proiectant și tehnician proiectant, conform carnetului de muncă.
Arată reclamanta că, deși îndeplinea condițiile pentru a beneficia de grupa I de muncă, în procent de 100%, aceasta nu i-a fost recunoscută, motiv pentru care a promovat prezenta acțiune.
În drept, reclamanta a invocat disp. art. 112 C. pr. civ. și Legea nr. 19/2000.
La cererea de chemare în judecată, au atașat înscrisuri, solicitând, totodată, încuviințarea probei cu înscrisuri și expertiză de specialitate în organizarea muncii-salarizare.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, arătând că aceasta, în perioadele solicitate, a fost încadrată la societatea pârâtă, însă, în conformitate cu meseriile și încadrarea pe post, nu a beneficiat de prevederile Ordinului 50/1990, lucrând efectiv în secții civile, neavând regim special, aceste secții fiind amplasate în incinta fabricii I secția civilă.
În drept, pârâta a invocat prevederile art. 115-118 C. pr. civ.
În susținerea motivelor invocate în întâmpinare, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În cauză, au fost administrate probele cu înscrisuri și expertiză de specialitate organizarea muncii-salarizare A. C..
Prin sentința civilă nr. 2124 pronunțată la data de 6 septembrie 2013, Tribunalul Prahova a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta S. I., în contradictoriu cu pârâta . S.A., a constatat că reclamanta beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100% pentru perioada 18.03.1969 – 01.06.1990, conform concluziilor raportului de expertiză A. C..
A obligat pârâta să elibereze reclamantei adeverință în acest sens.
A obligat pârâta să plătească reclamantei 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta S. I. a lucrat în cadrul pârâtei în perioadele 16.09._71, în funcțiile de desenator tehnic, Tehnolog sef în perioada 01.06._90 și tehnician proiectant Atelier proiectare nr.4, în rest.
În cadrul serviciului Tehnolog sef si a Atelierului IV proiectare, pe lingă atribuțiile specifice (întocmire procese tehnologice tip, activitate de normare, întocmire de norme constructive si standardizare piese,proceduri de execuție), reclamanta a avut si sarcini care au presupus prezența in secțiile de producție, respectiv, asistenta tehnica zilnica in secțiile cazangerie, uzinaj, pregătirea complexă, tratament termic, omologări de utîlaje, etc.
Ordinul nr.50/1990 nu are caracter limitativ, deoarece încadrarea în grupe superioare de muncă se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a acelor persoane ce au lucrat în astfel de condiții, Anexele nr.l și 2 ale acestui ordin constituind o enumerare a unor activități, ce cuprind în fapt mai multe meserii.
Ordinul 50/1990 reglementează faptul că, pentru perioada din 18.03.1969 si pana la 31.12.1989, încadrarea in grupele 1 si [I de muncă nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor,
Ordinul 50/1990, la art. 3, prevede că "Beneficiază de încadrarea in grupele I si II potrivit celor menționate, fără limitarea numărului personalului care este in activitate: muncitori,ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni,personal de întreținere si reparații,controlori tehnici de calitate,precum si alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute in anexele nr.l si 2."
Reclamanta nu se încadrează în grupă de muncă, în perioada 16.09._69, întrucât Ordinul 50/1990 a intrat in vigoare începând cu 18.03.1969, beneficiind pe 18.03._90, de grupa a II a de munca 100%.
Pe cale de consecință, instanța a admis acțiunea precizată în sensul că a constatat că aceasta beneficiază de grupa a II a de muncă, în procent de 100% pentru perioada 18.03._90, conform concluziilor raportului de expertiză A. C..
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta . P., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, fiind întemeiată pe o greșeală gravă de fapt, ce decurge din aprecierea eronată a probelor administrate.
Se arată că, în cauză, a fost întocmit de expert A. C., raportul de expertiză depus la termenul din 05.06.2013. Obiectivul expertizei a fost: să se stabilească dacă reclamanta beneficiază în perioada menționată, în cererea de chemare în judecată, de grupa I de muncă, în procent 100%.
