Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1285/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1285/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 9835/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1285
Ședința publică din data de 25 aprilie 2013
Președinte – M. G.
Judecători - C. P.
- V. D.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta . în numele și pentru Sucursala ELECTROCENTRALE DOICEȘTI, cu sediul în municipiul București, Bulevardul Lacul T. nr.1-3, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 291 din 24 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă E. E., domiciliată în ., ..16, județ Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
Curtea, în temeiul art.6 din Legea nr. 192/2006, informează asupra posibilității și avantajelor folosirii procedurii medierii, părțile putând să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că, recursul se află la primul termen de judecată este motivat, dar tardiv declarat, iar prin Serviciul registratură s-a depus întâmpinare, înregistrată sub nr. 8233/08.04.2013, din partea intimatei-reclamante.
Curtea, invocă din oficiu excepția tardivității formulării recursului și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ /17.12.2012, reclamanta E. E. a chemat în judecată pe pârâta S.C. „ T. SA – Sucursala Electrocentrale Doicești”, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata drepturilor salariale reprezentând plăți compensatorii în cuantum de 16 salarii medii brute aferente clasei 39, treapta IV conform art. 4108 din contractul colectiv de muncă în vigoare, împreună cu dobânda legală de la data de 02.11.2012 până la data plății efective și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat că în cursul anului 2012 pârâta a hotărât disponibilizarea prin concediere colectivă a unui număr de 500 salariați din cadrul sucursalelor sale, în două etape calendaristice, prima în luna iunie, iar a doua în luna noiembrie a acestui an.
În cadrul celei de a doua etape de disponibilizări sucursala a concediat un număr de 192 de salariați ce urmau să beneficieze de prevederile contractului colectiv de muncă al S.C. T. S.A.
Astfel, începând cu 02.11.2012 prin decizia nr. 957/01.11.2012 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei, prin concedierea colectivă conform art..65, alin.1 din Legea nr. 53/2003, coroborat cu art. 4105 alin. (2) B, lit.a urmând ca la data disponibilizării să i se plătească integral un ajutor de concediere în sumă de 37.906 lei net în raport de o vechime în muncă de 23 de ani și 3 luni, așa cum reiese și din art. 4108 din contractul colectiv de muncă al . vigoare.
Prin refuzul pârâtei de achitare a acestor sume, reclamantei i s-a produs atât un prejudiciu material cât și unul moral, fiind lipsită de unica sursă de existență, ajutorul de șomaj urmând a-l încasa abia începând cu anul următor.
Conform art. 253 Codul muncii reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, aferente drepturilor cuvenite și neachitate, începând cu data de 02.11.2012 până la data plății efective.
În drept, art.109, 112 și urm. Codul de procedură civilă, art .4105 (2)B, lit.a, art.4108 din CCM în vigoare, Legea nr. 53/2003.
În dovedire solicită proba cu înscrisuri și alte dovezi a căror necesitate va rezulta din dezbateri.
Prin Serviciul Registratură la data de 18.01.2013 pârâta S.C. T. S.A. București în numele și pentru Sucursala Electrocentrale Doicești, a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea capetelor de cerere privind plata dobânzii legale de la data de 02.11.2012 până la data plății efective, precum și daune morale.
Se arată că în anul 2006 s-a instituit procedura de administrare specială și de supraveghere financiară la T., fiind numit un administrator special, a fost elaborat un plan de reorganizare ce a fost aprobat atât de către Ministerul Economiei și Comerțului prin Ordinul nr. 584/02.04.2012 cât și de organele statutare, respectiv Consiliul de Administrație prin hotărârea nr. 07/21.03.2012 și adunarea generală a acționarilor prin hotărârea nr. 13/03.04.2012, agreat de federațiile sindicale și aprobat de către administratorul special. Astfel, a arătat pârâta, planul include printre măsuri și restructurarea T. prin divizare, prin desprinderea unei părți din patrimoniu și crearea unei societăți comerciale capabilă să se integreze în piață și să realizeze profit.
Astfel, situația economică dificilă a intimatei . implicit a pârâtei SE Doicești, monitorizată și de F.M.I., a determinat aplicarea unui program de restructurare și concedieri colective și în anul 2012, cu două etape în iunie și în noiembrie 2012, plan aprobat prin Hotărârea A. T. nr. 13/03.04.2012.
