Asigurări sociale. Hotărâre din 19-03-2013, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 7666/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
D E CI Z I A nr. 725
Ședința publică din data de 19 martie 2013
Președinte - E.-S. L.
Judecători - V.-A. P.
- C. P.
Grefier - G. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 1 A, județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 2333 din data de 19.11.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. R., domiciliată în Târgoviște, ., ..
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă D. R. personal, lipsă fiind recurenta-pârâtă C. Județeană de Pensii Dâmbovița.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul art.6 din Legea nr. 192/2006, informează asupra posibilității și avantajelor folosirii procedurii medierii, părțile putând să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care învederează instanței că la dosar s-a depus prin serviciul registratură întâmpinare, înregistrată sub nr. 4947 din data de 04.03.2013, ce a fost comunicată recurentei – pârâte pe cale de adresă.
Intimata-reclamantă D. R., personal, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act de declarația intimatei-reclamante în sensul că nu mai are alte cereri de formulat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata-reclamantă D. R., personal, având cuvântul, solicită respingerea recursului.
Arată că recurenta-pârâtă C. Județeană de Pensii Dâmbovița, la calcularea pensiei nu a avut în vedere obiectul său de activitate. Aceasta a lucrat în cercetare, în acord global și pe baza principiului contributivității ar trebui să-si valorifice aceste sume. Depune la dosar înscrisuri reprezentând practică judiciară.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr._, reclamanta D. R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, să se dispună: calcularea drepturilor bănești la pensia actuală ca urmare a limitei de vârstă și a vechimii în muncă ținând cont de faptul că în perioada 01.03.1980 – 31.12.1992 a lucrat ca biolog cercetător științific la I.C.P.C.H B., actual Ceprohart B. fiind retribuită în acord global.
Motivând cererea, reclamanta a arătat că la data de 25.05.2011 a depus la sediul pârâtei o adeverință care cuprindea totalul veniturilor obținute în afara salariului de bază, realizate în perioada 1.03.1980 – 31.12.1992, când a lucrat ca biolog cercetător științific la ICPCH B., în prezent CEPROHART SA B., cerere la care nu a obținut decât un răspuns negativ.
Reclamanta nu a indicat temeiul de drept al cererii.
In susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar în copie: decizia nr._/24.09.2012.
Pârâta C. Județeană de Pensii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, decizia emisa de C. Județeană de Pensii Dâmbovița fiind temeinică și legală, deoarece conform prevederilor Legii nr. 263/2010 și a anexei nr. 15, punctul VI din Hotărârea Guvernului României nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât „nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale”, iar prevederile art. 164 din Legea nr. 19/2000 stabilesc că, la determinarea punctajelor anuale, până la . acestei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel: salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; salariile nete, de la data de 1 iulie
1977 până la data de 1 ianuarie 1991; salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salarii se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă, dar și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Art. 4 alin. 3 din OUG 4/2001 prevede că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, sunt cele prezentate în anexă, care face parte integrantă din actul normativ, la punctul VI din Anexa la OUG 4/2005 menționându-se că formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori, după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 04.2001.
Aceste dispoziții nu lasă loc de interpretare extensiva, constituționalitatea textului de lege făcând obiectul analizei Curții Constituționale, care prin Decizia nr. 736 din 24.10.2006 a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la punctul VI din anexa la OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat și întrucât Legea nr. 19/2000 a intrat în vigoare la 01.04.2001, perioadele de activitate desfășurate înainte de această dată care intrau în calculul pensiilor au fost reglementate în Capitolul IX din Legea nr. 19/2000, respectiv "Dispoziții tranzitorii", stabilindu-se că la determinarea punctajelor anuale, până la . legii, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de munca. A.. 2 al art. 164 prevede că la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1, se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Consideră pârâta că este necesar, pentru a verifica dacă un spor poate fi utilizat la stabilirea punctajului mediu anual recalculat anterior datei de 01.04.2001, să se analizeze dacă acel spor ar fi fost utilizat la stabilirea pensiei, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, respectiv Legea nr. 3/1977.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 3/1977, baza de calcul la stabilirea pensiei este media din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de baza și a următoarelor sporuri: sporul de vechime în muncă, sporul pentru lucru în subteran, indemnizația de zbor, sporul pentru condiții grele de muncă, sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal, sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare, alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de muncă, potrivit legii, ori acordul global nu reprezintă un spor, ci o formă de remunerare în funcție de realizarea indicatorilor, reglementată de legislația în vigoare la acea dată, respectiv art. 12 din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifara, diferențiere ce rezultă din dispozițiile Legii nr. 57/1974 care definesc retribuția tarifară (inclusiv în cazul în care forma de retribuire este în acord), enumerându-se indemnizațiile, majorările și sporurile ce pot fi acordate pe lângă retribuția tarifară.
