Asigurări sociale. Decizia nr. 172/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Decizia nr. 172/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 5330/120/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-SECȚIA I CIVILĂ-

Dosar nr._

DECIZIA NR. 172

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2013

Președinte - A. P.

Judecători - M. I. G.

- V. G.

Grefier - C. C.

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de intimatul M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, PRIN DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ, cu sediul în București, Piața Revoluției, nr. 1A, sect. 1, împotriva sentinței civile nr. 1944 din 8 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul contestator S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ȘI ÎN RETRAGEREîn numele și pentru membrul său S. G., domiciliat în Târgoviște, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul filialei Târgoviște a SCMD – ., nr. 47, județul Dâmbovița.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul M. Administrației și Internelor – direcția Generală Juridică și intimatul contestator S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere în numele și pentru membrul său S. G..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este la primul termen de judecată și este motivat.

Totodată, s-a menționat instanței că recurentul intimata a solicitat judecata cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin.1 pct. 2 cod pr. civilă.

Curtea, având în vedere că recurentul intimat a solicitat judecata cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin.1 pct. 2 cod pr. civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr. 2107//120 din data de 30.03.2011 contestatorul S. cadrelor militare disponibilizate în rezervă și în retragere, în numele și pentru membrul său Ș. G. a solicitat în contradictoriu cu intimatul M. Administrației și Internelor, anularea deciziei de recalculare a pensiei nr._/27.12.2010, menținerea deciziei de stabilire a cuantumului pensiei emisă în temeiul legii nr. 164/2001, plătită în luna decembrie 2010, obligarea intimatului la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform legii nr. 164/2001 plătită în luna decembrie 2010 și pensia recalculată conform legii nr. 119/2010; obligarea intimatei la plata dobânzii legale și actualizarea acesteia cu indicele de inflație pentru sumele reprezentând diferența dintre cele două decizii precum și plata dobânzii calculată până la data plății efective a pensiei inițiale.

În subsidiar contestatorul a contestat cuantumul pensiei stabilit în urma recalculării ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale în vigoare conform precizărilor din contestația adresată comisiei de contestații din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

În cuprinsul motivării contestației a fost invocată excepția nulității absolute a deciziei de recalculare a pensiei arătându-se că decizia a fost emisă de M. Administrației și Internelor deși competența aparținea Casei Sectoriale de Pensii, că deși s-au adresat în termen legal comisiei de contestații din cadrul M. Administrației și Internelor, organul abilitat să răspundă sesizării nu a formulat nici un răspuns, ceea ce echivalează cu respingerea sesizării formulate, aceasta constituind totodată procedura prealabilă prevăzută de art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.

Pe fond contestatorul a arătat că membrii S.C.M.D. au avut calitatea de militari și polițiști, în prezent fiind beneficiari ai pensiilor de stat, că prin decizia contestată în prezenta cauză s-a dispus netemeinic și nelegal recalcularea pensiei, iar prin Legea nr. 119/2010 și normele de aplicare ale acesteia se încalcă dreptul de proprietate, creându-se un tratament discriminatoriu față de personalul civil care își poate valorifica toate drepturile câștigate prin existența carnetului de muncă, în condițiile în care militarii și polițiștii nu au carnete de muncă iar adeverințele cu veniturile sunt imposibil de reconstituit la întreaga valoare a câștigurilor.

S-a arătat totodată că decizia de recalculare a pensiei a fost emisă în temeiul dispozițiilor HG nr. 735/2010, iar prin sentința civilă nr. 338/2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj s-a dispus suspendarea executării acestei hotărâri de guvern până la pronunțarea pe fond a instanței iar decizia contestată a fost emisă ulterior suspendării, în baza unui act normativ lipsit de orice efect juridic.

S-a invocat de asemenea faptul că prin modul de calcul al pensiei raportat la salariul mediu brut pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu au putut fi dovedite veniturile realizate lunar, s-a încălcat dreptul de proprietate, ocrotit de art. 44 din Constituția României, de jurisprudența CEDO și de tratatele la care România este parte.

S-a precizat că măsura privind recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice nu se poate face decât prin încălcarea principiului neretroactivității prevăzut de art. 115 alin. 2 din Constituția României republicată, și că prin această recalculare se încalcă și principiul drepturilor câștigate, principiu care, deși nu este reglementat de legislația în vigoare, este consacrat de jurisprudență.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile legii nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii.

