Contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia nr. 3508/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3508/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 7506/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 3508
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2013
Președinte – A.-M. R.
Judecători – M. P.
- C.-M. M.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta Direcția de S. Publică Prahova cu sediul în Ploiești, .. 13, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1265 din 25 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul P. C. cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură A. G. cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul reclamant P. C. reprezentat de avocat G. A. din Baroul Prahova în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 8 dosar, lipsind recurenta pârâtă Direcția de S. Publică Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
S-a mai învederat că prin intermediul Serviciului registratură s-au depus la dosar precizări de către recurenta reclamantă, înregistrate la nr._/26.08.2013, prin care învederează că nu poate da curs solicitării din citație referitoare la împăcarea părților.
Avocat G. A. pentru intimatul reclamant arată că nu are alte cereri și solicită cuvântul în fond.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat G. A. pentru intimatul reclamant P. C. solicită respingerea recursului ca nefondat.
Arată că motivele invocate de pârâtă sunt nefondate, în speță a operat o modificare unilaterală a Contractului individual de muncă, din actele și lucrările dosarului constatându-se nelegalitatea măsurilor luate de recurenta pârâtă.
A solicitat deci, respingerea recursului ca nefondat și a se lua act că, cheltuielile de judecată cor fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, la data de 12.10.2012, reclamantul P. C., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ PRAHOVA, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună modificarea dispoziției de încadrare nr. 325/20.09.2010, în sensul de a i se acorda drepturile salariale de care ar fi beneficiat personalul contractual în luna decembrie 2009, corespunzător funcției deținute de aceasta, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale care i se cuvin, în noua calitate de personal contractual, începând cu luna august 2010 și până în prezent, obligarea pârâtei de a dispune modificarea în parte a contractului său individual de muncă înregistrat sub nr. 14/25.08.2010, urmare a trecerii sale din categoria funcționarilor publici, în categoria personalului contractual, cu plata drepturilor salariale cuvenite, începând cu luna august 2010, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, obligarea pârâtei la plata acestor drepturi salariale, cu indexările cuvenite, intervenite din luna august 2010 și până la data plății efective, obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei/zi până la data executării efective a obligației.
În motivare, a precizat că, prin dispoziția de încadrare sus-menționată, a fost trecută din categoria funcționarilor publici din cadrul structurii interne a pârâtei în categoria personalului contractual, fiindu-i modificată doar funcția de încadrare, nu și salarizarea.
Începând cu data de 01.01.2011 până la data de 30.06.2011, salariul său lunar a fost achitat de intimată la nivel de personal contractual, conform legii nr. 284/2010.
Deși a solicitat pârâtei, nici până în prezent, nu a primit explicații vizând temeiul legal și modul de calcul al salariului care i se acordă și în prezent. A apreciat că salariul său actual a fost stabilit în mod arbitrar, deși fișa sa de evaluare a fost la limita maximă, fără abateri sau sancțiuni, astfel încât și salariul trebuia stabilit la nivelul limitei maxime și nu în mod aleatoriu, așa cum a fost calculat.
De asemenea, a precizat că, prin eliberarea din funcția publică deținută de aceasta, raportul său de serviciu cu pârâta a încetat (ca funcționar public), iar la momentul la care a intrat în categoria personalului contractual, a fost încheiat un nou contract de muncă, fiind inițiat un nou raport de muncă.
Incidente astfel în cauză sunt prevederile legii nr. 330/2009, potrivit cărora, pentru personalul nou încadrat pe funcție în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare.
A mai adăugat faptul că trecerea sa din funcția publică în cea de personal contractual, a avut loc în baza Ord.Min.Sănătății nr. 1078/2010.
În drept, a invocat prev.art. 281 Codul muncii, art. 31 din legea nr. 330/2009.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, iar în ipoteza în care acțiunea ar fi admisă, a solicitat respingerea ca inadmisibilă a obligației de a plăti daune cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere până la data plății efective. De asemenea, a solicitat ca, până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, pârâta să întrerupă oprirea reglărilor salariale provenite din diferențele de salariu acordate în perioada 01.01._11 și de la 01.07.2011 până în prezent.
Dispozițiile emise de către personalul Biroului RUNOS din 12.01.2010 au fost dispoziții de reîncadrare ca urmare a prevederilor legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului din fonduri publice, cu aplicabilitate de la 01.01.2010 și a OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, fără schimbarea încadrării personalului din funcție publică în funcție contractuală.
La data de 25.08.2010 când a intrat în vigoare OMS nr. 1078/2010, s-a aplicat art. 5 alin. 3 din OMS nr. 1078/2010 privind schimbarea încadrării personalului din funcție publică în funcție contractuală, dar nu și a încadrării salariale, încadrările fiind stabilite de către șeful biroului RUNOS din acea perioadă.
