Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2213/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2213/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 2962/105/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2213
Ședința publică din data de 17 septembrie 2013
Președinte – A.-M. R.
Judecători – V. D.
- A.-C. B.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ȘI ÎN RETRAGERE, în numele și pentru membrul său S. I. cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat C. G. cu sediul în București, ..4, ., ., sect.3 împotriva Sentinței civile nr. 5061 din 25 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în contradictoriu cu intimații M. APĂRĂRII NAȚIONALE – DEPARTAMENTUL FINANCIAR contabil cu sediul în București, ., sector 5 și C. S. DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în București, Drumul Taberei, nr. 7-9, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit: recurentul contestator S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele și pentru membrul său S. I., intimații în contestație M. APĂRĂRII NAȚIONALE – DEPARTAMENTUL FINANCIAR CONTABIL și C. S. DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la al doilea termen de judecată după suspendare, fiind repus pe rol la cererea recurentului contestator, recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar recurentul contestator, prin cererea de repunere pe rol a cauzei a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă.
S-a mai învederat că tot prin intermediul Serviciului Registratură, recurentul a depus la dosar o precizare cu privire la obiectul dosarului nr._ * al Tribunalului Prahova, arătând că obiectul acestui dosar a fost tot decizia de recalculare a pensiei emisă pe numele contestatorului S. I., situație față de care a invocat excepția autorității de lucru judecat și totodată, prin aceeași cerere, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constatând că în cauză s-a invocat excepția autorității de lucru judecat, față de cererea recurentului contestator de judecare a cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub numărul_, contestatorul S. I., prin S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, a chemat în judecată intimatul M. Apărării Naționale, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea deciziei de recalculare a pensiilor nr._/31.12.2010, menținerea deciziei de pensionare nr._/24.01.2008, stabilită în temeiul Legii nr. 164/2001, obligarea intimatei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010, de la data de 01.01.2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale, precum și obligarea intimatei la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație aferente sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii, dobândă calculată până la data plății efective a pensiei inițiale, cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar, a arătat că înțelege să conteste cuantumul pensiei stabilit în urma recalculării, ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale în vigoare.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că membrii S.C.M.D. au avut calitatea de militari, polițiști, funcționari speciali, în prezent fiind beneficiari ai pensiilor de stat aferente activității desfășurate, vechimii și gradului avut.
A precizat că, prin decizia contestată, s-a dispus în mod netemeinic și nelegal, recalcularea pensiei.
A menționat că, întrucât nu există carnete de muncă, adeverințele cu venituri fiind aproape imposibil de reconstituit la întreaga valoare a câștigurilor, a fost obligată casa de pensii la calcularea cuantumului pensiilor la nivelul salariului mediu brut pe economie, ceea ce încalcă dreptul de proprietate.
A învederat instanței că se creează o discriminare între cadrele militare și personalul civil, inclusiv cel încadrat în unitățile militare, personalul civil putându-și valorifica toate veniturile ca urmare a existenței carnetului de muncă.
De asemenea, a arătat că se creează o discriminare între cadrele militare și magistrați, care beneficiază prin lege de un mod de calcul al pensiei mult mai favorabil.
A precizat că decizia de recalculare a pensiei a fost emisă în temeiul dispozițiilor H.G. nr. 735/2010, prin sentința civilă nr. 338/2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._, dispunându-se suspendarea executării acestei hotărâri până la pronunțarea instanței de fond.
A menționat că emiterea deciziilor de recalculare s-a făcut în baza unui act normativ lipsit de orice efect juridic.
A arătat că unele decizii au fost emise în temeiul Legii nr. 119/2010 și a H.G. nr. 735/2010, după data de 1.01.2011, când aceste acte normative au fost abrogate prin Legea nr. 263/2010.
A menționat că pensia membrilor S.C.M.D. la care aceștia au dreptul, ca urmare a muncii presate, reprezintă un „bun” în sensul art. 1 par. 1 din Primul protocol adițional la Convenție.