A precizat pârâta că majoritatea activelor sale nu mai sunt viabile economic și sunt retrase din exploatare, iar personalul care le deservea a devenit excedentar, astfel că reducerea activității intimatei a vizat și postul reclamantului, care s-a desființat din motive neimputabile salariatului.
S-a avut în vedere că măsura încetării contractului de muncă al reclamantului să fie însoțită de măsuri de protecție socială prin acordarea de salarii compensatorii conform CCM T. și de beneficiile menționate prin O.U.G. nr. 116/2007, venituri în completare la șomaj de aproximativ 1.500 lei lunar, timp de cel mult 24 de luni, în funcție de vechimea în muncă, venituri de care salariații rămași nu vor mai putea beneficia începând cu anul 2013 în situația în care aceștia vor fi disponibilizați.
A mai arătat pârâta că întârzierea efectuării plăților compensatorii s-a datorat unor motive obiective, care țin de măsuri de executare silită, instituite de către diverși creditori asupra conturilor bancare, asupra veniturilor prezente și viitoare, provenite de la terți popriți, asupra certificatelor de emisii gaze cu efect de seră, asupra imobilelor din proprietatea societății pârâte.
În privința dobânzilor legale, a arătat pârâta, calculate de la data de 02.11.2012 până la data plății efective a compensației, s-a solicitat respingerea acestor pretenții, având în vedere motivele obiective sus menționate, precum și acordul încheiat între administrație și sindicate nr. 9606/01.11.2012, prin care părțile au convenit ca plățile compensatorii să fie achitate până la data de 20.11.2012.
În privința daunelor morale, pârâta a arătat că potrivit art. 1.530, 1.531 și următoarele din Codul civil, petentul trebuie să precizeze în concret și să probeze în ce constă prejudiciul moral și material și care sunt criteriile de evaluare a acestora.
Plățile compensatorii, a mai arătat pârâta, vor fi achitate în scurt timp, în funcție de încasările obținute în urma valorificării unor bunuri, sens în care s-a solicitat a se constata buna-credință a pârâtei, care depune eforturi și diligențe considerabile, în scopul achitării obligațiilor de natură salarială către cele 340 de persoane disponibilizate în luna noiembrie 2011.
În drept art. 115 Cod procedură civilă, iar în probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu și orice altă probă ce va rezulta din dezbateri.
S-au depus alăturat: înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 291 de 24 ianuarie 2013, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta E. E. și a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei reprezentând diferență între suma de 48.928 lei brut plăți compensatorii și suma achitată la data de 17.01.2013 și la plata dobânzii legale aferente sumei de 48.928 lei brut, începând cu data de 02.11.2012 până la data de 17.01.2013 și ulterior acestei date, până la momentul achitării efective pentru diferența de plată rămasă.
A respins capătul de cerere referitor la acordarea daunelor morale.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin decizia nr. 957/01.11.2012 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei, începând cu 02.11.2012, în temeiul art.65, alin.1 C.M. coroborat cu art.4105 (2)B, lit.a din contractul colectiv de muncă, datorită desființării unor posturi de natura celui ocupat de salariat, ca urmare a reorganizării.
Conform art. 4108 din CCMU la desfacerea contractului individual de muncă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, unitatea va plăti acestuia un ajutor de concediere, în raport de vechimea în muncă: de la 6 luni la 5 ani – 7 salarii brute echivalente clasei 39IV din grila de salarizare valabilă la data desfacerii CIM; de la 5 ani la 10 ani – 8 salarii brute echivalente clasei 39IV din grila de salarizare valabilă la data desfacerii CIM; de la 10 la 20 de ani – 14 salarii brute echivalente clasei 39IV din grila de salarizare valabilă la data desfacerii CIM; peste 20 de ani – 16 salarii brute echivalente clasei 39IV din grila de salarizare valabilă la data desfacerii CIM.
La articolul 5 din această decizie s-a prevăzut că persoana concediată va beneficia de toate drepturile prevăzute de CCM al . vigoare, de prevederile OUG nr. 116/2006 actualizată, precum și de celelalte drepturi stabilite conform legii.
Din actul adițional nr. 760/15.03.2010 la CCMU, anexa privind grilele de salarizare rezultă că clasei 39, treptei IV de salarizare îi corespunde un salariu de bază brut de 3058 lei.
