Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1561/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1561/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 2837/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1561
Ședința publică din data de 30 mai 2013
Președinte – V. D.
Judecători - M. G.
- C. P.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de intimata S. Națională de Transport Feroviar de Călători C. Călători SA, cu sediul în municipiul București, bulevardul D. G. nr. 38, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 5559 din 4 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-contestatoare S. A. G., domiciliată în municipiul Ploiești, Bulevardul București nr. 19, ., . în contestație ., cu sediul în municipiul București, . Nord nr.1-3, sector 1.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de judecată din data de 23 mai 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, pentru a da posibilitatea apărătorului intimatei-contestatoare de a face dovada cheltuielilor de judecată solicitate și de a depune chitanța în original, a amânat pronunțarea la data de 30 mai 2013, când a dat următoarea decizie.
CURTEA :
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, contestatoarea S. A.-G. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata S.C. C.F.R. G. S.A.” ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în temeiul art. 76 din Codul muncii, în principal, să constate nulitatea absolută a preavizului nr. 2923/9.03.2012 și a deciziei nr. 4420/6.04.2012.
În motivarea contestației, a arătat că angajatorul nu a respectat prevederile art. 70 și art. 711 alin. (1) din Codul muncii.
În subsidiar, a solicitat instanței ca, în temeiul art. 78 alin. (1) din Codul muncii, să dispună anularea preavizului nr. 2923/9.03.2012 și a deciziei nr. 4420/6.04.2012, întrucât concedierea a fost efectuată în mod nelegal și netemeinic și să oblige angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata.
A menționat că măsura a fost dispusă cu încălcarea dispozițiilor art. 601 lit. a) din Codul muncii.
De asemenea, a arătat că angajatorul, în mod netemeinic a desființat postul de economist II, post care presupune vechime mai mare și competență în egală măsură și a menținut postul de economist IV, iar în perioada concedierilor colective au angajat personal pe postul de tehnician, pe care l-ar fi putut ocupa, ca o alternativă a desființării postului de economist 2, nerespectându-se prevederile legale, art. 74 alin. (1) lit. d).
A precizat că, la art. 4 din decizia de concediere nu sunt menționate criteriile de stabilire a priorității.
În dovedirea contestației, a depus la dosar, în copie, înscrisuri.
Ca urmare a fuziunii prin absorbție a societății intimate cu S. Națională de Transport de Călători – C.F.R. Călători S.A., în cauză a operat transmisiunea calității procesuale pasive în favoarea acesteia din urmă.
Prin întâmpinare, intimata S. Națională de Transport de Călători – C.F.R. Călători S.A. a invocat excepția inadmisibilității contestației pentru capătul 1 al cererii, privind constatarea nulității absolute a preavizului nr. 2923/9.03.2012 și punctul 2 al acesteia, privind anularea preavizului nr. 2923/9.03.2012.
A solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
A arătat că emiterea deciziei de concediere a respectat procedura legală în vigoare.
A menționat că a avut loc o concediere colectivă, în cadrul căreia a fost cuprinsă și desființarea postului ocupat de către contestatoare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 C.proc.civ., Legea nr. 62/2011.
În dovedirea susținerilor din cuprinsul întâmpinării, au fost depuse la dosar, în copie, înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 5559 din 4 decembrie 2013, Tribunalul Prahova a admis excepția inadmisibilității capetelor de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a preavizului nr. 2923/9.03.2012 și anularea preavizului nr. 2923/9.03.2012.
A respins capetele de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a preavizului nr. 2923/9.03.2012 și anularea preavizului nr. 2923/9.03.2012 ca inadmisibile.
A admis în parte contestația formulată de contestatoarea S. A. G., a anulat decizia de concediere nr. 4420/6.04.2012 emisă de S.C. „C.F.R. G.” S.A și a obligat intimata SNTFC „C. Călători” S.A. la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data concedierii și până la data pronunțării hotărârii, 4.12.2012.
A respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a deciziei de concediere nr. 4420/6.04.2012 emisă de S.C. „C.F.R. G.” S.A. ca neîntemeiat și a obligat intimata SNTFC „C. Călători” S.A. la plata către contestatoare a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în ceea ce privește excepția inadmisibilității capetelor de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a preavizului nr. 2923/9.03.2012 și anularea preavizului nr. 2923/9.03.2012, se observă că, potrivit art. 80 alin. (1) din Codul muncii „în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul”.