A precizat că reducerea pensiei membrilor S.C.M.D. și lipsirea acestora de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente acestui procent reprezintă o ingerință ce a avut ca efect privarea membrilor S.C.M.D. de bunul lor, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1.
A arătat că reducerea pensiei membrilor S.C.M.D., ca urmare a recalculării și imposibilitatea acestora de a mai recupera, vreodată, sumele de bani aferente acestui procent, au dus la ruperea, în defavoarea pensionarilor, a justului echilibru ce trebuie păstrat între protecția proprietății și cerințele interesului general, aducându-se atingere chiar substanței dreptului de proprietate.
A menționat că măsura privind recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice, nu se poate face decât prin încălcarea principiului neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României.
A mai precizat că, prin recalcularea pensiei, se încalcă un principiu al drepturilor câștigate.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art.112 C.p.c. și Legea nr. 164/2001.
Prin întâmpinare formulată de M. Apărării Naționale, s-a invocat excepția tardivității formulării acțiunii.
De asemenea, au fost invocate excepția lipsei de interes și a lipsei de obiect.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Contestatorul a depus „cerere precizatoare”, arătând că înțelege să se judece cu M. Apărării Naționale – Departamentul Financiar Contabil și C. S. de Pensii.
Prin sentința civilă nr. 130 pronunțată la data de 11 ianuarie 2012, Tribunalul Prahova a admis excepția tardivității introducerii contestației și a respins contestația având ca obiect anularea deciziei de recalculare nr._/31.12.2010, ca tardiv formulată.
Totodată instanța a respins capetele 2, 3, 4 de cerere, având ca obiect menținerea deciziei de stabilire a cuantumului pensiei nr._/24.01.2008, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită anterior, plătită în luna decembrie 2010 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 și H.G. nr. 735/2010, de la data de 1.01.2011 până la repunerea în plată a pensiei inițiale, precum și obligarea intimatei la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație aferente sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii, până la data plății efective a pensiei inițiale.
Au fost respinse excepțiile lipsei de interes și a lipsei de obiect.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, potrivit art. 87 din Legea nr. 19/2000, „decizia de pensionare poate fi contestată la instanța judecătorească competentă, în a cărei rază se află domiciliul asiguratului, în termen de 30 de zile de la comunicare”.
Actul normativ sus-menționat era în vigoare la data emiterii deciziei de recalculare a pensiei contestată.
Prin urmare, contestatorul nu avea obligația parcurgerii procedurii prealabile, putând ataca decizia direct la instanța de judecată.
La data emiterii deciziei contestate, 31.12.2010, Legea nr. 263/2010 nu intrase în vigoare, astfel încât aceasta nu este aplicabilă raporturile juridice ale căror efecte s-au realizat sub imperiul actului normativ anterior.
Contestatorul a parcurs, însă, procedura prealabilă, depunând, la data de 27.01.2011, contestație la Comisia de Contestații de pe lângă M. Apărării Naționale.
Prin urmare, acesta a luat cunoștință de conținutul deciziei contestate cel mai târziu la data de 27.01.2011.
Cererea de chemare de chemare în judecată a fost introdusă de contestator la data de 4.04.2011, cu depășirea termenului de 45 de zile prevăzut de art. 87 din Legea nr. 19/2000.
Potrivit art. 88 din același act normativ „decizia casei teritoriale de pensii, necontestată în termen, este definitivă.
Prin urmare, tribunalul a admis excepția tardivității și a respins contestația având ca obiect anularea deciziei de recalculare, ca tardiv formulată.
În ceea ce privește excepțiile lipsei de interes și a lipsei de obiect cu privire la celelalte capete de cerere, instanța a constatat că interesul este personal și direct, cererea de chemare în judecată vizând drepturile din pensie ale reclamantului.
De asemenea, instanța a constatat că reclamantul pretinde recunoașterea unor drepturi subiective, pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie.
Prin urmare, instanța a respins excepțiile lipsei de obiect și lipsei de interes.
