Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 04-06-2013, Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2013

Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 7400/120/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

D E CI Z I A nr.1609

Ședința publică din data de 4 iunie 2013

Președinte - E.-S. L.

Judecători - V.-A. P.

- C.-M. M.

Grefier - G. C.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul O. de C. și Publicitate Imobiliară Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr.27, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.2520/12 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu de reclamanta B. C. M., domiciliată în Târgoviște, Aleea Trandafirilor, ..2, ..

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de consilier juridic L. M. P., conform împuternicirii aflată la dosar, lipsă fiind intimata-reclamantă

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că dosarul este la al treilea termen de judecată.

Consilier juridic L. M. P., având cuvântul pentru recurentul-pârât O. de C. și Publicitate Imobiliară Dâmbovița, arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.

Curtea ia act de susținerile părțiii și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Consilier juridic L. M. P., având cuvântul, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul înlăturării obligației de plată către intimata-reclamantă a drepturilor bănești reprezentând spor de confidențialitate, cadouri în bani pentru Ziua Internațională a Femeii, P. și C. și stimulent încasat din tariful de urgență, conform susținerilor prezentate în notele scrise pe care le depune la dosar împreună cu practică judiciară. Fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ /03.10.2012, reclamanta B. C. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul O. de C. și Publicitate Imobiliară Dâmbovița, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul la plata sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții vătămătoare pentru perioada 12.08._09, în cuantumul reținut în carnetul de muncă, a premiului anual aferent anului 2009, conform art.99 lit.e raportat la art.106 din Contractul Colectiv de Muncă nr.1731/2009, a cadourilor în bani ce trebuiau achitate pentru Ziua Internațională a Femeii, P. și C., conform art.106 același Contract Colectiv de Muncă și stimulentul rezultat din încasarea tarifului de urgență pentru martie – integral și aprilie 2010 – parțial, conform art.101.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că aceste drepturi au fost prevăzute de Contractul Colectiv de Muncă nr.1731/2009, iar pârâta nu a îndeplinit obligațiile stipulate în mod clar în acest contract, pentru perioadele indicate.

În drept, a invocat Contractul Colectiv de Muncă nr.1731/2009 și Codul muncii.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că pretențiile reclamantei sunt întemeiate pe Contractul Colectiv de Muncă nr.1731/2009, contract care a încetat la data la care și-a produs efectele HG 1366/1999 pentru modificarea HG 1210/2004 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de C. și Publicitate Imobiliară, respectiv la data de 18.11.2009.

Mai mult, a arătat pârâta, prevederile OUG nr.1/2010 sunt aplicabile, în sensul că stabilesc că după împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de muncă, personalul va fi reîncadrat pe noile funcții stabilite de ordonatorul principal de credite și că trebuie să se aibă în vedere că dispozițiile Contractul Colectiv de Muncă au încetat să mai fie în vigoare cel mai târziu la data de 11.04.2010.

Pe cale de excepție a invocat prescripția dreptului la acțiune al reclamantei, raportat la dispozițiile art.268 alin.1 lit.e din Codul muncii, drepturile solicitate nefiind de natură salarială, întrucât nu constituie conform art.154 alin.1 Codul muncii contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.

Referitor la primul capăt de cerere, pârâta a arătat că pentru perioada 12.08._10 dreptul la acțiune al reclamantei s-a prescris, raportat la art.283 lit.c din Codul muncii, cel de al doilea capăt al cererii fiind neîntemeiat, întrucât acest drept i-a fost achitat reclamantei, iar cel de al treilea capăt de cerere este de asemenea nefondat, reclamantei fiindu-i achitate drepturile sau nefiind îndreptățită la acestea întrucât nu a avut raporturi contractuale cu pârâta, iar referitor la capătul patru al cererii, trebuie avut în vedere că reclamanta nu a efectuat demersurile de solicitare cerute de lege și obținere a acordului Agenției de C..

Pârâta a depus la dosar înscrisurile la care a făcut referire în cuprinsul întâmpinării.

