Despăgubire. Decizia nr. 47/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 47/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 1668/114/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 47
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013
Președinte – E.-S. L.
Judecător – V.-A. P.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanții R. T., domiciliat în municipiul Râmnicu-Sărat, . 4 B, ., județul B. și C. N., domiciliat în municipiul B., . B, ., împotriva sentinței civile nr. 572/7.05.2013 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „CFR MARFĂ” S.A., cu sediul în municipiul București, .. 38, sectorul 1, reprezentată de directorul SUCURSALEI M., cu sediul în municipiul Iași, ., județul Iași.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3 septembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru azi, data de mai sus, când a dat următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față:
La data de 11.03.2013, sub nr._, pe rolul Tribunalului B., Secția I Civilă, s-a înregistrat cererea prin care reclamanții R. T. și C. N. au chemat în judecată pe pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Marfă „CFR MARFĂ” S.A., reprezentată de Sucursala M., solicitând pronunțarea unei sentințe judecătorești prin care să fie obligată la plata a sporului de 25 % pentru condiții speciale de muncă pe perioada februarie_11 (data încetării contractelor de muncă), conform prevederilor art. 42 alin. 1 lit. a) din CCM la nivel de Ramura Transporturi.
Reclamanții au solicitat aplicarea acestui spor pentru perioada februarie_11 la salariul obținut prin sentința civilă nr. 332/28.02.2012, definitivă și irevocabilă, pronunțată în dosarul nr._ de către Tribunalul B.; sumele ce li se cuvin să fie actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă a acestora și la plata tuturor cheltuielilor de judecată ce se vor face cu acest proces.
În motivare, reclamanții au susținut că au fost salariați ai SNTFM CFR MARFA S.A.
Mai arată aceștia că de-a lungul timpului, au reclamat în nenumărate rânduri liderilor de sindicat și conducerii subunității în care și-au desfășurat activitatea, faptul că sunt privați de o parte dintre drepturile înscrise în CCM aplicabile, însă de fiecare dată li s-a răspuns că sumele aferente acestor drepturi nu au fost prevăzute în bugetul anual de venituri și cheltuieli al societății, singura soluție de obținere a acestor drepturi fiind instanța de judecată.
S-a învederat instanței că, în anul 2011, au formulat o acțiune împotriva pârâtei, iar prin sentința civilă nr. 332/28.02.2012, irevocabilă, le-au fost recunoscute drepturile solicitate, implicit faptul că salariul li se calculează în funcție de un salariu minim brut, de 700 lei.
Mai arată reclamanții că, în perioada arătată, locul de muncă a fost încadrat în condiții speciale de muncă, în baza art. 1 alin. 1 din Legea 226/2006, anexa 1, pct. 7, aspect menționat și în CCM la nivel de unitate, unde se prevede că activitatea desfășurată de personalul de siguranța circulației, care îndeplinește funcția de mecanic de locomotivă este încadrată în condiții speciale.
Potrivit contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, art. 41 lit. a, pentru activitatea desfășurată în condiții speciale a fost prevăzut acordarea unui spor pentru condiții speciale de muncă în cuantum de 25 % din salariul de baza minim brut al salariatului.
Pârâta nu a acordat și nu a plătit sporul pentru condiții speciale de muncă, încălcând prevederile art. 283 lit. c, art. 155, art. 156 din Codul muncii, producându-le un prejudiciu material constând în contravaloarea sporului pentru condiții speciale de muncă, având în vedere faptul că sporul de 25% pentru condiții speciale nu le-a fost plătit niciodată, deși acesta era prevăzut, se cuvine ca acest spor să fie aplicat salariul obținut conform hotărârilor arătate, în integralitatea lui, și nu la diferență.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 269, 241 lit. c, art. 236 alin. 4, art. 283 lit. c, art. 155, art. 156 din Codul muncii, republicat, art. 132, 148 din Legea nr. 62/2011, art. 1270 din Codul civil, art. 42 alin. 1 lit. a din CCM la nivel de R. Transporturi, art. 274 din Codul de Procedură Civilă.