Având în vedere, însă, soluția pronunțată asupra excepției tardivității cu privire la contestația având ca obiect anularea deciziei de recalculare, pe cale de consecință, instanța a respins capetele 2, 3 și 4 de cerere, având ca obiect menținerea deciziei de stabilire a cuantumului pensiei nr._/ 24.01.2008, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită anterior, plătită în luna decembrie 2010 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 și H.G. nr. 735/2010, de la data de 1.01.2011 până la repunerea în plată a pensiei inițiale, precum și obligarea intimatei la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație aferente sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii, până la data plății efective a pensiei inițiale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, criticând hotărârea instanței de fond raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, respectiv „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Prin decizia civilă nr.2726/05.09.2012 Curtea de Apel Ploiesti a admis recursul declarat de contestatorul S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere în numele membrului de sindicat S. I., împotriva sentințe civile nr. 130 din 11 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații M. Apărării Naționale – Departamentul Financiar Contabil, C. de Pensii S. a Ministerului Apărării Naționale, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Prahova.
Cauza a fost înregistrată în rejudecare sub nr._ .
Prin Sentința civilă nr. 5061 din 25.10.2012 Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a respins excepțiile invocate de intimate prin întâmpinare.
Totodată instanța a respins contestația ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, referitor la excepția lipsei de interes, reclamantul justifică un interes legitim, născut, actual, personal și direct.
Astfel, abrogarea H.G. nr. 735/2010 nu are efecte decât pentru viitor, neconducând la anularea deciziei de recalculare contestate.
Întrucât cererea de chemare în judecată vizează drepturile din pensie ale contestatorului, interesul este personal și direct.
În ceea ce privește excepția lipsei de obiect, s-a observat că, pentru exercitarea acțiunii civile este necesar ca o persoană să pretindă un drept subiectiv civil pentru a cărui realizare calea judecății este obligatorie.
Condiția sus-menționată nu vizează însăși existența dreptului subiectiv civil pretins ci numai afirmarea acestuia, cerință îndeplinită în prezenta cauză.
Prin urmare, instanța a respins excepțiile invocate de intimatul M. Apărării Naționale prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei tribuanul a reținut că, prin decizia nr._/31.12.2010 privind recalcularea pensiilor militare în baza Legii nr. 119/2010, contestatorului i s-a stabilit o pensie în cuantum de 2013 lei brut.
Conform art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.E.D.O.: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor”.
Este adevărat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene, pensia reprezintă un „bun” în sensul Convenției (cauza Buchen c. Cehiei).
Reducerea pensiilor speciale, ca urmare a recalculării, reprezintă o ingerință care, pentru a nu fi contrară art. 1 din Protocolul nr. 1, trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) să fie prevăzută de lege; b) să fie justificată de un interes public; c) să existe o proporționalitate a măsurii cu situația care a determinat-o.
În cauză, ingerința este prevăzută de un act normativ care conține prevederi suficient de clare, precise și accesibile pentru a fi considerat "lege" din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, Legea nr. 119/2010.
Recalcularea pensiilor speciale este justificată de un interes public ("utilitatea publică"), urmărind un scop legitim, respectiv eliminarea inechităților existente în sistem prin stabilirea in mod just si echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de această lege sunt îndreptățite să le primească.
În ceea ce privește proporționalitatea măsurii între mijloacele utilizate (reducerea pensiilor speciale) și scopul legitim urmărit, se observă că în astfel de situații Curtea Europeană a considerat că ingerința nu reprezintă o privare de proprietate.
În consecință, ingerința de acest tip nu se analizează prin prisma celei de-a doua fraze din primul alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, potrivit căreia, “nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional” ci prin prisma primei fraze din primul alineat, conform căruia „orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale”.
Prin urmare, în acest caz, lipsa despăgubirii pentru ingerință nu conduce la concluzia încălcării art. 1 al Protocolului nr. 1.
Este necesar pentru a stabili proporționalitatea ingerinței, a se analiza, de la caz la caz, dacă persoana a fost lipsită în totalitate de mijloace de subzistență (cauza Azinas c. Ciprului, par. 44), dacă măsura este discriminatorie (cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei) sau dacă prin aceasta a fost afectată însăși substanța dreptului.