Preavizul nu produce efecte prin el însuși, emiterea sa reprezentând doar o condiție prealabilă a concedierii, în lipsa căreia, decizia este nelegală.
Având în vedere dispozițiile art. 78-80 din Codul muncii, a rezultat că doar decizia de concediere poate fi atacată prin contestație.
În consecință, instanța a admis excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare și a respins capetele de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a preavizului nr. 2923/9.03.2012 și anularea preavizului nr. 2923/9.03.2012 ca inadmisibile.
Prin decizia nr. 4420/6.04.2012 emisă de S.C. „C.F.R. G.” S.A. s-a dispus, începând cu data de 6.04.2012, încetarea contractului individual de muncă al salariatei S. A.-G., având funcția de economist II, din inițiativa angajatorului, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective.
Prin art. 4 din decizia sus-menționată, s-a arătat, cu privire la stabilirea ordinii de prioritate la concedierea colectivă, că acestea au fost stabilite atât prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2011/2012, dar și prin regulamentul intern al societății, acestea fiind următoarele: competența profesională rezultată în urma evaluării realizării obiectivelor de performanță așa cum au fost stabilite prin regulamentul intern; salariații care sunt asociați la alte societăți comerciale cu capital privat sau mixt; salariații care au un alt loc de muncă sau care cumulează pensia cu salariul; salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare la limita de vârstă; persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, nu a rezultat care dintre criteriile enumerate la art. 4 din decizia de concediere a fost avut în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere în cazul contestatoarei.
În cauză nu se regăsesc motive de nulitate absolută a deciziei de concediere, susținerile contestatoarei fiind neîntemeiate sub acest aspect.
Având în vedere aceste considerente, instanța a admis în parte contestația, a anulat decizia de concediere nr. 4420/6.04.2012 emisă de S.C. „C.F.R. G.” S.A.
A obligat intimata SNTFC „C. Călători” S.A. la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data concedierii și până la data pronunțării hotărârii, 4.12.2012.
A respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a deciziei de concediere nr. 4420/6.04.2012 emisă de S.C. „C.F.R. G.” S.A. ca neîntemeiat.
În baza art. 276 C.proc.civ. a obligat intimata SNTFC „C. Călători” S.A. la plata către contestatoare a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători" - S.A., în temeiul dispozițiilor art.304 pct.(9) și 3041 din Codul de Procedura Civila, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii contestației și rejudecând cauza în fond să se mențină temeinică și legală decizia de concediere nr.4420 din data de 06.04.2012.
Consideră recurenta că sentința recurată, a fost dată cu aplicarea greșită a legii, ceea ce constituie motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 din Codul de procedură civilă.
Astfel, se susține de recurentă că instanța de fond a interpretat greșit faptul ca recurenta nu a respectat criteriile enumerate la art. 4 din decizia de concediere, în sensul ca reclamanta nu se încadrează în nici unul dintre aceste criterii.
In acest sens, precizează recurenta că aceste criterii de stabilire a ordinii de priorități la concediere, au fost inserate la art. 4 din decizia de concediere respectând dispozițiile art. 76 lit c) din Codul Muncii, unde se prevede expres faptul ca decizia de concediere trebuie sa conțină în mod obligatoriu printre altele și „criteriile de stabilire a ordinii de priorități conform art. 69 alin 2 lit. d, numai în cazul concedierilor colective” lucru care s-a și întâmplat, dar și ținând cont de dispozițiile art. 69 al. 3 C.Muncii.
Învederează că, legat de criteriile avute în vedere de pârâta la restructurare, acestea capătă relevanță în momentul în care se reduce un post din mai multe posturi de aceiași natura, nu în situația în care se desființează toate posturile de aceeași natura, cum este în speța dedusă judecății.
Conform prevederilor din codul Muncii aceste criterii se aplica "după evaluarea realizării obiectivelor de performanță" pentru departajarea salariaților.
