Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3546/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3546/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 1342/120/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 3546
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2013
Președinte - V.-A. P.
Judecători - C. - P. B.
- E.-S. L.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul C. M. I., domiciliat în municipiul Târgoviște, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 861/18.04.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul S. P. Județean de Alimentare cu A., Canalizare și Salubrizare Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, .. 66, județul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant C. M. I., personal, lipsind intimatul-pârât S. P. Județean de Alimentare cu A., Canalizare și Salubrizare Dâmbovița.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și că prin cererea de recurs s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod pr.civilă.
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar o cerere de către recurentul-reclamant, înregistrată sub nr._/4.11.2013, prin care solicită soluționarea cu celeritate a cauzei, dat fiind că între părți nu este posibilă medierea.
Recurentul-reclamant C. M. I. arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația recurentului-reclamant, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Recurentul-reclamant C. M. I., având cuvântul, arată că își menține cererea scrisă de recurs depusă la dosar și solicită să se constate că Tribunalul Dâmbovița nu a ținut cont de cele cerute de el, că în regulamentul de ordine interioară al intimatei se specifica obligația de a se încheia contract colectiv de muncă și după 1.01.2011, lucru pe care aceasta nu l-a făcut nici până în prezent.
Solicită admiterea recursului, schimbarea sentinței și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ /07.02.2013, reclamantul C. M. I. a chemat în judecată pe pârâtul S. P. Județean de Alimentare cu A., Canalizare și Salubrizare Dâmbovița, pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei nr. 02/21.01.2013 emisă de pârât.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost angajat de pârât, prin concurs, la data de 14.12.2010, ca inspector de specialitate, primind, prin fișa postului, diverse sarcini și atribuții de serviciu, pe care, potrivit evaluării anuale, le-a îndeplinit „foarte bine”. Ulterior, a fost promovat în funcția de director tehnic producție, îndeplinindu-și din nou atribuțiile specifice postului cu calificativul „foarte bine”.
A mai arătat reclamantul că, prin raportul privind aprobarea organigramei și statutului de funcții ale pârâtului, nr._/15.12.2012, postul ocupat de el a fost desființat, iar la data de 03.01.2013, i s-a înmânat preavizul de 20 de zile lucrătoare, fiind înștiințat că, ulterior acestei date, îi va înceta contractul de muncă.
A precizat reclamantul că greșit i s-a calculat cele 20 de zile lucrătoare acordate ca preaviz și 2 zile de concediu de odihnă aferente lunii ianuarie 2013, preavizul neavând semnătură de primire. Mai mult decât atât, dacă se aplica CCM valabil la nivelul anului 2010, ar fi trebuit să i se acorde plăți compensatorii, ca urmare a concedierii sale, aspect ignorat de pârât.
A mai susținut reclamantul că, de altfel, a fost încălcat art.76 lit.d din Legea nr. 53/2003, întrucât putea fi încadrat pe unul dintre posturile vacante existente în cadrul Consiliului Județean Dâmbovița, astfel cum se prevede și în organigrama acestei instituții.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, pentru că măsura dispusă este legală și temeinică, reprezentând, în raport de prevederile art. 65 alin.1 din Codul Muncii, o încetare justificată a contractului de muncă. Această măsură a fost generată de hotărârea Consiliului Județean Dâmbovița nr. 201/20.12.2012, act administrativ de autoritate, prin care au fost aprobate organigrama și statul de funcții din cadrul SPJAPCS Dâmbovița.
A arătat pârâtul că desființarea postului reclamantului a avut la bază hotărârea Consiliului Județean Dâmbovița nr. 201/2012, referatul nr. 8933/13.12.2012 emis de șeful Serviciului comercial, iar la data de 05.02.2013, i s-a înmânat reclamantului nota de lichidare, pe care acesta a semnat-o fără obiecțiuni.
A mai învederat pârâtul că efectuarea de către reclamant a două zile din concediul legal de odihnă (la care avea dreptul) în perioada de preaviz, nu contravine prevederilor legale în materie de acordare preaviz, art.81 alin.5 și art.146 alin.4 din Codul Muncii, stipulând în mod expres, că și în perioada de preaviz contractul de muncă își produce efectele juridice.
În baza probelor administrate, prin sentința civilă nr. 861/18.04.2013, Tribunalul Dâmbovița a respins acțiunea.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
Prin decizia nr.02/21.01.2013, reclamantul a fost concediat din funcția de director tehnic – producție, începând cu data de 29.01.2013, măsura având ca temei juridic dispozițiile art.65 alin.1 Codul Muncii, referitoare la desființarea locului de muncă. Art.2 din decizie arată că, în conformitate cu art.75 alin.1 din Legea nr. 53/2003, s-a acordat reclamantului un preaviz de 20 de zile lucrătoare, în perioada 03.01._13.
Prin înscrisul intitulat „comunicare - preaviz” (fila 49 dosar) i s-a adus la cunoștința salariatului faptul că în perioada 03.01.2013 – 28.01.2013 i se acordă un preaviz de 20 de zile lucrătoare, în care are dreptul la 2 zile de concediu de odihnă, putând opta între efectuarea acestora și plata lor la încetarea contractului de muncă.
