Asigurări sociale. Decizia nr. 883/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 883/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 2925/120/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 883
Ședința publică din data de 3 aprilie 2013
Președinte - M. G.
Judecători - C. P.
- C. M. M.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de contestatorul G. I., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 2231 pronunțată la data de 8 noiembrie 2012 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata în contestație C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, .. 1 A, județul Dâmbovița.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 27 martie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului recurentului să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 3 aprilie 2013, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ contestatorul G. O. I. a contestat decizia privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă nr._/04.04.2011, solicitând în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița, reanalizarea dosarului de pensionare și stabilirea drepturilor legale și reale de pensie începând cu 01.09.2010, în baza Legii nr. 19/2000.
În motivarea cererii contestatorul a arătat că a fost salariat la centrul de sănătate Voinești, că la data de 01.07.2010 a formulat cerere de pensionare pentru limită de vârstă începând cu data de 01.09.2010, că la data de 23.08.2010 a depus la intimată dosarul de pensie, primind ulterior, la data de 23.10.2010 decizia nr. R631323/09.12.2010 de respingere a cererii de pensionare fără a i se fi solicitat în prealabil să efectueze eventuale rectificări sau să completeze actele de la dosar.
A mai susținut contestatorul că ulterior, la solicitarea sa, intimata i-a comunicat faptul că adeverințele de grupă au fost completate eronat, solicitându-i-se să reface aceste documente și să le depună la intimată, împreună cu originalul carnetului de muncă și că la 25.01.2011 a format un nou dosar cu actele solicitate și cerere de conexare la primul dosar înregistrat, primind la data de 11.04.2011 decizia nr._/04.04.2011 prin care s-a reținut eronat că a lucrat 10 ani, o lună și 27 de zile în condiții normale de muncă .
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire, deoarece nu i s-au recunoscut toți anii de grupă și nu i s-a stabilit dreptul de pensie în temeiul Legii nr. 19/2000, fiindu-i diminuat punctajul și implicit cuantumul pensiei,
Reclamantul a precizat totodată că se află sub incidența HG nr. 261/2001 art. 13 și respectiv HG nr. 246/2007 art. 10, că a lucrat timp de 35 de ani în condiții de iradiere, în grupa a II a de muncă și respectiv condiții deosebite de muncă, timp în care a beneficiat de program redus de 6 ore pe zi, concediul de odihnă suplimentar și spor în bani și că avizul de lucru în condiții deosebite a fost dat de CNCAN pe toată perioada de valabilitate a autorizației de funcționare a serviciului de radiologie în care a lucrat.
Cererea a fost întemeiată în drept pe prevederile Legi nr. 19/2000 și ale Legii nr. 263/2010.
Reclamantul a depus în susținerea acțiunii borderou cu înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând admiterea excepției de inadmisibilitatea ca urmare a nerespectării procedurii prealabile prevăzută de art. 149 din Legea nr. 263/2010, motivat de faptul că reclamantul, care contestă decizia nr._/04.04.2011 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, nu a urmat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de lege în sensul contestării deciziei în termen de 30 de zile la Comisia Centrală de Contestații și pe cale de consecință decizia necontestată a devenit definitivă.
Prin notele de ședință depuse ulterior la dosar, intimata precizat că a fost identificată contestația formulată de contestator la data de 09.05.2011 și înregistrată sub nr. 7253, și că, urmare a soluționării acestei contestații, i s-a emis contestatorului o nou decizie cu nr._/06.06.2011 prin care a fost rectificată decizia nr._/04.04.2011, și împotriva căreia contestatorul nu a mai formulat nici o contestație, rămânând definitivă. Concluzionând intimata a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În cauză au fost încuviințate și administrate probele cu înscrisuri și expertiză, prin Raportul de expertiză întocmit de expert G. D. concluzionându-se în sensul că punctajul realizat de contestator este același cu punctajul calculat și comunicat de intimată, că în urma verificărilor efectuate s-a constatat că stagiul de cotizare corect pentru condiții normare este de 1 an 7 luni și 28 zile, iar în condiții deosebite stagiul este de 9 ani, 4 luni și 27 de zile, iar după recalculare (adăugarea perioadei de la septembrie 2010 – aprilie 2011) rezultă un stagiul în condiții deosebite de 10 ani și 27 zile, diferența constatată influențând numai stagiul de cotizare nu și punctajul mediu pe baza căruia se calculează cuantumul pensiei, și că în ceea ce privește vârsta de pensionare, contestatorul îndeplinea condițiile pentru acordarea pensiei pentru limita de vârstă la data de 57 ani și 6 luni.