Prin sentința civilă nr.2520/12 decembrie 2012, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta B. C. M., a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând spor confidențialitate pentru perioada 03.10._09, plata în bani a cadourilor ce trebuiau achitate pentru Ziua Internațională a Femeii, P. și C. 2010 și stimulentul încasat din tariful de urgență pentru martie 2010, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile corespunzătoare perioadei 12.08._12 și a respins celelalte pretenții.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune a reținut că potrivit dispozițiilor art. 283 C. muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă având ca obiect drepturi salariale pot fi formulate în termen de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune.

Având în vedere că pentru drepturile salariale termenul de prescripție începe să curgă de la data la care trebuia făcută plata și întrucât drepturile solicitate erau aferente perioadei 2009-2010, iar acțiunea a fost introdusă pe rolul instanței la 03.10.2012, pentru o parte dintre drepturile pretinse, respectiv cele datorate anterior datei de 03.10.2009, instanța de fond a apreciat că a intervenit prescripția dreptului la acțiune astfel încât excepția invocată de pârâtă și întemeiată pe aceste dispoziții legale a fost admisă.

S-a avut în vedere sub acest aspect sporul de confidențialitate și sporul pentru condiții vătămătoare pretinse pentru perioada 12.08._09.

Față de aceste considerente, faptul că drepturile pretinse de reclamantă au natura unor drepturi salariale cărora le sunt aplicabile dispozițiile art. 283 lit. c C.muncii și nu dispozițiile art. 283 lit. e cum greșit susține pârâta, apărarea acesteia privind prescripția dreptului la acțiune pentru toate sumele pretinse ca urmare a împlinirii termenului de 6 luni a fost respinsă de tribunal.

În ceea ce privește fondul cauzei s-a reținut că prin cererea adresată instanței, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei O. de C. și Publicitate Imobiliară Dâmbovița la plata următoarelor drepturi bănești: spor de confidențialitate și spor pentru condiții vătămătoare pentru perioada 12.08._09, premiu anual aferent anului 2009, conform art. 99 lit. e coroborat cu art. 103 CCM 1731/2009, cadourile în bani pentru salariați și copiii acestora cu ocazia sărbătorilor de Paști, C. și Ziua Internațională a Femeii, conform art. 106 din CCM pentru anii 2009 și 2010, a stimulentelor din taxa de urgență pentru martie și aprilie 2010, conform art. 101 CCM,

Menționează instanța de fond că dispozițiile art. 100 din CCM încheiat la 10.04.2009 arată că angajații Agenției de C. și Publicitate Imobiliară beneficiază, alături de salariul de bază, în funcție de activitatea desfășurată, și de sporurile prevăzute în anexa 2, printre aceste sporuri, aflându-se și sporul de confidențialitate și pentru condiții vătămătoare care este prevăzut a se acorda pentru toți salariații. Potrivit mențiunilor cuprinse în actul adițional nr. 2/04.08.2009, acordarea acestuia spor a fost suspendată până la data de 31.12.2009, suspendare care însă nu a dus la pierderea dreptului în substanța sa.

Ulterior, astfel cum s-a susținut de către reclamantă și cum s-a recunoscut de către pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, deși perioada de suspendare a expirat, salariata nu a beneficiat de aceste sporuri, pârâta invocând lipsa fondurilor necesare acordării acestui spor.

Aceeași argumentare fost susținută de către pârâtă și referitor la neplata drepturilor salariale prevăzute de art. 106 CCM privind cadourile în bani pentru salariați și copii acestora ocazionate de sărbătorile de P., C. și Ziua Internațională a Femeii pentru anul 2010, precum și plata stimulentului rezultat din încasarea tarifului de urgență corespunzător lunii martie și aprilie 2010, drepturi salariale care sunt prevăzute în contractul de muncă pe anul 2009, încheiat la 31.03.2009 și care și-a produs efectele, fiind în vigoare inclusiv în luna martie și aprilie 2010, dar care nu au fost primite de salariată.

În raport de cele anterior reținute, tribunalul a constatat că reclamanta a desfășurat activitate în cadrul OCPI până la data de 01.09.2012, a avut încheiat contractul de muncă înregistrat la nr. 96 ITM DB_, iar solicitările acesteia au fost prevăzute în CCM din 2009, contract care conform dispozițiilor art. 236 Codul muncii constituie legea părților.