Prin dispozițiile emise la data de 20.09.2010, le încetează raporturile de serviciu ca funcționari publici, ca urmare a reorganizării și sunt reîncadrați ca personal contractual, pe bază de contract individual de muncă, încheiat și înregistrat la data de 25.08.2010, păstrându-și salarizarea din decembrie 2009, urmare a prevederilor legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului din fonduri publice, cu aplicabilitate din 01.01.2010 și a OUG nr. 1/2010.
La data încheierii contractelor individuale de muncă, 25.08.2010, încadrarea salarială a fost cea de la nivelul lunii decembrie 2009, când aceștia erau funcționari publici.
Pe ordinea de zi a Comitetului Director al Direcției de S. Publică Prahova din 01.11.2011, primul punct a fost salariile personalului contractual, în sensul că salariile de încadrare ale funcționarilor publici trecuți în personal contractual, se află între grilele de salarizare de la nivelul lunii decembrie 2009, respectiv pentru medici.
Mai mult, s-a precizat că sumele aprobate, la partea de cheltuieli de personal, prin filele de buget repartizate anual instituției pârâte de către Min. Sănătății, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite.
În drept, au fost invocat prev.art. 115 C.p.c.
La dosar au fost depuse înscrisuri, fiind încuviințată și proba cu interogatoriul pârâtei.
Prin sentința civilă nr. 1265 din 25 aprilie 2013, Tribunalul Prahova a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta să modifice dispoziția de încadrare nr. 325/20.09.2010, cât și a CIM nr. 14/25.08.2010 prin care s-a stabilit salariul de bază al reclamantei la nivelul de salarizare pentru funcția similară din categoria personalului contractual.
A obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale dintre salariul efectiv acordat și cel cuvenit pentru perioada 25.08.2010 – 08.08.2012, sume ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflație la data plății și a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Prin dispoziția a cărei modificare se solicită, reclamantul a fost trecut, începând cu data de 25.08.2010 din categoria funcționarilor publici, în cea a personalului contractual, fiindu-i modificată funcția de încadrare, urmând ca, în temeiul CIM nr. 14/25.08.2010, reclamantul, în calitate de asistent medical principal, să beneficieze de un salariu brut lunar de 1481 lei.
S-a constatat că, deși dispoziția de încadrare a fost emisă la data de 20.09.2010, încadrarea a fost dispusă începând cu data de 25.08.2010, dată la care a fost încheiat CIM, reclamantul fiind încadrat ca personal contractual și salarizat ca funcționar public. Deși fișa de evaluare a reclamantului nu a cuprins mențiuni cu privire la eventuale abateri sau sancțiuni, salariul a fost stabilit acestuia în mod arbitrar, ajungându-se la situația potrivit căreia salariul reclamantului să fie mai mic decât cel al colegilor acestuia, având aceeași vechime, grad profesional și gradații echivalente.
În conformitate cu Adresa nr. 7906/13.10.2010 a MPS, întrucât prin OMS nr. 1078/2010, s-a dispus aplicarea Regulamentului de Org. și Funcț. a DSP prin care o parte a funcționarilor publici a trecut în funcții contractuale, în temeiul legii nr. 330/2009, aceștia vor beneficia de drepturi de care a beneficiat personalul contractual în luna decembrie 2009.
În conformitate cu disp.legii nr. 330/2009, art. 12 alin. 3, în anul 2010, salariile se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5 fără utilizarea coeficienților prevăzuți în anexele la lege.
În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31.12.2009, urma să-și păstreze salariul avut, fără a fi afectat de vreo reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel încât noul salariu de bază urma a fi cel corespunzător funcțiilor deținute în luna decembrie 2009, la care urma să se adauge sporurile ce se introduc în salariu conform anexelor la lege.
Sporurile prevăzute în anexele respective se vor fi acordat într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu o sumă calculată pentru luna decembrie 2009, art. 31 din legea nr. 330/2009 menționând că pentru personalul nou încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată a legii, salarizarea se face la nivelul de plată pentru funcțiile similare, în acest sens fiind emisă adresa nr._/11.10.2011 a MS prin care se comunică pârâtei modalitatea de încadrare pe funcții contractuale a funcționarilor publici.
Urmare reorganizării pârâtei, postul de funcționar public pe care era încadrat reclamantul a fost transformat în post de natură contractuală, conform disp.art. 30 al.5 din legea nr. 330/2009, cu mențiunea că personalul aflat în funcție la data de 31.12.2009 urma să fie reîncadrat în 2010 cu păstrarea salariului avut, fără a fi afectate măsurile de reducere personal.
În speță, reclamantul a avut funcția modificată și, ca atare, salarizarea trebuia dispusă conform prevederilor Anexei II/2 pct. II lit a din lege, la nivelul de salarizare în plată pentru funcții similare. De altfel, salarizarea la același nivel de plată pentru funcții similare se face atât pentru personalul nou încadrat cât și pentru personalul nou încadrat în funcție, aceeași situație regăsindu-se și după promovarea reclamantei, respectiv încadrarea acesteia ca medic primar.