Prin completarea la raportul de expertiză s-a concluzionat în sensul că pentru perioada octombrie 1970 – august 2010 punctajul realizat de contestator corespunde cu cel calculat de C. Județeană de Pensii Dâmbovița, că față de adăugarea celor opt luni de cotizare a fost necesară recalcularea punctajului anual pentru întreaga perioadă de cotizare, inclusiv majorarea conform art. 100 din Legea nr. 263/2010 (pentru condiții deosebite) și că în urma calculului efectuat cuantumul pensiei rezultat pentru stagiul de cotizare realizat (octombrie 1970 – aprilie 2011) este de 930 lei, sumă care corespunde cu cea calculată prin buletinul de calcul din 12.06.2012 pentru acordarea pensie pentru limită de vârstă.
Prin sentința civilă nr. 2231 pronunțată la data de 8 noiembrie 2012, Tribunalul Dâmbovița a respins contestația ca neîntemeiată, reținând următoarele:
Prin decizia nr. R631323/9.12.2010 emisa de intimata C. Județeană de Pensii Dambovita in temeiul Legii nr. 19/2000 s-a respins solicitarea reclamantului G. I. de acordare a pensiei pentru munca depusa si limita de vârsta, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile de reducere a vârstei standard de pensionare. S-a reținut ca vârsta la data înscrierii la pensie este de 59 ani si 3 luni, vârsta standard de pensionare este de 65 ani, reducerea vârstei standard de pensionare datorita condițiilor speciale si deosebite de munca fiind de 1 an si 6 luni.
Decizia de respingere nu a fost contestată de care reclamant.
După . Legii nr. 263/2010, reclamantul a revenit insa cu o nouă cerere de acordare a pensiei pentru munca depusa și limită de vârstă, fiind emisă decizia nr._/04.04.2011 de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, reținându-se următoarele: vârsta la data înscrierii la pensie este de 59 ani si 8 luni, vârsta standard de pensionare este de 65 ani, reducerea vârstei standard de pensionare datorita condițiilor speciale si deosebite de munca fiind de 5 ani si 6 luni. Drepturile au fost stabilite de la data depunerii cererii – 25.01.2011.
Aceasta decizie a fost contestată de către reclamant, arătând că solicită să îi fie aplicate prevederile Legii nr. 19/2000, întrucât îndeplinea încă de la data depunerii dosarului de pensionare in temeiul acestei legi condițiile de pensionare, fiind culpa intimatei care nu a valorificat corect înscrisurile privitoare la activitatea desfășurată, iar pe de altă parte intimata nu a utilizat un stagiu complet de cotizare corect, in sensul ca împărțirea s-a făcut la 35 ani si nu la 30 ani.
Pe parcursul procesului intimata a emis decizia nr._/06.06.2011 prin care a fost rectificată decizia nr._/04.04.2011, reținându-se ca reducerea vârstei standard de pensionare datorita condițiilor speciale si deosebite de munca este de 7 ani si 6 luni, astfel că vârsta pe care o putea avea reclamantul in vederea pensionarii s-a redus la 57 ani si 6 luni. Drepturile au fost stabilite de la data depunerii cererii – 25.01.2011. Ulterior a fost emisa o noua decizie, nr._/15.06.2012, prin care a fost adăugată vechimea după pensionare, drepturile fiind acordate de la data depunerii cererii de valorificare a acestor drepturi.
In ceea ce privește faptul că cererea de pensionare inițială nu a fost valorificata corect si astfel drepturile de pensie i se cuvin de la data depunerii primei cereri de pensionare, ca urmare a faptului ca îndeplinea vârsta de pensionare, așa cum a recunoscut intimata ulterior, prin decizia din 6.06.2011, tribunalul constata ca decizia nr. R631323/9.12.2010 emisă de intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița în temeiul Legii nr. 19/2000 nu a fost contestata de către reclamant, astfel încât a rămas definitivă.
Ulterior a intrat in vigoare Legea nr. 263/2010, care prevede alte condiții cu privire la pensionare, iar noua cerere de pensionare s-a depus în temeiul acestei legi, astfel că această lege se aplică. Legea nr. 19/2000 nu poate ultraactiva, deși reclamantul îndeplinea condițiile de pensionare chiar de la data depunerii primei cereri. Neregularitatea emiterii deciziei de pensionare putea fi remediata pe calea contestației, cale la care reclamantul nu a recurs.
Referitor la stagiul complet de cotizare utilizat de către intimată, aceasta este corect stabilit, conform prevederilor art. 53 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, prevăzut de altfel concret in Anexa nr. 5. Beneficiul acordat de lege pentru activitatea desfășurată în condiții speciale și deosebite de muncă este reprezentat de reducerea vârstei standard de pensionare, conform Tabelelor 1 si 2 de la art. 55 din Legea nr. 263/2010.