Contractul individual de muncă este un contract bilateral, sinalagmatic, cu obligații reciproce între părți și în timp ce salariații și-au îndeplinit sarcinile de muncă, angajatorul a încălcat drepturile lor salariale prevăzute de contractul mai sus menționat, nesocotind astfel și prevederile art. 243 Codul muncii ce stabilește că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate prin acesta atrage răspunderea părților, lipsa fondurilor neputând fi considerată o cauză exoneratoare de răspundere.

Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat întemeiată și a admis cererea privind acordarea sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții vătămătoare pentru perioada 03.10._09 cadourile în bani pentru salariați și copiii acestora cu ocazia sărbătorilor de P., C. și Ziua Internațională a Femeii, conform art. 106 din CCM pentru anul 2010 și plata stimulentului rezultat din încasarea tarifului de urgență corespunzător lunii martie 2010, drept prevăzut la art. 101 CCM. Referitor la acest din urmă spor s-a reținut, potrivit susținerilor pârâtei, necontestate de către reclamantă și dovedite și prin înscrisul de la pag. 35, că pentru luna aprilie 2010, cuantumul stimulentului nu a fost determinat din cauze neculpabile pârâtei astfel încât, cererea reclamantei a fost considerată întemeiată numai în ceea ce privește suma aferentă lunii martie 2010.

În ceea ce privește pretențiile reclamantei referitoare la plata premiului anual pentru anul 2009, astfel cum a rezultat din documentele depuse la dosarul cauzei, respectiv ordinul de plată, instanța de fond a reținut că acesta a fost achitat, cum de asemenea au fost achitate și obligațiile pârâtei referitoare la sărbătorile de C. pentru anul, motiv pentru care prima instanța a respins solicitările reclamantei în acest sens.

Referitor la apărările pârâtei privind încetarea valabilității CCM 1731/2009, instanța le-a considerat neîntemeiate. Potrivit dispozițiilor art. 6 valabilitatea contractului este de 1 an de la data înregistrării la Direcția de Muncă și Protecție Socială, dată care este 10.04.2009, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, nedenunțarea contractului în termen de 30 de zile de la data expirării valabilității duce la prelungirea acestuia și întrucât pârâta nu a făcut dovada denunțării, instanța a apreciat că părțile au acceptat prelungirea pentru o perioadă de încă un an corespunzător clauzei contractuale menționate.

Referitor la motivul de încetare a CCM pentru reorganizarea Agenției Naționale de C. și Publicitate Imobiliară prin reducerea numărului de personal, prima instanță a apreciat că acesta nu poate fi considerat un motiv de încetare a CCM, nu se încadrează în prevederile art. 6 alin. 3 din CCM care se referă la modificarea unor coordonate esențiale în activitatea agenției și care nu se pot rezuma la o reorganizare. Mai mult, deși susținerea pârâtei este în sensul că valabilitatea CCM 1731/2009 ar fi încetat pentru aceste motive la 18.11.2009, acesta continuă aplicarea prevederilor sale, dovadă plata premiului anual și a cadourilor în bani de C. pentru 2009 pe care o dovedește și invocă în apărare.

Pentru aceste considerente, instanța a constatat întemeiată în parte și a admis acțiunea formulată de reclamantă în limita celor mai sus expuse.

Împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, în termen legal, a declarat recurs pârâtul O. de C. și Publicitate Imobiliară Dâmbovița, criticând-o ca netemeinică și nelegală, invocând în acest sens dispozițiile art. 299 - 316 Cod pr. civilă.

În motivarea recursului, referitor la înlăturarea obligației Oficiului de C. și Publicitate Imobiliară Dâmbovița de plată a sporului de confidențialitate pentru perioada 03.10._09, consideră recurentul-pârât că, instanța de fond a acordat acest spor pentru perioada 03.10._09, în mod vădit nefondat.

Arată acesta că, față dispozițiile pct. 3 din Actul Adițional nr. 2/04.08.2009 (înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială București la data de 12.08.2009) la Contractul Colectiv de Muncă nr. 1731/10.04.2009, care prevăd: "Acordarea sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare se suspendă până la data de 31.12.2009", se desprinde lesne concluzia că instanța de fond a acordat acest spor pentru perioada 03.10._09 în mod nefondat.