Prin adoptarea legii nr. 330/2009, s-a dorit salarizarea unitară a personalului bugetar, scopul legii nemaiputând fi realizat în condițiile în care persoane diferite încadrate pe același post, în condiții identice de vechime, gradație și grad profesional să fie salarizate ca și personal contractual diferit doar pentru că unele dintre acestea aveau în decembrie 2009 calitatea de funcționar public.
Tribunalul a apreciat că singura soluție legală ce se impune este ca reclamantul, începând cu 20.08.2010, să beneficieze de reîncadrarea salarială în funcția de personal contractual la nivelul la care a fost salarizat acest personal în luna decembrie 2009, cu mențiunea că, la reîncadrare, limita maximă sau minimă ce va fi luată în considerare va avea în vedere evaluările efectuate, dispuse pentru reclamant, cât timp acesta a fost încadrat ca funcționar public în măsura în care acestea au fost efectuate de pârâtă.
Tribunalul a considerat că, în acest sens, se impune admiterea în parte a acțiunii, cu obligarea pârâtei de a modifica dispoziția de încadrare nr. 325/20.09.2010, urmând ca și actele întocmite în baza acesteia, respectiv CIM nr. 14/25.08.2010 și actele adiționale subsecvente să fie modificate în consecință, urmând ca pârâta să fie obligată la plata către reclamant a diferențelor de salarizare cuvenite, începând cu data de 25.08.2010 până la data de 08.08.2012.
Sumele respective vor fi actualizate în raport de rata inflației (inclusiv începând cu data reîncadrării reclamantului în funcția de asistent medical principal) la data plății efective.
Tribunalul a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la acordarea în favoarea reclamantului a daunelor cominatorii, având în vedere natura juridică a cauzei, cât și caracterul executoriu al hotărârii pronunțate în litigiile de muncă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția de S. Publică Prahova, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
A solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței atacate, considerând că instanța de fond a pronunțat hotărârea aplicând greșit prevederile art. 34 din Legea-Cadru nr. 330 din 5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
A arătat că salariatul P. C., nu a contestat în termen procedural modalitatea de stabilire a drepturilor salariale de către ordonatorul de credite, fapt pentru care nu există o măsură administrativă care să poată fi atacata în instanță.
Față de aceste susțineri, consideră că hotărârea pronunțata de către Tribunalul Prahova - Secția I Civila nu are temei legal.
Intimatul reclamant P. C. nu a formulat întâmpinare, iar la termenul din data de 12 noiembrie 2013, a fost reprezentat în instanță de avocat, care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și a se lua act că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și la textele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Critica formulată în recurs de către instituția pârâtă se referă exclusiv la faptul că tribunalul nu a observat neîndeplinirea procedurii prealabile de contestare prev. de art.34 din Legea nr.330/2009.
Curtea va reține că Legea nr. 330/2009 reglementează o procedură prealabilă obligatorie de contestare a deciziei unilaterale a angajatorului, emisă în temeiul art. 30 alin. (3) din această lege, cu privire la reîncadrarea personalului bugetar.
Astfel, art. 34 din Legea nr. 330/2010 dispune că soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă, potrivit prevederilor legii, este de competența ordonatorilor de credite și poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale. Ea se soluționează în termen de 10 zile de la înregistrare, iar decizia privind contestația administrativă poate fi contestată, la instanța competentă, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia. Aceeași procedură de contestare a fost reglementată și de Legea nr. 284/2010.
Curtea va reține, de asemenea, faptul că potrivit art. 109 alin. (3) Cod de procedură civilă, modificat prin Legea nr. 202/2010, neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii. Prin urmare, legiuitorul a conferit un caracter relativ excepției neîndeplinirii procedurii administrative obligatorii, astfel încât, dacă partea interesată nu o invocă prin întâmpinare, ea nu mai poate fi pusă in discuție pe parcursul litigiului, nici chiar de către instanță din oficiu, iar viciul rezultat din neîndeplinirea formalităților prealabile se acoperă, demersul judiciar inițiat în mod direct de reclamant neputând fi respins ca inadmisibil.
În speță, recurenta pârâtă nu a invocat prin întâmpinare, ca mijloc de apărare, nerespectarea de către reclamant a procedurii prevăzută de art. 34 din Legea nr. 330/2009, astfel încât, conform art. 109 alin. 3 Cod de procedură civilă, această excepție nu mai poate fi invocată, cu atât mai mult cu cât este invocată pentru prima dată în calea de atac a recursului.
Pentru aceste considerente, curtea, având în vedere disp. art.304, 3041 și 312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția de S. Publică Prahova cu sediul în Ploiești, .. 13, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1265 din 25 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul P. C. cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură A. G. cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Ia act că intimatul reclamant solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12 noiembrie 2013.
Președinte, Judecători,
A.-M. R. M. P. C.-M. M.
Grefier,
C. G.-A.
Red. MP
2 ex./05.12.2013
d.f._ – Tribunalul Prahova
j.f. I. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Acţiune în constatare. Hotărâre din 10-12-2013, Curtea de... → |
|---|