Expertul a verificat corectitudinea aplicării prevederilor legale În ceea ce privește drepturile de pensie ale reclamantului, concluzionând că punctajul realizat de contestator este același cu punctajul calculat și comunicat de intimată, ca domnul G. I. îndeplinea condițiile de pensionare la 57 ani si 6 luni.
Prin completarea raportului de expertiza, expertul a arătat că valoarea de 916 lei, la care a ajuns în urma verificării, coincide cu cea de 916 lei ce se regăsește în decizia nr._/06.06.2011, cu observația că stagiul total de cotizare realizat este greșit în decizie, deoarece au fost depuse declarații rectificative de către angajator pe parcursul procesului, fapt care nu influențează punctajul anual. Întrucât contestatorul a lucrat 8 luni in perioada septembrie 2010- aprilie 2011, a fost adăugată această perioadă, iar cuantumul pensiei rezultat din calcul este de 930 lei, suma care corespunde cu cea calculata de C. Județeană de Pensii în buletinul de calcul din 12.06.2010 – Anexa nr. 6 a raportului de expertiză întocmit.
Drepturile calculate de expert și care se regăsesc totodată în cuprinsul deciziilor de pensionare au fost primite de către reclamant, acesta solicitând însă ca drepturile să îi fie achitate de la 01.09.2010, atunci când a depus prima cerere de pensionare.
Lăsând deoparte argumentația expusă mai sus privitoare la faptul că reclamantul nu a contestat decizia de respingere a acordării pensiei pentru munca depusă și limita de vârsta, astfel încât aceasta a devenit definitivă, intimata a beneficiat chiar pe parcursul procesului de noi înscrisuri referitoare la drepturile de pensie ale reclamantului, fiind depuse de către angajator declarații rectificative, astfel ca nu se poate retine culpa intimatei în ceea ce privește emiterea deciziei de pensie contestata, nr._/04.04.2011. De altfel, tribunalul a reținut că drepturile au fost primite de la data depunerii cererii de pensionare, reclamantul nefiind prejudiciat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul G. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține că, prin acțiunea introductivă, a contestat decizia privind acordarea pensiei, pentru limită de vârstă, arătând că este nemulțumit cu cuantumul stabilit, cu data ieșirii la pense pentru limită de vârstă, susținând că aceste erori se datorează nereținerii corecte a perioadelor de lucru, în afara condițiilor normale.
Referitor la acțiunea în sine, motivarea în fapt a fost aceea că a considerat calculul punctului de pensie raportat la vechimea în muncă și grupele de muncă avute, ca fiind greșit făcut de intimată. Consideră că a fost dovedită temeinicia prin singura probă elocventă într-o astfel de materie, respectiv expertiză contabilă.
Temeinicia și admisibilitatea acțiunii au fost dovedite cu actele depuse în cauză, de care a ținut cont și experta, și de concluziile acesteia, care statuează că dreptul de pensie corect și legal este de 931 lei lunar.
Precizează că, în timpul procesului, respectiv la data de 06.06.2011, pârâta a considerat că totuși are dreptate și a emis o nouă decizie, prin care se rectifică decizia atacată, în care i se stabilește un drept de pensie de 916 lei lunar, pentru ca apoi, tot în
timpul procesului, la cca 1 an de zile, respectiv la 15.06.2012, să recalculeze din nou pensia
și să emită o nouă decizie, cuantumul fiind de 919 lei lunar - în toată această perioadă însă, când de fapt, prin deciziile succesive, intimata își recunoștea greșelile, a continuat procesul, considerând că nu este nevoie, să atace fiecare decizie în parte.
Arată că, expertiza a statuat că, de fapt, cuantumul real al pensiei este de 931 lei lunar și că, datorită punctajului total obținut, limita de vârstă a fost redusă și este cea pe care a susținut-o, respectiv la data de 01.09.2010 și nu 01.01.2011.
Mai mult, după ultima decizie rectificată, din 15.06.2012, și după sosirea raportului de expertiză, dovadă că instanța a considerat nelămurită cauza, a fixat un termen în camera de consiliu, la 13.09.2012, unde a fost invitată experta, în prezența părților, pentru a da lămuriri, cu privire la cuantum și dată de pensionare.
