Acţiune în constatare. Decizia nr. 2072/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2072/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 2393/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2072
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013
Președinte - C.- P. B.
Judecători - E.- S. L.
- V.- A. P.
Grefier - F. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții P. C., B. G., S. E., S. A., S. E., M. C., P. M.- D., H. A.-M., D. A., D. I., SACALUȘ G., M. G., A. N., D. I., C. V., M. Ș., R. C., B. I., B. M., F. N., B. G., O. M., P. P., D. M., I. M., G. M., P. S., BENIAȘU C., P. I., P. C. și de intervenientul în nume propriu B. A., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat A. A., cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 5507/4 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta . P. SA, cu sediul în P., ., jud. Prahova.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți, reprezentați de avocat A. A., potrivit împuternicirii avocațiale nr. 1/19.04.2013, recurentul-intervenient în nume propriu B. A., reprezentat de același avocat, lipsind intimata-pârâtă . P. SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință și se învederează că anexat cererii de recurs, la fila 11 dosar, a fost depusă de avocat A. A. împuternicirea avocațială nr. 1/19.04.2013.
Avocat A. A., pentru recurenții-reclamanți, declară că nu are cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarația apărătorului recurenților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat A. A., având cuvântul pentru recurenți, pe linia motivelor dezvoltate prin cererea depusă în scris la dosar, solicită admiterea căii de atac exercitate, modificarea sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Învederează că recurenții au solicitat prin cererea de chemare în judecată acordarea grupei a II-a de muncă, cerere precizată ulterior, în sensul acordării condițiilor deosebite de muncă, însă nu au solicitat, așa cum în mod greșit a reținut tribunalul, acordarea de condiții speciale.
Menționează că . SA a fost înființată la sfârșitul anului 2003 și păstrează același obiect de activitate, iar fabricarea produselor se face pe aceleași amplasamente, cu aceleași mașini-unelte, instalații și echipamente de muncă preluate de la ..
Arată că recurenții încadrați la . au primit grupa I/a II-a de muncă în procent de 100% și condiții speciale/deosebite, situații de fapt față de care consideră că în mod corect expertul a apreciat că cererea pe care au formulat-o este întemeiată și pentru activitatea desfășurată în cadrul . P. SA.
Apreciază că, în raport de condițiile concrete de muncă și felul activității prestate, faptul că recurenții nu au primit aceleași drepturi și de la societatea pârâtă reprezintă un tratament discriminatoriu.
Susține că la termenul de judecată din data de 21.09.2012, când s-a pus în discuție raportul de expertiză, deși nu s-au formulat obiecțiuni, instanța, din oficiu, a dispus refacerea raportului și fixarea unui obiectiv neîntemeiat, respectiv de a se stabili dacă reclamanții pot beneficia de condiții speciale în raport de legislația în vigoare.Precizează că atât prin raportul de expertiză, cât și în suplimentul efectuat, expertul a propus motivat și detaliat acordarea de condiții deosebite.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamanții P. C., B. G., S. E., S. A., S. E., M. C., P. M. D., M. A. M., D. A., D. I., SACALUȘ G., M. G., A. N., D. I., C. V., M. Ș., R. C., B. I., B. M., F. N., B. G., O. M., P. P., D. M., I. M., G. M., P. S., BENIAȘU C., P. I., P. C. au chemat în judecată pe pârâta . P. SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate că pe perioadele menționate în anexa cererii de chemare în judecată, reclamanții au fost angajați în funcții și au lucrat efectiv 100% din programul de lucru în secții cuprinse în grupa a II-a de muncă, iar pe cale de consecință, să se dispună obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost angajați în cadrul . P. SA, în funcții și locuri de muncă ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, cu program de lucru de 100% .
Au arătat reclamanții că societatea pârâtă s-a înființat în 2003, ca urmare a preluării activității de producție, de echipamente hidraulice și produse militare pentru industria de apărare, respectiv fabricarea armamentului și muniției, confecții și reparații echipamente hidraulice care echipează tancuri și TAB-uri- pompe și cilindri -, confecții amortizoare ce echipează tunurile, de la Compania U. Mecanică P..