Adeverința nr. 1893/12.12.2012 întocmită de . vechimea în muncă a reclamantei, de 23 de ani și 3 luni, aceasta fiind deci îndreptățită să beneficieze de un număr de 16 salarii brut, având o vechime în muncă de peste 20 de ani.
De altfel, îndreptățirea reclamantei de a beneficia de compensațiile bănești prevăzute de CCMU a fost recunoscută chiar și în cuprinsul deciziei de concediere, ce arată la art.5 că persoana concediată va beneficia de toate drepturile prevăzute în CCM al . vigoare.
Art. 10 din Codul Muncii definește contractul individual de muncă ca fiind contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu. Art. 40, alin.2, lit.c Codul Muncii arată că angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații: să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă. Art. 67 din Codul Muncii prevede dreptul salariaților concediați pentru motive care nu țin de persoana lor de a beneficia de măsuri active de combatere a șomajului și de a primi compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Art.132 din Legea nr. 62/2011 (în vigoare la data introducerii acțiunii) prevede că clauzele contractelor colective de munca pot stabili drepturi și obligații numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege. La încheierea contractelor colective de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile angajaților au un caracter minimal. Contractele colective de munca nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil încheiat la nivel superior. Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de munca aplicabile.
Deși conform art. 272 Codul Muncii, pârâta avea obligația de a dovedi că a achitat aceste drepturi bănești reclamanților, ea nu a produs asemenea dovezi, motiv pentru care în raport de dispozițiile legale amintite mai sus, tribunalul constată că capătul de cerere privind acordarea compensațiilor bănești, este întemeiat.
În ceea ce privește despăgubirile în sumă de 500 lei solicitate de reclamantă cu titlu de daune morale, tribunalul a apreciat că această solicitare a fost neîntemeiată. Deși reclamanta a susținut că a suferit un prejudiciu moral ca urmare a lipsirii de unica sursă de existență, aceasta nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu de natură morală, care să-i afecteze onoarea, demnitatea și alte valori personal nepatrimoniale. Prejudiciul de care face vorbire reclamanta este în realitate unul material, ce urmează a fi acoperit prin acordarea dobânzii legale aferentă sumelor datorate.
Potrivit art. 1.535 din Noul cod civil „(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.”
În prezent, Ordonanța nr. 13 din 24 august 2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar prevede în art. 1 că: „Părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești. Dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie. Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare.”
Neprecizând-se, în cuprinsul deciziei de concediere, un termen pentru achitarea acestor drepturi, a rezultat că persoana concediată trebuia să beneficieze de acestea de la data încetării contractului de muncă, și anume de la 02.11.2012. Un alt argument ce justifică acordarea drepturilor de la momentul concedierii este reprezentat de prevederile art.161, alin.4 din Codul Muncii ce arată că întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia determină obligarea angajatorului la plata daunelor interese pentru repararea prejudiciului, dobânda legală intrând în categoria daunelor interese, scopul său fiind acoperirea prejudiciului suferit de neacordarea plăților compensatorii la momentul scadenței acestora.
Față de precizarea reclamantei privind achitarea parțială a debitului la data de 17.01.2013, tribunalul a dispus obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente întregii sume, începând de la 02.11.2012 până la 17.01.2013, urmând ca începând cu acest moment dobânda legală să se calculeze la suma rămasă de plată din valoarea totală a creanței.
Pentru aceste motive, tribunalul a admis în parte acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta . – Sucursala Electrocentrale Doicești, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
În fapt, recurenta a arătat că prin sentința criticată, instanța de fond a admis în mod eronat cererea de obligare la plata dobânzii legale de la data de 02.11.2012 și până la data plății efective, în temeiul art.6 din Ordonanța nr.13/2011.
Situația economică dificilă a intimatei Societății T. SA (implicit a pârâtei SE Doicești), monitorizată si de FMI, a determinat aplicarea unui program de restructurare și concedieri colective și în anul 2012 cu două etape în iunie și în noiembrie 2012, plan aprobat prin Hotărârea A. T. nr. 13/03.04.2012.
Majoritatea activelor intimatei nu mai sunt viabile economic si sunt retrase din exploatare, iar personalul care le deservea a devenit excedentar. Reducerea activității intimatei a vizat și postul reclamantei, care s-a desființat din motive neimputabile salariatului.
