Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 208/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 208/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 4870/105/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR. 192
Ședința publică din data de 11 decembrie 2013
Președinte - V. G.
Judecători - M. P. G.
Grefier - G. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta . SA cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.2087 din 05.09.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul V. M. cu domiciliul în com. Blejoi, ., județul Prahova.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că apelul este la primul termen de judecată și prin cererea de apel s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu rectifică conceptul de citare în sensul că R. A. DE TRANSPORT PUBLIC cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, prin reorganizare a devenit . SA cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova.
Curtea, având în vedere că prin cererea de apel s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, dând eficiență dispozițiilor imperative reglementate de art. 411 NCPC, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ reclamanta R.A.T.P. Ploiești, a chemat în judecată pe pârâtul V. M., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtul la plata sumei de 262,37 lei, reprezentând contravaloarea cantității de 40 litri motorină pe luna decembrie 2011 precum și la plata dobânzii legale calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plații efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul, în calitate de conducător auto, efectuează transport de calatori cu autobuzul marca M. SL 223, pe care îl are în primire. Conform cărții tehnice și normativului de consum are stabilit și aprobat un consum de 25 litri motorină la 100 km parcurși, însă în luna decembrie 2011 deși a parcurs 2087 km pentru care trebuia să consume 608 l motorină, a consumat 648 l motorină, depășind cantitatea aprobată cu 40 litri motorină în valoare de 262,37 lei situație în care solicită admiterea prezentei acțiuni.
În drept au fost invocate disp. art. 270, 271 și 273 din Codul Muncii și art. 942 și urm. din Codul Civil.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, deși i s-au comunicat cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexe.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 2087 din 05.09.2013 a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că potrivit înscrisurilor existente la dosar (notă de analiză și tratare lunară a depășirilor de combustibil și ulei, factură fiscală nr. 5675/02.03.2012, proces verbal din 26.03.2012 și foaie de parcurs), pârâtul, în calitate de conducător auto a efectuat transport de calatori în luna decembrie 2011, înregistrând o depășire la consumul de carburanți de 40 l motorina, în valoare de 262,37 lei, în condițiile în care a parcurs 2087 km, pentru care consumul normat era de 608 l motorină, consumul efectiv fiind de 648 l motorină.
Disp. art.287 din C. muncii și art.75 din Legea 168/1999, prevăd că sarcina probei în conflictele de muncă, revine angajatorului care este obligat să depună dovezile în apărare, până la prima zi de înfățișare.
Totodată, disp. art.270 din C.muncii stipulează că salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina și în legătură cu munca lor.
Așadar, din probele administrate în cauză, a rezultat că pârâtul, pentru care nu s-a făcut dovada calității de salariat al reclamantei, a efectuat în luna decembrie 2011 transport de călători cu autobuzul M. SL 223, înregistrând o depășire a consumului normat în total de 40 l motorină la 2087 km parcurși, în valoare totala de 262,37 lei dar acest lucru nu înseamnă, automat că pârâtul a depășit din vina sa consumul normat de combustibil, respectiv că nu și-ar fi îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu sau că ar fi săvârșit vreo faptă ilicită care să determine producerea unei pagube în dauna reclamantei de natură a angaja răspunderea acestuia.
Tribunalul a reținut că din nicio dovadă nu reiese că pârâtul și-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu, iar depășirea consumului normat de motorina ar fi fost cauzată efectiv din vina acestuia.
Apărările reclamantei, în sensul că pârâtul avea obligația să exploateze autovehiculul conform instrucțiunilor, să urmărească și să se încadreze în consumul normat, evitând timpii de mers în gol și alte manevre și să sesizeze în scris conducerea pentru remedierea defecțiunilor au fost considerate nefondate atât timp cât nu exista nicio dovadă care să ateste că depășirea consumului normat se datorează neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către pârât și nerespectării Normelor tehnice de folosire a autovehiculului, mai ales că reclamanta avea obligația să asigure repararea tuturor defecțiunilor înregistrate la autobuze și nicidecum pârâtul, nefiind de ignorat nici condițiile din trafic care, nu de multe ori au o influență negativă asupra consumului de combustibil.
Prin urmare, tribunalul, în raport de considerentele expuse și constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.270 din Codul muncii, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta . SA, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea apelului . SA arată că instanța de fond reține în mod greșit că șoferul nu are obligația să sesizeze în scris conducerea unității despre eventualele defecțiuni ale autobuzului, acestea nefiind prevăzute în fișa postului.
Precizează recurenta că potrivit pct. 4.8 și următoarele din fișa atribuțiunilor de serviciu, șoferul sesizează revizorului tehnic despre defecțiunile constatate, participă la efectuarea reparației, semnează recepția lucrării efectuate și comanda de reparații (pct. 4.83 și 4.85), iar potrivit pct. 4.12.1 el trebuie să realizeze o conducere economică și defensivă.
Totodată, potrivit art. 4.2 pct. 15 din Regulamentul Intern, șoferul trebuie să „respecte consumurile normate de materii prime, materiale, combustibil prin luarea tuturor măsurilor necesare pentru evitarea risipei de orice fel și înlăturarea oricărei neglijențe în pătrunderea și administrarea bunurilor".