S-a învederat că desprinsă din U. Mecanică P., începând cu anul 2003, societatea pârâtă a preluat în totalitate producția de echipamente hidraulice, precum și produse de tehnică militară, arătându-se în continuare care au fost locurile de muncă ale reclamanților, ce au lucrat în secții în care condițiile au rămas aceleași, de la înființare, fără ventilație și fără încălzire, condițiile de exercitare a muncii fiind grele - zgomot, noxe profesionale, ce au afectat sănătatea reclamanților.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.3 din Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, pe prevederile Legii nr.19/2000, art.1 și 13 din HG nr.559/1990, art.1 pct.21 din HG nr.456/1990, Ordinul nr.125/1990- anexa 2.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că societatea s-a format prin desprindere din societatea U. Mecanică P., având obiect de activitate civilă, respectiv producerea de echipamente hidraulice, pârâta preluând în urma divizării Secțiile VI, VII și X Hidromecanica, unde anterior se desfășura activitate pentru producția militară, condițiile fiind specifice la acele momente pentru acordarea grupelor de muncă.
S-a susținut că începând cu anul 2003 - anul înființării și preluarii activității exclusiv civile, au fost realizate investiții pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă, respectiv investiții privind ventilația, încălzirea, iar în urma investițiilor, activitatea se realizează în condiții optime, scăzând nivelul noxelor.S-a precizat că societatea a fost supusă unor evaluări periodice de către comisiile Inspectoratului Teritorial de Muncă Prahova, în urma cărora s-a constatat că în cadrul societății nu sunt indeplinite condițiile pentru încadrarea unor locuri de muncă în locuri de muncă în condiții deosebite sau speciale.
A precizat pârâta că anterior anului 2003, condițiile deosebite erau justificate de activitatea desfășurată, ce era componentă a procesului de fabricare a armelor și munițiilor, pe când din momentul înființării societății pârâte, activitatea este una exclusiv civilă.
La termenul din 22.06.2012, instanța a admis in principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de B. A., prin care a chemat în judecată pe pârâta . P. SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că pentru perioada 01.04._12 a fost angajat în funcții și a lucrat efectiv 100% din programul de lucru în secții cuprinse în grupa a II-a de muncă, iar pe cale de consecință, să se dispună obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens, cererea de intervenție fiind motivată în fapt și în drept la fel ca și acțiunea reclamanților.
La termenul din 04.12.2012, reclamanții și intervenientul în interes propriu și-au precizat acțiunea în sensul că solicită să se constate că activitatea desfășurată în cadrul societății pârâte se încadrează în condiții deosebite.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, cu înscrisuri și expertiză în specialitatea organizarea muncii, prin sentința civilă nr. 5507 din 4 decembrie 2012,
Tribunalul Prahova a respins în totalitate acțiunea precizată formulată de reclamanți și intervenientul în interes propriu ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că începând cu 01.04.2001, Legea nr.19/2000-abrogată prin Legea nr.263/2010, a înlocuit grupele de muncă prin locuri de muncă în condiții speciale și, respectiv, locuri de muncă în condiții deosebite.
Potrivit art. 3 din HG nr.261/2001-abrogată prin HG nr.246/2007, încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se face în cadrul unei metodologii ce prevede: a) nominalizarea în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite și stabilirea criteriilor aplicabile pentru aceasta încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă, acolo unde acesta este înființat;
b) expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii;
c) efectuarea determinărilor de noxe profesionale, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1); buletinele de determinări trebuie să cuprindă cel puțin următoarele date: unitatea, secția, atelierul, locul de muncă, noxa profesionala, valoarea măsurată, valoarea limita admisă, metodele de măsurare;
d) solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și Familiei a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând efectuarea controlului medical pentru personalul care lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite, pentru determinarea răspunsului specific al organismului;
e) efectuarea evaluării locurilor de muncă nominalizate la lit. a), care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă acolo unde acesta este înființat, conform anexei nr. 2 sau 3;
f) stabilirea măsurilor tehnice, sanitare și organizatorice de protecție a muncii corespunzător condițiilor de muncă și factorilor de mediu specifici locului de muncă;
g) obținerea avizului inspectoratului teritorial de muncă în conformitate cu prevederile art. 4;
i) stabilirea locurilor de muncă în condiții deosebite în conformitate cu art. 19 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale.
Mai mult, s-a arătat că potrivit art. 16, angajatorii care aveau locuri de muncă, activități și categorii profesionale încadrate în grupa I și a II-a de muncă urmau a face reevaluarea acestora, în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite, respectând dispozițiile acestei hotărâri, până la data de 30 iunie 2002.