Pârâta Societea Națională de Transport Feroviar de Marfă „CFR MARFĂ” S.A. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că drepturile pe care reclamanții le solicită sunt prevăzute într-un contract la care societatea nu este parte și ale cărei clauze nu îi sunt opozabile. Dacă reclamanții se consideră vătămați în drepturi, apreciază că este vorba despre felul în care aceste drepturi au fost negociate, este deci o problemă de reprezentare și nicidecum o problemă de responsabilitate contractuală a societății.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare, conform art. 201 alin. 2 din Codul de procedură civilă, la data de 11.04.2013, susținând că locurile de muncă au fost încadrate în condiții speciale.
Tribunalul B., prin sentința civilă nr. 572/7.05.2013, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de către reclamanții R. T. și C. N., reținând următoarele:
Reclamantul C. N. a fost angajat al SNTFM „CFR Marfă” S.A. - Sucursala G., în funcția de mecanic locomotivă automotor II, astfel cum rezultă din carnetul de muncă depus în extras la dosar (filele 8-11). Contractul de muncă a încetat de drept la data de 15.04.2011, ca urmare a emiterii deciziei nr. 4-A1.1/632/15.04.2011 (fila 7), prin acordul părților.
Reclamantul R. T. a fost angajat al SNTFM „CFR Marfă” S.A. - Sucursala G., în funcția de mecanic locomotivă automotor II, astfel cum rezultă din carnetul de muncă depus în extras la dosar (filele 14-17). Contractul de muncă a încetat de drept la data de 15.04.2011, ca urmare a emiterii deciziei nr. 4-A1.1/633/15.04.2011 (fila 13), prin acordul părților.
Începând cu 01.04.2001, reclamanții, care au ocupat funcția de mecanic locomotivă automotor II la Depoul Exploatare B., și-au desfășurat activitatea în domeniul de siguranță a circulației, pe durata programului de lucru, locul de muncă fiind încadrat în condiții speciale conform prevederilor Legii nr. 226/2006.
Sporurile de care au beneficiat reclamanții, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă au fost: spor vechime – 25%, condiții periculoase – 15%, condiții grele – 15%, condiții nocive – 60 lei.
Mai arată instanța de fond că obiectul acțiunii îl reprezintă acordarea sporului pentru condiții speciale de muncă, astfel cum acestea au fost stabilite prin decizia de încadrare a locului de muncă în condiții speciale, aplicabil la salariul obținut prin sentința civilă nr. 332/28.02.2012, pronunțată de Tribunalul B..
Potrivit art. 42 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2008-2010 încheiat la nivelul la nivel de ramură Transporturi „sporurile minime ce se acordă în condițiile prezentului contract la salariul de bază minim brut al salariaților sunt: a) pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile, 10% din salariul de bază minim brut al salariatului, iar pentru condiții speciale 25%”.
Mai reține tribunalul că, din mențiunile efectuate în carnetele de muncă, a rezultat că ambii reclamanți au beneficiat de următoarele sporuri, în perioada în care era valabil contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transport: spor vechime 25%, spor condiții grele 15%, condiții periculoase 15%, condiții nocive 60 lei, activitatea ce a fost încadrată de pârâtă, în condiții speciale de muncă, conform poziției 18 din Anexa 2 și poziția 7 din Anexa 15.
Conform art. 42 alin. 1 lit. a din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, valabil pentru 2008-2010, pentru condiții speciale de muncă se acordă 25% din salariul de bază minim brut.
Același contract clasifică locurile de muncă, la art. 24, astfel: „Locurile de muncă se clasifică în locuri de muncă normale, locuri de muncă cu condiții deosebite și locuri de muncă cu condiții speciale, stabilite potrivit reglementărilor legale”. Locurile de muncă cu condiții deosebite și speciale sunt definite la art. 24 alin. 2 din contract ca fiind cele cu „condiții grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea, stabilite prin contracte colective de muncă la nivel de grupuri de unități, unități și instituții, după caz”.
În opinia instanței de fond, primind exact aceste sporuri, reglementate la nivelul contractului încheiat la nivel inferior, respectiv 15% pentru condiții grele, 15% periculoase, precum și 60 lei, rezultă sporuri într-un procent mai mare decât cel de 25% prevăzut de contractul la nivel superior (30%, la care se adaugă valoarea de 60 de lei), astfel încât nu se poate acorda un alt spor, cu o altă denumire, mai mic decât cel acordat, dar cu aceeași natură și peste drepturile deja încasate.
Împotriva sentinței sus-menționate au declarat apel reclamanții R. T. și C. N., considerând-o netemeinică și nelegală.
