Obligaţie de a face. Decizia nr. 540/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 540/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 3376/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția I civilă -
Dosar nr._
DECIZIA NR.540
Ședința publică din data de 6 martie 2013
Președinte - M. I. G.
Judecători - V. G.
- A. P.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul B. V., domiciliat în Ploiești, ., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 4906 din 12 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâta ., cu sediul în P., ., județul Prahova.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul reclamant B. V., lipsind intimata pârâtă ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este la primul termen de judecată după repunerea pe rol a cauzei și este motivat.
Totodată, s-a învederat instanței că recurentul, în cadrul cererii de repunere pe rol, a solicitat judecata cauzei în lipsă, potrivit disp.art.242 pct.2 Cod pr. civilă.
Recurentul reclamant B. V., având personal cuvântul, solicită a se pune în vedere intimatei să depună la dosar adeverințele și tabelele nominale cu salariații indicate prin întâmpinarea formulată.
Curtea, în temeiul disp. art.305 cod pr. civilă, încuviințează pentru recurent proba cu înscrisurile deja depuse la dosar, iar referitor la solicitarea recurentului în sensul de a se depune la dosar de către intimată adeverințele indicate prin întâmpinare, o respinge ca nefiind utilă cauzei, dat fiind faptul că hotărârea pronunțată de instanța de fond a privit excepția autorității de lucru judecat și nu fondul cauzei.
Recurentul reclamant B. V., având personal cuvântul, declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului în susținerea recursului.
Recurentul reclamant B. V., având personal cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că instanța în mod greșit a admis excepția autorității de lucru judecat, dat fiind faptul că a fost vorba despre o altă cauză cu un alt temei juridic.
Referitor la întâmpinarea formulată de intimată, recurentul arată că intimata a indicat o altă perioadă decât cea solicitată.
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ reclamantul B. V., în contradictoriu cu pârâta . solicitat obligarea acesteia să pună în executare dispozitivul sentinței civile nr. 1560/25.07.2011 și să-i acorde drepturile cuvenite de la data producerii efectului, (astfel cum au beneficiat retroactiv și cei care s-au trecut în procesele-verbale nr. 13/29.08.1991 și 2/13.04.1995), să răspundă cererilor sale depuse și înregistrate la unitate, urmând a fi sancționată societatea pentru nerespectarea metodologiei și a criteriilor de încadrare în condiții deosebite de muncă și nerespectarea termenului de 30 de zile, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat faptul că prin sentința civilă nr. 1560/25.07.2011, pârâta . fost obligată să elibereze reclamanților adeverințe din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care aceștia și-au desfășurat activitatea, iar lui i-a fost recunoscut dreptul la acordarea condițiilor deosebite de muncă aferente perioadei 01.04._04.
Prin cererea adresată unității la data de 15.12.2011, însoțită de carnetul său de muncă și desfășurătorul emis de Casa Județeană de Pensii Prahova, a solicitat punerea în executare a dispozitivului sentinței civile sus-menționate. Ulterior, a depus și cererea înregistrată sub nr. 3385/27.03.2012, fără a obține niciun răspuns.
A menționat reclamantul că, după trecerea termenului de 30 de zile de la data înregistrării cererii, s-a adresat și Casa Județeană de Pensii Prahova, la data de 23.04.2012, cu o solicitare de eliberare a desfășurătorului din care să rezulte actualizarea datelor în format electronic privind acordarea condițiilor deosebite de muncă pentru perioada mai sus indicată, dar întrucât i s-a solicitat achitarea unei taxe de 15 lei pentru eliberarea acestuia a refuzat.
În continuare reclamantul a precizat că, deși din dispozitivul sentinței civile, rezultă că unitatea este obligată a elibera adeverința conformă celor constatate prin hotărârea judecătorească, de fapt, această obligație este pasată Casei Județene de Pensii care refuză eliberarea sa în lipsa achitării taxei de 15 lei.
Prin precizarea formulată la data de 16.07.2012 (f.37 dosar), reclamantul a solicitat, dată fiind discriminarea făcută de unitate, pe de o parte, prin încadrarea unor locuri de muncă pe bază de tabele (procese-verbale), iar, pe de altă parte, prin hotărâre judecătorească (sentința civilă nr. 1560/25.07.2011), eliminarea discriminării dintre acesta și persoanele încadrate în grupa I de muncă, pe bază de tabele, astfel:
-în cazul emiterii hotărârii de menținere, prin încadrarea locului său de muncă avut în secția Sculărie și în serviciul Mecano Energetic în grupa I de muncă, cu acordarea drepturilor cuvenite retroactive de la data încadrării în tabele, astfel cum au beneficiat și cei încadrați în tabele, tot retroactiv;
-în caz de respingere a avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale de muncă, prin reținerea drepturilor celor care au beneficiat de ele de la data acordării lor.
