Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 23-04-2013, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 9535/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
D E CI Z I A nr. 1226
Ședința publică din data de 23 aprilie 2013
Președinte - C.-P. B.
Judecători - E.-S. L.
- V.-A. P.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta S.C. T. S.A. în numele și pentru Sucursala Electrocentrale Doicești, cu sediul în comuna Doicești, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 58/10 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul P. St. I., domiciliat în Târgoviște, ..74, județul Dâmbovița.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant P. St. I., prin mandatar I. N., lipsă fiind pârâta S.C. T. pentru Sucursala Electrocentrale Doicești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Se învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar întâmpinare de către intimatul-reclamant, înregistrată sub nr.8210 din data de 08.04.2013.
Mandatarul I. N. depune la dosar fotocopia diplomei de licență . nr._, eliberată de Universitatea Valahia din Târgoviște și arată că reclamantul a înțeles să-i acorde drept de reprezentare în instanță în condițiile art. 68 alin. 2 Cod pr.civilă, iar Curtea, potrivit art. 68 alin.3 și 4 Cod pr.civilă, constată că acesta are drept de reprezentare și în fața instanței de recurs și poate pune concluzii orale.
Curtea, față de data declarării recursului, 8.02.2013, în baza dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod proc. civilă raportat la art. 215 din Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social, invocă excepția tardivității formulării recursului.
Mandatar I. N., având cuvântul pentru intimatul-reclamant P. St. I., solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca tardiv formulat. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._, reclamantul P. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta . Electrocentrale Doicești, obligarea acesteia la plata drepturilor salariale reprezentând plăți compensatorii, în cuantum de 16 salarii medii brute aferente clasei 39 treapta IV, conform art. 4.108 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și acordarea dobânzii legale de la data de 02.11.2012 până la plata efectivă. Totodată, a solicitat cheltuieli de judecată, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 500 lei, cu titlu de daune morale.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, începând cu data de 02.11.2012, prin decizia nr. 1019/01.11.2012 s-a dispus încetarea contractului său individual de muncă prin concediere colectivă (potrivit art. 65 alin. 1 din Codul muncii, coroborat cu art. 4.105 (2)B lit. a) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate) urmând ca la data disponibilizării să i se plătească integral un ajutor de concediere în sumă de 33.051 lei net (respectiv 42.812 lei brut) conform art. 4.108 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate (ce prevede ajutorul de concediere în raport de vechimea în muncă, pe tranșe de vechime).
A precizat reclamantul că, în aceste condiții, deși potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii, pârâta avea obligația să-i achite drepturile salariale, reprezentând plăți compensatorii, aceasta nu și-a onorat obligația, ceea ce i-a produs atât un prejudiciu material, cât și unul moral, lipsindu-l practic de sursele necesare existenței.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea doar în parte a acțiunii, în sensul obligării sale numai la plata drepturilor salariale, reprezentând plăți compensatorii, respingându-se capetele de cerere privind plata dobânzii legale și a daunelor morale.
A arătat pârâta că situația economică dificilă a determinat întârzierea în efectuarea plăților compensatorii, plăți care vor fi însă făcute în cel mai scurt timp posibil, în funcție de încasările obținute în urma valorificării unor bunuri.
În baza probelor administrate, prin sentința civilă nr. 58/10.01.2013, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata, către reclamant, a sumei de 48.928 lei, reprezentând plăți compensatorii, precum și a dobânzii legale, începând cu data de 02.11.2012 până la data plății efective. S-a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
Prin decizia nr. 1019/01.11.2012 emisă de pârâtă, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului cu data de 02.11.2012, în baza art. 65 alin. 1 Codul muncii și art. 4.105 (2)B lit. a din CCM al . a concedierii colective.
Conform articolului 5 din decizia menționată, persoana concediată va beneficia de toate drepturile prevăzute de CCM al . vigoare, de prevederile OUG nr. 116/2006, precum și de celelalte drepturi stabilite potrivit legii.