Referitor la înlăturarea obligației Oficiului de C. și Publicitate Imobiliară Dâmbovița de plata în bani a cadourilor pentru Ziua Internațională a Femeii, P. și C. din anul 2010, face următoarele precizări:

Raportat la dispozițiile art. 268, alin. (1) lit. e din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii „cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia" și ținând cont de data nașterii dreptului material la acțiune în privința acestor drepturi (aprilie 2010 - Ziua Internaționala a Femeii 2010, mai 2010 - P. 2010, ianuarie 2011 - C. 2010) rezultă indubitabil că aceste drepturi bănești sunt prescrise.

Mai susține recurentul – pârât că drepturile bănești acordate fostei salariate de instanța de fond nu sunt de natură salarială, întrucât nu constituie, în mod evident „contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă” (art. 159 din Codul Muncii).

De altfel, drepturile salariale trebuie să îndeplinească în mod cumulativ doua condiții și anume: să aibă la bază exclusiv munca depusă de salariat și să rezulte dintr-un contract individual de muncă (în speța dedusă judecații drepturile în bani pentru Ziua Internaționala Femeii, P. și C. rezida în evident din executarea CCM 1731/2009, iar nu din contractul individual de muncă al reclamantei).

În motivarea recursului se mai susține că, într-adevăr, prin contractele colective de muncă se pot acorda și alte drepturi bănești angajaților din sectorul bugetar, dar acestea nu constituie contraprestație a muncii prestate, ci drepturi decurgând din raporturile de muncă. Această concluzie reiese atât din prevederile art. 229 din Codul Muncii, potrivit cărora „Contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicat ori în alt mod prevăzut de lege, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă", cât și din chiar prevederile art. 55 alin. 2 lit. "K" din Legea nr. 571/2003 - Codul Fiscal conform cărora „Regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplică și următoarelor tipuri de venituri, considerate asimilate salariilor: ... orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor în vederea impunerii".

Calificarea ce rezidă din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 106 alin. 2 din CCM 1731/2009 nu poate fi primită întrucât, părțile nu pot prin convenție să deroge de la dispoziții imperative ale legii, acestea fiind nule de drept pentru fraudă la lege.

Este adevărat că art. 160 din Codul Muncii prevede că „salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri", însă în această componență nu intră noțiunea de cadou, nici prin interpretarea extensivă a noțiunii de adaos la salariu, care semnifică suma plătită salariatului în completarea salariului de bază pentru compensarea muncii ca indemnizație de conducere, spor muncă suplimentară și cumul de funcții, etc.).

Suține recurenta că noțiunea de cadou nu se pliază nici celei de premiu, aceasta fiind lămurită de întreaga legislație de salarizare în sistemul bugetar, în vigoare la acea dată, art. 2 din H.G. nr. 281/1993, art. 11 din O.G. nr. 10/2008, art. 24 din Legea nr. 330/2009.

De asemenea, nu trebuie omis nici faptul că prin Legea 330/2009 s-a prevăzut expres compunerea sistemului de salarizare (art.11 alin. 2 - Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, soldele funcțiilor de bază și indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar), iar cadourile nu se regăsesc printre drepturile ce-l compun (Secțiunile l - IV ale Cap. III din legea menționată).

Așadar, termenul de salarizare se referă la acele drepturi ce decurg ca urmare a muncii efectuate, în baza contractului individual de muncă, pentru care termenul de prescripție este de 3 ani, iar termenul de alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, privește drepturile prevăzute în concret și efectiv în cuprinsul contractului colectiv de muncă și se prescriu în termen de 6 luni.

Mai mult decât atât, precizează în continuare recurentul, obligarea Oficiului de C. și Publicitate Imobiliară Dâmbovița la acordarea în bani a cadourilor pentru C. 2010, reprezintă o "exagerare juridică" a instanței de fond, întrucât la data de 11.04.2010, Contractului Colectiv de Munca nr. 1731/10.04.2009 i-a încetat valabilitatea.