Dispozițiile Decretului nr. 92/1976 reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborate cu OMM nr. 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă reprezintă norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord nu se înscriau în carnetul de muncă, prin urmare, nu pot fi utilizate la determinarea punctajelor anuale potrivit art. 164 din Legea nr. 19/2000, justificându-se astfel aplicarea de către legiuitor a unui tratament juridic special, excluzând din baza de calcul a pensiilor anumite categorii de venituri și sporuri.
Cu privire la temeiul juridic invocat, respectiv art. 78 din Legea nr. 19/2000, a arătat pârâta că pentru perioada ulterioară datei de 01.04.2001, punctajul anual al asiguratului se determină prin utilizarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile.
Cu privire la virarea contribuției de asigurări sociale, sume ce trebuie să fie valorificate la stabilirea pensiei, se menționează că plata contribuției de asigurări sociale de stat era obligația angajatorului și nu a angajatului, acesta din urmă având obligația contribuției la pensia suplimentară. Potrivit dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 389/11.10.1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, ori obligația plății contribuției de asigurări sociale îi revenea angajatorului, care calcula aceasta contribuție la fondul total de salarii și o vira la bugetul asigurărilor sociale de stat.
S-a invocat practica Curții de Apel Ploiești, respectiv deciziile nr. 1086/14.11.2007, 723/09.04.2009, 785 din 11.09.2007, a Curții de Apel G. - decizia nr. 324/15.05.2006, precum și a Curții de Apel A. I. - decizia nr. 139/2007, prin care instanțele de judecată au considerat faptul că veniturile suplimentare nu pot fi luate în considerare la recalcularea/stabilirea/revizuirea drepturilor de pensie, iar Decizia Inaltei Curți de Casație și Justiție nr. 30 din 16.11.2009 stabilește care sunt veniturile care constituie bază de calcul a drepturilor de pensie.
In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 263/2010, OUG nr. 4/2005, Legea nr. 19/2000.
La termenul de judecată din data de 19 noiembrie 2012 reclamanta a depus la dosarul cauzei copie de pe adeverința nr. 2569/18.08.2010 emisă de Ceprohart S.A. B. și de pe statele de plată din perioada la care se referă adeverința.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 2333 din 19.11.2012 a admis acțiunea formulată de reclamanta D. R. și a obligat pârâta la recalcularea pensiei datorată reclamantei prin valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr. 2569/18.08.2010 emisă de Ceprohart SA B..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la recalcularea pensiei în conformitate cu Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.19/17.10.2011, că aceasta a solicitat pârâtei să procedeze la recalcularea pensiei sale iar pârâta si-a exprimat refuzul în scris pe motiv că dispozițiile Legii nr. 263/2010 și anexei 15, pct. VI din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de Aplicare a prevederilor legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, prevăd că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, anterior datei de 01.04.2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
A mai reținut tribunalul că reclamanta a prezentat la C. Județeană de Pensii Dâmbovița, în vederea recalculării drepturilor de pensie, adeverința nr. 2569/18.08.2010 emisă de Ceprohart SA B. prin care s-a atestat de către fostul angajator cuantumul drepturilor salariale plătite în perioada 01.03.1980 – 31.12.1992, astfel cum s-au regăsit în statele de plată originale și cum au fost evidențiate, pe rubrici și coloane, în documentul arătat. Angajatorul a menționat că sporul de acord este evidențiat împreuna cu salariul aferent în coloana ,,salariu cu spor de acord’’ din statul de plata, pentru care unitatea a reținut și virat contribuția de asigurări sociale. S-a mai menționat că sporul de acord a fost plătit ,,în suma globala’’ adăugata la salariul tarifar conform Legii nr. 57/1974, art. 117 alin. 3.