În temeiul art. 115 Cod procedură civilă pârâta a formulat, la data de 24.07.2012, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și ca rămasă fără obiect.
Astfel, a precizat că, prin adeverințele nr. 5530 și 5531/19.12.2011, s-au pus în aplicare prevederile sentinței civile nr. 1560/25.07.2011 a Tribunalului Prahova, în sensul că reclamantul beneficiază de încadrarea în grupa a II-a de muncă și condiții deosebite pentru perioadele cât a fost salariatul unității, respectiv 15.09._72; 25.02._77; 16.08._04, menționând că adeverințele eliberate reclamantului au fost valorificate de Casa Județeană de Pensii Prahova.
În ședința publică din data de 12.10.2012, din oficiu, în urma precizărilor făcute de reclamant în ședință publică, în baza art. 137 alin. 1 C.p.c., instanța a invocat excepția autorității de lucru judecat față de sentința nr. 1560/25.07.2011 a Tribunalului Prahova, rămasă irevocabilă, pronunțată în dosar nr._ și a rămas în pronunțare asupra excepției.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 4906 din 12 octombrie 2012 a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu și a respins acțiunea civilă având ca obiect „obligația de a face” formulată de reclamantul B. V., în contradictoriu cu pârâta ., întrucât a intervenit autoritatea de lucru judecat.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că potrivit art. 166 Cod pr. civilă și 1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și împotriva lor în aceeași calitate.
Tribunalul a constatat că, prin sentința civilă nr. 1560/25.07.2011, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr._, rămasă irevocabilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanți, printre care și reclamantul din prezenta cauză, constatându-se că acesta are dreptul de a beneficia de grupa a II-a de muncă pentru perioadele 15.09._72; 18.07._72; 25.02._77; 16.08._93; 16.11._01 și de condiții deosebite în perioada 01.04._04, în procent de 100% din programul de lucru, pârâta . obligată la eliberarea, în favoarea reclamantului, a unei adeverințe din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care acesta și-a desfășurat activitatea De asemenea s-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului.
Având în vedere faptul că, prin precizarea acțiunii, formulată verbal în fața instanței de judecată la termenul din 12.10.2012 și consemnată în practicaua sentinței, reclamantul a solicitat aceleași aspecte ca și prin cererea ce a format obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Prahova și că, între cele două cauze, există tripla identitate cerută de textele legale sus-menționate, respectiv de persoane, obiect și cauză, iar prin sentința civilă nr. 1560/25.07.2011 a Tribunalului Prahova, pronunțată în dosar nr._, rămasă irevocabilă, a fost soluționat pe fond litigiul dintre părți, tribunalul a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu.
Astfel, instanța a apreciat că atât timp cât reclamantul a chemat în judecată aceeași parte, pentru aceeași pretenție (astfel cum și-a precizat ulterior introducerii cererii, obiectul acțiunii), împrejurarea invocată de acesta în sensul unei pretinse neexecutări a sentinței nr. 1560/25.07.2011 a Tribunalului Prahova de către cel obligat prin aceasta (respectiv .-l îndreptățește pe reclamant la o nouă acțiune, cât timp operează autoritatea de lucru judecat.
Având în vedere faptul că această excepție este o excepție absolută și peremptorie, iar admiterea sa face superfluă analizarea pe fond a cauzei, Tribunalul a respins acțiunea, întrucât a intervenit autoritatea de lucru judecat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul B. V., criticând-o pentru nelegalitate.
Recurentul a arătat că prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) - motiv prevăzut de art. 304 pct. 5 C. pr. civ., întrucât:
-deși excepția autorității de lucru judecat a fost ridicată în ședința de judecată din 12.10.2012, instanța a pus în discuție obiectul cererii din 16.07.2012 din perspectiva unei cereri modificatoare a obiectului cererii de chemare în judecată;
-excepția autorității de lucru judecat, nu a fost pusă în discuția părților.
Astfel, recurentul a învederat că, după introducerea cererii de chemare în judecată, în baza unor dispoziții legale publicate ulterior în M.Of. al României, Partea I, Nr. 438/Luni, 2 iulie 2012, la data de 16.07.2012, deci înainte de primul termen de judecată, a introdus o cerere care se putea încadra procedural ca cerere de întregire.