S-a solicitat proba cu înscrisuri precum și orice altă probă care se va dovedi utilă și pertinentă cauzei.

S-au anexat contestației copii de pe următoarele înscrisuri: împuternicire acordată conducerii SCMD de către contestator, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, buletin de identitate, decizia de recalculare a pensiei, decizie de pensionare veche, talon de pensie vechi.

Prin întâmpinarea depusă la data de 13.04.2011, M. Administrației și Internelor, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive arătând că potrivit prevederilor art. 139 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, colectarea și virarea contribuțiilor de asigurări sociale precum și stabilirea și plata drepturilor de pensie reprezintă atributul exclusiv al caselor de pensii sectoriale.

Pe fondul cauzei intimatul a arătat că odată cu . OUG nr. 1/2011 care la art. 6 alin. 1 statuează că pensiile recalculate exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 (cum e cazul în speță), se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire, anulând efectele deciziilor de recalculare, situație în care prezenta contestație a rămas fără obiect urmând a fi respinsă ca atare.

În ce privește menținerea deciziei de calcul a pensiei emisă în temeiul dispozițiilor Legii nr. 164/2001, a arătat intimatul că de la 01.01.2011 cadrul legal este stabilit de Legea nr. 262/2010, și că OUG nr. 1/2011 stabilește clar că urmează o etapă de revizuire a pensiilor în care se vor identifica documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor obținute de pensionari.

Referitor la solicitarea obligării la plata diferenței de pensie reținută în luna ianuarie 2010 intimatul a arătat că aceasta a rămas fără obiect întrucât au fost achitate diferențele de pensie către contestator iar referitor la plata dobânzii legale s-a solicitat respingerea acestui capăt de cerere. Intimatul a apreciat că această obligație nu este purtătoare de dobânzi, astfel încât nu se poate cere dobânda legală.

Prin sentința civilă nr. 1310/30.05.2011 tribunalul a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și a trimis dosarul acestei instanței.

La rândul său, Tribunalul București, prin sentința civilă nr._/23.11.2011 pronunțată în dosarul nr._/3/2011 a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița. De asemenea Tribunalul București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestui conflict.

Prin decizia nr. 1567/20.03.2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

După reluarea judecății contestatorul a depus concluzii scrise la data de 23.07.2012 prin care a reluat susținerile din contestația inițială iar intimatul a depus o nouă întâmpinare la data de 25.09.2012 prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale a reclamantului, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor, excepția tardivității promovării acțiunii precum și susțineri pe fondul cauzei.

După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 1944 din 8 octombrie 2012, a respins excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor și excepția tardivității formulării contestației, excepții formulate de intimată.

Totodată, prin aceeași sentință, instanța a admis în parte contestație formulată de S. C. Militare Disponibilizate în rezervă și în retragere în numele și pentru membrul său Ș. G., în contradictoriu cu intimatul M. Administrației și Internelor, a anulat decizia nr._/27.12.2010 emisă de intimat și a respins restul capetelor de cerere ca rămase fără obiect.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dâmbovița a reținut că Ș. G. a solicitat în contradictoriu cu intimatul M. Administrației și Internelor, anularea deciziei de recalculare a pensiei nr._/27.12.2010, menținerea deciziei de stabilire a cuantumului pensiei emisă în temeiul legii nr. 164/2001, plătită în luna decembrie 2010, obligarea intimatului la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform legii nr. 164/2001 plătită în luna decembrie 2010 și pensia recalculată conform legii nr. 119/2010; obligarea intimatei la plata dobânzii legale și actualizarea acesteia cu indicele de inflație pentru sumele reprezentând diferența dintre cele două decizii precum și plata dobânzii calculată până la data plății efective a pensiei inițiale.

De asemenea, tribunalul a reținut că prin întâmpinare intimatul M. Administrației și Internelor a solicitat în principal admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive iar în subsidiar respingerea contestației ca rămasă fără obiect. Prin a doua întâmpinare depusă intimatul a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale active a SCMD și a excepției tardivității promovării contestației.

Având în vedere dispozițiile art. 137 din codul de procedură civilă tribunalul este obligat a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor care ar face de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Cum atât excepția lipsei calității procesuale active cât și excepția lipsei calității procesuale pasive sunt excepții de fond, dirimante și absolute instanța urmează a se pronunța mai întâi pe aceste excepții.

