Acţiune în constatare. Decizia nr. 3747/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3747/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 5458/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 3747
Ședința publică din data de 21 noiembrie 2013
Președinte - V. D.
Judecători - M. G.
- C. P.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanții B. I. domiciliat în comuna P. Noi, ..159, județ Prahova și O. M., domiciliat în orașul P., ..3, ., etaj 2, ., ambii prin procurator D. D. domiciliat în orașul Băicoi, ., județ Prahova și pârâta . SA, cu sediul în orașul P., ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 446 din 30 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-reclamanți B. I. și O. M. prin procurator D. D., astfel cum rezultă din procurile autentificate sub nr. 1670/7 noiembrie 2012 și nr. 1669/7 noiembrie 2012, de Biroul Notarului Public N. I. Dorothy M. din Băicoi.
Procedura legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursurile sunt la primul termen de judecată, motivate și declarate în termen, iar prin Serviciul registratură s-au depus întâmpinări, înregistrate sub nr._/15.11.2013, din partea pârâtei, și nr._/20.11.2013, împreună cu o . înscrisuri, respectiv adeverințele nr. 3142/30.09.2013, nr.3146/30.09.2013, nr. 3147/30.09.2013 eliberate de ., din partea reclamanților.
La solicitarea instanței, procurator D. D. arată că nu are studii juridice, astfel că, solicită admiterea recursului declarat de reclamanți și respingerea recursului ca nefondat formulat de către pârâtă. Depune concluzii scrise și practică judiciară.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
P. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 5458/105/2012 la data de 19.07.2012, reclamanții Barboiu I. și O. M., prin procurator D. D., au chemat în judecată pe pârâta . SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că au fost angajați ai pârâtei și au lucrat efectiv 100% din programul de lucru în secții cuprinse în grupa I de muncă, precum și să elibereze adeverințe pentru perioadele lucrate..
În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat instanței faptul că în perioada în care au fost salariați în cadrul Uzinei Mecanice P. și-au desfășurat activitatea în secții de producție în condiții deosebite de muncă deoarece se realizau piese necesare sectorului militar, respectiv componente de muniție și permanent se lucra cu substanțe toxice, solubil, vopsele și diluanți speciali.
Au mai susținut reclamanții că secțiile în care și-au desfășurau activitatea erau lipsite de ventilație, neizolate fonic și zgomotul era peste limitele normale fără nici o sursa de căldură.
De asemenea, au arătat reclamanții că procesul tehnologic în baza căruia și-au desfășurat activitatea se realiza prin operațiile de curățare, chituire, grunduire, galvanizare, vopsire etc., astfel că toate aceste operații se efectuau la un loc și în urma acestora, mai mulți salariați din cadrul Uzinei Mecanice P. suferă de boli profesionale.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, H.G. 559/1990, H.G. 456/1990.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosarul cauzei înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 16.11.2012, reprezentantul pârâtei a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, atât timp cât reclamanții au fost încadrați corespunzător în grupele de munca ținându-se seama de normele legale în vigoare la data încadrării.
În dovedirea acțiunii, instanța le-a încuviințat reclamanților proba cu înscrisuri și cea cu expertiză specialitatea salarizare-normare, raportul fiind întocmit de expert N. C., iar pârâtei – proba cu înscrisuri.
P. sentința civilă nr. 446 din 30 ianuarie 2013, Tribunalul Prahova a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, a constatat că aceștia beneficiază de grupa I de muncă în procent 100%, pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte, conform raportului de expertiză N. C., anexa 1, astfel: BARBOIU I.: 27.07.1979 – 24.09.1981, 01.04.1983 – 01.04.2001 grupa I de muncă; O. M.: 22.07.1974 – 19.02.1976, 21.06.1977 – 01.04.2001 grupa I de muncă.
A respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.
A obligat pârâta să elibereze reclamanților adeverințe în acest sens și să plătească fiecărui reclamant suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit carnetelor de muncă depuse în copie la dosar, reclamanții au fost angajați ai pârâtei ., desfășurându-și activitatea în cadrul următoarelor secții: Secția Sculărie, Secția Prototipuri, Ștanțe Matrice, C. Biaxare, Obiectivul 122, 204, 205, cu deplasări în sectorul Pirotehnic și Poligon.
. SA a avut ca obiect de activitate până în anul 2003, când a avut loc privatizarea activității de producție hidraulică, fabricarea de produse destinate sistemului național de apărare, iar ulterior obiectul principal al societății a rămas fabricarea armamentului și muniției.