Considerându-se că cererea din data de 16.07.2012 ar fi o cerere modificatoare a obiectului cererii de chemare în judecată, în discuția părților a fost pus numai obiectul acestei cereri din perspectiva modificării obiectului cererii de chemare în judecată. Cu toate acestea, instanța rămas în pronunțare pe excepția autorității de lucru judecat, fără să o pună în discuția părților.
Conform exprimărilor din literatura de specialitate, întregirea înseamnă completarea lipsurilor din cuprinsul cererii de chemare în judecată, cum ar fi, prezentarea unor elemente suplimentare pentru identificarea obiectului litigiului ori pentru completarea elementelor de fapt, păstrându-se însă elementele cererii inițiale.
Totuși, considerând că această cerere ar modifica obiectul cererii de chemare în judecată, în procedura civilă nu există o prevedere legală pentru a se respinge o cerere de modificare sau întregire introdusă înaintea primului termen de judecată.
Singura dispoziție legală care se referă la întregirea sau modificarea unei cereri de chemare în judecată este cea conținută de art. 132 alin. (1) și (2) Cod pr. civilă și care poate atrage sancțiunea depunerii cererii de modificare sau de întregire a acțiunii ulterior primei zile de înfățișare.
Dar și pentru cazul depunerii cererii de modificare sau de întregire a acțiunii ulterior primei zile de înfățișare dispozițiile alin. (1) au caracter dispozitiv, ceea ce înseamnă că pârâtul poate consimți expres sau tacit la o modificare sau întregire a cererii ulterior primei zile de înfățișare. Încălcarea normelor dispozitive poate fi invocată de partea interesată cel târziu până la prima zi de înfățișare care a urmat săvârșirii neregularității.
Ca atare, ori de câte ori pârâtul, consimte la o modificare sau la o întregire de acțiune ulterior primei zile de înfățișare, cererea de modificare sau de întregire se va soluționa odată cu acțiunea inițială, în cadrul procesual stabilit de părți. Față de cele arătate, cererea reclamantului nu mai putea fi primită, dacă pârâtul se opunea modificării sau întregirii de acțiune realizate ulterior primei zile de înfățișare. D. pentru acest caz intervenea sancțiunea respingerii cererii de modificare sau întregire ca fiind tardiv formulată.
În concluzie, cererea a fost respinsă greșit întrucât, fiind introdusă înainte de primul termen de judecată, nu face parte din categoria de cereri introduse ulterior primei zile de înfățișare, iar sancțiunea respingerii cererii de modificare sau întregire ca fiind tardiv formulată intervine numai în cazul depunerii cererii de modificare sau de întregire a acțiunii ulterior primei zile de înfățișare.
Pe de altă parte, referindu-se la cererile introduse ulterior primei zile de înfățișare, dispozițiile alin. (1) ale art. 132 Cod pr. civilă au caracter dispozitiv și excepția nefiind ridicată la timp, înseamnă că pârâtul a consimțit tacit acceptarea modificării sau întregirii cererii de chemare în judecată, ceea ce înseamnă că cererea de modificare sau de întregire se va soluționa odată cu acțiunea inițială.
Recurentul a arătat că întâmpinarea nu a fost depusă la dosar în termenul prevăzut de lege deși se depune cel târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată.
Sancțiunea nedepunerii întâmpinării, deși legea nu o mai prevede expres ca urmare a abrogării art. 118 alin. (2) Cod pr. civilă, „este decăderea pârâtului din dreptul de a mai invoca excepții cu caracter relativ (excepțiile absolute pot fi invocate oricând în cursul procesului), de a mai propune probe, de a invoca diverse împrejurări în apărarea sa".
În condițiile abrogării exprese a dispozițiilor art. 118 alin. (2) Cod pc. civilă, sancțiunea va opera în temeiul prevederilor art. 103 Cod pc. civilă, raportate la dispozițiile art. 136, respectiv art. 138 Cod pr. civilă.
Potrivit art. 103 Cod pr. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Art. 136 Cod pr. civilă, aplicabil în privința excepțiilor de procedură, statuează că acestea nu vor mai putea fi invocate în cursul judecății în cazul în care nu au fost supuse în condițiile art. 115 și art. 132 Cod pr. civilă, cu excepția celor de ordine publică.