A constatat tribunalul că reclamantul Ș. G. a împuternicit în mod expres SCMD să întreprindă demersuri în justiție în numele său în vederea contestării deciziei sale de pensie (fila 39 dosar inițial de fond) situație în care susținerile intimatului apar ca neîntemeiate urmând a fi respinse.

A mai constatat tribunalul că reclamantul a făcut dovada și dovada calității procesuale pasive a intimatului deoarece există identitate între persoana acestuia și persoana ce poate fi obligată de instanță în cadrul contestației în sensul că emitent al deciziei contestate este chiar intimatul. În aceste condiții chiar dacă, în conformitate cu dispozițiile art. 132 din Legea nr. 263/2010 la trei zile de la data publicării acestui act normativ (23 decembrie 2010) se înființează casele sectoriale de pensii care sunt succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din cadrul ministerelor corespunzătoare, în realitate abia la data de 24.03.2011 a fost publicată Hotărârea de Guvern nr. 233/2011 privind atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale, situație în care M. Administrației și Internelor a continuat să emită decizii și în această perioadă intermediară.

Pe cale de consecință și pentru aceste motive tribunalul a considerat că M. Administrației și Internelor are calitate procesuală pasivă și a respins excepția invocată.

Cu privire la excepția tardivității tribunalul a constatat că și aceasta este neîntemeiată, deoarece contestatorul s-a adresat în termen cu contestația formulată dar intimatul nu a soluționat contestația în termenul prevăzut de lege împrejurare de natură a determina contestatorul să se adreseze instanței înainte de a primi un răspuns la contestația formulată.

Pe fondul cauzei deduse judecății tribunalul a reținut că prin decizia nr._/27.12.2010 M. Administrației și Internelor a recalculat, începând cu 01.01.2011, pensia contestatorului pe baza salariului mediu brut pe economie, rezultând o pensie brută diminuată față de pensia inițială.

Împotriva acestei decizii contestatorul a formulat contestație la Comisia de contestații de pe lângă M. Administrației și Internelor, care nu a emis nici un fel de răspuns, împrejurare ce l-a îndreptățit să se adreseze instanței de judecată .

Tribunalul a reținut că decizia de recalculare a pensiei a fost emisă în baza H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor si ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Această hotărâre de Guvern a fost abrogată prin art. 10 din OUG nr. 1/2011, începând cu 31.01.2011.

Tribunalul a mai reținut că, potrivit art. 1 alin (l) din O.U.G. nr. 1/2011: ,,Pensiile prevăzute la art.1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. 4 din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari", iar potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 1/2011 s-a reglementat că: „(1) Pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire. (2) Diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011".

Așa cum s-a precizat mai sus, contestatorul a fost repus în drepturi, primind diferențele de pensie datorate recalculării, iar pensia a primit-o în cuantumul avut anterior recalculării.

Având în vedere textele legale menționate mai sus, întrucât hotărârea de guvern, în temeiul căreia a fost efectuată recalcularea pensiei contestatorului, a fost abrogată, și cum potrivit noului act normativ se mențin în plata pensiile avute anterior recalculării, tribunalul a admis contestația formulată și a anulat decizia nr._/27.12.2010 emisă de intimatul M. Administrației și Internelor.

Referitor la celelalte motive invocate în cuprinsul contestației privitoare la încălcarea dreptului de proprietate al membrilor S.C.M.D., la tratamentul discriminatoriu aplicat acestora în raport cu alte categorii de pensionari, la retroactivitatea legii și la principiul drepturilor câștigate, tribunalul a constatat că acestea nu se mai impune a fi analizate, având în vedere abrogarea H.G. nr. 735/2010, care în opinia contestatorului, a condus la încălcarea principiilor invocate mai sus.

S-a apreciat că nu poate fi primită susținerea intimatului referitoare la faptul că OUG nr. 1/2011 anulează efectele deciziei de recalculare contestată, deoarece prin acest act normativ nu s-a dispus anularea deciziilor emise în temeiul Legii nr. 119/2010, împrejurare de natură să justifice interesul contestatorului în ce privește anularea acestei decizii.

Pe cale de consecință, tribunalul a reținut că este întemeiată și cererea contestatorului referitoare la menținerea deciziei emisă în temeiul Legii nr. 164/2001, precum și la plata în continuare a pensiei în cuantumul din luna decembrie 2010 până la intervenirea unei cauze legale de modificare a acesteia.