Secția Sculărie este principala secție din cadrul uzinei care sigură o bună funcționare a societății, a celorlalte secții și a activității de producție pentru realizarea reperelor și produselor, axată pe o activitate complexă și diversificată specifică întregii societăți. La secția sculărie principala activitate s-a desfășurat într-o singură hală, la mașinile de prelucrat prin electroeroziune care folosea electrozi din cupru și grafit. A existat un cuptor amplasat în interiorul secției care presupunea topirea de plumb pentru turnarea de probe în vederea verificării profilelor tuturor matrițelor și cochiliilor executate în secție.
În cadrul Secției Sculărie a funcționat și Atelierul Prototipuri și Autoutilări în care, în colaborare cu restul secției, se executau toate loturile prototip și . ale produselor ce urmau să fie omologate și executate de UM P..
De asemenea, hala Obiectiv 215 a fost construită special pentru montat torpile, în colaborare cu Stația Pirotehnică, care se ocupa de partea pirotehnică.
Hala Obiectiv 122 cuprindea montarea instalației de snecuit încărcare tub pirotehnic cu trotil, ia în cadrul halelor Obiectiv 204 și Obiectiv 205 au fost montate instalațiile de grunduire și vopsire, se luau probe tub lovitura de calibru 122.
Toate aceste activități s-au desfășurat cu instruire zilnică, după tehnologii specifice monitorizate și înregistrate pentru fiecare proces conform normelor și normativelor specifice activităților în sectoarele pirotehnice.
Dotarea cu utilaje a sectorului pirotehnic a fost una specifică și cuprindea: snecuri, instalații de snecuire, prese pentru operații de acuplare și dezacuplare, piese pentru formare calupi, prese pentru formare și asamblare capse de aprindere și focoase, instalații de sertizare și montaj cutii metalice, atelier croitorie, standuri de probă pentru probele statice și dinamice care se efectuau în stația pirotehnică, mașini specializate de efectuat cartonaje și instalații pentru confecționarea flegmatizatorilor, instalații specifice de verificare la trepidații și cicluri funcționare pentru garantarea siguranței în exploatarea produselor pirotehnice pe timpul manevrări, ambalări, transportului și depozitări.
Procesul de fabricație se efectua cu utilaje mari, neprotejate, care produceau zgomot puternic, majoritatea pieselor erau compuse din carcase de fontă și bronz, salariații fiind expuși prafului și noxelor acestor materiale.
P. raportul de expertiză efectuat în cauză s-a precizat că activitatea zilnică a reclamanților s-a desfășurat efectiv și permanent în locuri de muncă în care condițiile erau dintre cele mai vitrege, nefavorabile de microclimat, expunere profesională la gaze, vibrații, zgomot peste limita admisă, supra solicitare fizică și nervoasă, risc de accidente și boli profesionale.
De asemenea, s-a mai arătat că afectarea sănătății organismului în prezența acestor factori nocivi – fizic, chimic sau biologici, precum și mecanismul de acțiune al acestora asupra organismului, zilnic pe durata anilor, constituie, chiar și numai acesta, factor pentru atribuirea grupei superioare de muncă, mai ales că, oricâte măsuri s-ar lua, este imposibilă îndepărtarea nocivității și pericolului acestora.
Potrivit art. 3 alin. (1) din Ordinul nr. 50/1990 “beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.”
În conformitate cu art. 7 din același act normativ “încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.”
Din ansamblul probator efectuat în cauză, în principal raportul de expertiză, tribunalul a constatat că activitatea desfășurată de reclamanți în perioada anterioară datei de 01.04.2001 se încadrează în prevederile Ordinului nr. 50/1990 – Anexa 1, pozițiile 61 și 62, beneficiind de grupa I de muncă pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001, în procent de 100 %.
În ce privește perioada ulterioară datei de 01.04.2001, când a intrat în vigoare Legea 19/2000, tribunalul a constatat că până la apariția acestei legi, cum de altfel s-a menționat și mai sus, încadrarea în grupele I și II de muncă a fost reglementată de Ordinul 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților, categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, publicat în MO 38 din 20.03.1990.
Ulterior, începând cu data de 01.04.2001, locurile de muncă încadrate în condiții speciale au fost prevăzute în Anexa 1 a Legii nr. 226/2006, art. 1 alin. 2 din acest act normativ stabilind expres și limitativ prin Anexa II care sunt unitățile ce au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile HG nr. 1025/2003.