Totodată, prin întâmpinarea depusă la termenul de judecată din 24.07.2012 nu s-au ridicat excepții. Ori, potrivit art. 115 Cod pr. civilă, întâmpinarea se depune în scris și cuprinde mențiunile expres prevăzute în cuprinsul textului de lege. Intre aceste mențiuni sunt prevăzute și excepțiile de procedură pe care pârâtul înțelege să le ridice (...autoritatea de lucru judecat, prescripția,...). Fiind o excepție relativă care se ridică prin întâmpinare, excepția autorității de lucru judecat nu mai putea fi ridicată.
În continuare, recurentul a arătat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii - motiv prevăzut de art. 304. pct. 9 Cod pr. civilă.
Astfel, recurentul a învederat că, și în condițiile pronunțării pe excepția autorității de lucru judecat ridicată la termenul din 12.10.2012, prin admiterea acesteia, instanța a greșit pentru următoarele considerente:
Excepția autorității de lucru judecat este reglementată de art. 1201 cod civil care prevede că: „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiat pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate”, iar art. 166 din codul de procedură civilă stabilește că: „Excepția puterii lucrului judecat se poate ridica de părți sau de judecător chiar înaintea instanțelor de recurs”
Deci, art. 1201 Cod civil condiționează lucrul judecat de identitatea celor 3 elemente esențiale: de persoane, de obiect și de cauză.
A doua condiție este existența aceluiași raport juridic, care se descompune în identitate de obiect și de cauză .
Cu privire la obiectul cererii, recurentul a arătat că prin cererea înregistrată sub numărul_, a solicitat instanței să oblige pârâta să pună în executare dispozitivul sentinței civile nr. 1560/25 iulie 2011, așa cum a dispus instanța în hotărârea judecătorească pronunțată, și să-i acorde drepturile cuvenite de la data producerii efectului, cum au beneficiat retroactiv și cei care s-au trecut în procesele-verbale nr. 13/29.08.1991 și nr. 2 din 13 aprilie 1995; să răspundă cererilor sale depuse și înregistrate la unitate, urmând să sancționeze unitatea pentru nerespectarea metodologiei și a criteriilor de încadrare în condiții deosebite de muncă și nerespectarea termenului de 30 de zile.
De asemenea, dată fiind discriminarea făcută de unitate, pe de o parte, prin încadrarea unor locuri de muncă pe bază de tabele (v. procesele-verbale), iar pe de altă parte, prin hotărâre judecătorească (Sentința civilă nr. 1560/25 iulie 2011), a solicitat prin cererea de întregire eliminarea discriminării dintre el și cei încadrați în grupa I de muncă pe bază de tabele, după cum urmează:
-în cazul emiterii hotărârii de menținere, prin încadrarea locului său de muncă avut în secția Sculărie și în serviciul Mecano Energetic în grupa I de muncă, cu acordarea drepturilor cuvenite retroactiv de la data încadrării în tabele, așa cum au beneficiat și cei încadrați în tabele, tot retroactiv;
-în caz de respingere a avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale de muncă, prin reținerea drepturilor celor care au beneficiat de ele de la data acordării lor.
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub numărul_, soluționată prin sentința civilă nr. 1560/25.07.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a solicitat instanței să constate că reclamanții angajați ai pârâtei . SA, au lucrat efectiv 100% din programul de lucru în secții cuprinse în grupa I și a II-a de muncă și să fie obligată pârâta să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă.
Comparând obiectul cererilor din cele două dosare se constată că nu există autoritate de lucru judecat.
În legătură cu partea din hotărâre care intră în puterea lucrului judecat, ceea ce intră în puterea lucrului judecat este dispozitivul hotărârii, adică acea parte din hotărâre care se pune în executare. De asemenea, pe lângă dispozitiv, intră în puterea lucrului judecat și considerentele deciziei, cele care tranșează fondul litigiului. Cum hotărârea este de drept executorie și pârâta refuză să-i acorde condițiile deosebite de muncă pe perioada 1 aprilie 2001 - 18 octombrie 2004, ea nu poate avea autoritate de lucru judecat.
Verificând considerentele pentru care în dosarul nr. 8011/2010 cererea de solicitare a grupei de muncă intentată de 22 de reclamanți, în contradictoriu cu S.C. UM. P. SA, a fost admisă, se observă că în cadrul acestui dosar nu au fost depuse la dosar tabelele cu grupele de muncă și, prin urmare, la data soluționării sentinței, instanța nu le-a cunoscut pentru a compara și cerceta situația sa în raport cu persoanele trecute în tabele de unitate.
