Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 290/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 290/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 785/114/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 1576
Ședința publică din data de 4 iunie 2013
Președinte - E. M.
Judecători- C. Ș.
- A. M. R.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul C. T. B., cu sediul în B., ., județ B. împotriva Sentinței civile nr.290 din 25.02.2013 pronunțată de Tribunalul B. – Secția I Civilă în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. Învățământului Preuniversitar Prof. I. N. B. – în numele membrului de sindicat D. Vasillica V. – cu sediul în B., ., județ B..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, aceeași cerere formulând-o și pârâtul prin motivele de recurs.
Curtea ia act că părțile au solicitat judecata cauzei și în lipsa acestora, rămâne în pronunțare și deliberând a dat următoarea hotărâre:
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, reclamantul S. Învățământului Preuniversitar „Prof.I. N.” B. a solicitat în temeiul art.28 din Legea Dialogului Social nr.62/2011, în numele și pentru petenta D. V. V. obligarea pârâtului C. T. B. să plătească acesteia drepturile salariale pentru perioada 1.09._11 reprezentând diferența dintre salariul ce trebuia să-i fie plătit la nivelul prevăzut de Legea nr.221/2008 și salariul pe care l-a încasat, calculat în baza OUG nr.41/2009, actualizate cu rata inflației la data plății.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că în perioada 1.09._11 petenta a fost încadrată la C. T. B. și că până la 31.12.2009 a beneficiat de drepturile salariale calculate în baza Legii nr.221/2008 stabilite prin sentința civilă nr.1191 din 2.12.2009 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ și că la 1.09.2010 unitatea-pârâtă C. T. B. a procedat nelegal, cu ocazia reîncadrării, diminuându-i salariul prin calcularea acestuia în funcție de coeficientul de multiplicare 1,000 în valoare de 229,943 lei prevăzut în OUG nr. 41/2009.
În esență, reclamantul a susținut că diminuarea salariului petentei începând cu 1.09.2010 la reîncadrarea în C. T. B. s-a făcut cu încălcarea art.30 al.5 din Legea nr.330/2009, a art.5 al.1 din OUG nr.1/2010, a deciziei nr.3 din 4.04.2011 prin recursul în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și a Deciziei nr.877 din 28.07.2011 pronunțată de Curtea Constituțională, și că,la reîncadrare petenta avea dreptul să i se păstreze salariul avut la 31.12.2009 stabilit prin hotărâre judecătorească.
Tribunalul B. – Secția I Civilă prin Sentința civilă nr.290 din 25 februarie 2013 a admis acțiunea și a obligat pârâtul să calculeze și să plătească diferențele de drepturi salariale pentru perioada 1 septembrie 2010 – 13 mai 2011, reprezentând diferența dintre salariul ce trebuia plătit la nivelul prevăzut de Legea nr.221/2008 și salariul încasat la nivelul prevăzut de OUG nr.41/2009, actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective pentru reclamanta D. V. V..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin adeverința nr. 4096 din 14.12.2012 emisă de C. T. B. se atestă că în anul școlar 2010 - 2011 petenta D. V. V. a fost încadrată în această unitate de învățământ în funcția de profesor.
Tribunalul B., prin sentința civilă nr.1191 din 2.12.2009 pronunțată în dosarul nr._, a obligat Grupul Școlar de Meserii și Servicii B. să calculeze și să plătească petentei drepturile salariale rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008 începând cu 1.10.2008 și până la 31.12.2009.
A mai reținut instanța de fond că la reîncadrarea în anul școlar 2010 - 2011 unitatea-pârâtă C. T. B. la 1.09.2010 a stabilit salariul petentei prin luarea în calcul a coeficientului de multiplicare 1,000 în valoare de 299,933 lei, prevăzut în OUG nr. 41/2009, această reîncadrare fiind făcută în temeiul art.5 al.6 din OUG nr.1/2010 care prevede că ”reîncadrarea personalului din învățământ la data de 1.10.2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31.12.2009, stabilite în conformitate cu OUG nr.41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai – decembrie 2009 aprobată prin Legea nr. 300/2009”.
A rezultat că prin reîncadrarea petentei la 1.09.2010 pârâtul C. T. B. a diminuat salariul de bază al acesteia ceea ce a justificat interesul de a promova prezenta acțiune prin care aceasta solicită menținerea, la calcularea salariului, a coeficientului de I, ooo în valoare de 400 lei stabilit prin sentința civilă nr.1191 din 2.12.2009 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Instanța a apreciat acțiunea întemeiată pentru mai multe considerente.
Astfel, a avut în vedere tribunalul că începând cu 1.01.2010 salarizarea personalului bugetar, inclusiv a personalului didactic și didactic auxiliar a fost reglementată de Legea nr.330/2009 care, prin art.30 alin.5 a stabilit, cu valoare de principiu, că personalul aflat în funcție la data de 31.12.2009 își va păstra salariul avut.