A reținut tribunalul că urmare a recalculării, reclamantului i-a fost stabilită o pensie de 2013 lei.
Prin urmare, contestatorul nu a fost lipsit total de beneficiul social.
Acest cuantum al pensiei, de 2013 lei, se situează cu mult peste nivelul pensiei minime pe țară, de 350 lei, stabilită pentru anul 2011 prin art. 7 din Legea nr. 118/2010 și chiar peste nivelul pensiei medii la nivel de țară, în valoare de circa 700 lei.
De asemenea, s-a învederat de instanță că salariul mediu brut pe economie pentru anul 2011 a fost de 2022 lei, potrivit art. 15 din Legea nr. 287/2010, iar salariul mediu net de aproximativ 1414 lei.
În consecință, a considerat tribunalul că nu se poate reține că, urmare a recalculării, contestatorului i-ar fi fost suprimate mijloacele de subzistență și nici că în cauză, a fost afectată însăși substanța dreptului la pensie, câtă vreme contestatorul beneficiază în continuare de o pensie în cuantum mai mare decât cel al pensiei medii pe țară și comparabil cu acela al salariului mediu net pe economie.
S-a arătat că statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu. Curtea a constatat că nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (Wieczorek c. Poloniei, hotărârea din 8 decembrie 2009, par. 59 sau Mellacher c. Austriei, hotărârea din 19 decembrie 1989, par. 53).
Prin hotărârea pronunțată în cauza C. A. și alții contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins ca inadmisibile, în temeiul art. 35 par. 3 și 4 din Convenție, plângerile referitoare la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție coroborat cu art. 14 din Convenție.
Potrivit situației de fapt reținute de Curte în decizia de inadmisibilitate, dl. C. A. și alte 306 persoane, reclamanți în această cauză, au beneficiat, în calitate de foste cadre militare, de pensii militare de stat, stabilite în temeiul Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat. Pe durata serviciului lor, au plătit la buget aproximativ 5% din soldă, pentru a se bucura de o pensie complementară. Pensia lunară reprezenta aproximativ 60% din ultima soldă și era achitată în întregime de la bugetul de stat.
Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, în vederea asigurării echilibrului bugetar în perioada de criză economică a abrogat mai multe sisteme speciale de pensie, inclusiv pe cel al militarilor, tocmai pentru a asigura echilibrul bugetar și pentru a corecta inegalitățile dintre diferitele sisteme de pensii. În baza H.G. nr. 735/2010, pensiile foștilor militari trebuiau să fie recalculate și incluse în sistemul de pensii publice în termen de cinci luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice a instituit un nou sistem general de pensii, aplicabil totodată și militarilor. Pensiile acestora din urmă au fost recalculate prin determinarea stagiilor de cotizare și a punctajelor medii anuale, pe baza veniturilor realizate lunar de către beneficiari și stabilirea cuantumului fiecărei pensii. Durata serviciului militar a fost asimilată cu o perioadă de contribuție.
O.U.G. nr. 1/2011 a abrogat H.G. nr. 735/2010, modificând anumite aspecte tehnice de calcul al pensiilor și a prelungit termenul pentru punerea în aplicare a noului sistem general.
S-a mai reținut că reclamanții au susținut că introducerea noului sistem a condus la reducerea cuantumului pensiilor lor. Între timp, multe foste cadre militare, inclusiv o parte dintre reclamanți, au solicitat instanțelor de contencios administrativ anularea H.G. nr. 735/2010 și menținerea vechii metode de calcul pentru pensiile lor. După abrogarea H.G. nr. 735/2010, Curțile de Apel din Cluj și București au respins aceste acțiuni, a mai reținut instanța de contencios european.
Curtea a apreciat plângerea ca fiind inadmisibilă, pentru următoarele motive:
Curtea a reiterat că, deși art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr._/98; Jankovic c. Croației decizia, nr._/98; Kuna c. Germaniei, decizie, nr._/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr._/00).
Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil.