Referitor la înlăturarea obligației Oficiului de C. și Publicitate Imobiliară Dâmbovița de plată a stimulentului încasat din tariful de urgență pentru luna martie 2010, recurentul-pârât arată că stimulentul rezultat din încasarea tarifului de urgență, corespunzător lunii martie 2010, prevăzut de art. 101 din CCM 1731/2009, nu putea fi acordat, chiar în condițiile reținerii încasării tarifelor de urgență pentru respectiva perioadă, din următoarele motive:

Prin . Legii nr. 329/2009, O. de C. și Publicitate Imobiliară Dâmbovița s-a reorganizat prin schimbarea regimului de finanțare a unor autorități sau instituții publice, prin virarea veniturilor încasate la bugetul de stat și finanțarea cheltuielilor de la bugetul de stat.

Prin urmare, după această dată nu se mai putea dispune distribuirea prevăzută de art. 101 alin. 2 din CCM 1731/2009 fără încălcarea dispozițiilor Legii nr. 500/2002.

Deși dispozițiile O.U.G. nr.1/2010 prevăd la art.1 că „salarizarea personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul de finanțare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, din instituții finanțate integral din venituri proprii în instituții finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat, se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate", mai prevăd și condiția ca această salarizare să se încadreze în limita cheltuielilor de personal aprobate.

Aceeași trimitere face și art. 11 din același act normativ. Ori, așa cum a arătat și prin întâmpinarea depusă la fond și necontestată de reclamantă, precum și prin înscrisurile pe care le depun în faza de recurs, arată că în ciuda solicitărilor, Agenția Națională de C. și Publicitate Imobiliară, în calitate de ordonator secundar a aprobat cheltuieli de personal ce au acoperit doar plata respectivului stimulent până la data de 01.03.2010.

Pentru acordarea acestui supliment cu încadrarea în limitele cheltuielilor de personal aprobate ar fi trebuit luate măsurile prevăzute de alin. 2 al art. 1 din O.U.G. 1/2010, („reorganizarea și restructurarea activității prin reducerea numărului de posturi") măsuri mult defavorabile angajaților și evitate de către O. de C. și Publicitate Imobiliară Dâmbovița tocmai prin neplata dreptului după epuizarea finanțării, fapt evident și pe care îl probează cu înscrisuri (organigrama, stat de personal, etc.).

Susține recurentul – pârât că prevederea dreptului în contractul colectiv de muncă nu garanta plata sa până la expirarea CCM 1731/_10 - în virtutea principiului convenția este lege a părților, întrucât acea înțelegere este lege numai dacă îndeplinește și condiția respectării legii.

Ori, așa cum a statuat Curtea Constituțională în practica sa (Decizia nr. 292/2004, Decizia nr. 1414/2009 și Decizia nr. 1250/2010), „convențiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie, legiuitorul putând interveni din rațiuni de interes general pentru modificarea unor dispoziții din contractele colective înlăturând pentru viitor dispozițiile ce nu sunt în acord cu legea".

În acest context, consideră recurentul-pârât că instanța de fond avea obligația să respingă acordarea stimulentului de urgență pentru luna martie 2010 ca nefondat.

Prin apariția Legii nr. 329/2009, Ministerul Administrației și Internelor a devenit ordonator principal de credite, Agenția Națională de C. și Publicitate Imobiliară a devenit ordonator secundar de credite, iar O. de C. și Publicitate Imobiliară Dâmbovița a devenit ordonator terțiar de credite, în acest sens fiind imperative prevederile art. 7, alin. (1) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, prin care s-a stabilit faptul că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, veniturile obținute de autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau parțial din venituri proprii, care sunt reorganizate ca instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, potrivit anexelor nr. 1 și 2, se fac venit la bugetul de stat."

Potrivit dispozițiilor legale reglementate de art. 21 alin. (1) din Legea Finanțelor Publice nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii, solicită instanței de recurs sa aibă în vedere dispozițiile legale reglementate de art. 1, alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010 care prevăd faptul că "Salarizarea personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul de finanțare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, din instituții finanțate integral din venituri proprii în instituții finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate".

