Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1438/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1438/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 6407/105/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1438
Ședința publică din data de 23 mai 2013
Președinte – P. C.
Judecători - G. M.
- C. M. M.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de contestatorul F. V.C., domiciliat în comuna Lipănești, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 4917 din 15 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata în contestație . SRL, cu sediul în comuna Blejoi, ., județ Prahova.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 16 mai 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea apărătorului intimatei să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 23 mai 2013, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. _ , reclamantul F. C. a chemat în judecată pe pârâta . SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea deciziei NR. 263/27.09.2010, ca urmare a abuzurilor făcute de către societatea pârâtă și a nerespectări prevederilor legale de către intimată.
La data de 24.06.2011, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii ca netemeinică.
A arătat pârâta că raporturile juridice dintre societate și contestator au existat în baza unui contract individual de muncă și datorită dificultăților economice traversate de societate în cursul anului 2009 la nivelul societății s-a decis restructurarea activității prin micșorarea numărului de angajați din sectoarele de activitate unde lucrările se diminuaseră considerabil sau lipseau cu desăvârșire.
Intimata a mai arătat că raportul de muncă dintre aceasta și reclamant s-au încheiat prin emiterea deciziei nr. 263/27.09.2010 de încetare a contractului individul de muncă, prin desființarea postului ocupat de către reclamant cu consecința indemnizării sale pe perioada de șomaj.
A mai susținut pârâta că și-a respectat în totalitate obligațiile asumate prin contractul individual de muncă, dar și prin legislația specifică.
În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul contestatorului și intimatei.
Prin sentința civilă nr. 4917 din 15 octombrie 2012, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată contestația completată, formulată de contestatorul F. C., reținând că acesta a solicitat instanței anularea deciziei de concediere nr.263/27.09.2010, prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă ca urmare a unei reorganizări la nivelul societății. Concedierea a fost întemeiată pe dispozițiile art.65 din Legea nr.53/2003 modificată și completată ulterior.
Contestatorul a invocat faptul că deși intimata susține că la nivelul societății postul pe care îl ocupa - acela de mecanic auto – a fost ocupat de altă persoană în realitate pe postul mai susmenționat era angajat al salariat, care îndeplinea aceeași funcție, aceea de mecanic auto.
Societatea intimată prin întâmpinare a susținut faptul că la nivelul unității, din cauza unor dificultăți economice, s-au desființat posturi din organigrama societății, motivat de faptul că în acele sectoare de activitate activitatea se diminuase semnificativ sau lipsea cu desăvârșire.
Din răspunsul la interogatoriu formulat de către contestator, societatea a menționat faptul că F. C. a fost angajat ca mecanic auto, conform contractului de muncă înregistrat la ITM Prahova sub nr._/20.08.2011. Înainte de angajarea contestatorului, societatea avea în organigramă, un post de electrician auto și un post de tinichigiu vopsitor iar după angajarea sa, organigrama a sporit cu încă 17 posturi. Din cauza dificultăților economice de la nivelul societății, organigrama a revenit la numărul de posturi prevăzute anterior de angajarea contestatorului ( filele 54-55).
Contestatorul a susținut faptul că societatea nu l-a înștiințat de faptul că ar exista locuri disponibile în cadrul unității în concordanță cu pregătirea sa, susținut că, deși el a fost concediat societatea, continua să aibă activitate.
Susținerile sale au fost probate prin înscrisurile depuse la dosar cât și prin proba testimonială care nu au putut justifica într-un mod neechivoc concedierea contestatorului.
Actele contabile, contractele de antrepriză cu diverse unități nu pot fi acceptate si însușite de instanță decât ca înscrisuri în dovedirea susținerilor contestatorului și nicidecum ca acte de specialitate contabilă care ar putea atesta creșteri economice la nivelul societății.
Critica cu privire la faptul că societatea în mod abuziv a dispus o concediere conform prevederilor art.65 lit.b din Codul Muncii, nu a putut fi susținută atâta timp cât societatea a desființat locurile din organigramă, situația premisă a concedierii pentru motive care nu țin de persoana salariatului, reglementate de art.65 lit.b din Codul Muncii, este dată de măsura desființării tuturor posturilor vacante similare, ceea ce înseamnă indubitabil inexistența la nivelul societății a unor locuri vacante.
Comunicarea locurilor de muncă existente al nivelul societății potrivit prevederilor art.76 alin.1 lit.d din Codul Muncii, nu se poate aplica în cazul concedierilor pentru motive care nu țin de persoana salariatului ci doar în cazurile aflate sub incidenta prevederilor art.64 Codul Muncii.