Interpretarea acestor acte normative a fost efectuată greșit de către expertul desemnat în cauză, cu neluarea în considerare a faptului că societatea pârâtă, precum și locurile concrete de muncă ale reclamanților nu se află pe lista unităților, respectiv a pozițiilor din Anexa II care au fost avizate pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale.
H.G. nr.1025/2003 stabilește atât cele 5 criterii ce trebuie cumulativ îndeplinite pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiții speciale (art. 2 lit. a-e), cât și etapele de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale (art. 3 lit. a-e).
Acest act normativ stabilește prin art. 2 alin. 3 că în cazul în care angajatorul nu declanșează procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, indicatele reprezentative sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori responsabilul cu protecția muncii pot sesiza inspectoratele teritoriale de muncă care vor dispune verificarea locurilor de muncă și care va cuprinde obligatoriu următoarele date: unitatea, secția, atelierul, locul de muncă, descrierea activității de bază desfășurate precum și categoriile profesionale și numărul de angajați.
De asemenea, art. 5 din același act normativ prevede procedura și documentele pe care angajatorul trebuie să le depună la Comisia pentru acordarea avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale. În urma analizării dosarului angajatorului, Comisia pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale acordă avizul sau respinge motivat solicitarea, în acest din urmă caz, angajatorul sau sindicatelor ori reprezentanții angajaților putând să formuleze plângere în termen de 15 zile de la comunicarea refuzului emiterii avizului la Ministerul Muncii, care împreună cu Ministerul Sănătății o va soluționa prin decizie. Și împotriva deciziei, una dintre cele două părți implicate în această procedură, are dreptul unei noi căi de atac, contestația care se depune la instanța de judecată competentă (art. 13).
P. urmare, tribunalul a constatat că pârâta nu se regăsește pe lista unităților care au obținut avizul Comisiei speciale instituite de lege pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, așa încât concluzia din raportul de expertiză că reclamanta a desfășurat activitate în condiții speciale de muncă în perioada 01.04.2001 – 01.05.2012, la această societate, nu a fost primită.
Acest raport de expertiză efectuat în cauză nu poate suplini procedura administrativă sus-amintită, atâta timp cât obiectul prezentei cereri nu privește refuzul unei autorități publice de a încadra unitatea recurentă în categoria celor la care există locuri de muncă cu condiții speciale, ci vizează însăși eludarea acestei proceduri, solicitând, practic, instanței de a se substitui unor organisme abilitate în acest sens.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, tribunalul a respins capătul de cerere privind constatarea încadrării în grupe superioare de muncă (condiții deosebite, respectiv speciale de muncă) pentru activitatea desfășurată de reclamanți în cadrul societății pârâte după data de 01.04.2001.
În consecință, având în vedere prevederile art. 269 Codul Muncii, tribunalul a admis în parte acțiunea precizată, în sensul că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de grupa I de muncă, respectiv grupa a II-a de muncă, în procent de 100 %, în perioadele menționate expres în cuprinsul raportului de expertiză N. C., mai înainte de data de 01.04.2001 și a respins cererea reclamanților pentru perioada ulterioară acestei date.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 5 Codul Muncii, a obligat pârâta să elibereze reclamanților adeverințe din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care aceștia și-au desfășurat activitatea.
De asemenea, în baza art. 274 C.proc.civ., tribunalul a obligat pârâta, care nu a fost de acord cu admiterea acțiunii, la plata de cheltuieli de judecată către reclamanți, proporțional cu pretențiile admise, sens în care s-a apreciat că, față de soluția de admitere în parte, pârâta a fost obligată doar la plata onorariului de expert, nu și a celorlalte cheltuieli efectuate de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanții, cât și pârâta, considerând-o nelegală și netemeinică, astfel:
P. recursul declarat pârâta consideră că sentința civila nr. 446/30.01.2013, se intemeiaza pe o greșeala grava de fapt, ce decurge din aprecierea eronata a probelor administrate.
Astfel, în cauza a fost întocmit de expert N. C., raportul de expertiza cu obiectivul sa se constate daca reclamanții au lucrat în Atelierul Prototipuri cu punct de lucru în Poligon și obiectivele 122, 204 și 205, Șantier II Pirotehnic, în perioada 1974-2004 locuri de munca în care si-au desfășurat activitatea în condiții de munca deosebite și speciale.