Având în vedere că diferențele de pensie aferente lunii ianuarie 2011 au fost achitate contestatorului, urmează a se respinge ca rămas fără obiect capătul de cererea privind obligarea intimatei la plata diferenței dintre pensia de serviciu și cea recalculată.

Referitor la capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata dobânzii legale și actualizarea acesteia, tribunalul a respins această cerere, constatând că nu se poate reține în sarcina intimatului o culpă cu privire la acordarea unui cuantum diminuat al pensiei pentru luna ianuarie, acesta procedând doar la punerea în aplicare a dispozițiilor legale în vigoare la acel moment în ce privește recalcularea pensiilor militare și achitându-se de îndată de obligația de plată a diferențelor de pensie.

De asemenea, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite prevederile art. 2 din OG nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, care stabilesc că aceasta se aplică în cazul în care potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale obligația este purtătoare de dobânzi, ceea ce nu este cazul în speță. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul intimatul M. Administrației și Internelor – prin Direcția Generală Juridică, criticând-o pentru nelegalitate.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, recurenta a arătat că a fost respinsă în mod greșit de către instanța de fond, motiv pentru care înțelege să o reitereze în fața instanței de recurs, pentru următoarele considerente:

Astfel, recurenta a arătat că acțiunea a fost formulată de reclamant în baza prevederilor art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 cu modificările și completările ulterioare, act normativ abrogat la data judecării cauzei, în numele membrului său F. I. - pensionar al Ministerului Administrației și Internelor.

Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 1 și 2 din actul normativ anterior menționat „organizațiile sindicale apără drepturile membrilor săi ce decurg din ... statutele funcționarilor publici ... precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși" în exercitarea acestor atribuții având dreptul de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor fără necesitatea unui mandat expres din partea celor în cauză.

Recurenta a învederat că, contrar celor reținute de instanța de fond, interpretând „per a contrario" dispozițiile legale enunțate, rezultă fără dubiu că orice altă acțiune în justiție, în afara celor prin care se urmărește apărarea sau realizarea drepturilor menționate de legiuitor la alin. 1 al art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, formulată de organizațiile sindicale în numele membrilor săi, necesită existenta unui mandat expres din partea fiecărei persoane, nominalizată ca membru al organizației sindicale.

Mai mult, recurenta a precizat că, Legea sindicatelor nr.54/2003 a fost abrogată expres prin art. 224 din Legea dialogului social nr. 62/2011, act normativ care la alin. 1 al art. 28 a preluat în totalitate prevederea alin. 1 al art. 28 din Legea nr. 54/2003 însă, alin. 2 al aceluiași articol statuează faptul că dreptul organizațiilor sindicale de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, este permis numai în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, acțiunea neputând fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres.

Fiind o acțiune formulată în scopul anulării unui act emis la nivelul Casei de Pensii Sectoriale a M.A.I., în considerarea prevederilor legale mai sus enunțate, promovarea acesteia trebuia făcută numai în baza unui mandat expres din partea celui care se consideră vătămat prin emiterea deciziei de pensie contestate.

În consecință, recurenta a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că, nefiind mandatat în mod expres să promoveze acțiunea dedusă judecății, S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere poate avea calitate procesuală activă, motiv pentru care se impune admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și, în urma rejudecării cauzei, admiterea excepției lipsei calității procesuale active a intimatului-reclamant.

Totodată, recurenta a arătat că hotărârea a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană juridică fără calitate procesuală pasivă, motiv pentru care înțelege să reitereze excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor în cauza de față, pentru următoarele motive:

Instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor, reținând în esență următoarele aspecte:

Până la data de 24.03.2011 Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. a fost nefuncțională, aceasta fiind data la care s-a publicat în Monitorul Oficial hotărârea Guvernului care reglementează atribuțiile, organizarea și funcționarea acestei persoane juridice.

Direcția Financiar - Contabilă a M.A.I. a continuat să emită decizii de recalculare a pensiilor și după această dată.

Desființarea structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din M...I. și S.R.I. este prevăzută abia în hotărârea Guvernului privind atribuțiile, organizarea și funcționarea Caselor de Pensii Sectoriale.

Recurenta a considerat că aspectele reținute de instanța de fond în motivarea soluției de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a M.A.I., fie sunt eronate, fie au la bază raționamente care vin în totală contradicție cu prevederile legale incidente.