Pârâta a omis să aducă la cunoștință instanței și încheierea din 24.02.2012, pronunțată între părți în litigiul din dosarul nr. 7707/2011, unde a mai fost ridicată aceeași excepție de reprezentantul pârâtei, iar instanța a respins-o și a repus cauza pe rol cu citarea părților, constatându-se că între cele două pricini nu există identitate de obiect. D. urmare, instanța pronunțându-se anterior cu privire la această excepție, în speță nu se mai poate da o hotărâre care să o contrazică pe prima.
Referitor la cauza acțiunii, recurentul a arătat că, verificând aceleași considerente pentru care prima acțiune din dosarul nr._ a fost admisă și obligată pârâta „să elibereze reclamanților adeverințe din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care aceștia și-au desfășurat activitatea" și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă, se constată că acțiunea din acel dosar a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 168/1999 și Ordinul nr. 50/1990, articolul 242, iar în cuprinsul cererii se mai face referire la Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 247/2006.
Totodată, se observă că în cadrul prezentului dosar nu s-a cercetat faptul că obiectul cererii introductive de instanță are o altă cauză juridică, care este întemeiată pe dispozițiile art. 153 lit. c), f), g) și i); art. 161 alin. (1) și (2); art. 144 lit. d) și m); art. 145 lit. a) și b) din Legea nr. 263/2010, iar cererea din 16.07.2012 este întemeiată pe Hotărârea pentru modificarea art. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 1284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice precum și O.G. nr. 137/2000, aprobată și modificată prin Legea nr. 48/2002.
A învederat recurentul că, prin compararea datelor din cele două dosare, se constată că nu există nici identitate de cauză, deoarece prezenta acțiune aduce ca noutate Legea nr. 263/2010 și hotărârea pentru modificarea art. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 1284/2011, ca acte legislative care la data judecării în dosarul nr. 8011/2010 nu existau.
Întrucât prin cauză se înțelege temeiul juridic al dreptului pretins și acest drept a fost cerut în dosarul nr. 8010/2011 în baza Ord. Nr. 50/1990, iar în dosarul nr. 3376/2012 temeiul juridic îl reprezintă actele legislative noi (mai sus precizate), cauza este diferită, ceea ce înseamnă că reclamantul poate introduce o nouă acțiune bazată pe alt temei. În concluzie, dacă prin cauză se înțelege temeiul dreptului pretins, reclamantul poate introduce o nouă acțiune bazată pe alt temei.
În aceste condiții recurentul a arătat că, nu a cerut supervizarea unei hotărâri judecătorești pronunțate, ci în baza unor acte normative noi și a unor probe noi, să se elimine o discriminare.
Recurentul a mai susținut că, față de cele menționate, excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta-intimată, este neîntemeiată, întrucât, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 1201 Cod civil, raportat la art. 106 Cod pc. civilă, nefiind vorba de o a doua cerere cu triplă identitate (obiect, cauză, părți) față de prima.
Prin urmare, fiind vorba de dosare cu obiect și cauză diferite, reclamantul poate introduce o nouă acțiune.
De asemenea, recurentul a mai arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7).
Astfel, a învederat recurentul că în actuala reglementare a art. 312 alin. (3) nemotivarea determină soluția modificării hotărârii atacate, iar nu casarea acesteia.
Când motivează respingerea acțiunii pe excepția autorității de lucru judecat, instanța nu se raportează la obiectul cererii de chemare în judecată din dosarul nr. 8011/2010 și nici la cauza acțiunii din acel dosar, ci numai la dispozitivul sentinței nr. 1560/25 iulie 2011, ceea ce echivalează cu o nemotivare.
Hotărârea s-a dat de către alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii (art. 304 pct. 2 Cod pr. civilă).
Fiind ridicată excepția autorității de lucru judecat, neintrarea în cercetarea fondului decurge din cuprinsul soluției pronunțate, însă numele judecătorilor care au luat parte la judecată, precum și semnăturile acestora rezultă din cuprinsul sentinței nr. 4906/12.10.2012, într-un complet de judecată cu o altă componență decât cel din încheierea din 24.07.2012.
A mai susținut recurentul că, prin acest motiv de recurs, este sancționată nerespectarea principiului continuității. Motivul fiind unul de ordine publică, admiterea recursului pe acest temei obligă la casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței care a pronunțat-o.