A mai reținut tribunalul că la baza măsurii de concediere a reclamantului s-au aflat referatul nr. 8998/14.12.2012 și raportul general privind activitatea Serviciului P. Județean de Alimentare cu A., Canalizare și Salubrizare Dâmbovița, nr.8932/13.12.2012, prin care s-a constatat că această instituție a înregistrat pierderi, concluzionându-se că, având în vedere criza economică, este necesar a se lua măsuri de redresare economică, pentru a se evita desființarea acestui serviciu. În anexa 1 la raport, cuprinzând numărul total, calificările și categoriile de salariați concediați prin concediere individuală, desființarea postului (fila 122 dosar) este indicat și postul ocupat de reclamant – director tehnic producție. Și statul de funcții (fila 127 dosar) dovedește că la data de 01.01.2013, anterior concedierii reclamantului, postul acestuia nu mai figura în structura societății, spre deosebire de statul de plată din 31.12.2012, în cadrul căruia apare ca director tehnic de producție – C. M. I.. Prin hotărârea Consiliului Județean Dâmbovița (fila 138 dosar) statele de funcții menționate au fost aprobate.
A concluzionat tribunalul că, în aceste condiții, concedierea reclamantului a fost legală, în conformitate cu art.65 Codul muncii. Fiind concediat ca urmare a desființării postului ocupat, în decizia de concediere a reclamantului nu se impunea indicarea locurilor de muncă vacante disponibile în unitate.
Faptul că angajatorul avea sau nu încheiat contractul colectiv de muncă valabil, a constatat tribunalul, nu este un aspect care să afecteze legalitatea concedierii, la fel ca și obligativitatea angajatorului de a acorda plăți compensatorii, concedierea fiind realizată în baza dispozițiilor cuprinse în Codul Muncii, nu în contractul colectiv de muncă.
În ceea ce privește preavizul ce a precedat concedierea, tribunalul a reținut că în cuprinsul acestuia se arată că reclamantul „în perioada preavizului are dreptul la 2 zile de concediu de odihnă pe care le poate efectua în perioada preavizului sau poate opta pentru plata acestor zile de concediu de odihnă la încetarea contractului individual de muncă”, astfel că această alternativă nu afectează cu nimic legalitatea deciziei de concediere.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, susținând, în esență, că, în mod greșit, prima instanță i-a respins acțiunea, apreciind ca fiind valabile actele ce au stat la baza disponibilizării sale, ignorându-se faptul că derularea raporturilor de muncă s-a făcut în afara reglementărilor legale.
A precizat recurentul că, în realitate, prin raportare la salariații existenți în organigrama pârâtei și numărul posturilor desființate, a fost o concediere colectivă și nu individuală.
A mai susținut recurentul că nu s-a ținut cont de contractul colectiv de muncă, că a fost prejudiciat prin includerea a două zile din concediul său de odihnă pe anul 2013 în perioada preavizului, menținându-și solicitarea din acțiune privind acordarea daunelor materiale și morale.
A mai învederat recurentul că sentința atacată i-a fost comunicată fără a purta semnătura membrilor completului de judecată sau ștampila instanței.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Sub un prim aspect, se impune a se preciza că, potrivit art. 68 Codul muncii (ce definește concedierea colectivă, prin stipularea condițiilor care îi dau această calificare) la stabilirea numărului de salariați afectați de concediere se are în vedere numai salariații concediați pentru motive care nu privesc persoana lor, în perioada de 30 de zile în care este dispusă măsura.
În acest context, este cert că intenția legiuitorului a fost aceea de a nu se include posturile vacante în calculul numărului de salariați ce conferă concedierii caracterul colectiv.
Or, în cazul în speță, conform raportului nr._/18.12.2012 privind aprobarea organigramei și statului de funcții ale Serviciului P. Județean de Alimentare cu A., Canalizare și Salubrizare Dâmbovița, din totalul de 16 posturi desființate (9 personal tesa și 7 muncitori) 10 sunt posturi vacante, astfel că, făcând aplicabilitatea dispozițiilor art. 68 Codul muncii, Curtea concluzionează că nu a avut loc o concediere colectivă, ci una individuală.
Referitor la concedierea individuală, din tabelul nominal al personalului disponibilizat, organigramele și statele de funcții ale intimatului-pârât anterioare și ulterioare concedierii, Curtea reține caracterul efectiv, real și serios al desființării locului de muncă ocupat de recurentul-reclamant, fiind astfel respectate dispozițiile art. 65 Codul muncii.
În acest context, cum în mod corect a reținut și prima instanță, este lipsită de eficiență juridică existența unui contract colectiv de muncă.
Se impune a se menționa și faptul că din modul de redactare a conținutului deciziei de concediere nu se poate reține că în perioada preavizului au fost incluse și cele două zile de concediu de odihnă cuvenite recurentului-reclamant.
În considerarea argumentelor expuse, Curtea apreciază că nu sunt motive de anulare a deciziei de concediere nr. 2/21.01.2013, astfel că recurentului-reclamant nu i se pot acorda nici daunele materiale și morale solicitate.
În ceea ce privește ultimul motiv de recurs, este de precizat că, potrivit art. 261 Cod pr.civilă (forma în vigoare la data introducerii acțiunii) numai cele două exemplare originale ale hotărârii (cea atașată la dosarul cauzei, respectiv, cea depusă la dosarul de hotărâri al instanței) sunt semnate de membrii completului de judecată, părților fiindu-le comunicată hotărârea în copie.
Față de toate considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 Cod pr.civilă (forma în vigoare la data introducerii acțiunii, aplicabilă în speță față de dispozițiile art. 24 și art. 25 alin. 1 C.pr.civilă, forma actuală) va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. M. I., domiciliat în municipiul Târgoviște, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 861/18.04.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul S. P. Județean de Alimentare cu A., Canalizare și Salubrizare Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, .. 66, județul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 noiembrie 2013.
Președinte, Judecători,
V.-A. P. C.-P. B. E.-S. L.
Grefier,
N. M.
Red.CPB
Tehnored.NM
2ex./29.11.2013
d.f._ Tribunalul Dâmbovița
j.f. G. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 55/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... → |
|---|