Astfel, recurenta a solicitat instanței de recurs să rețină faptul că atribuțiile instituției sunt strict reglementate în cuprinsul O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, cu modificările și completările ulterioare, fără însă ca printre acestea să se numere activități legate de stabilirea și plata drepturilor de pensie.

Totodată, recurenta a solicitat ca instanța de recurs să constate faptul că, potrivit prevederilor art. 139 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, colectarea și virarea contribuțiilor de asigurări sociale, precum și stabilirea și plata drepturilor de pensie reprezintă atributul exclusiv al caselor de pensii sectoriale.

Articolul 132 din actul normativ sus-menționat are următorul conținut:

„(1) Casele de pensii sectoriale se înființează în subordinea Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, după caz, ca structuri cu personalitate juridică și cu sediul în municipiul București.

(2) Casele de pensii sectoriale prevăzute la alin. (1) sunt succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituțiile menționate la alin. (1). (3) Activitatea caselor de pensii sectoriale prevăzute la alin. (1) este coordonată metodologic de CNPP ".

Recurenta a arătat că se poate observa astfel că legea nu condiționează nașterea noii persoane juridice de emiterea hotărârii Guvernului și chiar și, dacă s-ar interpreta prin absurd prevederile legii în sensul dat de instanța de fond, la momentul pronunțării hotărârii recurate H.G. nr. 233/2011 privind atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale era deja publicată în Monitorul Oficial nr. 205 din 24 martie 2011.

A mai învederat recurenta că susținerea instanței de fond, conform căreia desființarea structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din M...I. și S.R.I. este prevăzută abia în hotărârea Guvernului privind atribuțiile, organizarea și funcționarea Caselor de Pensii Sectoriale, este deci eronată, atât în considerarea prevederilor art. 132 din Legea nr. 263/2010, cât și a prevederilor art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 233/2011 conform cărora „Casele de pensii sectoriale sunt structuri de specialitate, cu personalitate juridică, înființate prin lege...".

În consecință, recurenta a arătat că instanța de fond, admițând acțiunea și în contradictoriu cu M. Administrației și Internelor, a stabilit în sarcina acestei instituții o obligație pe care nu are competența de a o îndeplini.

Recurenta a menționat că participarea sa în acest litigiu nu se justifică nici prin prisma faptului că, astfel cum a arătat mai sus, Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. se află în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, întrucât, în ceea ce privește stabilirea, plata, precum și recalcularea drepturilor de pensie ale membrului intimatului-reclamant, instituția în cauză beneficiază de competență deplină, nefiind necesară aprobarea sau avizarea acestor operațiuni de către M. Administrației și Internelor (cu atât mai mult cu cât activitatea Casei de Pensii Sectoriale a M.A.I. este „coordonată metodologic de CNPP", potrivit art. 132 alin. 3).

Mai mult decât atât, recurenta a precizat faptul că, raportat la situația de față, capacitatea de a sta în nume propriu în instanță în calitate de pârât a unei instituții publice nu este condiționată de faptul că aceasta se află sau nu într-un raport de subordonare sau coordonare cu alte autorități, această calitate putând fi apreciată doar în raport cu capacitatea administrativă a instituției, respectiv cu atributul acesteia de a efectua operațiuni administrative în regim de putere publică.

Față de aspectele prezentate, recurenta a solicitat admiterea recursului, casare hotărârii recurate și, rejudecând cauza, să se admită excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe cale de consecință, să se respingă acțiunea față de M.A.I. ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fond, recurenta a arătat că odată cu . Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și a H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor (act normativ în vigoare în perioada de referință), Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. a procedat la recalcularea pensiei membrului intimatul-reclamant, conform reglementărilor din cuprinsul actelor normative incidente.

În aceste condiții, în considerarea art. 6 din H.G. nr. 735/2010 (act normativ în vigoare în perioada de referință), pensia membrului intimatului-reclamant a fost recalculată, sens în care la data de 27.12.2010 a fost emisă decizia de recalculare a pensiei - contestată pe calea acțiunii deduse judecății și anulată de instanța de fond, plin care a fost stabilit noul cuantum al acesteia, începând cu data de 01.01.2011.

Potrivit prevederilor art. 10 din O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, publicată în M.Of. nr. 81 din 31.01.2011 și intrată în vigoare la data de 31.01.2011 „pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527din 28 iulie 2010".