Cu privire la rolul activ al judecătorului, recurentul a menționat că era obligația instanței de a pune în discuția părților excepția autorității de lucru judecat, precizând că, în temeiul principiului rolului activ, judecătorul nu se poate transforma într-un apărător al părților, ci doar le va atenționa asupra drepturilor și obligațiilor lor procesuale.
În acest sens, recurentul a arătat că rolul activ al judecătorului se rezumă la a da ajutor părților în apărarea drepturilor și intereselor lor legitime și nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia.
Procesul civil este un proces al intereselor private, astfel că rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în complexul asigurării unui echilibru cu cele două principii fundamentale ale procesului civil: disponibilitatea și contradictorialitatea.
Noțiunea de proces echitabil presupune respectarea și aplicarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare, iar judecătorul are, potrivit art. 129 alin. (1) Cod pc. civilă, îndatorirea să facă respectate și să respecte el însuși principiul contradictorialității și a celorlalte principii ale procesului civil.
Totodată, consacrarea rolului activ al judecătorului are ca scop asigurarea unui echilibru procesual între părți și respectarea principiului egalității acestora (CC, Decizia nr. 260 din 6 martie 2008, M. Of. nr. 379 din 19 mai 2008).
Nefiind respectate dispozițiile art. 129 alin. (1) Cod pr. civilă., recurentul a arătat că în cauză sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 Cod pr. civilă.
Cu privire la momentul pronunțării hotărârii, recurentul a menționat că dosarul a intrat în pronunțare la data de 12.10.2012, dar dispozitivul hotărârii nu a fost pronunțat în ziua în care au avut loc dezbaterile.
În acest sens, recurentul a precizat că instanța de judecată are posibilitatea fie de a hotărî în ziua închiderii dezbaterilor, fie la o altă dată stabilită, care nu va putea depăși 7 zile. În situația în care instanța de judecată dispune amânarea pronunțării, dezbaterile asupra fondului se consemnează în cuprinsul unei încheieri de ședință, care constituie parte integrantă din hotărârea care se pronunță. Lipsa unei asemenea încheieri atrage nulitatea hotărârii pronunțate, întrucât vătămarea decurge din imposibilitatea exercitării controlului judiciar.
În ceea ce privește încălcarea art. 6 paragraf 1 din Convenția europeană, recurentul a arătat că s-a considerat că accesul la justiție, numai pentru a se declara o acțiune inadmisibilă prin efectul legii, ca urmare a reținerii autorității de lucru judecat, nu respectă imperativele art. 6 paragraf 1 din Convenție, persoana fiind astfel lipsită de posibilitatea clară și concretă de a avea acces la o instanță care să statueze asupra contestației sale referitoare la drepturi și obligații cu caracter civil. (C.E.D.O. cauza L. contra România, Hotărârea din 26 ianuarie 2006, M. Of. nr. 588 din 7 iulie 2006; Cauza Caracas contra România, Hotărârea din 29 iunie 2006).
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. (3) și (5) Cod pr. civilă, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate, să se respingă excepția autorității de lucru judecat și, rejudecând cauza în fond, să se dispună cele cerute prin cererea formulată în primă instanță, inclusiv prin cererea de întregire.
Prin întâmpinarea formulată în baza art. 308 alin.2 Cod procedură civilă intimata a solicitat să se constate că sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecată, urmând să fie respins recursul reclamantului ca nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Deși se susține de către recurent prin motivele de recurs formulate că instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității întrucât nu a pus în discuția părților excepția autorității de lucru judecat, principiul continuității, „dispozitivul hotărârii nu a fost pronunțat în ziua în care au avut loc dezbaterile”, iar lipsa încheierii de amânare a pronunțării determină nulitatea hotărârii atacate, afirmațiile acestuia nu pot fi primite.
Sub acest aspect, din cuprinsul actelor și lucrărilor dosarului rezultă că la data de 12.10.2012 Tribunalul Prahova a pus în discuția părților prezente excepția autorității de lucru judecat, cu privire la care atât reclamantul, cât și reprezentantul pârâtei și-au exprimat punctul de vedere și, în condițiile în care instanța s-a pronunțat în aceeași zi, fără a amâna pronunțarea, în mod firesc nu avea cum să existe la dosar o încheiere de amânare a pronunțării (filele 55-56 dosar fond). Pe de altă parte soluția pronunțată de instanță în cauză și consemnată în cuprinsul minutei a fost întocmită chiar în ziua în care au avut loc dezbaterile, așa cum reiese din mențiunile făcute pe fila 54 verso dosar fond, iar soluționarea pricinii a fost realizată de judecătorul căruia i-a fost repartizată cauza prin sistem aleatoriu și care a participat la toate celelalte termene de judecată.