Conform art. 6 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la data de 31.03.2009 și înregistrat la DMPS București sub nr. 1731/10.04.2009, valabilitatea contractului este de un an, adică contractul colectiv de muncă încetează la data de 11.04.2010.

Totuși, articolul 6 alin. (3) lit. c. din CCM 1731/2009 prevedea faptul că acesta încetează "la data la care printr-un act normativ sau decizie administrativă sunt modificate coordonatele esențiale (cu precădere referitoare la statutul și regimul juridic al Agenției) ce guvernează activitatea și funcționarea acesteia la data semnării prezentului contract".

Astfel, prin adoptarea Hotărârii de Guvern nr. 1366/1999, Agenția Națională de C. și Publicitate Imobiliară și instituțiile subordonate (inclusiv O. de C. și Publicitate Imobiliară Dâmbovița) au fost reorganizate prin reducerea numărului de personal și "au fost modificate coordonatele esențiale ce guvernează activitatea și funcționarea acestora" prin schimbarea sursei de finanțare (de la finanțare din venituri proprii la finanțare integrală de la bugetul de stat). În acest context, solicită să se constate că, în temeiul art. 6. alin. (3) lit. c) din Contractul Colectiv de Muncă nr. 1731/10.04.2009, încetarea valabilității Contractului Colectiv de Muncă nr.1731/2009 începând cu data 24 noiembrie 2009, data publicării H.G. 1366/1999 în Monitorul Oficial al României nr. 801 din 24 noiembrie 2009.

Mai mult, dispozițiile legale reglementate de O.U.G. nr. 1/2010, interzic prelungirea valabilității contractelor colective de muncă și stabilesc modul în care se realizează salarizarea după încetarea contractelor colective de muncă, statuând faptul că "Cuantumul individual al drepturilor salariale, inclusiv al sporurilor se stabilește de conducătorul instituției sau autorității publice, astfel încât să se asigure încadrarea în cheltuielile de personal aprobate, cu avizul ordonatorului principal de credite."

De asemenea, prevederile O.U.G. nr. 1/2010 reglementează faptul că după împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de muncă, personalul menționat la art. 1 alin. (1) din actul normativ (unde, de altfel se regăsește personalul Agenției Naționale de C. și Publicitate imobiliară și al Oficiilor teritoriale de cadastru și publicitate imobiliară) va fi reîncadrat pe noile funcții stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzător atribuțiilor, responsabilităților și competențelor specifice postului, prin asimilare cu funcțiile din instituția care îi preia în structură, subordine sau finanțare, după caz.

Cu privire la drepturile bănești solicitate ce decurg din Contractul Colectiv de Muncă nr.1731/2009, se mai arată în motivarea recursului că instanța de recurs trebuie să aibă în vedere faptul că dispozițiile Contractului Colectiv de Munca 1731/2009 au încetat să mai fie în vigoare cel mai târziu la data de 11.04.2010 și astfel să constate ca acordarea de către instanța de fond a cadourilor în bani pentru C. 2010 este total nelegala.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței civile nr.2520/12.12.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în sensul înlăturării din dispozitivul acestei sentințe a obligației Oficiului de C. și Publicitate Imobiliară Dâmbovița de plată a următoarelor drepturi bănești: spor confidențialitate pentru perioada 03.10._09, cadouri în bani pentru Ziua Internațională a Femeii, P. și C. 2010 și stimulent încasat din tariful de urgență pentru luna martie 2010.

Deși a fost legal citată cu această mențiune, intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează a se expune în continuare:

Reclamanta B. C. M. a fost salariata OCPI Dâmbovița în perioada 5.06.2009 – 31.08.2012 și a îndeplinit funcția de director.

Prin cererea de chemare în judecată aceasta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul – recurent O. de C. și Publicitate Imobiliară ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul la plata sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții vătămătoare pentru perioada 12.08._09, în cuantumul reținut în carnetul de muncă, a premiului anual aferent anului 2009, conform art.99 lit.e raportat la art.106 din Contractul Colectiv de Muncă nr.1731/2009, a cadourilor în bani ce trebuiau achitate pentru Ziua Internațională a Femeii, P. și C., conform art.106 același Contract Colectiv de Muncă și stimulentul rezultat din încasarea tarifului de urgență pentru martie – integral și aprilie 2010 – parțial, conform art.101.