În opinia recurentei, aceste aspecte sunt întărite de prevederile Ordinului nr. 14/1982 privind consumul de combustibil și ulei pentru automobilele care la pct. 2.1. „ sarcinile Șoferului" stabilește că acesta „sesizează verbal și scris pe foaia de parcurs șeful autocoloanei asupra eventualelor depășiri constatate cu prilejul efectuării alimentărilor".
Învederează recurenta că, prin Ordinul 14/1982 pentru aplicarea normativului privind consumul de combustibil și ulei pentru automobile, la Cap. 3 Determinarea consumului mediu de combustibil, pct. 3.1.2. Condiții tehnice și climaterice, legiuitorul explică modalitatea în care se efectuează proba de consum, condițiile și sectoarele de drum pe care se pot efectua aceste măsurători. Astfel, alin 4 pct. 3.1.2. din Ordinul 14/1082 stipulează că sectorul de drum pe care se efectuează măsurătorile trebuie „să fie de categoria K (categoria a II-a de drum), să aibă o lungime de 10 km, pe cât posibil rectiliniu, fără degradări, uscat și cu pante scurte care să nu depășească 2%, situat în afara localităților și cu o intensitate medie a traficului rutier".
Având în vedere că șoferul efectuează alimentările zilnice de combustibil la autobuzul din dotare și el este gestionarul de fapt al combustibilului pe toată durata efectuării curselor, recurenta consideră că acesta este răspunzător pentru gestionarea și încadrarea în consumul normat de combustibil având obligația să sesizeze în scris depășirile de motorină ce apar în cursele efectuate.
În raport de motivele invocate, se solicită admiterea apelului, casarea sentinței, iar pe fond, să fie obligat intimatul la plata sumei de 262,37 lei, cu dobânzile legale calculate de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
Intimatul-pârât V. M., deși legal citat cu această mențiune nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 254 (fost 270) alin.1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, în alin.2 menționându-se că răspunderea lor nu poate fi angajată pentru pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Prin urmare, salariații răspund patrimonial, în condițiile textului de lege menționat anterior, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, despăgubirile având caracterul unei daune pentru un prejudiciu real (nu doar nominal) cert, atât sub aspectul existenței, cât și al întinderii, al posibilității de evaluare, actual, direct, material și care să nu fi fost reparat încă.
Din conținutul acestui text rezultă condițiile necesare antrenării răspunderii patrimoniale, respectiv calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu serviciul, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului.
Spre deosebire de dreptul comun, în cazul răspunderii patrimoniale reglementată de art. 254 Codul muncii nu operează prezumția de culpă a salariatului, iar sarcina probei cu privire la vinovăție, prejudiciu și legătura de cauzalitate incumbă angajatorului.
Prin probele administrate în cauză, reclamanta nu a făcut dovada neîndeplinirii de către pârât a atribuțiilor ce-i reveneau, cu consecința producerii prejudiciului solicitat a fi reparat pe calea prezentei acțiuni, conform art. 272 (fost 287) din Codul muncii.
În speță, din procesul-verbal încheiat la 26.03.2012 rezultă că intimatul-pârât V. M. a refuzat semnarea angajamentului de plată solicitat de recurenta-reclamantă pentru plata contravalorii cantității de 40 l de motorină în sumă de 262,37 lei pe luna decembrie 2011 arătând că se consideră nevinovat de producerea vreunui prejudiciu.
La dosarul cauzei nu s-a depus nicio dovadă din partea recurentei privind o eventuală verificare a consumului mediu de combustibil la autobuzul condus de pârât și nici nu s-a probat care era gradul de uzură sau starea de funcționare a acestui autobuz.
În ceea ce privește aplicabilitatea Ordinului nr. 14 din 27 septembrie 1982, pentru aprobarea normativului privind consumul de combustibil și ulei pentru automobile care avea în vedere hotărârea Consiliului de directivă pentru coordonarea, îndrumarea și controlul utilizării raționale a autovehiculelor din parcul socialist, din 27 august 1982, Curtea constată că potrivit art. 2, acesta se aplică unităților deținătoare de mijloace de transport auto din subordinea ministerelor, celorlalte organe centrale, consiliilor populare județene și al municipiului București și organizațiilor cooperatiste și obștești, pe baza dispozițiilor date de organele centrale ale acestora.
R. autonomă de Transport Public Ploiești este înființată în baza legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale ca persoană juridică ce funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, autoturismele în discuție fiind destinate exercitării obiectului său de activitate, ea nefăcând dovada că se încadrează printre unitățile strict indicate în Ordinul invocat.
În plus, chiar și modul de stabilire a consumului normat, în raport de Ordinul Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor nr.14/1982, la ale cărui prevederi a făcut trimitere recurenta, este discutabil, câtă vreme, în mod curent, autobuzele circulă încărcate cu pasageri și nu goale, în condiții de trafic intens, care există în prezent în mediul urban și care impun dese opriri, mai ales în orele de vârf, crescând și consumul de carburanți.
Ca atare, nefăcându-se dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 254 Codul muncii, pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea apreciază că apelul reclamantei este nefondat, motiv pentru care, în baza art. 480 din Noul cod de procedură civilă îl va respinge, urmând a menține ca legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta . SA cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.2087 din 05.09.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul V. M. cu domiciliul în com. Blejoi, ., județul Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 decembrie 2013.
Președinte, Judecători,
V. G. M. P. G.
Grefier,
G. C.
Red.VG
Tehnored.GC
2 ex./16.12.2013
d.f. nr._ Tribunal Prahova
j.f. G. M.
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 2792/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