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
În această privință, Curtea a constatat că diminuarea pensiilor reclamanților a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general prevăzut de Legea nr. 263/2010 și a arătat că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu, ci numai unei părți din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamanții beneficiaseră mulțumită naturii profesiei lor (a se vedea, mutatis mutandis, F. și alții c. României, decizia din 7 februarie 2012, nr._/11).
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
În speță, Curtea a reținut că faptul că alte categorii sociale se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamanți nu i-au determinat pe aceștia să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminați în raport cu alți pensionari.
În ceea ce privește încălcarea principiului neretroactivității legii, invocată de către contestator, s-a menționat de către tribunal că Legea nr. 119/2010 nu dispune pentru trecut, pensiile încasate în temeiul vechii legi nefiind afectate.
Procedura de recalculare privește doar cuantumul pensiei de care va beneficia contestatorul în viitor, neefectuându-se recalcularea drepturilor dobândite anterior, în baza unei alte legi.
Referitor la susținerile contestatorului cu privire la existența unui „drept câștigat”, instanța a constatat că nu a fost suprimat dreptul la pensie al contestatorului, dispunându-se doar recalcularea acesteia.
Față de cele expuse, instanța a respins contestația ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ȘI ÎN RETRAGERE, în numele și pentru membrul său S. I., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că în mod eronat instanța de fond a respins contestația formulată, ignorând întregul probatoriu administrat în cauză precum și argumentele invocate în susținerea nelegalității deciziei de recalculare contestată.
A mai precizat recurentul că în ceea ce privește capacitatea intimatei de a emite decizii de recalculare, instanța de fond a apreciat că acestea au fost emise în mod legal, ignorând dispozițiile art. 132 din Legea nr. 263/2011.
Ori, argumentația instanței de fond este eronată, fiind preluată pe de-a-ntregul din întâmpinarea depusă de intimată, fără ca argumentele invocate să fie cenzurate.
A învederat recurentul că înțelege să invoce dispozițiile art. 132 alin. 1 din Legea nr. 263/2011 coroborat cu dispozițiile art. 193 alin. 1 din aceeași lege, potrivit cărora, începând cu data de 23.12.2010 se înființau Casele sectoriale de pensii acestea fiind „succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituțiile menționate la alin. 1" - M. Apărării Naționale, M. Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații - entități cu personalitate juridică, coordonate metodologic de către CNPP, învederând că, începând cu data de 23.12.2011, în calitate de succesoare de drept ale structurilor responsabile cu pensiile din MApN, MAI și SRI, Casele sectoriale de pensii erau singurele abilitate să emită decizii de pensie.
Având în vedere textul art. 193 alin. 1, text care este de strictă interpretare și aplicare, rezultă că nu mai era necesară emiterea unor alte hotărâri din partea Guvernului României pentru ca noile entități, Casele sectoriale, să funcționeze.
A mai precizat recurentul că în mod greșit instanța de fond a apreciat că atribuțiile caselor sectoriale trebuiau stabilite în termen de 30 de zile prin hotărâre a guvernului.
Legea nr. 263/2011 prevede cât se poate de clar că, în calitate de „succesoare de drept" Casele sectoriale urmau să aibă cel puțin aceleași atribuții ca structurile pe care le succed din cadrul MApN, MAI sau SRI. Cu alte cuvinte, pe data de 23.12.2010 Structurile din cadrul MApN, MAI sau SRI urmau să piardă prerogativele deținute în domeniul pensiilor, aceste atribuții trecând, fără nici o altă formalitate în patrimoniul de atribuții al Caselor sectoriale, aceasta fiind de altfel și esența sintagmei „succesor de drept".
De altfel, Legea nr. 263/2010 nicăieri în cuprinsul ei nu condiționează înființarea sau funcționarea Caselor sectoriale de emiterea vreunei Hotărâri de guvern, situație față de care, consideră recurentul că rezultă fără putință de tăgadă că, decizia contestată a fost emisă cu încălcarea normelor legale în materie, de către o entitate care nu mai putea emite acte sau adopta măsuri în materia pensiilor.
