Contestaţie act. Decizia nr. 1515/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1515/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 4896/114/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1515
Ședința publică din data de 29 mai 2013
Președinte - V.-I. S.
Judecător - A.-C. B.
Judecător - E. S.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta HIDROCONSTRUCȚIA SA BUCUREȘTI- SUCURSALA SIRIU, cu sediul în comuna Siriu, . B., împotriva sentinței civile nr. 220/12 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu reclamantul C. I., domiciliat în ..
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă . Siriu, reprezentată de consilier juridic C. C.-C., potrivit delegației aflată la fila 27 dosar, lipsind intimatul-reclamant C. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință și se învederează că intimatul-reclamant a depus la dosar, prin intermediul serviciului registratură, întâmpinare, înregistrată sub nr. 9888/29.04.2013, în cuprinsul căreia se invocă excepția nulității recursului pentru neîncadrarea în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod proc. Civilă. Totodată, se menționează că recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare, depusă la dosar, prin intermediul aceluiași serviciu, sub nr._/24.05.2013.
Consilier juridic C. C.-C., pentru recurenta-pârâtă, depune la dosar delegație de reprezentare și declară că nu are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu s-au formulat cereri și pune în discuție excepția nulității recursului, invocată de intimatul-reclamant prin întâmpinare.
Consilier juridic C. C.- C., având cuvântul pentru recurenta-pârâtă Hidroconstrucția Sa București- Sucursala Siriu, pe linia apărărilor expuse în răspunsul la întâmpinare, solicită respingerea excepției nulității recursului. Apreciază că motivele invocate pot fi subsumate cazului de nelegalitate reglementat de art. 304 Cod proc. Civilă, sentința urmând să fie cenzurată și prin prisma dispozițiilor art. 3041 Cod proc. Civilă.
Curtea respinge, ca neîntemeiată, excepția nulității recursului, invocată de către intimatul-reclamant în cuprinsul întâmpinării, constatând că dezvoltarea motivelor de recurs permite încadrarea criticilor în cazul de nelegalitate reglementat de pct. 9 al art. 304 Cod proc. Civilă, avându-se în vedere deopotrivă și aplicarea în speță a dispozițiilor art. 3041 Cod proc. Civilă.
La solicitarea instanței, formulată în baza rolului activ reglementat de art. 129 alin.4 Cod proc. Civilă, reprezentantul recurentei-pârâte declară că nu înțelege să mai susțină cererea inserată în motivele de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 183 Cod proc. Civilă, referitoare la expertiza B. T.. Totodată, precizează că nu are cereri de formulat.
Curtea ia act de precizările reprezentantului recurentei-pârâte, reține că nu s-au formulat alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic C. C.-C., având cuvântul pentru recurenta-pârâtă Hidroconstrucția Sa București- Sucursala Siriu, pe linia motivelor de recurs dezvoltate pe larg prin cererea depusă în scris la dosar, solicită admiterea căii de atac astfel cum a fost formulată, modificarea sentinței și respingerea contestației, urmând a fi menținută ca temeinică și legală decizia prin care s-a dispus de către societate aplicarea sancțiunii disciplinare de reducere a salariului de bază și a indemnizației de conducere cu 10% pe 3 luni, conform art.248 lit. d Codul muncii.
În esență, învederează că instanța de fond a admis în mod greșit contestația, câtă vreme în cuprinsul deciziei de sancționare au fost menționate în concret abaterile constatate, obligațiile ce reveneau contestatorului potrivit fișei postului și art. 99 alin. 2 din CIM, cu atât mai mult cu cât și concluziile expertului au fost în sensul neîndeplinirii de către contestator a atribuțiilor de serviciu.
Totodată, solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță, reprezentând onorariu expert .
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, reclamantul C. I. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 78/17.06.2011, în contradictoriu cu pârâta S.C. Hidroconstrucția S.A. București - Sucursala Siriu, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea acestei decizii, respectiv să se constate nulitatea ei cu toate consecințele de rigoare, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a relatat că prin adresa nr. 5330/24.05.2011 a fost convocat la sediul pârâtei pentru cercetare disciplinară, fără să se indice, în concret, care erau motivele acestei cercetări disciplinare, deoarece se indica, în mod vag, faptul că „s-au constatat deficiențe și nereguli", făcându-se referire la un proces-verbal înregistrat sub nr. 5164/19.05.2011, întocmit de B. M., fără să se anexeze o copie de pe acest proces-verbal, astfel încât nu a avut reprezentarea acuzațiilor care i se aduc pentru a-și putea pregăti în mod corespunzător apărarea. A menționat că nu a fost informat și de faptul că are dreptul să se prezinte însoțit de un reprezentant al organizației sindicale, aspecte care vizează nulitatea procedurii prealabile, cu atât mai mult cu cât în cursul acestei așa-zise cercetări prealabile i-au fost puse întrebări despre care era necesar să fie informat, fără să i se comunice o copie de pe procesul-verbal pentru a cunoaște rezultatul cercetării disciplinare, ceea ce se constituie într-un alt motiv de nulitate a procedurii prealabile și, pe cale de consecință, a deciziei finale.