În ceea ce privește excepția prescripției extinctive a acțiunii având ca obiect plata în bani a cadourilor pentru Ziua Internațională a Femeii, Paști și C. din anul 2010, Curtea reține că, raportat la obiectul cererii, în mod legal instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale suplimentare neacordate, ca în pricina de față. Se constată că referitor la drepturile salariale de bază sau suplimentare, prin articolul 268, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile, indiferent de izvorul acestora.

Prin urmare, în mod judicios prima instanță a apreciat că dreptul material la acțiune în prezenta cauză se prescrie în termenul general de 3 ani, astfel că se impune respingerea ca nefondat a acestui motiv de recurs.

În ceea ce privește fondul pretențiilor deduse judecății, Curtea reține că drepturile solicitate își găsesc reglementarea în contractul colectiv de muncă nr. 1731/2009 ce a fost încheiat la 31.03.2009, înregistrat la DMPS la 10.04.2009, și în cuprinsul lui, conform art.6, s-a prevăzut ca termen de valabilitate perioada 31.03.2009 - 10.04.2010.

Curtea constată că motivul de recurs prin care se susține că schimbarea modului de finanțare a instituției a atras după sine consecințe privind drepturile de natură salarială ale angajaților este fondat, potrivit considerentelor care urmează:

Prin Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional recurenta- pârâtă a trecut de la sistemul de finanțare integral din venituri proprii la sistemul de finanțare integral de la bugetul de stat, ordonator principal de credite devenind Ministerul Administrației și Internelor.

Prin HG nr. 1366/2009 pentru modificarea HG nr. 1210/2004 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de C. și Publicitate Imobiliară și pentru reglementarea unor aspecte determinate de aplicarea măsurilor organizare stabilite prin Legea nr. 329/2009, Agenția Națională de C. și Publicitate Imobiliară a fost reorganizată prin reducerea de personal și prin schimbarea sursei de finanțare fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 6 alin. 3 lit. c din Contractul colectiv de muncă nr. 1731/2009 (conform căreia contractul încetează “ la data la care printr-un act normativ sau decizie administrativă sunt modificate coordonatele esențiale ce guvernează activitatea și funcționarea acesteia la data semnării prezentului contract”) pentru ca acesta să înceteze la data la care și-a produs efectele HG nr. 1366/2009.

Conform art. 202 din contractul colectiv de muncă invocat, lunar, salariații din cadrul oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară aveau dreptul să beneficieze de un stimulent din încasarea tarifului de urgență de până la echivalentul a două salarii medii, calculate la nivelul Agenției. Acest stimulent se calcula în funcție de valoarea totală a tarifelor de urgență încasate pentru fiecare oficiu în parte, prin distribuirea unui procent de 40 % din această valoare, stabilit de Consiliul de conducere cu avizul sindicatului sau, după caz, cu avizul reprezentanților salariaților.

De asemenea, conform art. 106 din contract Agenția acorda cadouri în bani cu ocazia unor sărbători, conform Anexei 2.

Niciunul dintre aceste drepturi ( mai puțin sporul de confidențialitate) nu mai sunt însă compatibile cu noul regim de finanțare al instituției pârâte după data de 12.11.2009 întrucât prin Legea nr. 329/05.11.2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, ANCPI a trecut de la finanțare din venituri proprii la finanțare integrală de la bugetul de stat, prin bugetul MAI. În plus începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, veniturile obținute de autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau parțial din venituri propri, care sunt reorganizate ca instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, potrivit anexelor nr. 1 și 2 se fac venit la bugetul de stat.

În consecință, în ceea ce privește acordarea stimulentului din tariful de urgență schimbarea modului de finanțare are implicații întrucât era justificată acordarea unui astfel de stimulent în condițiile în care tariful de urgență constituia venit la bugetul propriu al instituției, aceasta putând dispune de aceste sume prin contractul colectiv de muncă în sensul premierii personalului care a contribuit la obținerea acestor venituri. Cum însă după schimbarea modului de finanțare aceste venituri se varsă la bugetul de stat, instituția nu mai poate dispune de aceste venituri, opțiunea în sensul folosirii acestor fonduri, în parte, pentru premierea personalului, aparținând statului prin Ministerul Administrației și Internelor ca beneficiar al tarifului de urgență perceput de la beneficiari.