Susțin apelanții că, în ceea ce privește neacordarea sporului de 25% pentru condiții speciale de munca, instanța invocă art.24 alin.(2) din CCMRT (locurile de muncă cu condiții deosebite și speciale sunt cele grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea, stabilite prin contracte colective de muncă la nivel de grupuri de unități, unități și instituții, după caz.), reținând ca aceștia primesc exact sporurile descrise la articolul menționat, reglementate în contractul încheiat la nivel inferior, respectiv 15% pentru condiții grele, 15% pentru condiții periculoase și 60 lei pentru condiții nocive, sporuri acordate pentru anumite condiții de muncă ce se subsumează noțiunii de condiții speciale.
Mai arată apelanții că, la art. 24 alin. 2 sunt definite locurile de muncă în condiții deosebite și speciale nefăcându-se nici o referire la sporurile pe care le primesc angajații care lucrează în aceste condiții.
Sporurile pe care le primesc angajații care lucrează în condiții deosebite sau speciale, recunoscute de către angajator, sunt prevăzute la art. 42. alin. (1) lit. a) si b) din CCM Ramura Transporturi – „Sporurile minime ce se acorda în condițiile prezentului contract la salariul de baza minim brut al salariaților sunt: pentru condiții deosebite de munca, grele, periculoase sau penibile, 10% din salariul de baza minim brut al salariatului, iar pentru condiții speciale 25%; pentru condiții nocive de muncă, 10% din salariul de baza minim brut negociat la nivel de unitate."
Fac apelanții mențiunea necesară că, așa cum au motivat și în cererea introductivă, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din Legea 226/2006, anexa 1 pct. 7, activitatea desfășurată de personalul de siguranța circulației, care îndeplinește funcția de mecanic locomotivă este încadrată în condiții speciale, aspect menționat și în CCM la nivel de unitate.
Mai susțin apelanții că, din economia textului legal menționat se poate lesne observa că sporurile respective sunt clar delimitate. Astfel, pentru condiții de muncă grele și periculoase sporul este de 10% din salariul de baza minim brut pentru fiecare, iar pentru condiții nocive, sporul este de 10% din salariul de baza minim brut negociat la nivel de unitate. Separat de acestea este cuantificat procentual și sporul pentru condiții periculoase și anume 25% din salariul minim brut.
Menționează apelanții că, reiese clar că sporul pentru condiții speciale trebuia acordat separat de celelalte sporuri înscrise în cartea de munca și astfel apreciază că raționamentul juridic al instanței de fond este eronat.
Mai mult decât atât, susțin apelanții că celelalte complete de judecată ale aceleiași instanțe s-au pronunțat în sensul acordării acestui spor pentru condiții speciale de 25%. Însăși acest complet de judecată care a judecat fondul s-a pronunțat în alte dosare cu același obiect și aceeași cauza (dosar_ ) în sensul acordării acestui spor, de unde și opinia separata a asistenților judiciari.
În lumina argumentației aduse, solicită apelanții să se constate nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate,astfel că se impune admiterea apelului, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și acordarea de cheltuieli de judecată.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a răspuns tuturor criticilor invocate de apelanți și în final a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține că apelul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții R. T. și C. N. au solicitat obligarea pârâtei S. Națională de Transport Feroviar de Marfă „CFR Marfă” SA, în calitate de angajator, la plata sporului de 25% pentru condiții speciale de muncă pe perioada februarie 2010 – 15.04.2011.
Începând cu data 03.05.2004 și până la data de 31.12.2010 locul de munca al reclamantului C. N. a fost încadrat în conditii speciale de munca conform art. 1 alin. 1 din Legea 226/2006, anexa 1 poz. 7 Anexa 1 și poz.18 Anexa 2, în baza, aspect mentionat si în CCM la nivel de unitate la art 64 alin 2, unde se prevede ca activitatea desfasurata de personalul de siguranta circulatiei, care îndeplineste functia de mecanic ajutor si mecanic instructor este încadrată în conditii speciale. În mod similar activitatea reclamantului R. T. pentru perioada 01.02.2004 – 31.12.2010 a fost încadrată în condiții speciale în baza acelorași dispoziții legale, conform mențiunilor din carnetul de muncă.