Pentru aplicarea în anul 2010 a Legii nr.330/2009 a fost adoptată OUG nr.1/25.01.2010 privind unele măsuri de reîncadrare in funcție a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, ordonanță care, în art. 5 alin. 1, a prevăzut că „începând cu luna ianuarie 2010 personalul aflat in funcție la 31.12.2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, îndemnizația de încadrare brută lunară avută la această dată”.
Prin art.5 alin.6 din OUG nr.1/2010 s-a prevăzut că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la 1.01.2010 se face luând in calcul salariile de bază la 31.12.2009 așa cum au fost stabilite prin OUG nr.41/2009, adică in funcție de coeficientul de multiplicare 1,00 in valoare de 299.933 lei.
În ceea ce o privește pe petentă, instanța a constatat că prin hotărâri judecătorești irevocabile, s-a stabilit că la 31.12.2010 aceasta beneficiază de un salariu de bază calculat în funcție de coeficientul de multiplicare 1.00 in valoare de 400 lei prevăzut în Legea nr. 221/2008 și nu de un salariu de bază calculat în temeiul OUG nr. 41/2009, situație confirmată cu valoare de principiu prin Decizia nr.3 din 4.04.2011, privind recursul în interesul legii, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care a statuat că „Legea nr. 221/2008 constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile efectiv încasate, cu începere de la 1.10.2008 și până la data de 31.12.2009”.
Prin urmare, petenta beneficiind la 31.12.2009 de salarii de bază calculate în funcție de coeficientul de multiplicare 1,00 în valoare de 400 lei prevăzut în Legea nr.221/2008, unitatea-pârâtă avea obligația ca, în anul 2010 să o reîncadreze în funcție cu respectarea art.30 alin.5 din Legea nr. 330/2009, adică să îi păstreze salariul avut la 31.12.2009 și să nu îi diminueze salariile prin aplicarea dispozițiilor art.5 al.6 din OUG nr.1/2010 prin luarea în calcul a coeficientului de multiplicare 1,00 în valoare de 299,933 lei.
Menținerea salariilor personalului didactic și didactic auxiliar și după 1.01.2010 a fost confirmată prin decizia Curții Constituționale nr. 877 din 28.06.2011 care, în considerentele deciziei, a statuat în mod definitiv și general obligatoriu că „reîncadrarea personalului didactic din învățământ la 1.01.2010 se va face pe coeficienții și salariul avut la 31.12.2009”.
Mai mult, OG nr.15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 a fost abrogată prin art.48 alin.1 pct.16 din Legea nr.330/2009, însă instanța a considerat că ultraactivitatea Legii nr.221/2008 (veche în raport cu Legea nr. 330/2009 și OUG nr.1/2010 ) a fost confirmată prin decizia nr.3/2011 privind recursul în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și prin decizia nr. 877/28.06.2011 a Curții Constituționale.
S-a apreciat relevant că prin decizia nr.11/2012 din 8.10.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, complet competent să judece recursul în interesul legii prin care s-a stabilit „că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5 alin.6 din OUG nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcție a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art.30 din Legea - Cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31.12.2009 are dreptul, începând cu data de 1.01.2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit în conformitate cu prev. OUG nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări din Legea nr.221/2008.
Pentru toate aceste argumente, instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâtul să calculeze și să plătească pentru reclamanta D. V. V. diferențele de drepturi salariale pentru perioada 1.09.2010 – 13.05.2011 reprezentând diferența dintre salariul ce trebuia plătit la nivelul prevăzut de Legea nr. 221/2008 și salariul încasat la nivelul prevăzut de OUG nr.41/2009, actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. T. B., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că prin sentința atacată a fost admisă acțiunea și a fost obligat la plata, pentru perioada 1.09._11, a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite în conformitate cu prevederile legii 221/2008 și salariul încasat la nivelul prevăzut de OUG nr.41/2009, actualizate in funcție de rata inflației la data plații efective.
A mai precizat recurentul că față de reținerile instanței de fond cum că nu a aplicat corect legislația în vigoare salariale aferente, învederează că nu a plătit salariile potrivit Legii 221/2008 după care le-a micșorat, ci încadrarea tuturor profesorilor s-a făcut cu respectarea prevederilor în vigoare la acel moment.
Reîncadrarea personalului didactic pentru anul 2010 s-a făcut cu respectarea prevederilor art.5 alin.6 din OUG nr.1/2010 "Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile OUG nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr.300/2009."
Deciziile Curții Constituționale amintite de către instanță sunt venite după publicarea OUG 41/2009 respectiv OUG 1/2010, iar la acel moment acestea erau în vigoare, astfel că încadrarea la momentul anului 2010 s-a făcut având în vedere prevederile OUG 1/2010.