Expertul a stabilit, fără a ține seama de documentele depuse de către societate (Procesul verbal nr. 13/1991, prin care conducerea unității, împreună cu sindicatul reprezentativ, au aprobat încadrarea în grupele I și II de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990), faptul că reclamanta nu se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă, ținând cont doar de actele din dosarul de la personal, fără a expertiza și locurile de muncă unde reclamanta și-a desfășurat efectiv activitatea în cadrul societății.
Arată că, după comunicarea raportului de expertiză, reclamanta a formulat precizare la acțiune, prin care a solicitat acordarea grupei de muncă conform concluziilor raportului de expertiză.
Precizează că reclamanta și-a desfășurat activitatea în Fabrica 1, secții civile, respectiv tehnolog în cadrul Atelierului IV proiectare, astfel: 16.09.1966 – 01.06.1971 – desenator tehnic și 01.06.1971 - 01.06.1990 – tehnician proiectant Atelier proiectare IV.
În conformitate cu procesul-verbal nr. 13/1991, întocmit de conducerea unității împreună cu sindicatul reprezentativ din societate, inclusiv al șefilor locurilor de muncă, în baza ordinului 50/1990, reclamanta nu a putut fi inclusă în grupa de muncă solicitată, deoarece activitatea prestată în cadrul societății nu este reglementată legal pentru încadrarea în muncă superioară, aceasta lucrând în secții civile, secții care nu au avut regim special, fiind amplasate în incinta Fabricii I.
Astfel, nu pot fi avute în vedere susținerile raportului de expertiză întocmit în cauză. Potrivit încadrării efectuată de expert reclamanta trebuia să desfășoare următoarea activitate: Anexa II, poziția 129 din Ordinul 50/1990 – activitatea de colectare și transport a reziduurilor menajere și stradale.
Se solicită admiterea recursului și pe fond respingerea cererii.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041 Cod proc. civ., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Reclamanta și-a desfășurat activitatea în Fabrica 1, secții civile, respectiv tehnolog în cadrul Atelierului IV proiectare, astfel: 16.09.1966 – 01.06.1971 – desenator tehnic și 01.06.1971 - 01.06.1990 – tehnician proiectant Atelier proiectare IV.
Într-adevăr, Ordinul nr.50/1990 nu are caracter limitativ, Anexele nr.l și 2 ale acestui ordin constituind o enumerare a unor activități, ce cuprind în fapt mai multe meserii, iar pentru perioada din 18.03.1969 si pana la 31.12.1989, încadrarea in grupele 1 si II de muncă nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor. Astfel, Ordinul 50/1990, la art. 3, prevede că "Beneficiază de încadrarea in grupele I si II potrivit celor menționate, fără limitarea numărului personalului care este in activitate: muncitori,ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni,personal de întreținere si reparații,controlori tehnici de calitate,precum si alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute in anexele nr.l si 2."
Cum Ordinul 50/1990 a intrat in vigoare începând cu 18.03.1969, reclamanta nu se încadrează în grupă de muncă în perioada 16.09._69 deoarece legea nu retroactivează.
În conformitate cu procesul-verbal nr. 13/1991, întocmit de conducerea unității, împreună cu sindicatul reprezentativ din societate, inclusiv al șefilor locurilor de muncă, în baza ordinului 50/1990, reclamanta nu a putut fi inclusă în grupa de muncă solicitată, deoarece activitatea prestată în cadrul societății, după anul 1969, nu este reglementată legal pentru încadrarea în grupă de muncă superioară, aceasta lucrând în secții civile, secții care nu au avut regim special, fiind amplasate în incinta Fabricii I.
Așa fiind, văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul formulat, va modifica în tot sentința și, pe fond, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâta . S.A., cu sediul în P., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2124 pronunțată la data de 6 septembrie 2013 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. I., domiciliată în Ploiești, ., ., ., județul Prahova, și în consecință:
Modifică în tot sentința și pe fond, respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 5 decembrie 2013.
Președinte, Judecători,
M. G. C. P. V. D.
Grefier,
C. O.
Operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
red.CP
Tehnored.CO
2 ex./13.12.2013
d.f._ Trib.Prahova
j.f. C. I.
î
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1403/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... → |
|---|