Cauza reală și serioasă a concedierii a fost probată cu înscrisuri cât și cu martori, neexistând dovezi care ar fi putut susține contrariul acestui fapt evident.
Decizia nr.840/2009 a Curții Constituționale a reținut faptul că acest articol nu instituie discriminări de natură să încalce egalitatea în fața legii.
Totodată prin deciziile nr.104/1995 și 107/1995, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa că „o măsură de protecție nu poate avea semnificația nici a unui privilegiu, nici a unei discriminări, ea fiind destinată tocmai asigurării, a egalității cetățenilor, care ar fi afectată în lipsa ei”.
În raport de aceste considerente, tribunalul a apreciat că, în speță, concedierea contestatorului în temeiul dispozițiilor art. 65 alin. 1 din Codul Muncii a fost legală și temeinică, desființarea postului deținut de contestator, acela de mecanic auto având o cauză serioasă și temeinică, respectiv o reducere semnificativă a activității societății intimate.
În consecință, tribunalul a respins contestația formulată de reclamantul F. C. împotriva deciziei de încetare a contractului individual de muncă nr. 268/27.09.2010 ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul F. V.C., susținând, în esență, că nu a avut loc o concediere efectivă, întrucât s-au angajări noi pe postul pe care l-a ocupat, situație ce reiese din organigramă. A mai precizat și că instanța nu a observat faptul că nu a fost concediat un mecanic auto care avea abateri disciplinare.
Având în vedere că sentința poate fi atacată numai cu recurs, fiind suprimată calea de atac a apelului, înseamnă că în cadrul recursului exercitat conform art.304 ind.1 C.pr.civ. instanța poate să examineze cauza sub toate aspectele. Față de conținutul cererii de recurs, Curtea apreciază că este neîntemeiată excepția nulității recursului pentru nemotivare, urmând să o respingă ca atare.
La examinarea cauzei, Curtea nu va ține seama de dezvoltarea motivelor de recurs, depusă ulterior de recurent, dar nici de susținerile sale din notele scrise, întrucât s-au invocat motive noi de recurs, dar după expirarea termenului de motivare a recursului.
Curtea, examinând cauza prin prisma criticilor formulate prin cererea inițială de recurs, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.304 ind.1 C.pr.civ., constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Contestatorul a solicitat instanței anularea Deciziei de concediere nr.263/27.09.2010, prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă, ca urmare reorganizării la nivelul societății
Art.65 din Codul muncii impune condiția ca desființarea locului de muncă ocupat de salariat să fie reală și serioasă.
În acest sens, instanța de fond a reținut că înainte de angajarea contestatorului, societatea avea în organigramă, un post de electrician auto și un post de tinichigiu vopsitor, iar după angajarea sa, organigrama a sporit cu încă 17 posturi. Din cauza dificultăților economice de la nivelul societății, organigrama a revenit la numărul de posturi prevăzute anterior de angajarea contestatorului .
Este, așadar, neîntemeiată susținerea recurentului constând în aceea că nu a avut loc o desființare efectivă și că s-au realizat angajări după concedierea sa, invocând în acest sens organigramele societății. Dimpotrivă, așa cum a constatat și prima instanță, în organigrama din luna august 2010, anterioară concedierii, figurează un număr de 3 mecanici auto, iar în organigrama ulterioară concedierii, din luna noiembrie 2011, mai există un singur post de mecanic auto.
Din probele administrate, rezultă că la nivelul societății a avut loc o reorganizare, dictată de nevoia eficientizării activității sale, nefăcându-se dovada că au fost efectuate angajări care să justifice susținerea recurentului în sensul că postul său a fost reînființat și încredințat altei persoane.
Nu au fost identificate motive pentru a se considera concedierea ca fiind abuzivă, reținând corect tribunalul că, în speță, concedierea contestatorului în temeiul dispozițiilor art. 65 alin. 1 din Codul Muncii a fost legală, desființarea postului deținut de contestator, acela de mecanic auto, având o cauză serioasă și temeinică, respectiv o reducere semnificativă a activității societății intimate cu un număr de 13 posturi.
Prin urmare, nefiind incident niciun motiv de casare sau de modificare a sentinței, Curtea, în baza art.304 ind.1, art.304 și 312 C.pr.civ. va păstra sentința ca legală și temeinică și va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge excepția nulității invocată de intimată.
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul F. V.C., domiciliat în comuna Lipănești, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 4917 din 15 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata în contestație . SRL, cu sediul în comuna Blejoi, ., județ Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2013.
Președinte, Judecători,
C. P. M. G. C. M. M.
Grefier,
C. O.
Operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Red.MG
Tehnored.CO
2 ex./10.06.2013
d.f._ Trib.Prahova
j.f. C. I.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 540/2013. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