Referitor la recalcularea pensiilor militare de stat, recurentul a arătat că aceasta s-a făcut în temeiul HG nr.735/21.07.2010, act normativ suspendat prin sentința civilă nr.338/28.09.2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._, măsură confirmată ulterior de Înalta Curte de Casație și Justiție. D. urmare, deciziile emise după data de 28.09.2010, în baza HG nr.735/2010 sunt nelegale, deoarece au la bază norme suspendate, HG nr.735/2010 fiind abrogată ulterior prin OUG nr. 1/2011, C. de Pensii a intimatei neemițând decizii de anulare a deciziilor de recalculare, în baza Legii nr. 119/2010 așa cum ar fi fost legal.
Concluzionând, a arătat că decizia contestată a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale, în temeiul unui act a cărui aplicare fusese deja suspendată în momentul emiterii deciziei de recalculare și a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond, admiterea acțiunii și anularea deciziei contestate ca nelegală.
Intimații, legal citați nu au formulat întâmpinare.
La data de 6 august 2013, prin intermediul Serviciului registratură al instanței, recurentul contestator a depus la dosar o precizare, înregistrată la nr._, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat motivat de împrejurarea că, contestatorul S. I., membrul de sindicat în numele căruia acționează, a avut pe rolul Tribunalului Prahova, dosarul nr._ *, al cărui obiect a fost anularea aceleiași decizii de recalculare a pensiei.
La termenul de judecată din data de 17.09.2013 Curtea a rămas în pronunțare asupra excepției autorității de lucru judecat invocată de recurent prin precizările depuse la dosar.
Prevăzută de art. 1201 cod civil ca o prezumție legală absolută irefragabilă și de art. 166 Cod pr. civ. ca o excepție de fond, peremtorie și absolută, puterea de lucru judecat este atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceiași cauză și este între același părți, făcută între ele și în contra lor în aceiași calitate.
Respectiva excepție are la bază o regulă fundamentală și anume aceea că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, presupunând că în precedent s-a mai desfășurat un proces între același părți care are același obiect și aceiași cauză, iar ulterior pe rolul instanțelor este pendinte o altă cauză.
În alte cuvinte, pentru a verifica dacă există sau nu autoritate de lucru judecat trebuie observată tripla identitate de elemente la care se referă art. 1201 Cod civil și anume: părți obiect și cauză.
Raportând aceste considerații generale la speța pendinte Curtea constată că pe rolul instanțelor de judecată s-a mai aflat o cauză ce a făcut obiectul dosarului nr._ *, purtată între același părți, alături de alți contestatori și vizând printre altele și decizia de recalculare nr._/31.12.2010 emisă pe numele lui S. I., așa cum rezultă din înscrisul depus de recurent.
Ori, obiectul litigiului pendinte este reprezentat de o contestație împotriva aceleiași decizii de recalculare, în calitatea de părți figurând aceiași persoană fizică și aceleași persoane juridice, după cum se reține din chiar conținutul cererii de chemare în judecată.
Așadar, față de actele și lucrările dosarului în cauză se verifică tripla identitate de elemente, respectiv părți, obiect și cauză, astfel încât Curtea urmează să admită excepția autorității de lucru judecat invocată de recurent.
Pe cale de consecință Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința și va respinge acțiunea ca fiind autoritatea de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de contestatorul S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ȘI ÎN RETRAGERE, în numele și pentru membrul său S. I. cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat C. G. cu sediul în București, ..4, ., ., sect.3 împotriva Sentinței civile nr. 5061 din 25 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în contradictoriu cu intimații M. APĂRĂRII NAȚIONALE – DEPARTAMENTUL FINANCIAR CONTABIL cu sediul în București, ., sector 5 și C. S. DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în București, Drumul Taberei, nr. 7-9, sector 6.
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de recurentă.
Modifică Sentința civilă nr. 5061 din 25 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în sensul că respinge acțiunea ca fiind autoritate de lucru judecat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17 septembrie 2013 .
Președinte, Judecători,
A.-M. R. V. D. A.-C. B.
Grefier,
C. G.-A.
Red. RAM
2 ex./02.10.2013
d.f. nr._ - Tribunalul Prahova
j.f. R. I. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 1040/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Asigurări sociale. Decizia nr. 1204/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