Potrivit contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi, valabil în anii 2008 – 2010, art 41 lit a, pentru activitatea desfasurata în conditii speciale a fost prevazut acordarea unui spor pentru conditii speciale de munca în cuantum de 25 % din salariul de baza minim brut al salariatului.
În anexa 5 ANEXA Nr. 5 la Contractul Colectiv De Muncă Unic La Nivel De R. Transporturi pe anii 2008-2010 printre unitatile la care se aplica contractul colectiv de munca unic la nivelul ramurii transporturi, în care organizațiile sindicale semnatare au membri se numără și SNTFC CFR MARFĂ SA – BUCUREȘTI. Potrivit art. 241 lit. c codul muncii, contractul colectiv de munca produc efecte pentru toti salariatii încadrati la toti angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca la acest nivel, iar potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din codul muncii, angajatorul are obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de munca.
Pârâta nu a acordat si nu a platit reclamantului sporul pentru conditii speciale de munca, încalcând prevederile art. 283 lit c ,155, 156 din Codul muncii producând reclamantului un prejudiciu material constând în contravaloarea sporului pentru conditii speciale de muncă.
În mod greșit instanța de fond a concluzionat că acestora nu li se cuvine sporul pentru munca în condiții speciale raportat la faptul că reclamanții au beneficiat pe perioada de timp dedusă judecății de alte sporuri cum sunt: spor condiții grele 25%, spor condiții periculoase 15% și suma de 60 lei pentru condiții nocive în condițiile în care din actele dosarului nu reiese că angajatorul și salariații au înțeles să achite și respectiv să primească aceste sporuri drept echivalent al sporului pentru activitatea desfășurată în condiții speciale, astfel cum este reglementat de CCM la nivel de ramură transporturi. În consecință, cum nu se poate concluziona în sensul asimilării sporurilor deja acordate cu sporul solicitat prin cererea de chemare în judecată Curtea reține că pârâta nu a făcut dovada achitării acestui drept salarial suplimentar reglementat de Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi.
Pentru toate aceste considerente, în baza disp . art. 480 alin. 2 din noul C.pr.civ. Curtea urmează să admită apelul declarat de reclamanți și să schimbe în tot sentința în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de reclamanții R. T. și C. N. și va obligă pârâta la plata către reclamanți a sporului de 25% pentru condiții speciale de muncă pe perioada februarie 2010 - 31 decembrie 2010 ( pe perioada cât și-a produs efectele CCM la nivel de ramură transporturi) ce urmează a fi actualizat cu indicele de inflație începând cu data scadenței și până la data plății efective.
În baza disp. art. 453 din NCPC Curtea urmează să oblige pârâta și la 1890 lei cheltuieli de judecată către apelanți la fond și în apel, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanțelor avocațiale depuse în cele două faze procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții R. T., domiciliat în municipiul Râmnicu-Sărat, . 4 B, ., județul B. și C. N., domiciliat în municipiul B., . B, ., ., împotriva sentinței civile nr. 572/7.05.2013 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „CFR MARFĂ” S.A., cu sediul în municipiul București, .. 38, sectorul 1, reprezentată de directorul SUCURSALEI M., cu sediul în municipiul Iași, ., județul Iași și în consecință:
Schimbă în tot sentința sus-menționată în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanții R. T., domiciliat în municipiul Râmnicu-Sărat, . 4 B, ., județul B. și C. N., domiciliat în municipiul B., . B, ., ., în contradictoriu cu S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „CFR MARFĂ” S.A., cu sediul în municipiul București, .. 38, sectorul 1, reprezentată de directorul SUCURSALEI M., cu sediul în municipiul Iași, ., județul Iași.
Obligă pârâta la plata către reclamanți a sporului de 25% pentru condiții speciale de muncă pe perioada februarie 2010 - 31 decembrie 2010 ce urmează a fi actualizat cu indicele de inflație începând cu data scadenței și până la data plății efective.
Obligă intimata la 1890 lei cheltuieli de judecată către apelanți la fond și în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 3 septembrie 2013.
Președinte, Judecător,
E.-S. L. V.-A. P.
Grefier,
N. M.
Red.SEL/tehnored.NM
2ex/2. 10.2013
d.f._ Tribunalul B.
j.f. M. N.
Operator de date cu caracter personal Notificare nr.3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 31/2013.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 245/2013. Curtea... → |
|---|