Se precizează că reclamanții și-au desfășurat activitatea în cadrul Fabricii I, secții civile respectiv în cadrul Secției Scularie, Atelier Prototip astfel;
BARBOIU I. - si-a desfășurat activitatea în cadrul societății în perioadele 27.07._81 și 01.04._04 în Fabrica I. Secția Scularie (at. Prototip), având meseria de frezor, meserie care nu se incadreaza în grupa superioara de munca conform procesului verbal nr.13/1991 incheiat intre administrație și sindicat, în baza Ordinului 50/1990 și O. M. - și-a desfășurat activitatea în cadrul societății în perioadele 22.07._76 și 21.06._04 în Fabrica I, Secția Scularie (at. Prototip), având meseria de frezor, meserie care nu se încadreaza în grupa superioara de muncă conform procesului verbal nr.13/1991 incheiat intre administrație și sindicat, în baza Ordinului 50/1990;
In concluzie se susține de recurenta-pârâtă, reclamanții Barboiu I. și O. M. nu au lucrat niciodată în locuri de munca și nu au desfășurat activități încadrate potrivit Ordinului nr. 50/1990. în grupele I sau a II a de munca.
P. recursul formulat reclamanții au invocat dispozițiile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 ind.1 Cod pr. Civilă.
Se susține că, instanța în fond a interpretat greșit dispozițiile cuprinse în Leg. Nr. 226/ 2006 și Ordinul nr. 572/2006 privind Normele Tehnice ale Legii nr. 226/2006, pentru încadrarea în condiții speciale după data de 1 aprilie 2001.
Perioadele în care reclamanții sunt îndreptățiți a primi GRUPA a- I-a DE MUNCĂ în procent de 100% și CONDIȚII SPECIALE, sunt înscrise în ANEXA nr, 1 col. 5 a Raportului de expertiză judiciară N. C..
În practica constantă, instanțele de judecată au acordat justițiabililor care au obținut o hotărâre judecătorească favorabilă și încadrarea după 1.04.2001 CONDIȚII SPECIALE deoarece, condițiile de muncă după această dată, au fost identice cu cele anterioare acestei date.
De exemplu, prin sentința civ. nr. 4237/11.07.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr._/105/2011 care se află depusă la dosar, același complet de judecată se pronunță și acordă condiții speciale și condiții deosebite de muncă, de care beneficiază reclamanții din cauza respectivă menționată mai sus.
În motivarea acestei hotărâri judecătorești, sentința nr. 4237/11.07.2012, instanța precizează:„De asemenea, în ceea ce privește activitatea lucrată ulterior datei de 01.04.2012 de către aceia dintre reclamanții pentru care s-a constatat că sunt îndreptățiți să beneficieze de grupa I de muncă, tribunalul constată că aceasta este reglementată de dispozițiile Legii nr. 226/2006 si ale Ordinului nr. 572/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale/deosebite, reclamanții respectivi fiind firesc să obțină recunoașterea și după această dată a condițiilor speciale de muncă, de vreme ce au lucrat efectiv în astfel de condiții, care nu s-au modificat ulterior acestui moment."
P. motivarea instanței de judecată, în cauza de față, se creează o discriminare, ceea ce trebuie aplicată o practică unitară pentru toate aspectele menționate și acordarea de instanța de control judiciar a condițiilor speciale conform Raportului de expertiză N. C..
Cea de-a doua critică se referă la faptul că nu au fost acordate reclamanților cheltuielile de judecată, instanța pronunțând o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 274 Cod pr.civilă.
Curtea, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, va reține următoarele:
În ceea ce privește recursul promovat de către pârâta, urmează a se reține că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții- recurenți și-au desfășurat activitatea în cadrul Fabricii I, secții civile respectiv în cadrul Secției Scularie, Atelier Prototip astfel;BARBOIU I. - si-a desfășurat activitatea în cadrul societății în perioadele 27.07._81 și 01.04._04 în Fabrica I. Secția Sculărie (at. Prototip), având meseria de frezor, meserie care nu se încadrează în grupa superioara de munca conform procesului verbal nr.13/1991 încheiat între administrație și sindicat, în baza Ordinului 50/1990 și O. M. - și-a desfășurat activitatea în cadrul societății în perioadele 22.07._76 și 21.06._04 în Fabrica I, Secția Sculărie (at. Prototip), având meseria de frezor, meserie care nu se încadrează în grupa superioara de muncă conform procesului verbal nr.13/1991 încheiat intre administrație și sindicat, în baza Ordinului 50/1990;
In concluzie se susține de recurenta-pârâtă, reclamanții Barboiu I. și O. M. nu au lucrat niciodată în locuri de munca și nu au desfășurat activități încadrate potrivit Ordinului nr. 50/1990. în grupele I sau a II a de munca.