A mai precizat recurenta faptul că Guvernul României a adoptat, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată, O.U.G. nr. 1/2011, întrucât, în termenul prevăzut de Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 140.000 de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi.

Astfel, art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2011, reglementează faptul că: ,Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a și b din Legea. nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. 4 din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel med târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari".

Întrucât s-a considerat necesară instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivității, scopul fiind acela de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr. 119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere, la art. 6 din O.U.G. m: 1/2011 s-a reglementat că:

„(1) Pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire.

(2) Diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011".

În opinia sa, recurenta a arătat că aceste prevederi lipsesc de efecte hotărârea instanței de fond, sau, altfel spus, prevederile invocate lipsesc total de efecte deciziile emise în temeiul H.G. nr. 735/2010 care stabilesc cuantumuri mai mici ale pensiei decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010.

În concluzie, recurenta a solicitat instanței să constate faptul că repunerea în situația anterioară emiterii deciziilor având ca temei prevederile H.G. nr. 735/2010 a operat prin efectul prevederilor O.U.G. nr. 1/2011, astfel încât pronunțarea unei hotărâri judecătorești în același sens în care dispune și actul normativ mai sus menționat nu se justifică.

Pentru considerentele arătate, recurenta a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și, rejudecând cauza, să se respingă acțiunea dedusă judecății fie ca neîntemeiată, fie ca lipsită de obiect.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente, Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește primul motiv de recurs formulat de M. Administrației și Internelor, se constată că acesta apreciază că instanța de fond a reținut în mod greșit că deși nu este mandatat în mod expres să promoveze acțiunea dedusă judecății, S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, poate avea calitate procesuală activă.

Sub acest aspect, Curtea de Apel constată că acțiunea a fost formulată de intimatul-reclamant în baza prevederilor art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 cu modificările și completările ulterioare, în numele membrilor săi - pensionari al Ministerului Administrației și Internelor.

Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 1 și 2 din actul normativ anterior menționat „organizațiile sindicale apără drepturile membrilor săi ce decurg din ... statutele funcționarilor publici ... precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși" în exercitarea acestor atribuții având dreptul de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor fără necesitatea unui mandat expres din partea celor în cauză.

Este adevărat că, Legea sindicatelor nr. 54/2003 a fost abrogată expres prin art. 224 din Legea dialogului social nr. 62/2011, act normativ care la alin. 1 al art. 28 a preluat în totalitate prevederea alin. 1 al art. 28 din Legea nr. 54/2003 iar la alin. 2 al aceluiași articol statuează faptul că dreptul organizațiilor sindicale de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, este permis numai în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, acțiunea neputând fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres, dar cererea de chemare în judecată a fost introdusă anterior datei de 10 mai 2011 când a fost publicată această lege în Monitorul Oficial al României nr. 322.

În consecință, la data promovării cererii de chemare în judecată aceasta îndeplinea condițiile prevăzute de lege, astfel încât nu era necesar a se face dovada că S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere trebuia mandatat în mod expres să promoveze acțiunea dedusă judecății, deci, ca atare, el poate avea calitate procesuală activă.

Referitor la criticile privind greșita respingere a excepției lipsei calității procesual pasive a recurentului-pârât, invocată de acesta la prima instanță, Curtea de Apel constată că în mod corect instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată.

Curtea reține că decizia de recalculare a pensiei contestată în cauză a fost emisă de M. Administrației și Internelor - Casa de Pensii la data de 27.12.2010.

La data de 23.12.2010 au intrat în vigoare prevederile art. 132 și 135 din Legea nr. 263/2010, dar în lipsa hotărârii de guvern prevăzută în art. 135, prin care să se stabilească atribuțiile, organizarea și funcționarea Caselor sectoriale de pensii, Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor nu putea funcționa ca instituție de sine stătătoare, justificându-se chemarea în judecată în calitate de pârât a Ministerului Administrației și Internelor.

Pe fondul cauzei, din cuprinsul actelor și lucrărilor dosarului rezultă că decizia de recalculare a pensiei a fost emisă în aplicarea dispozițiilor Legii nr.119/2010, pe baza metodologiei stabilită prin HG nr.735/2010, dată în aplicarea legii, hotărâre de guvern ce privește recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

HG nr.735/2010, ce a stabilit metodologia de calcul a noului cuantum al pensiei cuvenite membrilor de sindicat a fost abrogată prin art.10 din OUG nr. 1/2011, începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, respectiv 31.01.2011.