Cu toate acestea, instanța a respins cererea, numai și numai pe motivul că decizia din 09.12.2010 nu ar fi fost contestată, când de fapt a contestat decizia din 04.04.2011 și, nefiind contestată, chiar dacă intimata a recunoscut că s-a greșit vârsta de pensionare și, implicit, și cuantumul nu se poate admite acțiunea pentru simplul motiv procedural de neatacare a deciziei.
In primul rând, așa cum s-a arătat mai sus, neatacarea deciziilor date în timpul procesului, într-un fel de amiabilitate, dar continuarea demersurilor procedurale, echivalează cu un atac direct și al acelor decizii.
În al doilea rând, dar într-un subsidiar îndepărtat, însuși faptul că intimata, pe parcursul unui an de proces, revine asupra deciziei inițiale de două ori, în cazul în care se consideră că argumentația de mai sus nu este suficientă, Tribunalul trebuia să constate și să respingă acțiunea ca fiind rămasă fără obiect, acordând cheltuieli de judecată.
Solicită ca, în temeiul art. 299 rap. la art. 304 pct. 7-9, art. 312 C.p.c, să se admită recursul, să se caseze sentința atacată și, pe fond, să se admită contestația conform notelor depuse la instanța de fond, și anume să se dispună obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii cu cuantumul stabilit de către raportul de expertiză și cu data de pensionare, respectiv 01.09.2010 și pe cale de consecință să fie obligată pârâta la plata pensiei de întreținere de 931 lei lunar pentru lunile ianuarie-decembrie 2010, datorită greșitei rețineri a datei de pensionare, adică 931 x 4 = 3724 lei, precum și diferența de la 916 lei la 931 lei, de 15 lei, pe perioada ianuarie 2011 - noiembrie 2012, adică 15 lei x 23 luni = 345 lei.
Curtea,analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, va reține următoarele:
Contestația formulată inițial în prezenta cauză a privit decizia nr._/04.04.2011 de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, decizia în care s-a menționat că vârsta la data înscrierii la pensie este de 59 ani si 8 luni, vârsta standard de pensionare este de 65 ani, reducerea vârstei standard de pensionare datorita condițiilor speciale si deosebite de munca fiind de 5 ani si 6 luni, drepturile fiind stabilite de la data depunerii cererii – 25.01.2011.
Pe parcursul judecării pricinii au fost emise de către intimată decizia nr._/06.06.2011 prin care a fost rectificată decizia nr._/04.04.2011 și decizia nr._/15.06.2012, prin care a fost adăugată vechimea după pensionare.
Corect a reținut instanța de fond faptul că recurentul contestator nu mai poate critica decizia nr. R631323/9.12.2010 emisă de intimata, decizie prin care se constata că nu îndeplinește condițiile de pensionare, întrucât respectiva decizia nu a fost contestată în termenul prevăzut de lege și, pe cale de consecință, a rămas definitivă, efectele sale producându-se în circuitul civil.
Cererea ulterioară de pensionare depusă de contestator a avut la bază Legea nr.263/2010, aprecierea îndeplinirii condițiilor de pensionare raportându-se la prevederile acestei legi și nemaifiind posibilă aplicarea unor dispoziții dintr-o lege abrogată (respectiv Legea nr.19/2000).
Corect a dat instanța de fond eficiență concluziilor raportului de expertiză care a stabilit că stagiul complet de cotizare utilizat de către intimată este corect, conform prevederilor art. 53 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, iar punctajul realizat de contestator este același cu punctajul calculat și comunicat de intimată.
Drepturile de pensie nu pot fi acordate recurentului contestator decât de la data depunerii noii cereri de pensionare, așa cum corect a constatat instanța de fond și nu de la data depunerii primei cereri de pensionare cerere care a fost respinsă în mod definitiv (contestatorul neatacând respectiva decizie de respingere).
Succesiunea de decizii emise pe parcursul procesului a fost determinată de depunerea de către angajatorul recurentului a unei serii de documente care au dus la modificarea elementelor avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie ce i se cuvin, astfel că nu se poate vorbi de o culpă a intimatei.
Prin urmare, deciziile care stabilesc drepturile de pensie cuvenite recurentului, au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale în materie, contestația formulată fiind neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse, curtea, văzând disp. art.304, 3041 și 312 alin.1 C.pr.civ (vechi), va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică hotărârea pronunțată de tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul G. I., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 2231 pronunțată la data de 8 noiembrie 2012 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata în contestație C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, .. 1 A, județul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 aprilie 2013.
Președinte, Judecători,
C. P. M. G. C. M. M.
Grefier,
C. O.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
red.CMM
tehnored.OC
2 ex./9.04.2013
d.f._ Trib. Dâmbovița
j.f. R. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 76/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2265/2013.... → |
|---|