Raporturile juridice de muncă dintre intimata-reclamantă și societate sunt reglementate de CCM T., care se completează cu dispozițiile Codului muncii, acte care nu prevăd plata unor accesorii la drepturile de natură salarială.
În conformitate cu prevederile art.4.108 din CCM T. „la desfacerea contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, unitatea va plăti acestuia un ajutor de concediere în raport de vechimea în muncă...".
În considerarea prevederilor art.4.108 CCM T., a fost semnat Acordul între administrație și sindicate nr.9606/01.11.2012 (Anexa nr.1), prin care părțile au convenit ca plățile compensatorii să fie achitate până la data de 20.11.2012.
La data de 16.01.2013, reclamantei-intimate i s-a virat în cont 20% din suma totală datorată conform CCM în vigoare, reprezentând plăți compensatorii.
Întârzierea efectuării plăților compensatorii s-a datorat unor motive obiective, care țin de măsurile de executare silită instituite de către diverși creditori (SNGN Romgaz SA Mediaș, . SA, . Transgaz SA Mediaș etc.) asupra conturilor bancare, asupra veniturilor prezente și viitoare provenite de la terți popriți, asupra certificatelor de emisii gaze cu efect de sera, asupra imobilelor din proprietatea societății noastre etc.
Măsura încetării contractului de muncă al reclamantei este însoțită de măsuri de protecție socială prin acordarea de salarii compensatorii conform CCM T. și de beneficiile menționate de OUG 116/2007, venituri în completare la șomaj de aproximativ 1500 lei lunar timp de cei mult 24 de luni, în funcție de vechimea în muncă, venituri de care salariații rămași nu vor mai putea beneficia începând anul 2013, în situația în care aceștia vor fi disponibilizați.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii cererii de obligare a . Electrocentrale Doicești la plata dobânzii legale de la data de 2.11.2012 și până la data plății efective.
Totodată, recurenta a solicitat modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul obligării societății doar la achitarea drepturilor salariale (plăți compensatorii) restante la data judecării recursului, după caz, și menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii primei instanțe referitoare la respingerea capătului de cerere privind acordarea daunelor morale.
În ședința publică de judecată din data de 25 aprilie 2013, Curtea a invocat din oficiu excepția de tardivitate a declarării recursului.
Examinând sentința atacată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, instanța, având în vedere prevederile art. 137 C.pr.civilă, se va pronunța cu prioritate asupra excepției tardivității recursului, invocată din oficiu.
Potrivit art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs în această materie este de 10 zile de la comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond, termen indicat, de altfel, și în dispozitivul sentinței atacate.
Fiind un termen imperativ și absolut, nerespectarea lui atrage sancțiunea iremediabilă a decăderii, iar o atare concluzie rezultă din interpretarea prevederilor art.103 C.pr.civilă, care statuează că „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.
Termenul începe să curgă de la data menționată pe dovada de primire sau procesul-verbal de comunicare întocmit de agentul procedural, iar în speța dedusă judecății, din dovada de primire aflată la fila 28 dosar fond, rezultă că recurentei i-a fost comunicată sentința la data de 06.02.2013.
Din rezoluția aplicată pe cererea de recurs, rezultă că înregistrarea prezentei căi de atac s-a realizat la data de 19 februarie 2013 (fila 4 dosar recurs).
În condițiile în care hotărârea atacată a fost comunicată recurentei la data de 06.02.2013 declararea recursului la 19 februarie 2013 s-a realizat după expirarea termenului de 10 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999.
În raport de considerentele expuse anterior Curtea apreciază că excepția invocată din oficiu este întemeiată, motiv pentru care o va admite, iar in baza art. 312 alin. 1 C.pr.civilă, raportat la art.80 din Legea nr.168/1999, va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite excepția tardivității invocată din oficiu.
Respinge ca tardiv recursul formulat de pârâta . în numele și pentru Sucursala ELECTROCENTRALE DOICEȘTI, cu sediul în municipiul București, Bulevardul Lacul T. nr.1-3, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 291 din 24 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă E. E., domiciliată în ., ..16, județ Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 aprilie 2013.
Președinte, Judecători,
M. G. C. P. V. D.
Grefier,
A. M. B.
red.DV
tehnored.BA
2 ex./9.05.2013
dosar fond nr._ Tribunalul Dâmbovița
jud.fond G. C.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 208/2013.... | Contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