O altă nemulțumire a recurentului vizează împrejurarea că în mod nelegal instanța de fond ar fi respins acțiunea pe baza excepției autorității de lucru judecat deși nu erau îndeplinite condițiile legale în acest sens, iar în această privință criticile sale sunt întemeiate pentru considerentele ce se vor expune în cele ce urmează.
Din analiza actelor dosarului rezultă că pe calea acțiunii de față s-a solicitat de către reclamant în contradictoriu cu pârâta . SA obligarea acesteia să pună în executare dispozitivul sentinței civile nr. 1560/25.07.2011 și să-i acorde drepturile cuvenite de la data producerii efectului, (astfel cum au beneficiat retroactiv și cei care s-au trecut în procesele-verbale nr. 13/29.08.1991 și 2/13.04.1995), să răspundă cererilor sale depuse și înregistrate la unitate, urmând a fi sancționată societatea pentru nerespectarea metodologiei și a criteriilor de încadrare în condiții deosebite de muncă și nerespectarea termenului de 30 de zile.
Ulterior, prin precizarea formulată la data de 16.07.2012 (f.37 dosar), reclamantul a solicitat, dată fiind discriminarea făcută de unitate, pe de o parte, prin încadrarea unor locuri de muncă pe bază de tabele (procese-verbale), iar, pe de altă parte, prin hotărâre judecătorească (sentința civilă nr. 1560/25.07.2011), eliminarea discriminării dintre acesta și persoanele încadrate în grupa I de muncă,, astfel:
- prin încadrarea locului său de muncă avut în secția Sculărie și în serviciul Mecano Energetic în grupa I de muncă, cu acordarea drepturilor cuvenite retroactive de la data încadrării în tabele, astfel cum au beneficiat și cei încadrați în tabele, tot retroactiv (în cazul emiterii hotărârii de menținere);
- prin reținerea drepturilor celor care au beneficiat de ele de la data acordării lor (în caz de respingere a avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale de muncă).
Anterior reclamantul a mai promovat ( alături de alte persoane) pe rolul instanței o altă acțiune în contradictoriu cu aceeași pârâtă (înregistrată pe rolul instanței sub numărul_ ), prin care a solicitat instanței să se constate că a lucrat efectiv 100% din programul de lucru în secții cuprinse în grupa a II-a de muncă și să fie obligată unitatea să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul său de muncă, iar prin sentința civilă nr. 1560/25.07.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova s-a admis demersul său.
Potrivit art.1201 cod civil este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanței a chestiunii litigioase deja rezolvate. Este necesar să se facă distincție între autoritatea de lucru judecat care are drept consecință respingerea acțiunii în temeiul acestei excepții, întrucât sunt îndeplinite elementele prevăzute de art.1201 Cod Civil și puterea de lucru judecat care se referă la modalitatea în care anterior au fost dezlegate anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a statua diferit.
Sub aspectul elementelor autorității de lucru judecat, rezultă din cuprinsul textului că pentru existența ei este necesară tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Identitatea de părți presupune participarea în ambele procese a acelorași persoane, ca titulare ale drepturilor care formează obiectul principal, cauza vizează fundamentul raportului juridic dedus judecății, în timp ce obiectul reprezintă atât pretenția formulată prin cerere, cât și dreptul subiectiv invocat.
Chiar dacă între prezenta acțiune și cea care a făcut obiectul dosarului nr._ există identitate de părți nu se poate vorbi de existența aceluiași obiect al acțiunii și a aceleiași cauze.
Obiectul acțiunii civile îl reprezintă protecția unui drept subiectiv sau a unui interes pentru a cărui realizare calea justiției este obligatorie și el constă fie în pretenția de recunoașetere a unui drept sau de condamnare a pârâtului la executarea obligației pe care a încălcat-o, fie în pretenția la crearea unor situații juridice noi, în cazurile expres prevăzute de lege. De la caz la caz el se concretizează și se nuanțează prin mijlocul procesual folosit.