Față de cele precizate nu pot fi avute în vedere susținerile din raportul de expertiza întocmit în cauza, de expert ec.N. C. conform cărora reclamanții au lucrat efectiv în perioadele menționate în anexa raportului de expertiza în grupa I de munca în procent de 100%, conform Ordinului nr.50/1990 și condiții speciale conform Legii nr.226/2006, având în vedere faptul ca încadrarea în grupele de munca a fost stabilită în anul 1991, iar în procesul verbal nr.13/1991 s-a stabilit de conducerea unității împreuna cu sindicatul reprezentativ că reclamanții din prezenta acțiune nu desfășoară activități care se încadrează în grupa superioară de muncă.
Deci, critica privitoare la faptul că expertul nu a ținut cont de locurile de muncii unde reclamanții și-au desfășurat efectiv activitatea, acesta limitându-se doar la materialul aflat la dosarul cauzei și la dosarul de personal al reclamanților, acest fapt reieșind din cap.I pct.5 din raportul de expertiza, este fondată.
Din raportul de expertiza reiese foarte clar faptul ca expertul nu a ținut cont de locurile de munca unde și-au desfășurat activitatea reclamanții, în mod eronat încadrându-i pe aceștia când și-ar fi desfășurat activitatea în sectoare care utilizează materii explozive, pulberi sau muniții.
Cu privire la perioada ulterioara datei de 01.04.2001, când a intrat în vigoare Legea nr.19/2000, expertul nu a ținut cont de avizul nr. KM/26.07.2005 prin care Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei avizează încadrarea în condiții speciale a locurilor de muncă din cadrul societății numai pentru Secția Turnătorie; Secția Forja; Secția Pirotehnica; Căi Ferate Uzinale și numai pentru activitatea din sectoarele care utilizează materii explozive, pulberi și muniții.
În mod corect instanța de fond a cenzurat în parte raportul de expertiza în sensul ca nu a acordat condiții speciale pentru perioada ulterioara datei de 01.04.2001, în același sens instanța de fond trebuia să procedeze și pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001.
Față de considerentele mai sus expuse se impune ca în temeiul disp.art. 304.pct.9 rap.la art.3041c.pr.civilă corob. cu disp.art. 312 c.pr.civilă, Curtea să admită
recursul pârâtei . SA, și în consecință, să modifice în tot sentința în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Referitor la recursul formulat de către reclamanți, se va reține că soluția instanței privind perioada ulterioara datei de 01.04.2001, când a intrat în vigoare Legea nr.19/2000, este corectă, în mod temeinic instanța reținând faptul că expertul nu a ținut cont de avizul nr. KM/26.07.2005 prin care Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei avizează încadrarea în condiții speciale a locurilor de muncă din cadrul societății numai pentru Secția Turnătorie; Secția Forja; Secția Pirotehnica; Căi Ferate Uzinale și numai pentru activitatea din sectoarele care utilizează materii explozive, pulberi și muniții.
În ceea ce privește practica judiciară invocată de către reclamanți, în susținerea temeinicei pretențiilor acestora, Curtea va reține că, pe de o parte instanțele care au pronunțat soluțiile la care fac referire au avut în vedere locurile de muncă și meseriile individuale ale celor îndreptățiți, potrivit materialului probator, iar pe de altă parte jurisprudența în dreptul românesc nu constituie izvor de drept.
In ceea ce privește critica privitoare la neacordarea cheltuielilor de judecată apare ca fiind fără obiect față de admiterea recursului promovat de către pârâtă și schimbarea soluției primei instanțe, astfel că în cauză nu mai sunt incidente disp.art. 274 c.pr.civilă, privitoare la culpa procesuală a acesteia.
Față de considerentele mai sus menționate, Curtea în temeiul disp.art. 312 c.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții B. I. domiciliat în ..159, județ Prahova și O. M., domiciliat în orașul P., ..3, ., etaj 2, ., ambii prin procurator D. D. domiciliat în orașul Băicoi, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 446 din 30 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova.
Admite recursul pârâtei . SA, cu sediul în orașul P., ., județ Prahova, împotriva aceleiași sentințe civile nr. 446 din 30 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova și în consecință, modifică în tot sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 noiembrie 2013.
Președinte, Judecători,
V. D. M. G. C. P.
Grefier,
A. M. B.
Red. VD
tehnored.BA
2 ex./13.12.2013
dosar fond nr._ Tribunalul Prahova
jud.fond Ș. O. C.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 895/2013.... | Întoarcere executare. Decizia nr. 1414/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