Pe de altă parte, art.4.108 din CCM la nivel de unitate, prevede că, la desfacerea contractului individual de muncă, pentru motive care nu țin de persoana salariatului, unitatea va plăti acestuia un ajutor de concediere, în raport de vechimea în muncă, pe tranșe de vechime (pentru o vechime de peste 20 de ani, cum este situația reclamantului, fiind prevăzute 16 salarii brute, echivalente clasei 39 - IV din grila de salarizare, valabilă la data desfacerii contractului individual de muncă).
A concluzionat judecătorul fondului că, întrucât pârâta nu a făcut dovada respectării prevederilor contractului colectiv de muncă în ceea ce privește ajutorul de concediere (deși avea această obligație, potrivit dispozițiilor art. 229 alin. 4 Codul muncii, conform cărora „contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților”) capătul de cerere privind acordarea a 16 salarii medii brute este întemeiat, precum și cel privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale la această sumă, care i se cuvine reclamantului în temeiul art. 6 din Ordonanța nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratoare și penalizatoare pentru obligațiile bănești.
Cât privește obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 500 lei, tribunalul a reținut că reclamantul nu a dovedit în ce a constat prejudiciul moral pretins a fi fost suferit, iar pe de altă parte, s-a apreciat că aplicarea dobânzii legale este un criteriu suficient pentru acoperirea prejudiciului patrimonial cauzat prin neplata la termen a ajutorului de concediere.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat recurs pârâta, susținând, în esență, că în mod greșit, prima instanță a obligat-o la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale, reprezentând plăți compensatorii, atâta timp cât întârzierea în efectuarea acestei plăți se datorează situației sale economice dificile, în care se află în prezent. De altfel, dispozițiile Codului muncii, ce reglementează raporturile juridice de muncă, nu prevăd plata unor accesorii la drepturile de natură salarială.
A mai susținut recurenta că, în considerarea prevederilor art. 4.108 din CCM T., a fost semnat Acordul nr.9606/1.11.2012, între administrație și sindicate, prin care părțile au convenit ca plățile compensatorii să fie achitate până la data de 20.11.2012, iar la data de 16.01.2013, a virat în contul intimatului 20% din suma datorată.
Față de data declarării recursului – 8.02.2013, în baza art. 137 alin.1 Cod pr.civilă raportat la art. 215 din Legea nr. 62/2011 coroborat cu art.103 Cod pr.civilă, Curtea a invocat din oficiu excepția tardivității formulării recursului.
Examinând excepția invocată în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.215 din Legea nr. 62/2011 – Legea dialogului social, termenul de recurs în cauzele având ca obiect conflicte de drepturi este de 10 zile libere, calculate de la data comunicării sentinței către partea care înțelege să uzeze de această cale.
În speță, potrivit dovezii de comunicare aflată la fila 20 dosar fond, sentința a fost comunicată recurentei la data de 25.01.2013, iar recursul a fost declarat, conform vizei de înregistrare aflată la fila 4 dosar, la data de 8.02.2013, în condițiile în care ultima zi a termenului de recurs era 5.02.2013.
Fiind un termen de decădere, a cărui nerespectare este sancționată, potrivit dispozițiilor art.103 Cod pr.civilă (forma în vigoare la data introducerii acțiunii, aplicabilă în speță față de dispozițiile art. 24 și 25 alin.1 Cod pr.civilă, forma actuală) cu respingerea ca tardivă a căii de atac exercitate, Curtea dând eficiență normelor imperative reglementate de textul de lege menționat, va admite excepția tardivității declarării recursului și va respinge recursul ca tardiv formulat.
În baza art.274 Cod pr.civilă (forma în vigoare la data introducerii acțiunii, aplicabilă în speță față de dispozițiile art. 24 și 25 alin.1 Cod pr.civilă, forma actuală) se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite excepția tardivității declarării recursului invocată de instanță din oficiu.
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de pârâta S.C. T. S.A. în numele și pentru Sucursala Electrocentrale Doicești, cu sediul în ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 58/10 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul P. St. I., domiciliat în Târgoviște, ..74, județul Dâmbovița.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 aprilie 2013.
Președinte, Judecători,
C.-P. B. E. S. L. V. A. P.
Grefier,
N. M.
Red.CPB
Tehnored.GC
2ex./25.04.2013
d.f._ Tribunalul Dâmbovița
j.f. G. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1561/2013.... | Întoarcere executare. Decizia nr. 1415/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