La adoptarea OUG nr.1/2011 s-au avut în vedere, astfel cum rezultă tot din expunerea de motive, exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării Legii nr. 119/2010, în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să identifice și să transmită caselor de pensii sectoriale toate elementele necesare pentru stabilirea drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin.1 din OUG nr.1/2011, pensiile prevăzute la art. 1 lit. a și b din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. 4 din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.

De asemenea, potrivit art. 6 alin.1 din OUG nr.1/2011, pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010- situație ce se regăsește în prezenta cauză- se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire, iar conform alin.2 al art.6, diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011.

Chiar dacă HG nr.735/2010 a fost abrogată începând cu data de 31.01.2011, ceea ce este esențial în cauză este faptul că pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010- ca în cauza de față- se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire, astfel cum statuează art. 6 alin.1 din OUG nr.1/2011

Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor legale mai sus amintite, urmărind și calendarul stabilit de legiuitor pentru revizuirea pensiilor militarilor, ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, rezultă în mod evident intenția legiuitorului de a lipsi de orice eficiență juridică deciziile de recalculare a pensiilor întemeiate pe HG nr.735/2010, ce au avut la bază documentele care atestă veniturile realizate și salariul mediu brut pe economie sau exclusiv salariul mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010.

Membrului de sindicat în numele căruia și pentru care a fost formulată contestația de față de către S. cadrelor militare disponibilizate în rezervă și în retragere, i se plătește pensia avută la momentul lunii decembrie 2010 până la emiterea noilor decizii de revizuire a pensiei, cu respectarea noii metodologii stabilite prin OUG nr.1/2011 și nu cea stabilită în urma calculului efectuat în baza HG 735/2010.

Recurenta nu a procedat însă la retractarea deciziei emisă în baza HG nr.735/2010 - neputându-se reține, în acest context, că ar fi lipsită de obiect contestația - în condițiile în care repunerea în situația anterioară emiterii deciziei având ca temei prevederile HG nr. 735/2010 a operat prin efectul dispozițiilor OUG nr.1/2011.

Curtea reține că decizia contestată în prezenta cauză, nu mai poate avea niciun fel de efect juridic, nemaiputând fi avută în vedere la plata pensiei către membrul de sindicat, astfel că, în mod corect instanța de fond a dispus anularea acesteia.

Pe de altă parte nu se poate discuta despre o aplicare greșită a dispozițiilor art. 1 și 6 din OUG nr. 1/2011, astfel cum a pretins recurenta, în condițiile în care decizia contestată a fost întemeiată și pe dispozițiile HG nr. 735/2010, iar această situație rezultă expres atât din cuprinsul deciziei, cât și din recunoașterile recurenților inserate în motivele de recurs, iar acest act normativ a fost abrogat prin art. 10 din OUG nr. 1/2011.

Din moment ce prin actul normativ care a abrogat hotărârea de guvern menționată (art. 6 alin.1 din OUG nr. 1/2011) s-a prevăzut expres menținerea în plată a pensiei avute anterior recalculării, Curtea constată că prin pronunțarea soluției de admitere a contestației, prima instanță nu a făcut altceva decât să aplice corect textul de lege, dând astfel deplină eficiență voinței legiuitorului, fără a fi vorba prin urmare, de vreo încălcare a dispozițiilor legale, astfel cum nefondat a pretins recurenta.

În acest context, având în vedere că niciunul din motivele invocate de către recurentă nu este întemeiat, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 304 c.pr.civ., Curtea de Apel, în baza disp. art. 312 al. 1 c.pr. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de intimatul M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, PRIN DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ, cu sediul în București, Piața Revoluției, nr. 1A, sect. 1, împotriva sentinței civile nr. 1944 din 8 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul contestator S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ȘI ÎN RETRAGEREîn numele și pentru membrul său S. G., domiciliat în Târgoviște, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul filialei Târgoviște a SCMD – ., nr. 47, județul Dâmbovița, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 23 ianuarie 2013.

Președinte, Judecători,

A. P. I. M. G. V. G.

Grefier,

C. C.

Red.GIM

Tehnored.CC

2 ex./01.02.2013

d. fond._ Tribunalul Dâmbovița

j. fond. M. M.

Operator date cu caracter personal

Notificare nr.3120

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Asigurări sociale. Decizia nr. 172/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI