Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3781/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3781/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 3061/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ –
Dosar nr._
DECIZIA NR. 3781
Ședința publică din data de 21 noiembrie 2013
Președinte – M. P.
Judecători – C. M. M.
- A. M. R.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de intimata S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „C.F.R. CĂLĂTORI” S.A, cu sediul în București, . Nord, nr. 1- 3 împotriva Sentinței civile nr. 1356 din 15 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă,în contradictoriu cu intimatul contestator B. M., domiciliat în comuna Izvoarele, ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta intimată S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR. Călători” S.A. reprezentată de consilier juridic Ficiu C. M. și intimatul contestator B. M. asistat de avocat T. L. din cadrul Baroului Prahova, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, iar recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Totodată, s-a menționat că, prin intermediul Serviciului Registratură al instanței, intimatul contestator a depus la dosar întâmpinare.
Se comunică copie de pe întâmpinarea formulată de intimatul contestator reprezentantului recurentei intimate.
Părțile, având cuvântul prin apărători, declară că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursului.
Consilier juridic Ficiu C. M., având cuvântul pentru recurenta intimată, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii și menținerii deciziei de concediere, conform înscrisurilor depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Avocat T. L., având cuvântul pentru intimatul contestator B. M., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, având în vedere că recurenta nu a ținut cont de dispozițiile art. 65 alin. 2 din Codul Muncii, în sensul că la data concedierii intimatului contestator postul acestuia nu era desființat, iar recurenta intimată nu a făcut dovada dificultăților economice pe care le traversa.
Totodată, solicită a se constata că acele criterii din decizia de concediere nu se regăsesc printre criteriile de concediere prevăzute de dispozițiile art. 65 din CCM aplicabil la nivel de SNTFC CFR pe anii 2011 – 2012.
Mai mult, solicită a se constata că tabelul nominal cu rezultatele evaluării activității profesionale cu funcția de revizor tehnic vagoane II din Revizia de vagoane Ploiești Sud nu are relevanță în cauză, atâta timp cât nu s-au depus fișele de evaluare pentru cele 31 persoane încadrate pe funcția respectivă.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ / 2012, contestatorul B. M. a formulat, în contradictoriu cu intimata S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” S.A., contestație împotriva deciziei nr.100/593 din data de 22.03.2012, prin care, în baza disp. art.65 alin.1 C. Muncii s-a dispus încetarea Contractului individual de muncă, măsură determinată de desființarea locului de muncă, ca urmare a Programului de eficientizare a activității S.N.T.F.C. C.F.R. Călători, aprobat prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr.17/29.11.2011 și a Notificării nr._, comunicată A.J.O.F.M., precum și Federațiilor sindicale.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că, în anul 1985, s-a angajat la Revizia Vagoane Ghighiu Prahova, iar din anul 1990 a fost transferat, în interes de serviciu, în funcția de revizor tehnic vagoane în cadrul S.N.T.F.C. București – Revizia Vagoane Ploiești Sud, desfășurându-și activitatea până în anul 2012, când a fost emisă decizia contestată, fără ca, în această perioadă de 27 ani, să fi săvârșit vreo abatere disciplinară gravă.
A mai precizat contestatorul că S.N.T.F.C. C.F.R. Călători S.A. a susținut că motivul de drept al concedierii colective l-a constituit art.55 lit. c, art.65, art.66, art.68, art.69 și urm. din Legea nr.53/2003, iar motivul de fapt care a determinat aceasta concediere l-au constituit dificultățile economice, reorganizarea și restructurarea societății.
S-a apreciat că prin desființarea locului de muncă al contestatorului s-a dispus ca, începând cu data de 23.03.2012, să înceteze contractul individual de munca înregistrat sub nr.10/20E/01.04.2001, din inițiativa angajatorului pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, sens în care a fost emisă decizia contestată care nu respectă procedura prevăzută de lege, fiind dată cu încălcarea unor dispoziții cuprinse în Codul Muncii.
A învederat contestatorul că, printre motivele de nelegalitate și netemeinicie ale deciziei atacate se numără următoarele: încetarea contractului individual de muncă a fost determinată de desființarea locului de muncă, aspect care nu corespunde realității, întrucât, pe același post, în cadrul societății, au rămas încă 20 de salariați; angajatorul a stabilit un singur criteriu în determinarea ordinii de prioritate la concediere, respectiv competența profesională rezultată în urma evaluării criteriilor de performanță, în condițiile în care și celelalte criterii își aveau rolul și importanța în stabilirea ordinii la concediere; deși, potrivit disp. art.74 alin.1 C. Muncii, sunt arătate mențiunile pe care trebuie să le cuprindă, în mod obligatoriu, o decizie de concediere, la o analiză a deciziei contestate se poate observa că s-a menționat că motivul considerat de angajator ca fiind de natură a conduce la încetarea contractului de muncă a fost desființarea locului de muncă, fapt ce nu corespunde realității; la art.10 din decizia de concediere s-a arătat că aceasta poate fi contestata în termen de 45 de zile calendaristice, fără a se arăta momentul de la care începe să curgă termenul și nici instanța competentă.
În dovedirea acțiunii, contestatorul a depus la dosarul cauzei decizia nr.100/593/22.03.2012.
În raport de susținerile contestatorului, intimata S.N.T.F.C. C.F.R. Călători SA. - Sucursala de Transport Feroviar de Călători București a formulat, în baza disp. art.115 - 118 C. pr. civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea deciziei de concediere nr.100/22.03. 2012 ca fiind legală și temeinică, depunând întreaga documentație care a stat la baza emiterii deciziei (f.9 - 58).
La termenul de judecată din 02.08.2012, contestatorul B. M. a formulat răspuns la întâmpinare (f.33), solicitându-se, în dovedirea și, respectiv în combaterea acțiunii, proba cu înscrisuri, probă încuviințată în baza art.167 alin.1 C.pr.civ. (f.69).
După administrarea probatoriilor Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a pronunțat Sentința civilă nr. 1356 din 15 mai 2013 prin care a admis contestația, a anulat decizia nr.100/593/22.03.2012 emită de intimată, a dispus repunerea contestatorului în situația anterioară, în sensul reluării activității pe același post și a obligată intimata la plata către acesta a drepturilor salariale și a celorlalte drepturi care decurg din contractul de muncă, începând cu data de 22.03.2012 și până la reînceperea efectivă a activității, luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că prin decizia nr.100/593/22.03.2012 emisă de intimata S.N.T.F.C. C.F.R. Călători S.A. s-a dispus, ca urmare a Programului de eficientizare a activității societății aprobat prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr.17/29.11.2011 și a Notificării nr._ ca, începând cu data de 23.03.2012, contestatorului B. M., având funcția de revizor tehnic vagoane II în cadrul S.N.T.F.C. București/Divizia Exploatare/ Revizii Vagoane Ploiești Sud/Activități Exploatare/Revizia și Pregătirea Tehnică a Trenurilor la Compunere, îi încetează contratul individual de muncă înregistrat sub nr.10/20E/01.04.2001, din inițiativa angajatorului pentru motive care nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective.
Conform art.2 din sus - menționata decizie, motivele de fapt care au determinat concedierea colectivă sunt dificultățile economice, reorganizarea și restructurarea societății, art.4 prevăzând că, în speță, criteriile avute în vedere potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere sunt: competenta profesională rezultată în urma evaluării criteriilor de performanță; salariații care sunt asociați la alte societăți comerciale cu capital privat sau mixt; salariații care au un alt loc de muncă sau care cumulează pensia cu salariul; salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare la limita de vârstă; persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor.
La rândul său, art.5 din decizie arată că, în cadrul unității nu există posturi vacante de natura celui ocupat de contestatorul B. M..
Potrivit art.65 alin.1 Codul Muncii „concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia”, alin.2 al aceluiași text de lege stipulând că „desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă”.
Actuala redactare a textului, în afară de formularea ușor tautologică (se repetă sintagma „pentru motive care nu țin de persoana…”), nefiind circumscrisă unor cauze precise, este menită să creeze unele confuzii, lăsând să se înțeleagă că încetarea contractului poate interveni oricând, fiind lăsată la latitudinea angajatorului, permițând și subiectivismul acestuia.
Referitor la textul de lege in discuție, Curtea Constituționala a reținut, prin Decizia nr.417/2007, că acesta „nu este mai puțin precis decât cel anterior, întrucât nici existența unor dificultăți economice nu constituie determinarea exactă a motivelor ce justifică încetarea contractului individual de muncă”.
Ținând seama, însă, de alin.2 al art.65 Codul Muncii, care prevede că „desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă”, textul respectiv „nu permite încetarea contractului individual de muncă prin voința unilaterală a angajatorului pentru motive invocate arbitrar sau în mod abuziv, astfel încât, prin asemenea măsuri să poată fi îngrădit exercițiul dreptului la muncă.
Așa fiind, motivul concedierii nu este inerent persoanei salariatului, ci exterior acesteia, nefiind vorba de abateri disciplinare, de inaptitudine fizică sau psihică, etc., ci, de un fapt exterior lui, respectiv desființarea locului de muncă care, evident, nu poate fi imputabil, în niciun mod, salariatului afectat.
Literatura de specialitate a statuat că desființarea locului de muncă nu ar fi imputabilă nici angajatorului, ci, este determinată de cauze obiective, consecință a organizării unității care impune desființarea unui (unor) loc (locuri) de muncă, cu consecința restructurării personalului.
Astfel, poate fi vorba de dificultăți economice și diminuarea sau încetarea activității, dar și de transformări tehnologice, modernizarea, automatizarea proceselor de producție, etc., în toate cazurile impunându-se renunțarea la serviciile unor salariați.
Așadar, prin reorganizarea unității, în baza art.65 Codul Muncii, se înțelege inclusiv modificarea structurii sale interne și orice măsură de ordin organizatoric care vizează creșterea performantelor în activitate, singurul în măsură să decidă în acest sens fiind angajatorul al cărui interes legitim pentru concediere este dictat de nevoie eficientizări activității.
Desființarea este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia, ori în statul de funcții, măsura care se întemeiază pe o situație concretă care trebuie dovedită.
Cauza este reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice independentă de buna sau reaua - credință a angajatorului și este serioasă când se impune, din necesități evidente, privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Astfel, raportând criteriile avute în vedere la concediere, astfel cum au fost enumerate în decizia contestată la procesul – verbal încheiat la data de 02.06.2010 cu ocazia examinării în vederea verificării profesionale periodice care a avut loc la sediul Revizia Călători Ploiești S în perioada 01 - 02.06.2010 pentru funcția de revizor tehnic vagoane, se constată că la poziția nr.3 figurează contestatorul B. M. M. care a obținut media generală 6.75, calificativul acordat fiind cel menționat în cazul tuturor salariaților, respectiv acela de „corespunzător” (f.66).
Și tabelul nominal cu rezultatele evaluării activității profesionale pe anul 2011 la personalul cu funcții RTV din Revizia de Vagoane Ploiești Sud a relevat faptul că, în speță, contestatorul B. M. M., figurând la poziția nr.27, a obținut nota 7,5 și calificativul de „Bine” alături de alți 23 de colegi.
a mai reținut instanța de fond că, dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea cauzei, se constată că activitatea desfășurată de contestatorul B. M. M. se circumscrie factorilor de competență similară cu cea a altor salariați, neexistând niciun motiv care să determine includerea acestuia în lista salariaților propuși spre concediere colectivă.
Este evident, așadar, că societatea intimată nu a făcut dovada pretinselor dificultăților economice pe care le traversează, neexistând o desființare efectivă a unor locuri de muncă, iar în ceea ce privește cauza care a determinat concedierea contestatorului din prezenta cauză, aceasta nu este reală și serioasă, în sensul art.65 alin.2 Codul Muncii.
Pentru considerentele arătate, tribunalul, în baza 80 alin.1 C. muncii, a admis contestația și a anulat decizia nr.100/593/22.03.2012 emisă de intimată, reținând că, în speță, concedierea a fost efectuată în mod nelegal, în temeiul art.80 alin.2 C. muncii, instanța a dispus repunerea contestatorului în situația anterioară, în sensul reluării activității pe același post, obligând intimata, conform art.80 alin.1 Teza a – II – a C. muncii, la plata către acesta a drepturilor salariale și a celorlalte drepturi care decurg din contractul de muncă, începând cu data de 22.03.2012 și până la reînceperea efectivă a activității.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimata S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. CĂLĂTORI” S.A, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeincie.
În motivarea cererii de recurs, recurenta a arătat că, în fapt, intimatul contestatorul a fost salariatul societății în funcția de revizor tehnic vagoane II în cadrul STFC București/Divizia Exploatare/Revizii Vagoane/Revizia Vagoane Ploiești Sud/Activități Exploatare - Revizia și pregătirea tehnică a trenurilor la compunere, fiind concediat începând cu data de 23.03.2012, avându-se în vedere la concedierea acestuia, competența profesională rezultată în urma evaluării criteriilor de performanță, deci criteriul privind ordinea de prioritate la concedierea colectivă la care aceasta s-a încadrat este art.4 lit. a din Decizia nr.100/593/22.03.2012.
A mai precizat recurenta că hotărârea este lipsită de temei legal având in vedere că în mod nelegal instanța a reținut că societatea nu a făcut dovada pretinselor dificultăți economice pe care le traversează, neexistând o desființare efectivă a unor locuri de muncă, iar în ceea ce privește cauza care a determinat concedierea contestatorului aceasta nu este reală și serioasă, în sensul art.65 alin.2 Codul Muncii.
A învederat recurenta că înțelege să critice reținerile instanței de fond în sensul că, activitatea desfășurată de către contestator se circumscrie factorilor de competență similară cu cea a altor salariați, neexistând niciun motiv care să determine includerea acestuia în lista salariaților propuși spre concediere colectivă, însă nu a reținut faptul că, potrivit statului de funcții nr.11Mn/a/972/2011 valabil de la data de 01.12.2011 în Revizia de Vagoane Ploiești Sud, la funcția de revizor tehnic vagoane II erau un număr de 22 posturi, iar conform statului de funcții nr.104/3/775/24.04.2012 valabil de la data de 01.04.2012 la funcția de revizor tehnic vagoane II sunt un număr de 18 posturi, criteriul care a stat la baza concedierii acestuia fiind evaluarea profesională a acestuia.
De asemenea, recurenta a arătat că instanța de fond nu a reținut și observat faptul că, potrivit tabelului nominal nr._ privind rezultatele evaluării activității profesionale pe anul 2011, la personalul cu funcția de RTV din Revizia de Vagoane Ploiești Sud, contestatorul a obținut nota 7,5 și chiar și ceilalți colegi ai acestuia care au obținut note mai mari, respectiv V. I., P. A. și C. C. au fost concediați.
Totodată, recurenta a precizat că evaluarea profesională s-a făcut în mod obiectiv, respectându-se Codul Etic al personalului S.N.T.F.C. CFR Călători S.A., art.2 lit. a și b", prevederile Regulamentului Intern, precum și prevederile Dispoziției nr.85/07.12.2011 a Directorului general al SNTFC CFR Călători SA.
A menționat recurenta că obiectivele Codului Etic al personalului SNTFC CFR Călători SA, au drept scop realizarea sarcinilor de serviciu la nivelul cerințelor de maximă competentă, pregătire si experiența profesională, prin profesionalism cu grad ridicat de competentă, prin performanta realizării sarcinilor de serviciu în mod eficient, corect și cu respectarea strictă a legalității și regularității prin care s-au avut în vedere performanțele profesionale ale reclamantului.
Mai mult recurenta a reiterat faptul că, în ceea ce privește criteriile de selecție, acestea nu sunt limitative, iar la o restructurare și reorganizare, criteriile de selecție nu pot fi îndestulătoare față de numărul personalului care urmează a fi disponibilizat.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii.
în temeiul art. 308 al. 2 Cod pr. civ. intimatul contestator a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, având în vedere că acele critici aduse de recurentă împotriva sentinței instanței de fond nu sunt de natură a modifica soluția pronunțată de prima instanță.
În motivarea întâmpinării, intimatul contestator a arătat că din probele administrate în cauză, instanța de fond în mod corect și legal a constatat că recurenta intimată a încălcat dispozițiile art. 65 din Codul Muncii în temeiul căruia s-a dispus concedierea.
Astfel, a solicitat a se constata că organigrama și statul de funcții în vigoare la momentul la care a fost emisă decizia de concediere, respectiv 22.03.2012 cuprinde 22 de posturi de revizor tehnic vagoane II și că ulterior concedierii contestatorului, începând cu 01.04.2012 a avut loc reducerea anumitor posturi, printre care și postul de revizor vagoane II la Revizia și pregătirea tehnică a trenurilor la compunere din cadrul Reviziei de vagoane Ploiești Sud.
A învederat intimatul că la data concedierii sale în organigrama și statul de funcții continua să existe postul său, deși concedierea prevăzută de art. 65 din Codul Muncii presupune o desființare prealabilă a postului, aplicarea criteriilor pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere și emiterea deciziei de concediere și nu emiterea deciziei de concediere, având în vedere o desființare a postului în viitor.
Totodată, intimatul contestator a menționat că recurenta nu a făcut dovada dificultăților economice pe care le traversează. Din programul de eficientizare a activității nu rezultă reducerea posturilor de revizor tehnic în cadrul Reviziei de vagoane Ploiești Sud, astfel că nu subzistă justificarea concedierii sale.
Mai mult, nu este întemeiată nici susținerea recurentei în sensul că a respectat prevederile CCM 2011 – 2012.
Concedierea sa din funcția deținuta în cadrul STFC București Revizia de vagoane Ploiești Sud a fost dispusă fără a respecta Contractul Colectiv de Munca la nivel de S.N.T.F.C. CFR CALATORI SA pe anii 2011-2012, înregistrat la ITM București sub nr. 43/24.03.2011, în vigoare la aceea data, care deși prevede în Cap. VI "protecția salariatului" art.65 alin.(7) criteriile privind stabilirea ordinii de prioritate la concediere, în art.4 (l) din Decizia de concediere, a mai trecut în plus, abuziv, ilegal, un criteriu de concediere colectivă, respectiv criteriul "a) competența profesională rezultată în urma evaluării criteriilor de performanță".
Art.65(7) din CCM pe anul 2011-2012 prevede 4 criterii in efectuarea selecției de personal în următoarea ordine: Salariații care sunt asociați la alte societăți comerciale cu capital privat sau mixt; Salariații care au un alt loc de munca sau care cumulează pensia cu salariul; Salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare la limită de vârstă; Persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor. Pe cale de consecința criteriul prevăzut la art.4 lit. a din decizia de concediere nr. 100/593/22.03.2012 pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere nu se regăsește printre criteriile de concediere prevăzute de art.65(7) din CCM aplicabil la nivel de SNTFC CFR pe anii 2011-2012.
Tabelul Nominal cu rezultatele evaluării activității profesionale la personalul cu funcția de revizor tehnic vagoane II din Revizia de vagoane Ploiești Sud nr._, nu are relevanță de vreme ce nu s-au depus fisele de evaluare pentru cele 31 de persoane încadrate la d|ta de 01.12.2011 în funcția de RTV II. Din tabelul prezentat rezultă că nota obținută (7,5), având calificativul " bine" sunt superioare celor obținute de alte persoane care au rămas în activitate, P. A., Gorteoescu loan și a., fapt ce denotă că, în fapt criteriul competenței profesionale nu a fost luat în considerare.
A mai susținut intimatul contestator că nu corespunde realității nici afirmația recurentei intimate că reprezentanții federațiilor sindicale reprezentative la nivelul CFR nu au propus măsuri pentru evitarea concedierilor colective ori pentru diminuarea numărului de salariați ce urmau să fie concediați, întrucât, Programul de Eficientizare a Activității la SNTFC CFR CALATORI SA a fost prezentat federațiilor sindicale in forma deja elaborata, la data de 15.12.2011 când le-a fost înmânat un exemplar în ședința Consiliului de Administrație al CFR Călători"", încălcându-se astfel dispozițiile art.65,alin.2, teza 2 din CCM la nivel de SNTFC CFR C CALATORI SA pe 2011- 2012, care prevede că "elaborarea programelor de restructurare și reorganizare la SNTFC CFR CALATORI SA, precum și aplicarea acestora se vor face cu consultarea reprezentanților sindicatelor.
Sindicatele au răspuns intenției de a efectua concedieri colective, a propus masuri cu caracter extern si intern pentru creșterea veniturilor societății, respingând categoric propunerea de concediere avansată, arătând că la nici cinci luni de la precedenta concediere colectivă societatea se află în aceeași situație economico-financiară, așa cum rezultă din adresa nr. 233/C/2011 din 21.12.2011 și în consecință toate propunerile formulate în conformitate cu art.71 alin(l) din Codul Muncii, au rămas fără efect, așa cum s-a consemnat chiar de către intimata-recurentă în notificarea nr._ .
Pentru toate aceste considerente, intimatul contestator a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prima criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Inițial Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a fost investit cu o contestație împotriva unei Decizii emise de S. Națională de Transport Feroviar de Călători – CFR Călători SA, recurenta din prezenta fază procesuală și prin care s-a dispus încetarea raportului de muncă al contestatorului B. M., intimat în litigiul pendinte pe rolul Curții, începând cu data de 23.03.2012.
Procedând la soluționarea cauzei prima instanță a admis contestația și a anulat decizia contestată, cu toate consecințele ce au decurs dintr-o astfel de soluție.
Ori, așa cum se reține din chiar considerentele hotărârii ce face obiectul prezentei căi de atac Curtea constată că, deși instanța de fond s-a raportat în mod corect la dispozițiile legale incidente în soluționarea cauzei și a evocat în mod corespunzător definirea doctrinară și jurisprudențială a noțiunilor de desființare efectivă a locului de muncă sau a celor privitoare la cauza reală și serioasă, a ajuns la o concluzie eronată dată fiind interpretarea greșită a materialului probator administrat.
Astfel, este indiscutabil că la nivelul societății a avut loc un amplu program de eficientizare a activității determinat de diminuarea activității.
Acesta a inclus, din anul 2011 și aplicarea unui program de restructurare pentru a se atinge obiectivul stabilit, respectiv realizarea unul buget de venituri și cheltuieli echilibrat, o consecință a unui astfel de program fiind și reducerea numărului de personal.
Respectiva intenție de concediere a fost notificată de către societate organelor în drept și adusă la cunoștință federațiilor sindicale.
Totodată, potrivit statelor de funcțiuni depuse la dosarul de fond, pentru locul de muncă și funcția în care a fost încadrat intimatul a avut loc o diminuare a posturilor de la 22 la 18.
În alte cuvinte, față de înscrisurile cauzei, este indiscutabil că, la baza desființării mai multor locuri de muncă, printre care și al intimatului contestator, în baza actelor emise de societate au stat cauze obiective, generate de situația economică a societății care a înregistrat un regres continuu al activității, cu pierderi financiare semnificative.
Pentru aceiași argumentație juridică instanța de recurs constată că, la baza concedierii intimatului a stat o cauză reală și serioasă.
Așa fiind Curtea apreciază ca fondate criticile recurentei vizând temeinicia măsurii dispuse prin prisma dispozițiilor art. 65 al. 2 din Codul Muncii.
În ceea ce privește criteriile de selecție între persoanele concediate printre care și intimatul și cele care au rămas angajate, Curtea reține că recurenta a avut în vedere evaluarea profesională.
Ori, este real că, la alineatul 7 al articolului 65 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de societate pe anii 2011 – 2012, criteriul competenței profesionale nu este prevăzut expres pentru situația reducerii efective de personal.
Numai că, același text din convenția colectivă prevedere la art. 4 ce trebuie să conțină notificarea intenției de concediere colectivă, la lit. d fiind menționate criteriile avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
La rândul său alin. 6 dispune că administrația va stabili criteriile de apreciere a competenței profesionale și a disciplinei pentru ierarhizarea în funcție de acestea a salariaților din formațiile de lucru care își vor reduce activitatea.
Unitatea pârâtă a respectat aceste dispoziții din contractul colectiv de muncă, în chiar cuprinsul notificării de concediere menționându-se criteriile ce vor fi avute în vedere la aplicarea efectivă a concedierii, la lit. a fiind prevăzută expres competența profesională rezultată în urma evaluării criteriilor de performanță.
Totodată, față de înscrisurile cauzei, Curtea constată că acest criteriu a fost aplicat în mod corect în ceea ce îl privește pe intimatul contestator, de vreme ce alte persoane, care au obținut note mai mari decât acesta au fost disponibilizate.
Curtea nu poate avea în vedere susținerile intimatului în sensul că la dosarul cauzei nu au fost depuse fișele de evaluare pentru persoanele încadrate în aceiași funcție, în condițiile în care acesta nu a contestat modul de efectuare a evaluării și nici împrejurarea că tabele depuse de societate nu ar corespunde realității.
Așa fiind sunt fondate și criticile privitoare la modul de selecție a intimatului pentru concediere.
Pentru toate motivele arătate, apreciind criticile recurentei fondate, Curtea, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civ. coroborat cu art. 3041 Cod pr. civ. urmează să admită recursul.
Pe cale de consecință Curtea va modifica în tot sentința recurată și pe fond va respinge contestația ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de intimata S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „C.F.R. CĂLĂTORI” S.A, cu sediul în București, . Nord, nr. 1- 3 împotriva Sentinței civile nr. 1356 din 15 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova –,în contradictoriu cu intimatul contestator B. M., domiciliat în comuna Izvoarele, ., județul Prahova.
Modifică în tot Sentința civilă nr. 1356 din 15 mai 2013 a Tribunalului Prahova - Secția I Civilă și pe fond, respinge contestația ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. P. C. M. M. A. M. R.
GREFIER,
C. C.
Red. AMR
2 ex. / 11.12.2013
d.f. nr._ Tribunalul Prahova
j.f. A. G. H.
Operator date cu caracter personal Notificare nr. 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 2792/2013.... → |
|---|