Pentru societățile înființate după 01.04.2001, astfel cum este societatea pârâtă, se aplică aceeași metodologie și aceeași obligație de reevaluare de îndată, după 30.06.2002.
A mai reținut instanța de fond că odată cu apariția HG nr.246/2007, reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, acordat anterior in baza HG nr.261/2001, se acorda de către Inspecția Muncii, în baza următoarelor documente:
a) solicitarea de reînnoire a avizului de încadrare în condiții deosebite, semnată de către reprezentantul legal al angajatorului ori de către altă persoană împuternicită de acesta, potrivit legii, împreună cu reprezentanții lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor, definiți potrivit art. 5 lit. d) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, și, după caz, reprezentanții sindicatelor reprezentative, depusă în termen de maximum 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri;
b) buletinele de determinări de noxe profesionale, eliberate de laboratoarele abilitate, potrivit legii, care să ateste depășirea valorilor-limită de expunere profesională la locurile de muncă încadrate în condiții deosebite, sau documente de expertizare care să ateste prezența unor agenți chimici foarte periculoși sau agenți biologici care nu au prevăzută limită admisibilă, dar care, în urma manifestării, au avut, pentru perioada 2001-2012, efecte asupra stării de sănătate a lucrătorilor;
c) planul de prevenire și protecție corespunzător locurilor de muncă încadrate în condiții deosebite, revizuit, care să asigure îmbunătățirea nivelului securității și al protecției sănătății lucrătorilor, cuprinzând măsuri și acțiuni, eșalonate și distribuite uniform pe perioada 1 ianuarie-1 decembrie 2013, până cel târziu la data de 31 decembrie 2013, locurile de muncă să se încadreze în condiții normale;
d) raportul medicului de medicina muncii, întocmit în baza rapoartelor anuale privind starea de sănătate a lucrătorilor, din care să reiasă efectele noxelor identificate la locurile de muncă încadrate în condiții deosebite asupra stării de sănătate a lucrătorilor;
e) dovada depunerii la casele teritoriale de pensii a documentului prin care s-a obținut reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite și a listei cuprinzând categoriile profesionale care lucrează în aceste locuri de muncă, până la data de 31 decembrie 2012.
A arătat tribunalul că potrivit probatoriului, procedura menționată nu s-a realizat la solicitarea angajatorului, afirmațiile expertului fiind bazate pe o interpretare greșită a cerințelor legale și pe presupusa descoperire a condițiilor grele de muncă și afecțiunilor medicale ale angajaților. Or, s-a reținut că proba absolută a acestor criterii este făcută de îndeplinirea metodologiei impuse de legiuitor.
În acest sens, instanța a constatat că atitudinea din 2003 a reclamanților a fost de acceptare a poziției expuse de pârâtă în întâmpinare și anume, că în urma evaluărilor ITM Prahova, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru încadrarea unor locuri de muncă în locuri de muncă în condiții deosebite sau speciale. Mai mult, deși legislația ce guvernează conflictele de muncă permite contestarea în justiție a refuzului sau respingerii nejustificate a inițierii metodologiei menționate, s-a reținut că nu exista vreo dovadă în acest sens.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs reclamanții și intervenientul în interes propriu criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.7, 8 și 9 și art.3041 Cod pr.civilă.
Susțin recurenții că prin precizarea la acțiune au solicitat condiții deosebite de muncă și nu condiții speciale, așa cum greșit a reținut instanța de judecată.
Se învederează că . SA a fost înființată la sfârșitul anului 2003, prin comasarea Secțiilor VI, VII si X, de la ., când a avut loc privatizarea activității de producție hidraulică, societatea păstrând același obiect de activitate, și anume: fabricarea de echipamente hidraulice și produse militare pentru industria de apărare, respectiv fabricarea armamentului și munițiilor, pompe și motoare hidraulice cu roți dințate, pistoane axiale care echipează tancuri și TAB-uri, confecții amortizoare, care echipează tunurile, cilindri hidraulici pentru înzestrarea echipamentelor cu profil militar, cât și pentru producție civilă.
Recurenții învederează că societatea realizează produse de uz general, pentru instalații hidrostatice, echipamente pentru mașini si utilaje tehnologice industrial, echipamente pentru autovehicule rutiere, autospeciale utilitare, remorci basculante, tractoare și mașini agricole, echipamente și utilaje mobile pentru construcții, instalații de ridicat, terasiere și echipamente pentru utilaje și instalații feroviare, navale si petroliere, precum și produse pentru industria tehnică de apărare, menționându-se că fabricarea acestor produse se face pe aceleași amplasamente, cu aceleași mașini-unelte, instalații, echipamente de muncă preluate de la ., de nou înființata . SA.
Precizează recurenții că locurile de muncă sunt reprezentate de hale industriale din construcție metalică în suprafață de aproximativ 2.000 - 3.000 m.p., având o înalțime de circa 12 metri liniari și erau cunoscute ca fiind fostele secții VI Hidromecanica, VII Hidromecanica și X Hidromecanica, secții de prelucrări mecanice, respectiv hale industriale construite în perioada 1960 – 1970, iar în aceste secții, condițiile au rămas aceleași, fără ventilație și fără încălzire, de la înființare.
De asemenea, precizează recurenții că pentru același loc de muncă, în aceleași condiții, executând aceleași repere și produse, recurenții au primit justificat grupa I/grupa a II-a de muncă, în procent de 100 % și condiții speciale/condiții deosebite, dar încadrați la ..
Având in vedere cele de mai sus, expertul a considerat că cererea este întemeiată, pentru a li se acorda recurenților condiții deosebite de muncă, în baza dispozițiilor HG nr.261/2001, HG nr. 246/2007 și a Legii nr. 263/2010, pentru activitatea desfășurată în cadrul societății intimate.
Activitatea recurenților, menționează aceștia, s-a desfășurat pe aceleași amplasamente, în aceleași condiții vitrege de muncă (cu expunere la pulberi, gaze, fum, vibrații, zgomot, peste limita admisă, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc de accidente și boli profesionale), cu aceleași utilaje și instalații, moștenite de la . SA.
Precizează recurenții că afectarea sănătății organismului, în prezența acestor factori nocivi - fizici, chimici sau biologici, precum și mecanismul de acțiune al acestora asupra organismului, zilnic, pe durata anilor, constituie, chiar și numai aceasta, factori pentru atribuirea grupei superioare de muncă, mai ales ca oricâte măsuri s-ar lua, este imposibilă îndepărtarea nocivității și pericolului acestora.
Întrucât pentru aceeași meserie/funcție, același loc de muncă și condiții identice, la . SA recurenții au beneficiat de grupă de muncă, iar la . P. SA nu au primit aceleași drepturi, s-a creat, conform susținerilor recurenților, o discriminare în rândul lor.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, legat de art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind interzicerea discriminării, că diferența de tratament devine discriminare atunci cand entitățile induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Precizează recurenții că la termenul de judecată din data de 21.09.2012, când le-a fost prezentat raportul de expertiză, intimata-pârâta nu a avut obiecțiuni la raport, iar instanța, din oficiu, cu deosebit exces de zel, a ridicat obiecțiuni la raportul de expertiză, dispunând refacerea acestuia, fără acordul lor.
Menționază recurenții că obiectivul fixat de instanță este neîntemeiat. Fără ca recurenții să ceară condiții speciale, i s-a solicitat expertului „să analizeze” dacă se pote beneficia de condiții speciale în raport de legislația în vigoare - la care expertul deja a răspuns în primul raport; dacă pot beneficia de condiții „de fond și forma” - numai instanța știind ce a vrut să afle; dacă „angajatorul sau sindicatul s-au ocupat de recunoașterea locurilor de muncă în condiții speciale sau deosebite de muncă ale reclamanților” - aspect la care, de asemenea, s-a răspuns în prima expertiza de către expert, dar care, de asemenea, a scăpat instanței.
Răspunsul la obiecțiunile instanței, arată recurenții, este dat de art. 1 alin.3 din Legea nr. 226/2006, privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, publicată în Monitorul Oficial nr.509/13.06.2006, care stipulează: în situația în care, potrivit legii, unitățile prevăzute în anexa 2 își schimbă denumirea sau sediul ori se reorganizează, inclusiv prin preluarea în totalitate sau în parte a patrimoniului de către o altă societate, locurile de muncă în care până la data în care au intervenit aceste modificări, s-au desfășurat activitățile prevăzute în anexa 1, rămân în continuare încadrate în condiții speciale de muncă, dacă respectivele locuri de muncă se regăsesc la noua societate.
Susțin recurenții că acesta este și cazul . P. SA, înființată la finele anului 2003, prin comasarea Secțiilor VI, VII si X ale . SA, când a avut loc privatizarea activității de producție hidraulică.
Recurenții au învederat că atât în prima expertiză, cât și în suplimentul efectuat, expertul a propus motivat și detaliat, a se acorda reclamanților condiții deosebite, pe întreaga perioadă lucrată, argumentând cu HG nr. 261/2001, HG nr. 246/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și Legea nr. 263/2010. HG nr. 261 din 22.02.2001 se aplică pentru perioada 01.04._07 și privește criteriile și metodologia de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții deosebite.
Se solicită pentru aceste motive admiterea recursului, casarea sentinței, iar pe fond, admiterea acțiunii ca legală și temeinică față de recurenții-reclamanți și recurentul - intervenient în interes propriu B. A..
Deși legal citată cu această mențiune, intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Sentința instanței de fond cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, iar acestea nu sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, motivarea răspunzând cerințelor prev.de art.261 alin.1 pct.5 Cod pr.civilă, astfel încât nu se poate reține incidența în cauză a motivului de modificare prev.de art.304 pct.7 Cod pr.civilă, invocat de recurenți în motivarea recursului.
Prin sentința recurată instanța a reținut că la data de 04.12.2012 reclamanții și intervenientul în interes propriu și-au precizat acțiunea în sensul că solicită să se constate că activitatea desfășurată în cadrul societății pârâte se încadrează în sfera condițiilor deosebite - și nu condiții speciale, astfel cum susțin nejustificat recurenții - iar instanța s-a pronunțat exact cu privire la cererea cu a cărei soluționare a fost învestită, expunând pe larg în considerentele sentinței care sunt agumentele de fapt și de drept în raport de care a conchis că acțiunea și cererea de intervenție, astfel cum au fost precizate, nu sunt întemeiate.
Chiar dacă în cauză a fost efectuat un raport de expertiză, de către expertul N. C., specialist în organizare muncii, salarizare, instanța a procedat în mod corect la cenzurarea concluziilor acestui raport de expertiză, ținând cont de prevederile legale incidente, concluzii pe care le-a înlăturat motivat, știut fiind că instanța nu este legată de concluziile expertizei, ele constituind numai elemente de convingere, lăsate la libera apreciere a judecătorului, ca toate celelalte probe.Fie că primește sau nu concluziile expertizei, instanța trebuie să motiveze poziția sa, așa cum corect a procedat și prima instanță în prezenta cauză, arătând pentru care anume argumente nu pot fi primite concluziile expertului.
Împrejurarea că intimata-pârâtă nu a formulat obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză întocmit în cauză, ca de altfel nici cu privire la răspunsul la obiecțiuni dat de către expert în urma solicitărilor din oficiu ale instanței nu poate constitui un argument pentru admiterea acțiunii și a cererii de intervenție, astfel cum au fost precizate, poziția pârâtei fiind constată pe parcursul judecării pricinii, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, exprimată atât prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond, cât și la termenul din data de 04.12.2012, când s-au formulat concluzii pe fondul cauzei, la prima instanță, inclusive de către pârâtă, prin avocat.
Conform art.304 pct.8 coroborat cu art.312 alin.1 Cod pr. civilă, se poate cere modificarea unei hotărâri în cazul în care instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În legătură cu motivul de modificare prev.de art. 304 pct.8 Cod pr.civilă, astfel cum s-a statuat în practica și literatura juridică, judecătorii fondului sunt suverani în aprecierea faptelor ce li se supun judecății, dar, totuși, puterea lor este limitată, în cazul actelor juridice, pe de o parte, de distincția ce trebuie făcută între clauzele clare și clauzele obscure, iar pe de altă parte, de interdicția de a trece dincolo de intenția părților, dând actului o altă calificare decât aceea pe care ele au avut-o în vedere, astfel încât, dacă au trecut peste aceste limite, hotărârea lor este modificabilă, situație care nu se regăsește însă în speță, nici chiar recurenții nedezvoltând în motivarea dată recursului acest otiv de modificare.
În ceea ce privește perioada pentru care s-a cerut a se constata că activitatea desfășurată de recurenți se încadrează în condiții deosebite, se reține că potrivit disp.art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000, criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii și Protecției Sociale și a Ministerului Sănătății, iar conform art.19 alin.4, locurile de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute la alin. 2 al art.19, avizul inspectoratului teritorial de muncă fiind obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, astfel cum se stipulează la alin.5 al art.19 din același act normativ.
Hotărârea Guvernului care a stabilit criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite este HG nr.261/2001, cu modificările și completările ulterioare, aceasta fiind abrogată prin HG nr.246/2007, privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.
În esență, art.2 din HG nr.261/2001, cu modificările și completările ulterioare, prevede la alin.1 criteriile pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, stipulându-se la art.2 alin.2 că încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se face cu respectarea dispozițiilor art. 7 și/sau art. 8, după caz, și cu îndeplinirea cumulativă a criteriilor prevăzute la alin. (1) lit. a și b sau la alin. (1) lit. a și c.
De asemenea, art.3 din HG nr.261/2001, cu modificările și completările ulterioare, stipulează că încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se face în cadrul unei metodologii, alcătuită dintr-o succesiune recomandată de operațiuni specifice, enumerate în cuprinsul acestui articol, iar art.4 din același act normativ prevede ce cuprinde și în temeiul căror documente se eliberează avizul inspectoratului teritorial de muncă pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, ce are valabilitate de trei ani, cu posibilitate de prelungire.
Totodată, conform art. 5 alin.1 din HG nr.261/2001, cu modificările și completările ulterioare, angajatorul este obligat să depună la casele teritoriale de pensii, la definitivarea contractului colectiv de muncă, avizul inspectoratului teritorial de muncă prin care se dovedește încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite și lista cuprinzând categoriile profesionale care lucrează în aceste locuri de muncă, iar potrivit art.5 alin.3, angajatorul este obligat să depună lunar la casele teritoriale de pensii lista cuprinzând persoanele care în luna anterioară și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă în condiții deosebite.
Or, în condițiile în care locurile de muncă în care au lucrat recurenții nu au fost încadrate, în cadrul societății pârâte, ca locuri de muncă în condiții deosebite cu respectarea întregii metodologii prevăzute de HG nr.261/2001, cu modificările și completările ulterioare, nefiind obținut avizul obligatoriu cerut de Legea nr.19/2000, de la inspectoratul teritorial de muncă, de încadrare a locului de muncă respectiv în condiții deosebite, cererea recurenților, astfel cum a fost precizată, nu putea fi primită.
Mai mult, potrivit art.18 din HG nr.261/2001, cu modificările și completările ulterioare, angajatorii care nu au primit aviz pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, puteau formula și plângere în termen de 15 zile de la data comunicării, la Inspecția Muncii.
De precizat că în conformitate cu art.15 din HG nr.261/2001, cu modificările și completările ulterioare, locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale încadrate în grupele I și a II-a de muncă până la . prezentei hotărâri sunt considerate activități desfășurate în condiții deosebite, cu excepția celor care, conform prevederilor Legii nr. 19/2000, sunt prevăzute ca fiind activități desfășurate în locuri de muncă în condiții speciale, însă chiar și în această situație era necesar a fi urmată procedura de reevaluare conform metodologiei prevăzută de hotărârea de guvern respectivă, după cum statuează art.16 din HG nr.261/2001, cu modificările și completările ulterioare.
HG nr.246/2007, ce a abrogat HG nr.261/2001, privește metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, care se acordă de către inspectoratul teritorial de muncă în baza documentelor expres prevăzute la art.2, la care a făcut referire și prima instanță, stipulându-se la art.4 că angajatorii care nu au obținut reînnoirea avizului pot formula contestație, în termen de 15 zile de la comunicare, la Inspecția Muncii, care o va soluționa în termen de 30 de zile, sau se pot adresa direct instanței judecătorești competente potrivit legii.
Or, în cauză, locurile de muncă ale recurenților, din cadrul societății intimate, nu au fost încadrate, de la bun început, în condiții deosebite conform HG nr.261/2001.
Așa cum corect a conchis și instanța de fond, procedura menționată de prevederile HG nr.261/2001, respectiv ale HG nr.246/2007, nu s-a realizat la solicitarea angajatorului.Concluziile expertului din cuprinsul raportului de expertiză se bazează pe o interpretare greșită a prevederilor legale, acesta deducând că activitatea reclamanților și a interveninenților se încadrează în condiții deosebite pornind de la analizarea condițiilor de muncă și a unor afecțiuni medicale ale angajaților, ignorând însă metodologia impusă de legiuitor pentru acordarea acestor condiții, deși, potrivit răspunsului la obiecțiuni dat la solicitarea instanței, a arătat că partenerii sociali - conducerea unității împreună cu sindicatul reprezentativ din societate nu s-au implicat în efectuarea procedurilor pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
Prevederile art.1 alin.3 din Legea nr.226/2006 invocate de recurenți nu au legătură cu pricina de față, câtă vreme actul normativ respectiv se referă la încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale și nu deosebite.
În plus, se reține că potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.226/2006, începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr. 1, stipulându-se expres că locurile de muncă prevăzute la alin. 1 sunt cele din unitățile prevăzute în anexa nr. 2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile HG nr.1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare, astfel încât și în ceea ce privește încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, era necesar a se respecta întreaga metodologie prevăzută de HG nr.1025/2003,cu modificările și completările ulterioare.
Faptul că anterior, lucrând în cadrul UM P., recurenților le-ar fi fost acordată grupa I /a II-a de muncă, în procent de 100%, respectiv condiții speciale/deosebite – susținându-se de către expert că recurenților, pentru același loc de muncă, în aceleași condiții, executând aceleași repere și produse, le-ar fi fost acordate condiții speciale/deosebite, deși nu există nicio dovadă în acest sens la dosar - nu poate conduce, raportat la considerentele ce preced și având în vedere că este vorba de activitatea prestată în cadrul unei noi societăți, la concluzia temeiniciei acțiunii și a cererii de intervenție precizate, neputându-se reține că respingerea acestora i-ar discrimina pe recurenți, după cum susțin aceștia în mod neustificat, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru a se poate reține existența unei discriminări.
Intimata-pârâtă a arătat de altfel, prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond, că societatea s-a format prin desprindere din societatea U. Mecanică P., având obiect de activitate civilă, respectiv producerea de echipamente hidraulice, pârâta preluând în urma divizării Secțiile VI, VII și X Hidromecanica, unde anterior se desfășura activitate pentru producția militară, condițiile fiind specifice la acele momente pentru acordarea grupelor de muncă.
A mai susținut pârâta că începând cu anul 2003 - anul înființării și preluarii activității exclusiv civile, au fost realizate investiții pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă, respectiv investiții privind ventilația, încălzirea, iar în urma investițiilor, activitatea se realizează în condiții optime, scăzând nivelul noxelor, învederându-se și faptul că societatea a fost supusă unor evaluări periodice de către comisiile Inspectoratului Teritorial de Muncă Prahova, în urma cărora s-a constatat că în cadrul societății nu sunt indeplinite condițiile pentru încadrarea unor locuri de muncă în locuri de muncă în condiții deosebite sau speciale.
În mod corect a conchis prima instanță că atitudinea din 2003 a reclamanților a fost de acceptare a poziției expuse de pârâtă în întâmpinare și anume, că în urma evaluărilor ITM Prahova, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru încadrarea unor locuri de muncă în locuri de muncă în condiții deosebite sau speciale, reținându-se, de asemenea, în mod just, că deși legislația ce guvernează conflictele de muncă permite contestarea în justiție a refuzului sau respingerii nejustificate a inițierii metodologiei menționate, nu există vreo dovadă în acest sens.
Concluzionând, pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței prev. de art.304 pct.7, 8 și 9 și art.3041 Cod pr.civilă, invocate de recurenți în motivarea recursului, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă interpretare a probelor administrate în cauză și aplicare a dispozițiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat reclamanții P. C., B. G., S. E., S. A., S. E., M. C., P. M.- D., H. A.-M., D. A., D. I., SACALUȘ G., M. G., A. N., D. I., C. V., M. Ș., R. C., B. I., B. M., F. N., B. G., O. M., P. P., D. M., I. M., G. M., P. S., BENIAȘU C., P. I., P. C. și de intervenientul în nume propriu B. A., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat A. A., cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 5507 din data de 4 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta . P. SA, cu sediul în P., ., jud. Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C.-P. B. E.-S. L. V.-A. P.
Grefier
F. D.
Întrucât i-a încetat detașarea
Prezenta se semnează de prim-grefier
Red. VAP
Tehnored.PMD
2ex./ 07.10.2013
d.f._, Tribunalul Prahova;
j.f. B. M.;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Acţiune în constatare. Hotărâre din 10-12-2013, Curtea de... | Contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