In cazul contestatoarei, motivul concedierii este cel menționat la art. 2 din decizia de concediere și anume restructurarea și reorganizarea societății, finalizată cu măsuri pentru eficientizarea activității, între care și desființarea posturilor.
Prin urmare, nu trebuia menționat care dintre criteriile enunțate la art.4 se aplica contestatoarei, pentru că în speța de față, nu a fost cazul de departajare a mai multor salariați care ar fi ocupat posturi de aceeași natură.
Postul de economist II, unic în cadrul Serviciului RUO al fostei ., a fost desființat efectiv, având o cauză serioasă, justificat de eficientizarea activității, organizarea și conducerea activității societății fiind atribute ale administrației, așa cum este menționat și la art.3 din contractul colectiv de muncă aplicabil.
Totodată, aceste criterii de stabilire a ordinii de prioritate la concedierea au fost menționate conform dispozițiilor amintite mai sus, prin CCM la nivel de unitate, (art.76 ), în Notificarea nr. 4._ /2012, și având în vedere procedura și criteriile de apreciere a competentelor profesionale și în Regulamentul Intern al intimatei de la acea data.
Se precizează că, au fost respectate, prin urmare, cerințele esențiale de forma ale decizie de concediere, impuse, pentru valabilitate, de dispozițiile art.76 din Codul Muncii. Dispoziția legală enunțată sancționează însa cu nulitatea absolută neindicarea criteriilor de selectare a salariului și nu indicarea necorespunzătoare sau enumerarea criteriilor cuprinse în contractul colectiv de muncă la nivelul unității, în regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă unic la nivel național.
Mai mult decât atât, se poate observa că recurenta a respectat întocmai și dispozițiile art. 65 al. 2 C.Muncii, astfel că desființarea locului de muncă a fost efectivă fiind înlăturat complet din structura organizatorică a societății, acesta nu se mai regăsește nici în organigrama și nici în statul de funcții atașate la dosar.
Faptul că această desființare a postului pe care contestatoarea l-a ocupat în cadrul S.C. C. G. S.A. a fost efectuata având o cauza reala și serioasă, rezultă din faptul că datorita dificultăților de ordin economic respectiv că societatea înregistrează numai pierderi din anul 2007 până în prezent, pentru redresarea și eficientizarea activității a fost nevoită să procedeze la restructurarea și reorganizarea acesteia.
Așadar, datorită reorganizării activității, dar și a dificultăților de ordin economic care pot fi observate și în programul de restructurarea și reorganizare al societății nr. 43/17.11.2011 aprobat prin A.G.A. nr. 12 din data de 30 noiembrie 2011, s-a aplicat aceasta măsura de reorganizare și restructurare care a implicat, printre altele, și desființarea postului pe care-l ocupa contestatoare.
Învederează recurenta-pârâtă că societatea a notificat concedierea colectivă prin Notificarea nr. 1.1/1/_/2011 privind intenția de concediere, înregistrata la ITM, A.M.O.F.M. dar și la Sindicatele de la nivelul societății, Notificarea nr. 1._ /2012 înaintată atât sindicatelor, cât și I.T.M. și A,M.O.F.M. notificare care cuprinde toate criteriile care vor fi avute în vedere la stabilirea ordinii de priorități (penultima pagina).
Mai mult decât atât, se poate observa că în Procesul verbal de control ., Nr._, Anexa 1, pct. 4 (pag. 2) emis de I. T.M., se precizează clar ca "Angajatorul face dovada respectării dispozițiilor art.69 al. 1 Codul Munci, art. 70 C.Muncii, respectiv a notificat la I.T.M, București, Agenția Municipala pentru Ocuparea Forței de munca, cu privire la intenția efectuării concedierii colective astfel cum este prevăzut de art. 69 alin.2 din Codul Muncii",
Atât Notificarea nr. 1.1/1/_/2011 privind intenția de concediere, înregistrata la ITM și la A.M.O.F.M, București, Notificarea nr. 1._ /2011 au fost înaintate atât sindicatelor, cât și I.T.M, si A.M.O.F.M.
Având în vedere aspectele prezentate, rezultă că emiterea deciziei de concediere și concedierea în sine a respectat procedura legală în vigoare respectiv dispozițiile art. 69 al. 1, art.70, art.71, și 72 C.Muncii.
Se mai învederează faptul ca în cadrul S.C. C. G. S.A., radiata în prezent în urma procesului de fuziune cu SNTFC C. CALATORI S.A., succesoare de drepturi și obligații a celei dintâi, și intimata în acest moment în prezenta cauza, a avut loc o concediere colectivă datorată restructurării și reorganizării societății în cadrul căreia a fost cuprinsă, printre altele, și desființarea postului ocupat de către contestatoare.
Așadar, datorită situației economice dificile, pe care societatea a înregistrat-o la nivelul anului 2008, 2009, 2010 și 2011, precum și faptul ca în toți acești ani S.C. C. G. S.A. a înregistrat numai pierderi, s-a considerat oportun pentru redresarea activității să se procedeze la restructurarea și reorganizarea acesteia.
Se mai precizează că este a treia concediere colectiva care a avut loc la nivelul intimatei începând cu anul 2010 și până în prezent, mai mult decât atât aceasta fiind radiata din Registrul Comerțului la data de 25.07.2012.
Astfel ca prin Hotărârea A.G.A. nr.l2 din data de 30 noiembrie 2011 a fost aprobat programul de restructurarea și reorganizare al societății, precum și proiectul de concediere colectiva nr. 43/17.11.2011, unde în anexa nr. 1 a acestuia se poate observa temeinicia luării deciziei de a se proceda la concedierea colectivă, având în vedere ca din 2005 și până în prezent a scăzut traficul de călători, aspect care s-a răsfrânt la nivelul intimatei prin faptul ca aceasta a înregistrat numai pierderi, fiind obligată să recurgă la reducerea numărului de personal.
In data de 28 decembrie 2011 prin Hotărârea A.G.A. nr.13B, membrii acesteia au aprobat și noua organigrama valabila de la data concedierii colective, putându-se observa reducerea numărului de posturi de la 504 câte existau la un număr de 461.
Astfel, așa cum se poate constata din actele depuse la dosar, respectiv organigrama și statele de funcții, la Serviciul Resurse Umane acolo un intimata-reclamanta era angajata pe postul de economist II, existau înainte de restructurare un număr de 5 posturi, prin noua organigrama aprobata prin Hotărârea A.G.A. nr.12 din data de 30 noiembrie 2011 rămânând un număr de 4 posturi, aspect care reiese și din statul de funcții aferent acestei noi organigrame.
Așadar, Decizia de concediere a fost dispusa atât cu respectarea procedurii legale în vigoare privind concedierea colectivă și reglementată expres de dispozițiile art. 68 și următoarele din Codul Muncii, cât și cu respectarea condițiilor de formă dispuse de prevederile ar. 76 din Codul Muncii.
De altfel, se poate observa seriozitatea cauzei care a determinat aceasta concediere și datorita faptului ca angajatorul a urmărit și interesul personal al salariatului, în sensul că a urmat toate procedurile legale, a notificat sindicatelor planul de restructurare, ITM., A.M.O.F.M. atât prin Notificarea privind intenția de concediere nr. 1.1/1/_/2011 dar și prin Notificarea dispusă în temeiul art. 72 C.Muncii privind planul de restructurare nr. 1._ /2012 plan ce cuprinde masuri de limitare a concedierilor, dar și măsuri pentru atenuarea consecințelor concedierii, (pag, 9 a acesteia). Mai mult decât atât, toți salariații ale căror posturi au fost desființate în urma restructurării și reorganizării societății au beneficiat de plăți compensatorii, ca și măsuri pentru atenuarea consecințelor concedierii, așa cum am precizat și în Decizia de concediere( art. 6) ce formează obiectul acestui litigiu.
Datorita faptului că însăși contestatoarea, prin ceea ce a solicitat în cererea introductiva de instanța și anume anularea deciziei de concediere, (printre altele) consideră recurenta ca instanța de control judiciar, în mod obligatoriu ar trebui să se pronunțe și pe acest aspect în sensul că ar trebui să dispună restituirea sumelor încasate de către contestatoare cu titlu de „plăți compensatorii" deoarece, ar însemna ca d-na. S. A. să fi beneficiat de niște sume care nu i s-ar fi cuvenit, și în acest fel să se regăsească în situația reglementată de dispozițiile art. 256 C.Muncii, dispoziții care obligă, de altfel, salariatul care a încasat aceste sume necuvenite să le restituie angajatorului.
Pentru aceste considerente, se poate constata că recurenta-pârâtă nu a făcut altceva decât sa respecte dispozițiile legale în vigoare emițând o decizie de concediere care este temeinică, în sensul că s-au îndeplinit toate condițiile impuse de dispozițiile art. 76 C. Muncii, legală în sensul că a fost respectata procedura legală în vigoare prevăzuta de art. 69 și următoarele din C.Muncii, și mai mult fiind o concediere colectivă au fost respectate dispozițiile art. 65 al. 2 C.Muncii, acest post fiind desființat efectiv aceasta desființare având o cauză reală și serioasă.
Raportat la prevederile art.3041 Cod de procedură civilă, se solicită analizarea cauzei sub toate aspectele.
În concluzie, solicită admiterea recursului și pe cale de consecință, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii contestației.
Curtea, examinând cauza prin prisma criticilor formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.304 ind.1 C.pr.civ., constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurenta a susținut, în esență, că a fost respectată procedura legală în vigoare prevăzută de art.69 și urm. din Codul muncii, fiind o concediere colectivă, și au fost respectate dispozițiile art.65 alin.2 C.muncii, în sensul că postul contestatoarei a fost desființat efectiv, această desființare având o cauză reală și serioasă, datorată restructurării și reorganizării societății.
Așa cum a constatat și instanța de fond în cuprinsul deciziei de concediere au fost enumerate criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concedierea colectivă, cuprinse în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2011/2012, dar și în regulamentul intern al societății, acestea fiind următoarele: competența profesională rezultată în urma evaluării realizării obiectivelor de performanță așa cum au fost stabilite prin regulamentul intern; salariații care sunt asociați la alte societăți comerciale cu capital privat sau mixt; salariații care au un alt loc de muncă sau care cumulează pensia cu salariul; salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare la limita de vârstă; persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor.
Însă, a reținut instanța de fond că, din conținutul deciziei de concediere nu rezultă care dintre aceste criterii au fost aplicate contestatoarei.
Sub acest aspect, prin cererea de recurs s-a susținut că către recurentă că a respectat această cerință legală, întrucât criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere au fost menționate și în notificarea nr.1._ /2012.
Curtea constată că sunt nefondate susținerile recurentei, deoarece pentru respectarea dispozițiilor art.76 alin.1 lit.c din Codul muncii republ. nu este suficientă o enumerare a criteriilor de stabilire a ordinii de priorități, așa cum sunt ele prevăzute în contractul colectiv de muncă, ci trebuie justificat motivul pentru care, potrivit acestor criterii, salariatul în cauză a fost printre cei concediați în condițiile art.68 din Codul muncii.
În ceea ce privește solicitarea recurentei ca instanța de recurs să dispună restituirea de către contestatoare a plăților compensatorii, fiind plăți nedatorate, Curtea constată că reprezintă o cerere nouă, cu care instanța de fond nu a fost legal învestită, și care nu putea fi formulată pentru prima dată în faza de recurs, potrivit art.294 coroborat cu art.316 C.pr.civ.
Față de cele expuse, constatând că nu este incident niciun motiv de modificare sau de casare, în baza art.304, 304 ind.1 și art.312 C.pr.civ., Curtea va păstra sentința ca legală și temeinică și va respinge recursul ca nefondat.
Având în vedere că deși s-au depus actele justificative pentru onorariul apărătorului, Curtea va respinge cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata S. Națională de Transport Feroviar de Călători C. Călători SA, cu sediul în municipiul București, bulevardul D. G. nr. 38, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 5559 din 4 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-contestatoare S. A. G., domiciliată în municipiul Ploiești, Bulevardul București nr. 19, ., . în contestație ., cu sediul în municipiul București, . Nord nr.1-3, sector 1.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2013.
Președinte, Judecători,
V. D. M. G. C. P.
Grefier,
A. M. B.
Red. MG
Tehnored.BA
2 ex./19.06.2013
dosar fond nr._ Tribunalul Prahova
jud.fond R. I. C.
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... → |
|---|