Recurentul a precizat că înțelege să invoce și dispozițiile Deciziei nr. 838/27.05.2009 a Curții Constituționale potrivit cărora doar Parlamentul si Guvernul prin delegare legislativă au competenta de a institui modifica sau abroga normele juridice cu putere de lege, rolul instanțelor judecătorești fiind de a realiza justiția de a soluționa aplicând legea.
Față de cele învederate recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Inițial Tribunalul B. – Secția Civilă a fost investit cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtului C. T. B., recurent în prezenta fază procesuală, la plata către persoana în numele căreia a acționat S. Învățământului Preuniversitar „Prof. I. N.” B. a drepturilor salariale pentru perioada 1.09._11 reprezentând diferența dintre salariul ce trebuia să-i fie plătit la nivelul prevăzut de Legea nr.221/2008 și salariul pe care l-a încasat, calculat în baza OUG nr.41/2009, actualizate cu rata inflației la data plății.
Procedând la soluționarea cauzei prima instanță a admis acțiunea.
La fundamentarea acestei soluții au stat mai multe argumente juridice printre care și Decizia nr. 11/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – complet competent să soluționeze recursul în interesul legii.
Ori prin această decizie, pronunțată așa cum s-a menționat într-un recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 734/31.10.2012, având caracter de drept secundar și fiind obligatorie pentru instanțe s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
În alte cuvinte decizia a fost dată tocmai în interpretarea textului de lege invocat de către recurent în cuprinsul cererii de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție – complet competent să soluționeze recursul în interesul legii având în vedere la dezlegarea problemei de drept succesiunea cronologică a reglementărilor legale, deciziile Curții Constituționale și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, reținându-se că, începând cu 1 ianuarie 2010, personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Așa fiind interpretarea dată de recurent dispozițiilor legale în discuție contravine deciziei în interesul legii și nu poate fi avută în vedere.
Totodată Curtea constată că este lipsit de relevanță juridică împrejurarea că deciziile Curții Constituționale la care se face referire în cuprinsul considerentelor hotărârii ce face obiectul prezentei căi de atac sunt pronunțate ulterior publicării celor două acte normative – OUG nr. 41/2009 și OUG nr. 1/2010.
Acestea au fost analizate cu prilejul soluționării sesizării pentru pronunțarea hotărârii în interesul legii și s-a avut în vedere chiar caracterul obligatoriu al acestora.
Nici invocarea Deciziei Curții Constituționale nr. 838/27.05.2009 nu poate fundamenta o soluție de admitere a căii de atac.
În realitate această decizie a fost avută în vedere de chiar completul competent să soluționeze recursul în interesul legii și care a învederat că aprecierile Curții Constituționale prin Deciziile nr. 124/2010 și nr. 877/2011 au caracter obligatoriu pentru instanțe, conform principiilor stabilite de instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, prin care s-a reținut că, potrivit legii fundamentale, singura autoritate abilitată să exercite controlul constituționalității legilor sau ordonanțelor este instanța constituțională, nici Înalta Curte de Casație și Justiție și nici instanțele judecătorești sau alte autorități publice ale statului nu au competența de a controla constituționalitatea legilor sau ordonanțelor, indiferent dacă acestea sunt ori nu în vigoare.
Soluția enunțată se impune și întrucât viciul de neconstituționalitate stabilit cu privire la unele dispoziții legale nu trebuie perpetuat prin modificarea dispoziției legale în sensul confirmării soluției legislative declarate ca fiind neconformă cu Legea fundamentală. În situația prezentată, legiuitorul delegat - Guvernul, prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009, a persistat în hotărârea de a reduce majorările salariale stabilite prin voința Parlamentului cu privire Ia domeniul reglementat, iar ordonanța de urgență adoptată trebuie considerată ca lipsită de efecte față de neconstituționalitatea reglementărilor care au redus creșterile salariale stabilite prin Legea nr. 221/2008.
A concluzionat instanța supremă că, în consecință, singurele prevederi legale ce produc efecte în cauză sunt cele ale art. 1 alin. 1 lit. c din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, fără a fi avute în vedere modificările legislative operate prin ordonanțele de urgență afectate de vicii de neconstituționalitate.
Pentru toate motivele arătate, Curtea apreciază ca nefondate criticile recurentului.
Așa fiind Curtea, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civ. coroborat cu art. 3041 Cod pr. civ. urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul C. T. B., cu sediul în B., ., județ B. împotriva Sentinței civile nr.290 din 25.02.2013 pronunțată de Tribunalul B. – Secția I Civilă în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. Învățământului Preuniversitar Prof. I. N. B. – în numele membrului de sindicat D. Vasillica V. – cu sediul în B., ., județ B., ca nefondat
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4 iunie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
E. M. C. Ș. A. M. R.
GREFIER,
A. F.
Red RAM
2 ex/11.06.2013
d.f. nr._ Tribunalul Prahova
j.f. G. V.
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