Potrivit acestui text, ,,În activitatea de cercetare științifică, inginerie tehnologică și proiectare se va utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global, potrivit căreia un colectiv de cercetători sau proiectanți îsi asumă răspunderea de a efectua și finaliza o cercetare sau un proiect, într-un anumit termen, pentru care primește o sumă globală, stabilită în contract, în condițiile prevăzute de lege. Aceasta formă de retribuire se va aplica îndeosebi pentru crearea și introducerea în producție a unor tehnologii sau produse noi, perfecționarea și modernizarea celor existente, proiectarea obiectivelor de investiții și va cuprinde întreg ciclu cercetare-proiectare și aplicarea în producție a rezultatelor obținute până la atingerea parametrilor stabiliți. În contract se prevăd termenele, parametrii sau indicatorii tehnico-economici care trebuie obținuți, condițiile de calitate, sumele totale pentru retribuire și alte condiții. Sumele pe lucrări pentru retribuirea personalului din cercetare, inginerie tehnologica și proiectare se vor stabili, pe bază de norme de muncă pe unități fizice, pe categorii de lucrări. Personalul care lucrează în acord global primește, pe parcursul executării lucrărilor, avansuri lunare reprezentând 80% din retribuția tarifară. Avansurile cumulate nu pot fi mai mari de 80% din suma stabilită pe lucrare. La predarea obiectivelor de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și proiectare, suma totală stabilită pe lucrare se repartizează membrilor colectivului în funcție de contribuția acestora. Din suma cuvenită fiecăruia se reține o parte de 10%, care se restituie după aplicarea în producție sau . obiectivului respectiv și realizarea indicatorilor tehnico-economici prevăzuți în proiecte sau în documentația tehnică, iar cealaltă parte, de 90%, se plătește după ce în prealabil s-au scăzut avansurile primite, daca au fost îndeplinite condițiile prevăzute în contract.’’
Prin urmare, actul normativ impunea, ca modalitate preponderentă de plată a muncii personalului cu activitate în domeniile vizând cercetarea științifică, ingineria tehnologica și proiectarea, retribuirea în acord global, ceea ce presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale lunare.
Aceasta situație nu excludea, însa, aplicarea Decretului nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, care prin textul art. 1 impunea fostelor unități socialiste de stat și tuturor persoanelor juridice să vireze la bugetul asigurărilor sociale o contribuție de 15% asupra ,,câștigului brut realizat de personalul lor salariat”.
Prin urmare, retribuirea în acord global era diferită de salarizarea cu retribuția tarifară prin elementele definite în art. 117 alin. 3 din Legea nr. 57/1974, fiind însa neechivoc faptul că drepturile obținute în acest mod de personalul din proiectare era supus plații contribuției la bugetul asigurărilor sociale potrivit legislației în vigoare la acea data, iar nu exceptat de la această obligație legală, conform art. 2 din Decretul nr. 389/1972.
În egala măsură, art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat prevedea ca: ,,Dreptul la pensia de asigurări sociale este recunoscut tuturor cetățenilor țării care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de munca și pentru care unitățile socialiste au depus contribuția prevăzută de lege, la fondul de asigurări sociale de stat.
Mai arată instanța de fond că fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituie din contribuțiile pe care le plătesc unitățile socialiste, precum și din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat.’’ Aceeasi obligație legală impusă angajatorului s-a regăsit și în prevederile Legii nr. 49/1992, care a modificat și completat Decretul nr. 389/1972.