În speță, se constată că dacă în cadrul dosarului nr._ s-a solicitat obligarea pârâtei să-l încadreze pe reclamant în grupa a II-a de muncă pentru perioada lucrată în societate și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul său de muncă, pe calea acțiunii de față, astfel cum a fost precizată reclamantul a cerut să se dispună obligarea acesteia să pună în executare dispozitivul sentinței civile nr. 1560/25.07.2011 și să-i acorde drepturile cuvenite de la data producerii efectului, să răspundă cererilor sale depuse și înregistrate la unitate, urmând a fi sancționată societatea pentru nerespectarea metodologiei și a criteriilor de încadrare în condiții deosebite de muncă și nerespectarea termenului de 30 de zile.
Ulterior, prin precizarea formulată la data de 16.07.2012 (f.37 dosar), reclamantul a solicitat eliminarea discriminării dintre el și persoanele încadrate în grupa I de muncă, fie prin încadrarea locului său de muncă avut în secția Sculărie și în serviciul Mecano Energetic în grupa I de muncă, cu acordarea drepturilor cuvenite retroactive de la data încadrării în tabele, astfel cum au beneficiat și cei încadrați în tabele, tot retroactiv (în cazul emiterii hotărârii de menținere a avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale de muncă), fie prin reținerea drepturilor celor care au beneficiat de ele de la data acordării lor (în caz de respingere a avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale de muncă). Cert este că, în speță, cu ocazia acordării cuvântului în fond, la data de 12.10.2012, reclamantul a învederat că precizarea formulată la 16.07.2012 reprezintă o întregire a acțiunii introductive, iar obiectul său îl constituie încadrarea în grupa I de muncă pentru perioadele 1982-1993 și 1997-2004.
Câtă vreme în prezenta cauză s-au formulat aceste solicitări în timp ce în prima acțiune se ceruse acordarea grupei a II-a de muncă, efectuarea cuvenitelor mențiuni în acest sens în carnetul de muncă, instanța, în raport de argumentele expuse anterior, apreciază că nu există identitate de obiect.
Pe de altă parte în ceea ce privește cauza acțiunii civile se impune a se face precizarea că aceasta a fost definită în literature de specialitate ca reprezentând temeiul juridic al cererii (causa petendi), fundamentul legal al dreptului pe care una dintre părți îl valorifică împotriva celeilalte, iar cu privire la același obiect pot exista mai multe acțiuni întemeiate pe cauze diferite.
Cauza acțiunii civile se determină nu numai raportat la cererea de chemare în judecată, ci trebuie căutată în complexitatea de circumstanțe care determină și întrețin voința părții interesate de a reclama sau de a se apăra și de a stărui în ceea ce reclamă ori în ceea ce contestă. Existența motivelor de a acționa sau apăra în fața instanței un anumit drept, fără prefigurarea mentală a obținerii unui anumit rezultat, nu determină pe nimeni să reclame sau să se apere în justiție.
În speță se constată că nici această a doua condiție, respective identitatea de cauză, nu a fost îndeplinită pentru a se putea constata existența autorității de lucru judecat. Pentru prima cerere de chemare în judecată care a făcut obiectul dosarului nr._ cauza a fost reprezentată de prevederile Legii 168/1999 și ale Ordinului nr. 50/1990, în timp ce în speța de față se invocă de către reclamant O.G. 137/2000 privind discriminarea și H.G. nr. 1284/2011.
Prin urmare, în condițiile în care nu există tripla identitate cerută de lege, în mod greșit s-a considerat de prima instanță că sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat și s-a respins acțiunea în temeiul acestei excepții.
În raport de considerentele expuse anterior instanța apreciază că motivele invocate sub acest aspect de către recurent sunt întemeiate și urmează a fi admise.
Întrucât soluționarea cauzei la instanța de fond s-a realizat în mod eronat în temeiul excepției autorității de lucru judecat se impune casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar față de motivul pentru care s-a dispus rejudecarea nu se mai impune examinarea în actuala fază procesuală a celorlalte critici ale recurentului.
Pe cale de consecință, în baza art.312 alin.3 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamant, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la prima instanță pentru a proceda la soluționarea pricinii cu respectarea dispozițiilor legale și a principiilor care guvernează desfășurarea procesului civil, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat de reclamantul B. V., domiciliat în Ploiești, ., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 4906 din 12 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâta ., cu sediul în P., ., județul Prahova.
Casează sentința sus menționată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2013.
Președinte, Judecători,
M. I. G. V. G. A. P.
Grefier,
C. C.
Red VG/CC
2 ex./ 02.04.2013
d.fond_ Tribunalul Prahova
j.fond I. C.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1438/2013.... → |
|---|