În continuare Curtea mai reține că art. 1 din OUG 1/2010 prevede la art. 1 că „salarizarea personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul de finanțare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, din instituții finanțate integral din venituri proprii în instituții finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate”.

Art. 3 din OUG nr. 1/2010 a stabilit că prin contractele sau acordurile colective sau individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natură salarială care excedează prevederilor Legii cadru nr. 330/2009, iar art. 12 din Legea nr. 130/1996 interzicea încheierea contractelor colective de muncă pentru drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.

Apoi, având în vedere prevederile art. 30 alin. 7 din Legea nr. 330/2009 rezultă că, prin voința legiuitorului, în anul 2010 nu s-au acordat premii.

Raportat la aceaste dispoziție legală Curtea reține că, în măsura în care nu contraveneau dispozițiilor legale privind salarizarea personalului bugetar, drepturile prevăzute în favorea reclamantei prin contractul colectiv de muncă mai sus menționat puteau fi acordate până cel mult la data de 10 aprilie 2010, data expirării acestuia, cu condiția încadrării în limita cheltuielilor de personal aprobate.

În consecință, este fondată critica recurentei în sensul că prima pentru C. 2010 a fost acordată în mod greșit de către instanța de fond, întrucât înainte de a analiza compatibilitatea acestui drept cu dispozițiile legale în materia salarizării personalului bugetar, se observă că data scadenței acestui drept salarial suplimentar se situează ulterior datei ajungerii la termen a contractului colectiv de muncă, astfel că solicitarea nu mai are nicio bază convențională sau legală. În ceea ce privește, dreptul la primele de P. 2010, pentru Ziua Internațională a Femeii 2010 și stimulentul din tariful de urgență pentru luna martie 2010, nefiind reglementate de Legea –cadru nr. 330 din 5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nu puteau fi recunoscute în favoarea reclamantei pentru anul 2010.

Cu privire la dreptul la sporul de confidențialitate pentru perioada 3.10._09 Curtea reține că prin încheirea actului adițional nr. 2 la contractul colectiv de muncă nr. 1731 din data de 10.04.2009(fila 100 dosar de fond), cu modificările și completările ulterioare acesta nu a fost anulat, ci doar suspendat, suspendarea neechivalând cu stingerea dreptului, ci având ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său. Prin urmare pentru perioada indicată se constată că reclamanta este îndreptățită să solicite acordarea sporului de confidențialitate, în caz contrar acest drept ar deveni lipsit de conținut, redus la nudum just, ceea ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui .

Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 312 C.pr.civ. raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Curtea urmează să admită recursului declarat de pârâtul O. de C. și Publicitate Imobiliară Dâmbovița și să modifice în parte sentința în sensul că va admite în parte acțiunea și va obligă pârâta să plătească reclamantei doar drepturile salariale care reprezintă spor de confidențialitate pentru perioada 3.10._09.

Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâtul O. de C. și Publicitate Imobiliară Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr.27, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.2520/12 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu de reclamanta B. C. M., domiciliată în Târgoviște, Aleea Trandafirilor, ..2, ..

Modifică în parte sentința în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâta să plătească reclamantei doar drepturile salariale care reprezintă spor de confidențialitate pentru perioada 3.10._09.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 4 iunie 2013.

Președinte Judecători

E.-S. L. V.-A. P. C.-M. M.

Fiind în CO semnează

Președintele instanței

Grefier

G. C.

Fiind în CO semnează P.-grefierul instanței

Red.SEL/Tehnored.GC

2 ex./4.07.2013

d.f. Tribunalul Dâmbovița nr._

j.f. M. I.

operator de date cu caracter personal,

nr.notificare 3120

← Întoarcere executare. Decizia nr. 1414/2013. Curtea de Apel...		Obligaţie de a face. Decizia nr. 540/2013. Curtea de Apel... →

Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 04-06-2013, Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 04-06-2013, Curtea de Apel PLOIEŞTI