Reclamantul a precizat că nu a avut cunoștință nici de conținutul notei explicative date, iar după ce s-a efectuat „așa-zisa” cercetare disciplinară, a adresat conducerii S.C. Hidroconstrucția S.A. București - Sucursala Siriu o cerere prin care a solicitat să i se comunice modalitatea de lucru în continuare, având în vedere faptul că acest mod de lucru este consecvent practicat de când lucrează în cadrul acestei societăți și niciodată nu i-a fost comunicată o altă procedură, însă nu s-a răspuns nici la această cerere înregistrată sub nr. 485/0.6.07.2011.
S-a mai arătat că în cuprinsul deciziei contestate se face referire că a manifestat dezinteres față de deficiențele și neregulile care i-ar fi fost aduse la cunoștință de către numita L. L., fără să se specifice care sunt „deficiențele și neregulile" despre care se face vorbire și fără să existe o dovadă a unei asemenea discuții.
In același context se înscrie și modul în care a fost întocmit așa-zisul referat al d-nei B. M., care conține acuzații vagi și nefundamentate, reclamantul solicitând ca instanța să verifice abilitatea acesteia prin fișa postului, de a întocmi un asemenea referat. Acest referat conține numai insinuări, care dovedesc fie recunoașterea situației de fapt, fie rea-voință, iar concluzia este efectiv aberantă, deoarece în loc să se aprecieze că a efectuat lucrări suplimentare fără costuri privind depășirea orelor de program, fiind în grafic cu lucrările executate, conform principiului că „faptele bune trebuie pedepsite" se concluzionează de către B. M. că această situație trebuie penalizată deoarece, așa cum s-a exprimat aceasta, „consider că orele au fost calculate în funcție de consumul de carburanți și nu consumul de carburanți calculat în funcție de orele efectiv lucrate”, ceea ce ar constitui „un dezinteres”, fără să specifice acuzația în concret și fără să ia în calcul F.A.Z.-urile și celelalte documente de evidență.
Reclamantul a menționat că pe tot parcursul efectuării acestei lucrări, evidențele au fost comunicate pârâtei, care le-a verificat și care le-a înaintat către societatea care verifică aceste aspecte, respectiv S.C. Hidroconstrucția S.A. București, acceptarea acestor situații însemnând faptul că a procedat în mod corect, în lipsa unor dispoziții contrare, cu atât mai mult cu cât evidențele erau confirmate și de către beneficiar, respectiv șeful de șantier, deoarece rolul meu era doar de a evidenția situația completă, acesta fiind acela care verifica în concret evidențele și care le putea, eventual, contesta.
O altă neregulă, care se înscrie în caracterul general al sancțiunii primite este și faptul că i s-a recomandat să folosească pe post de manipulator de utilaje grele, care trebuie să aibă o calificare specială și să fie abilitat ISCIR, etc, oameni fără calificarea adecvată, „fierari-betoniști și zidari", considerând că persoana care a formulat o asemenea solicitare fie că nu are cunoștință în materie, fie dorește doar realizarea unui scop, respectiv participarea la o acțiune concertată împotriva sa, care a început din momentul schimbări conducerii sucursalei și, respectiv din momentul schimbării sale din funcția de director sector mecanizare, schimbare care a avut loc în condiții absolut discutabile, dar pe care nu a contestat-o pentru a evita eventuale „represiuni". A apreciat că această poziție a sa a fost greșită, deoarece, deși și-a îndeplinit în permanență sarcinile de serviciu, s-a încercat în mod continuu sancționarea sa.
In acest context, reclamantul a precizat că se face referire la o fișă a postului său, fișă care nu există, astfel încât mențiunile referitoare la încălcarea acesteia, dar și a unor articole din C.C.M. și R.O.I. sunt lipsite de orice justificare, având în vedere că raportat la art. 99, al. 2, C.M.M., nu se regăsește justificare în motivarea deciziei, iar raportarea la art. 50, lit. e din R.O.I. este lipsită de esență, mai ales că ar fi trebuit, chiar în cazul în care existau anumite abateri, acestea să fie gradate în funcție de gravitatea faptei. In nici un caz, nu se putea dispune reducerea indemnizației de conducere, cu atât mai mult cu cât acest aspect nu a fost pus în discuție cu ocazia cercetării disciplinare și cu ocazia propunerilor făcute de Comisia instituită pentru efectuarea acestei cercetări disciplinare, fiind o măsură dispusă în mod discreționar, ca și măsura reducerii salariului de bază.
Reclamantul a apreciat că sarcina probei revine angajatorului, situație în care, în afară de simple prezumții și aspecte fără nici o acoperire legală și faptică, nu se regăsește niciun element concret pentru susținerea unor eventuale acuzații împotriva sa.
În termen legal, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației, iar pe fond a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, cu consecința menținerii deciziei contestate ca temeinică și legală. .