Toate aceste acte normative au fost abrogate la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 iar Legea nr. 263/2010 care a înlocuit Legea 19/2000 a păstrat dispozițiile referitoare la acordul global.
Precizează prima instanță că principala apărare formulată de instituția intimată se raportează la prevederile cuprinse în Anexa Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr. 4/2005, care într-o mențiune finală consemnează că ,,Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: - formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale’’.
Pornind de la premisa corectă că veniturile care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor potrivit legislației anterioare nu pot participa la evaluarea punctajului mediu anual în condițiile Legii nr. 19/2000 (întrucât nu au fost făcute virări din aceste câștiguri la bugetul asigurărilor sociale), instanța a reținut că această ipoteză nu se aplică în mod abstract și cu caracter general, urmând a se statua, în fiecare caz în parte, dacă veniturile asiguratului au beneficiat de deducerea cotei de contribuție la acest buget.
Tribunalul a considerat că la aceasta concluzie s-a raportat și soluția pronunțată de Curtea Constituțională în analiza excepției de neconstituționalitate a mențiunii de la pct. IV din anexa O.U.G. nr. 4/2005, reținându-se în esență prin decizia nr. 736/24.10.2006 (publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 4/04.01.2007) că aceste dispoziții nu modifică, cu caracter retroactiv, legislația anterioară și că ,,verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la bugetul asigurărilor sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului mediu anual și dacă sau nu aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor, constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete’’.
Prin Decizia nr. 19/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, s-a stabilit că: formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacã au fost incluse în salariul brut si, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
În considerentele deciziei s-a reținut că prin Decizia nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curții Constituționale, instanțelor judecătorești, în exercitarea deplinei jurisdicții în fapt și în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, iar nu o problemă de interpretare a legii.
Dispozițiile art.330 (4) Cod procedură civilă prevăd că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României.
Această concluzie este întărită de considerentele Curții Europene a Drepturilor Omului, enunțate în Cauza M. contra României, (Hotãrârea din 22 noiembrie 2002, paragraful 42), astfel: în ceea ce privește obligația judecătorilor de a se conforma jurisprudenței stabilite de Secțiile Unite ale Curții Supreme de Justiție, Curtea reamintește că reunirea Secțiilor Unite ale unei jurisdicții are drept scop să confere autoritate deosebită celor mai importante decizii de principiu pe care această jurisdicție este chemată să le pronunțe; această autoritate particulară - fiind vorba de o curte supremă - se impune secțiilor acestei jurisdicții, ca și jurisdicțiilor inferioare, fără a se aduce atingere dreptului și sarcinii lor de a examina, în totală independență, cazurile concrete care le sunt supuse judecății, ținând cont de probele administrate.
Neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivitãții, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea nr. 19/2000, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.
Prin urmare instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta la recalcularea pensiei datorată reclamantei prin valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr.2569/18.08.2010 emisă de Ceprohart SA B..
Împotriva sentinței civile pronunțată în cauză a declarat recurs pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând în acest sens dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9, 304" și art. 299-316 dinCodul de procedură civilă.
În motivarea recursului recurenta-pârâtă arată că în mod eronat, instanța de fond a admis contestația intimatei, motivat de faptul ca instituția are obligația de a proceda la recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor brute realizate.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 263/2010 și anexei 15, punctul VI din H.G. nr. 247/2011, Normele metodologice ale Legii nr. 263/2010, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Referitor la baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, precizează următoarele:
La art. 4 alin. 3 din OUG 4/2001, se stipulează ca sporurile, îndemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, sunt cele prezentate în anexa care face parte integranta din actul normativ.
Pe lângă indicarea expresa a sporurilor, indemnizațiilor și majorărilor de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, la punctul VI din Anexa la OUG 4/2005 se menționează nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de
01.04.2001:-„formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale."
Așadar, aceste dispoziții exprese ale legiuitorului vizând veniturile obținute în forma de retribuire după timp nu lasă loc de interpretare extensivă; constituționalitatea textului de lege a făcut obiectul analizei Curții Constituționale care prin Decizia nr. 736 din 24.10,2006 a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la punctul VI din anexa la OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
Întrucât Legea nr. 19/2000 a intrat în vigoare la 01.04.2001, perioadele de activitate desfășurate înainte de aceasta dată care intrau în calculul pensiilor au fost reglementate în Capitolul IX din Legea nr. 19/2000, respectiv "Dispoziții tranzitorii".
Astfel, prin dispozițiile articolului mai sus menționat se stabilește ca ; "la determinarea punctajelor anuale, până la . prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de Înregistrare a acestora în " carnetul de munca"; după cum se observa în carnetul de munca al reclamantului nu sunt înscrise aceste venituri.
La alin. 2 al art. 164, se prevede ca "la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă".
După cum rezulta din dispozițiile legale menționate anterior, pentru a verifica dacă un spor poate fi utilizat la stabilirea punctajului mediu anual recalculat anterior datei de 01.04.2001, este necesar a se analiza daca acel spor ar fi fost utilizat la stabilirea pensiei conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, respectiv Legea nr. 3/1977.
Astfel, potrivit art. 10 din Legea nr. 3/1977, "baza de calcul la stabilirea pensiei este media din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de baza și a următoarelor sporuri: sporul de vechime în munca; sporul pentru lucru în subteran; îndemnizația de zbor; sporul pentru condiții grele de munca; sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal; sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare; alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de muncă, potrivit legii".
Precizează recurenta-pârâtă că veniturile solicitate a fi luate în calcul nu reprezintă un spor, ci o forma de remunerare față de munca suplimentară desfășurată în cadrul policlinicii cu plata, reglementata de legislația în vigoare la acea data, respectiv de Legea nr. 279/1983, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifara.
De asemenea, dispozițiile Decretului nr. 92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de munca, coroborate cu OMM nr. 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de munca reprezintă forme legale din care rezultă că veniturile realizate suplimentar nu se înscriu în carnetul de muncă, prin urmare, nu pot fi utilizate la determinarea punctajelor anuale în lumina art. 164 din Legea nr. 19/2000.
Aceasta diferențiere a justificat aplicarea de către legiuitor a unui tratament juridic special, legiuitor care a înțeles sa excludă din baza de calcul a lor, printr-un text de lege expres anumite categorii de venituri și sporuri (ex: formele de retribuire după timp - orele suplimentare).
Mai precizează recurenta-pârâtă că pentru perioada ulterioară datei de 01.04.2001, punctajul anual al asiguratului se determina prin utilizarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile.
Este absolut necesara această precizare pentru a elimina orice confuzie privind baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, reglementată de art. 23 din Legea nr. 19/2000, bază care exista în fapt și în drept începând cu data de 01.04.2001 și care poate fi invocată doar pentru perioade de activitate desfășurate începând cu data de 01.04.2001 și baza de calcul anterioara datei de 01.04.2001.
Deci, dispozițiile art. 76 și 78 din legea nr. 19/2000 se aplica pentru activitatea desfășurată anterior datei de 01.04.2001, numai în ceea ce privește modul efectiv de calcul (calculul matematic) al punctajului mediu anual, nu în ceea ce privește sumele utilizate la stabilirea numărului de puncte și a punctajului.
În consecința, stabilirea punctajului mediu anual se realizează prin utilizarea sumelor la care s-a reținut contribuția la pensia suplimentara pentru perioada anterioara datei de 01.04.2001 și respectiv, contribuția individuala la asigurările sociale pentru perioada ulterioara datei de 01.04.2001 și nicidecum prin utilizarea sumelor la care angajatorul își achita partea sa din contribuția de asigurări sociale.
În ceea ce privește afirmația unității angajatoare că la aceste venituri s-a virat contribuția de asigurări sociale și aceste sume trebuie să fie valorificate la stabilirea pensiei, pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița precizează:
Este ușor de observat, la o prima lecturare a actelor normative care reglementau obligația de plata a contribuției de asigurări sociale de stat (Decret nr. 389/1972, Legea nr. 49/1992) că plata contribuției de asigurări sociale de stat era obligația angajatorului, și nu a angajatului, angajatul având obligația contribuției la pensia suplimentară.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 389/1.1.10.1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, "unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat...""
Așa cum rezultă din aceste dispoziții legale, precum și din prevederile Legii nr. 49/1992, obligația plații contribuției de asigurări sociale îi revenea angajatorului, care calcula această contribuție la fondul total de salarii și o vărsa la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Face precizarea că plata contribuției de asigurări sociale de stat, de către angajator, nu însemna diminuarea drepturilor salariale ale angajaților, așa cum erau acestea înscrise în contractele individuale de munca.
De asemenea, prin Precizările nr._/10.07.1992 privind aplicarea prevederilor Legii nr. 49/1972, la punctul 2 se menționează, fără echivoc ca sumele ce se utilizează la stabilirea pensiei sunt sumele la care s-a reținut contribuția la pensia suplimentara, suma reținuta din drepturile salariale ale angajatului.
Astfel, este lesne de observat corelația între baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, compusă din salariu tarifar și sporurile expres și limitativ prevăzute de lege, contribuția la pensia suplimentara, suma care se reținea din drepturile salariale ale angajatului și sumele ce se utilizează la stabilirea punctajului mediu anual după data de 01.04.2001, conform art. 76-78 din Legea nr. 19/2000.
Astfel, în aceste condiții sumele obținute de reclamantă suplimentar reprezintă venituri care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare și nu au fost avute în vedere la calcularea și reținerea contribuției la pensia suplimentara, potrivit precizărilor nr._/10.07.1992.
În concluzie, solicită să se rețină că niciodată veniturile suplimentare nu au fost valorificate la stabilirea pensiei nici potrivit Legii nr. 3/1977, nici potrivit nr. 19/2000.
Față de aceste considerente apreciază că, în mod eronat instanța de fond, în baza documentelor depuse la dosar, a anulat decizia emisa de către C. Județeană de Pensii Dâmbovița motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii pronunțate, în sensul respingerii contestației și pe fond menținerea deciziei emisa de către această instituție ca fiind legala și temeinică.
Intimata-reclamantă D. R. a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat solicitând respingerea recursului și menținerea ca temeinică a sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează :
Prin decizia nr._ emisă la data de 24.09.2012, contestată în prezenta cauză a fost respinsă cererea de recalculare a drepturilor de pensie prin valorificarea veniturilor privind munca în acord global, cu motivarea că acestea nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute în anexa nr. 15 din Normele de aplicare a prevderilor Legii nr. 263/2010 aprobate prin HG nr. 257/2011.
Prin adeverinta nr. 2569/18.08.2010 emisă de fostul anagajator . se atestă că intimata- contestatoare D. R. a fost salariat la . în perioada 01.03._92 în funcția de biolog cercetător și a realizat venituri (care nu au fost incluse în carnetul de muncă) sub forma de spor de acord global plătite în conformitate cu Legea nr. 57/1974, Legea nr. 2/1983, Decret nr. 161/1986 . Se mai arată că activitatea de cercetare și proiectare din cadrul . a fost retribuită în mod permanent în acord global și constituie baza de calcul la stabilirea pensiei în ințelesul O.U.G. nr. 4/2005 .
S-a mai precizat în cuprinsul înscrisului că la sporul de acord global din anexa adeverinței societatea a calculat și a virat lunar CAS și pensia suplimenatră potrivit prevederilor legale în vigoare și pot fi luate în considerare pentru determinarea cuantumului pensiei, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 19/2000 și OUG nr. 4/2005 – pct. V la anexă.
Conform art. 117 alin.3 din Legea nr.57/1974, în activitatea de cercetare științifică, inginerie tehnologică și proiectare se utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global, potrivit căruia în colectiv de cercetători sau proiectanți își asumă răspunderea de a efectua și finaliza o cercetare sau un proiect, într-un anumit termen, pentru care primește o sumă globală, stabilită în contract, în condițiile prevăzute de lege.
Deși actul normativ invocat mai sus prevedea pentru personalul care își desfășoară activitatea în domeniile vizând cercetarea științifică, ingineria tehnologică și proiectarea, ca modalitate de plată retribuirea în acord global, drepturile obținute în acest mod erau suspuse plății contribuției la bugetul asigurărilor sociale, nefiind exceptate de la această obligație conform art.2 din Decretul nr. 389/1972.
Această mențiune este inserată și în cuprinsul adeverinței nr.2569/18.08.2010 emisă de angajator, confirmând faptul că societatea a plătit contribuția de asigurări sociale conform actului normativ sus-indicat.
Potrivit dispozițiilor Legii pensiilor nr. 263/2010 și a Normelor metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin HG nr. 247/2011 la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
În privința formelor de retribuire în acord și prime se menționează în anexa 1 a OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1.04.2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarif sau de cote procentuale, pensiile anuale sau pensiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite.
Conform art. 3 din Legea nr.3/1997 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială - dreptul comun în materie - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege.
Acest principiu este consacrat expres de art. 2 din Legea nr. 19/2000 și ulterior art. 2 pct. c din Legea nr. 263/2010 dispun că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
În acest sens și Înalta Curte de Casatie si Justitie a pronuntat Decizia nr. XIX / 2011 prin care a solutionat recursul în interesul legii care „stabileste ca: Formele de retribuire obtinute în acord global, prevazute de art. 12 alin. (1) Ut. a) din Legea nr. 57 /1974 privind retribuirea dupa cantitatea si calitatea muncii, vor fi luate în considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public, daca au fost incluse în salariul brut si, pentru acestea, s-a platit contributia de asigurari sociale la sistemul public de pensii."
I.C.C.J. a facut aplicarea principiului proportionalitatii pensiei cu contributia de asigurari sociale, prevazut de art. 2 lit. c) din Legea nr. 263 / 2010.
In conformitate cu dispozitiile imperative ale art. 330 indice 7 alin. (4) C. pr. civ., dezlegarea data problemelor de drept este obligatorie pentru toate instantele de judecata de drept comun.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului, prin Hotarârea din data de 26.11.2002, pronuntata în Cauza M. s.a. împotriva României, „cu privire la obligatia judecatorilor de a se conforma jurisprudentei stabilite de Sectiile Reunite ale Curtii Supreme de Justitie, aminteste ca „reunirea camerelor sau sectiilor unei instante este menita sa confere o autoritate speciala celor mai importante decizii de principiu pe care instanta are datoria sa le pronunte. Aceasta autoritate speciala - fiind vorba, ca în speta, de o curte suprema - se impune sectiilor acestei instante în calitate de jurisdictii inferioare, fara a aduce totusi atingere dreptului si datoriei lor de a examina în mod absolut independent cazurile concrete care le sunt supuse atentiei."
În speță, intimata-contestatoare a făcut dovada că sumele acordate în acord global au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurari sociale la sistemul public de pensii, astfel că în mod legal și întemeiat instanța de fond a admis contestația și a dispus obligarea pârâtei la recalcularea pensiei datorată reclamantei prin valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr.2569/18.08.2010 emisă de Ceprohart SA B..
Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 312 C.pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul formulat ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 1 A, județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 2333 din data de 19.11.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. R., domiciliată în Târgoviște, ., ., ap.72, ..
Irevocabilă .
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.03.2013.
Președinte, Judecători
E.-S. L. V.-A. P. C. P.
Grefier
G. C.
Red. CG/Tehnored.SEL
2 ex./19.04.2013
d.f.Tribunal Dâmbovița nr._
j.f.M. M.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3898/2013.... | Asigurări sociale. Decizia nr. 97/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