Referitor la excepția tardivității, pârâta a arătat că acțiunea a fost depusă prin curier privat, iar la registratură în data de 10.07.2011. In atare situație s-au depășit cele 30 de zile, termen în care reclamantul putea formula contestație la instanța Tribunalului B.. La 17.06.2011 reclamantul confirmă prin semnătură primirea decizie nr.78/17.06.2011, iar la data de 19.07.2011 depune și se înregistrează contestația sa la tribunal. Astfel, termenul procedural de 30 de zile pentru depunerea contestație, calculat pe zile libere, se împlinise la 18.07.2011(a 31-
azil).
În condițiile în care contestatorul a sesizat instanța printr-un curier privat
și-a asumat riscurile respective, pârâta a apreciat că acesta nu se poate prevala la momentul actual de prevederile art. 104 Cod Procedură Civilă ce fac referire la serviciile Poștei Romane ca instituție a statului, întrucât actele de procedura trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat a se respinge contestația ca netemeinică, pentru următoarele considerente:
S-a apreciat ca nefondată și fără suport legal afirmația contestatorului că prin convocarea sa la cercetarea disciplinară nu i s-a adus la cunoștință obiectul chemării sale la convocator, întrucât prin decizia nr.67/23.05.2011 s-a constituit comisia pentru cercetarea disciplinară a reclamantului, ca urmare a procesului verbal încheiat la data de 18.05.2011, înregistrat sub nr.5164 /19.05.2011 și aprobat de conducerea unității, proces verbal întocmit de numita B. M., controlor intern de gestiune, cu ocazia constatării de deficiențe și nereguli la verificarea rapoartelor de lucru și a fișelor activității zilnice a celor 7 utilaje aflate la șantierul Feldioara.
Prin adresa nr. 5330/24.05.2011 reclamantul a fost convocat la sediul unității în data de 09.06.2011 orele 09,00 pentru cercetarea sa disciplinară având ca obiect neregulile și deficiențele constatate în urma verificării rapoartelor de lucru și a fișelor zilnice a celor 7 utilaje aflate la șantierul Feldioara. Ca atare, convocarea s-a efectuat cu respectarea întrutotul a dispozițiilor art. 251 aliniat 2 Codul Muncii, respectiv obiect, data, ora și loc al întrevederii.
Mai mult, deși contestatorul nu este membru al vreunui sindicat din unitatea pârâtă, s-a inclus în comisia de cercetare disciplinară și un reprezentant al sindicatului,ca observator, pentru a i se oferi un cadru în care să-și poată prezenta apărările.
Pârâta a mai relatat că reclamantul avea cunoștință de Nota explicativă dată în data de 09.06.2011 cu prilejul cercetării disciplinare și că, potrivit fișei postului inginer șef mecano-energetic la șantier, din 17.07.2007, ce constituie anexa la Contractul individual de munca nr. 40, 1a „Relații organizatorice de autoritate” – reclamantul avea în subordine compartimentele de mecanizare,energetic, producție industrială și atelierele de reparații și confecții din cadrul șantierului, iar ca obiective individuale, trebuia să gestioneze întregul parc de mijloace tehnice din dotarea șantierului și să asigure condiții de depozitare, siguranță și conservare . De asemenea, avea atribuții de a coordona și a urmări exploatarea în condiții de eficiență și siguranță a utilajelor și mijloacelor de transport din dotare și de a organiza fluxul informațional pentru înregistrarea și raportarea datelor privitor la exploatarea acestora.
De asemenea, reclamantul are ca sarcini atribuite postului următoarele :1 .Răspunde de organizarea gestionarii întregului parc de mijloace fixe din dotarea șantierului; urmărește întocmirea și ținerea la zi a evidenței mijloacelor fixe, precum și mișcarea acestora, în funcție de necesitățile producției; răspunde de realizarea efectivă a mișcărilor de utilaje și de buna gestionare a întregului parc de mijloace fixe aflate în administrarea șantierului ; 2.Coordonează activitatea de exploatare a utilajelor din dotare, urmărește exploatarea în condiții de siguranță a utilajelor din dotare - Răspunde de ținerea și raportarea activității utilajelor si organizează stabilirea și verificarea normelor de consum pe tipuri de utilaj la carburanți și lubrefianți, urmărește evidența și determinarea consumurilor de lubrefianți și carburanți-Răspunde de respectarea consumurilor stabilite prin normative.
Totodată, potrivit actului adițional nr.15 la contractul individual de muncă încheiat la 30.04.2011, reclamantul a declarat că a fost instruit cu privire la Regulamentul Intern aplicabil, Contractul Colectiv de Muncă aplicabil. Regulamentul de Organizare și Funcționare aplicabil.
Potrivit Regulamentului de Organizare și Funcționare a societății, aprobat prin Hotărârea C.A.nr.3239/07.03.2011 este prevăzut ca obiectiv în cadrul Direcției Mecanizare ce are în subordine potrivit diagramei de relații și pe inginerul șef mecano-energetic de la șantier,următoarele:,,Exploatarea in condiții de eficienta si siguranța a utilajelor si mijloacelor de transport ale sucursalei si organizarea fluxului informațional pentru înregistrarea si preluarea datelor privitor la exploatarea acestora. Potrivit actul adițional nr.15 reclamantul a fost instruit cu privire la dispozițiile Regulamentului de Organizare si Funcționare al societății, inclusiv si cu privire la obiectivul ce l-a citat. Inginerul mecano-energetic de la șantier primind dubla subordonare atât de la directorul mecanizare cât și de la șeful de șantier.
Deficiența majoră constatată în urma verificării rapoartelor de lucru întocmite de același deservent pentru două sau mai multe utilaje și de care se face vinovat contestatorul și pentru care a fost sancționat este aceea că orele active ale deserventului sunt mai multe decât programul de lucru .
Programul de lucru in aceasta perioada a fost de 8 ore pe zi si rezulta de aici ca orele active ale respectivelor utilaje au fost calculate in funcție de consumul de carburanți si nu consumul de carburanți calculat in funcție de orele efectiv lucrate.
In ceea ce privește cererea înregistrată sub nr. 485/06.07.2011 despre care face vorbire, pârâta a precizat că este efectuată după emiterea deciziei contestate .
Deficientele si neregulile enumerate i-au fost aduse la cunoștință contestatorului în mod verbal și de către dna L. L. din cadrul direcției mecanizare dar nu le-a luat in considerare. De altfel, reclamantul a primit mai multe sancțiuni disciplinare pentru abateri diverse, astfel încât prin decizia prezenta s-a prevăzut un grad corespunzător al sancțiunii disciplinare.
Pârâta a înaintat la dosar înscrisuri și a solicitat proba la interogatoriu și încuviințarea unui expert asistent.
Anterior închiderii dezbaterilor, pârâta prin consilier juridic a precizat că renunță la excepția tardivității formulată prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 220/12 februarie 2013, Tribunalul B. a admis acțiunea, a dispus anularea deciziei nr.78 din 17.06.2011 emisă de pârâtă și a efectelor dispuse prin aceasta, în sensul înlăturării sancțiunii reducerii salariului de bază și a indemnizației de conducere cu 10% pe 3 luni, conform art. 248 al.1 lit.d Codul muncii, aplicate reclamantului și a obligat pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul este salariatul pârâtei în funcția de inginer șef mecano-energetic la șantierul Feldioara, iar prin decizia nr.78 din 17.06.2011 s-a dispus de către societate aplicarea sancțiunii disciplinare de reducere a salariului de bază și a indemnizației de conducere cu 10% pe 3 luni, conform art.248 lit.d Codul muncii.
Din cuprinsul deciziei contestate, instanța a reținut ca fapte imputate reclamantului și consemnate în procesul verbal de control nr. 5164, întocmit de controlor intern de gestiune la Sucursala Siriu, B. M., faptul că în urma verificării rapoartelor întocmite de același deservent pentru 2 sau 3 utilaje, s-a constatat că orele active ale deserventului sunt mai multe decât programul normal de lucru, exemplificându-se prin persoanele A. I. și P. V., că orele active ale utilajelor au fost calculate în funcție de consumul de carburanți și nu consumul de carburanți calculat în funcție de orele efective lucrate, precum și faptul că reclamantul nu a corelat programul de lucru al deserventului cu programul de lucru al șantierului, precum și un dezinteres total al acestuia față de deficiențele și neregulile aduse la cunoștință.
Raportat la critica reclamantului cu privire la neefectuarea corespunzătoare a cercetării disciplinare, tribunalul a constatat că aceasta nu are fundament, fiind îndeplinite cerințele art.251 Codul muncii, în sensul că în mod corect s-a efectuat convocarea acestuia la data de 09.06.2011 de către pârâtă, iar din nota explicativă formulată reiese că acesta a fost informat și a putut formula răspuns asupra tuturor aspectelor imputate.
Pe fondul abaterilor, instanța a pus în discuția părților necesitatea efectuării în cauză a unei expertize tehnice de specialitate, lucrarea fiind întocmită de expert B. T., iar la solicitarea pârâtei s-a încuviințat societății pârâte un expert asistent ( D. G.) ale cărui concluzii au fost atașate la dosar.
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert B. T., instanța a reținut că acesta a constatat din documentele unității, că fișele limită de consum carburanți și lubrifianți se eliberau la începutul lunii pentru toate utilajele care urmau să funcționeze în luna respectivă, fiind semnate de șeful de șantier și de către reclamant, iar numărul de utilaje necesare procesului de producție în intervalul ianuarie –aprilie 2011 a fost mai mare decât numărul deservenților, respectiv la 18 utilaje funcționale au fost angajați 6 mecanici de utilaj, stabilindu-se de comun acord cu șeful de șantier ca un mecanic să deservească 2, 3 utilaje.
Expertul a concluzionat că, raportat la atribuțiile reclamantului, exprimate în fișa postului anterior emiterii deciziei de sancționare, în funcție de rapoartele de lucru și fișele activității zilnice la utilajele de la stația Feldioara nu se poate reține că s-au depășit orele active ale deservenților A. I. și P. V., în lunile februarie și martie 2011, față de programul normal de lucru.
Același expert a concluzionat că nu există nereguli în modul de întocmire al rapoartelor de lucru ori falsuri, iar reclamantul nu se face vinovat de abaterile reținute în sarcina sa, societatea nefiind periclitată, raportat la normele interne al societății.
Cu privire la acest raport a formulat obiecțiuni pârâta, insistând să se răspundă de către expert asupra motivului pentru care există corecturi și ștersături în fișa activității zilnice a utilajului pe luna februarie 2011, iar prin raportul de expertiză supliment s-a răspuns că în lunile februarie și martie 2011 cei doi deservenți au fost trecuți pe fișele limită de consum pe mai multe utilaje din lipsă de personal, aceștia nelucrând efectiv pe utilaje, ci având sarcina să alimenteze cu carburant și să verifice tehnic utilajele.
Expertul a mai răspuns că orele de activitate ale utilajelor au fost calculate corect în funcție de consumul orar, programul de lucru al deservenților neavând legătură cu orele efectiv lucrate de utilaje, societatea nefiind prejudiciată, ci dimpotrivă s-au realizat cantități suplimentare de producție.
Expertul a mai reținut că reclamantul nu se face vinovat de modul de întocmire al rapoartelor de lucru, întrucât cantitățile de carburant pe fiecare zi și producția realizată au fost aprobate și confirmate de constructor.
În ce privește raportul explicativ întocmit de expert asistent D. G., instanța a reținut din concluziile acestuia că, datorită ștersăturilor și modificărilor în fișele FAZ și RL rezultă că aceste documente primare nu s-au făcut cu simț de răspundere, putând fi considerate falsuri în acte și nu pot fi luate în considerație pentru că nu s-a ținut seama de condițiile de lucru pe timp friguros diferite de la o lună la alta și faptul că orele de lucru utilaj s-au determinat în funcție de consumul de carburant și nu invers.
Față de cele două rapoarte de expertiză, instanța a dat eficiență celei întocmite de expert B. T., apreciind că acesta răspunde obiectivelor stabilite, în raport de faptele reținute în sarcina reclamantului prin decizia de sancționare.
Astfel, în condițiile în care nici în cuprinsul deciziei contestate și nici în procesul verbal întocmit de controlorul B. M., ce a stat la baza emiterii acesteia nu s-a imputat reclamantului existența unor falsuri în documentele primare întocmite și atâta timp cât societatea pârâtă nu s-a înscris în fals cu privire la acestea, instanța a apreciat că raportul explicativ întocmit de expertul asistent depășește ca gravitate chiar abaterile reținute în sarcina reclamantului.
Având în vedere concluziile exprimate de expertul B. T., ca persoană specializată care a avut acces la documentele existente la nivelul societății, prin care niciuna din abaterile reținute în sarcina reclamantului nu a fost confirmată, instanța a apreciat că reclamantul nu se face vinovat de săvârșirea acestora.
Mai mult, din cuprinsul deciziei de sancționare, instanța a reținut că aceasta nu cuprinde în concret prevederile din statutul de personal, regulamentul intern aplicabil ce au fost încălcate de salariat, conform art.252 pct.2 lit.b Codul muncii, iar simpla inserare a art.99 al.2 din CCM la nivel de societate, în cadrul căruia se înscriu obligațiile ce revin salariaților unității, nu poate constitui un temei legal pentru înscrierea abaterii disciplinare săvârșită cu vinovăție de către acesta, așa cum se prevede în art.247 Codul muncii, instanța neavând posibilitatea efectuării unui control de legalitate concret în condițiile în care nu s-au menționat atribuțiile încălcate de către reclamant în virtutea funcției deținute de acesta în fișa postului, iar consemnarea în cuprinsul întâmpinării și pe parcursul judecății a unor temeiuri legale nu pot suplini lipsa menționării acestora în decizia ce formează obiectul litigiului.
Cât privește răspunsurile la interogatoriile formulate de părți, instanța a apreciat că acestea se coroborează cu raportul de expertiză întocmit în cauză, în sensul inexistenței unui prejudiciu la nivelul societății pentru care societatea a apreciat că excede obiectului cauzei, deși acest aspect are relevanță raportat la consecințele abaterii disciplinare, care în cauza de față nu există, iar față de celelalte răspunsuri care vizează o eventuală încălcare a unor prevederi înscrise la nivelul unității, acestea nu au fundament având în vedere considerentele expuse mai sus legate de conținutul deciziei de sancționare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta . Siriu, pentru următoarele motive:
Pârâta a apreciat că tribunalul a pronunțat o soluție nelegală, cu aplicarea greșită a legii, a dispozițiilor Codului Muncii Titlul XI capitolul 2, care guvernează răspunderea disciplinara a salariaților.
Pârâta a susținut că, potrivit art. 247 din Codul Muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Astfel, judecătorul fondului ( la fila 5 din sentința) după ce enumeră faptele imputate reclamantului Cloanda I. care au fost consemnate în procesul-verbal de control nr. 5164, întocmit de controlor intern de gestiune B. M., respectiv că în urma verificării rapoartelor întocmite de același deservent pentru 2 sau 3 utilaje, s-a constatat că orele active ale deserventului sunt mai multe decât programul normal de lucru, prin persoanele A. I. si P. V., că orele active ale utilajelor au fost calculate in funcție de consumul de carburanți și nu consumul de carburanți calculat in funcție de orele efective lucrate, precum și faptul că reclamantul nu a corelat programul de lucru al deserventului cu programul de lucru al șantierului, precum și un dezinteres total al acestuia față de deficientele și neregulile aduse la cunoștința (partea omisa de instanța) ~ citându-se din decizia de sancționare:.,din partea dlui ing. Cloanda I. care are de verificat rapoarte de lucru zilnice și FAZ pentru un număr de șapte utilaje "(sarcina - atribuție din fisa de post)-: se întreabă la fila 6 care sunt faptele sau prevederile încălcate de către contestator.
Toate aceste fapte enumerate și omise de instanța sunt atribuții și sarcini neîndeplinite ale reclamantului Cloanda I. prevăzute în fișa sa de post, ce este Anexă la contractul său individual de muncă, lucru care se putea constata de către judecător daca ar fi lecturat-o, întrucât există o corelare între faptele consemnate în decizia de sancționare și atribuțiile din fișa postului Anexa la contractul individual de munca.
In fisa de post se consemnează atribuțiile intimatului-reclamant :„Urmărește evidenta si determinarea consumurilor de lubrefianți si carburanți (Răspunde de respectarea consumurilor stabilite prin normative), urmărește exploatarea în condiții de siguranța a utilajelor din dotare (răspunde de tinerea evidentei și raportarea activității utilajelor) etc. iar în decizia de sancționare sunt trecute faptele :orele active ale deserventului sunt mai multe decât programul normal de lucru, prin persoanele A. I. și P. V., orele active ale utilajelor au fost calculate in funcție de consumul de carburanți și nu consumul de carburanți calculat în funcție de orele efective lucrate.
Faptul că nu a lecturat fisa de post a reclamantului, i-a permis judecătorului să prezinte un considerent vădit nefondat, cum că decizia de sancționare nu cuprinde în concret prevederile din contractul de muncă, contractul colectiv sau regulamentul intern încălcate de reclamantul Cloanda I..
De altfel, arată recurernta, instanța de fond nu cunoaște prevederile art. 99 aliniat 2 Contractul Colectiv de Muncă, cel precizat în decizia de sancționare, articol pe care 1-a persiflat în considerentele sale.
Având în vedere încălcarea în mod cvasitotal a atribuțiilor din fisa de post, societatea a fost nevoită să aplice împotriva salariatului său, inginer mecano energetic Cloanda I. o sancțiune disciplinară mai severă, în conformitate cu art.248 aliniat 1 lit. d Codul Muncii, constând în reducerea salariului de baza și a indemnizației de conducere cu 10 % pe trei luni.
Faptul că judecătorul fondului a dispus efectuarea unei expertize tehnice în cauză, pe fondul abaterilor, face ca orice discuție ulterioară a instanței cu privire la respectarea prevederilor art.252 aliniat 2 Codul Muncii să devină neavenită și superfluă.
Instanța de fond, in mod nejustificat și inexplicabil, și-a însușit și a reținut un raport de expertiza întocmit de B. T., care conține doar doua pagini, din care o pagină e ocupata cu obiectivele instanței. Pe josul celor doua pagini există o semnătura olografa indescifrabila. Acest raport nu respectă dispozițiile normei legale- Ordonanța nr.2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară, respectiv art.21 punctele a) si b); reprezentanții societății care au participat la efectuarea expertizei au dat explicații care nu au fost trecute în acel raport și nici nu s-a arătat de către expert de ce au fost respinse .
A mai arătat recurenta că împotriva raportului de expertiză a formulat obiecțiuni, prin care a solicitat instanței refacerea raportului de expertizei și înlocuirea expertului B. T., întrucât expertul parte inginer D. G., într-un Raport explicativ bine documentat și coerent pe 6 (sase) file, pe fiecare fila existând semnătura si stampila sa, a catalogat raportul domnului B. T.: „întocmit neîntemeiat superficial, nu răspunde la obiectivele expertizei, nu corespunde realității așa cum sunt prezentate documentele primare: rapoarte de lucru, fișa activității zilnice utilaj ,fise limite de consum etc...".
Este lipsită de temei și afirmația judecătorului că expertul parte asistent inginer D. G. nu ar fi avut la dispoziție documentele societății, întrucât acesta le-a solicitat documentele și i-au fost puse la dispoziție.
Așa cum a precizat recurenta și în concluziile scrise, raportul explicativ al inginer D. G.(fila 261 dosar fond) este singurul raport care răspunde obiectivelor instanței, este bine documentat ( fiind analizat fiecare document primar al societății, respectiv FAZ-uri, fișa limita de consum, instrucțiuni de lucru MEC-05), detaliat și confirma faptele ce sunt imputate reclamantului în decizia de sancționare, iar instanța de fond, în mod greșit, nu a ținut cont de aceasta lucrare.
A mai arătat recurenta că expertul asistent face o referire doar la un singur punct din concluzii, că ștersăturile și modificările în fișele FAZ-uri si RL pot fi considerate falsuri în acte, fiind opinia sa personală, în timp ce judecătorul fondului, cu semnătura sa pe încheiere, a făcut pentru prima data referire la noțiunea de „fals" atunci când a stabilit obiectivele expertizei, printre care și :”Totodată, dacă există nereguli în modul de întocmire al rapoartelor de lucru și fals pentru un număr de 7 utilaje ; dacă reclamantul se face vinovat de aceasta situație și în ce măsură societatea este periclitată, raportat la normele interne ale societății.”.
In concluzie, se solicită admiterea recursului, iar pe fond respingerea, ca neîntemeiată, a contestației introdusa de C. I., menținându-se ca temeinică și legală decizia societății nr.78/17.06.2011 .
Intimatul-reclamant C. I. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neindicarea în drept a motivelor de nelegalitate, iar pe fond s-a solicitat respingerea acestuia ca nefundat.
În esență, intimatul a învederat că atribuțiunile de serviciu care priveau normarea orelor de muncă și verificarea acestora era în sarcina altei persoane. De fapt această persoană a și semnat și confirmat FAZ-urile și celelalte documente, dar această persoană nu a fost sancționată, dacă ar fi existat o încălcare a atribuțiunilor de serviciu, pentru că se urmărea sancționarea cu orice chip a intimatului, acțiunea părții adverse făcând parte dintr-un șir mai mare de sancțiuni care au fost anulate de către instanțele de judecată, pentru că toate se refereau la sarcini de serviciu care nu îi reveneau sau reprezentau alte greșeli grave ale recurentei. Există fișa postului șefului de șantier, în care se regăsesc atribuțiunile de serviciu care îi sunt imputate lui.
Intimatul a susținut că a cerut în permanență părții adverse să indice, în concret, care sunt atribuțiunile de serviciu care ar fi corespuns pretinselor obligații încălcate de și niciodată nu s-a realizat acest lucru, iar în recurs sunt indicate atribuțiuni de serviciu care nu legătură cu verificarea rapoartelor de lucru zilnice și a FAZ-urilor.
A precizat că era inginer mecanic și, din fișa postului rezultă că trebuia să se preocupe de asigurarea funcționării utilajelor și, cel mult să urmărească respectarea indicațiile șefului de șantier, dar în niciun caz să organizeze modul de repartizare a deservenților pe utilaje. Dovadă a faptului că partea adversă a recunoscut că în fișa postului nu existau aceste obligații și atribuțiuni de serviciu, la momentul aplicării sancțiunii, este și faptul că ulterior, se emite o altă fișă a postului, dar nici aceasta nu conținea, în concret, atribuțiuni care să aibă legătură cu faptele pretins imputate.
A susținut intimatul că, în aceeași notă de rea-credință sau neștiință, se evocă încontinuu fișa postului, dar nicăieri în această fișă a postului nu se regăsesc atribuțiunile de serviciu care îi sunt imputate, iar din dovezile existente la dosarul cauzei rezultă cu certitudine cel puțin două situații deosebit de clare.
Referitor la raportul de expertiză, intimatul a apreciat că nu are importanță câte pagini are ,ci este de reținut conținutul acestuia.
Recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului și înlăturarea apărărilor expuse de intimat în cuprinsul întâmpinării.
La termenul de judecată din data de 29 mai 2013, Curtea a respins excepția nulității recursului, invocată de intimatul-reclamant în cuprinsul întâmpinării, pentru considerentele expuse în practicaua prezentei decizii. De asemenea, la același termen de judecata, recurenta a declarat ca nu mai susține cererea inserată în motivele de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 183 Cod proc. Civilă, referitoare la expertiza B. T..
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
In ce priveste critica formulata de catre recurenta, privind imprejurarea ca, „toate faptele enumerate si omise de instanta „ de fond reprezinta atributii si sarcini neindeplinite de catre intimatul-reclamant, prevazute in fisa de post anexa la contractul individual de munca, care a fost, astfel ignorat, Curtea o va inlatura, ca neintemeiata.
Astfel, trecand peste modul defectuos si ilogic de exprimare cuprins in aceasta critica ( caci, daca faptele sunt enumerate, evident, nu pot fi omise de judecatorul fondului, atat timp cat face referire la ele), Curtea constata ca prima instanta a mentionat in cadrul situatiei de fapt retinuta abaterile ce i-au fost reprosate intimatului reclamant prin decizia de sanctionare, exprimandu-se apoi considerentul ca, in aceasta decizie nu sunt prevazute in mod concret prevederile din statutul de personal, regulamentul intern aplicabil ce au fost incalcate de salariat.
In acest sens, se constata ca, in mod legal, a fost exprimata aceasta concluzie, caci Art. 99 al. 2 din CCM face referire la o . obligatii ce ii revin salariatului ( literele a-g), iar in decizia de sanctionare nu se indica exact care anume obligatii au fost nesocotite de catre intimatul-reclamant, eventualele precizari ale unor temeiuri legale neputand suplini lipsa constatata de prima instanta.
Ca atare, sustinerea recurentei privind necunoasterea de catre judecatorul fondului a disp. Art. 99 al. 2 din CCM si art. 247 din Codul Muncii nu constituie decat o afirmatie fara suport veridic, care tinde, chiar, prin modul de formulare, a imbraca forma unui abuz de drept procesual.
De asemenea, in ce priveste critica formulata de catre recurenta, privind faptul ca prima instanta, in mod nelegal si surprinzator, a imbracat punctul de vedere al expertului desemnat in cauza, B. T., desi lucrarea intocmita de expertul parte al acesteia, D. G., este bine documentat, detaliat si confirma faptele savarsite de salariat, Curtea constata ca este neintemeiata.
Astfel, Curtea apreciaza ca nu are relevanta in cauza imprejurarea ca lucrarea expertului B. T. contine doar doua pagini, iar lucrarea expertului D. G. este mult mai voluminoasa, edificatoare fiind constatarile personale, argumentele si concluziile expertului intocmite pe baza cercetarii la fata locului si pe baza documentelor prezentate de parti.
De altfel, lecturand cele doua rapoarte de expertiza, se constata ca expertul desemnat de catre instanta, D. G., a raspuns exact la obiectivele fixate prin incheierea de sedinta din 16.11.2011, precum si la obiectiunile incuviintate recurentei-parate, concluzionand, in mod obiectiv si rational, ca raportat la atribuțiile reclamantului, exprimate în fișa postului anterior emiterii deciziei de sancționare, în funcție de rapoartele de lucru și fișele activității zilnice la utilajele de la stația Feldioara, nu se poate reține că s-au depășit orele active ale deservenților A. I. și P. V., în lunile februarie și martie 2011, față de programul normal de lucru.
Aceasta concluzie se explica prin faptul ca mecanicul de utilaj al cărui nume era înscris pe mai multe fișe limită, adică pe mai multe utilaje, nu lucra efectiv cu toate acestea, fapt ce reiese din pontajul întocmit pentru fiecare lună în parte și unde nu sunt înscrise ore suplimentare, respectiv ore în plus peste programul de lucru stabilit, iar rolul mecanicului se rezuma la alimentarea utilajului cu carburanți lubrifianți, verificarea stării tehnice a utilajului și pornirea utilajului, iar după toate aceste operațiuni, utilajul în stare de funcționare era exploatat de către alți salariați ai firmelor colaboratoare.
De asemenea, s-a mai reținut, din modalitatea de funcționare a societății, că programul de lucru al deserventului nu poate fi asimilat sau confundat cu orele de funcționare ale utilajelor pe a căror fișă limită era înscris numele acestuia si că, în lunile februarie și martie 2011, cei doi deservenți au fost trecuți pe fișele limită de consum pe mai multe utilaje din lipsă de personal, aceștia nelucrând efectiv pe utilaje, ci având sarcina să alimenteze cu carburant și să verifice tehnic utilajele.
Curtea mai constata ca este logica si documentata concluzia expertului privind imprejurarea că orele de activitate ale utilajelor au fost calculate corect în funcție de consumul orar, programul de lucru al deservenților neavând legătură cu orele efectiv lucrate de utilaje, societatea nefiind prejudiciată, ci dimpotrivă s-au realizat cantități suplimentare de producție.
Avand in vedere faptul ca, in ce priveste cantitățile de carburant pe fiecare zi și producția realizată, au fost aprobate și confirmate de constructor, in mod legal a concluzionat prima instanta ca reclamantul nu se face vinovat de modul de întocmire al rapoartelor de lucru.
In acelasi sens, se retine ca, imprejurarea relevata de catre expertul parte al recurentei, respectiv aceea faptele imputate reclamantului in decizia de sanctionare se confirma si ca ca raportul intocmit de expert B. T. nu corespunde realitatii, nu era suficienta pentru ca instanta de fond sa concluzioneze ca lucrarea acestuia din urma nu este edificatoare pentru solutionarea cauzei.
In mod corect, prima instanta a dat eficienta raportului de expertiza efectuat de expert B. T., in conditiile in care, desi recurenta-parata nu s-a inscris in fals cu privire la modalitatea de intocmire a documentelor primare, acesta concluzioneaza ca, inscrisurile nu au fost realizate cu simt de raspundere, putand fi considerate falsuri.
Referitor la critica formulata de catre recurenta, in sensul ca expertul desemnat de instanta nu a respectat disp. Art. 21 pct. a si b din Ordonanta 2/2000, Curtea constata ca nu se precizeaza daca au fost formulate explicatii sau obiectii de catre parti, in caz afirmativ care au fost acestea pentru a fi analizate de catre expert, ca atare, Curtea va inlatura, ca neintemeiata, si aceasta sustinere.
F. de toate aceste considerente, Curtea, in temeiul disp. art. 312 C. pr. Civ, va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta HIDROCONSTRUCȚIA SA BUCUREȘTI- SUCURSALA SIRIU, cu sediul în comuna Siriu, . B., împotriva sentinței civile nr. 220/12 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu reclamantul C. I., domiciliat în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 mai 2013.
Președinte, Judecători,
V.-I. S. A.-C. B. E. S.
Grefier,
C. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Red. IS
Tehnored. CC
2 ex/21.06.2013
d.f. nr._ Tribunalul B.
j.f. G. S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2325/2013.... → |
|---|
