Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2426/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2426/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 3497/105/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ –
Dosar nr._
DECIZIA NR.2426
Ședința publică din data de 26 septembrie 2013
Președinte – M. P. Judecători – C. M. M.
- M. P. G.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de contestatorul S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ȘI RETRAGERE, cu sediul în București, ., sector 1 și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. av. C. G., cu sediul în București, .. 4, ., sector 3 în numele și pentru membrul său P. D., împotriva sentinței civile nr. 1541 din 5 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații M. APĂRĂRII NAȚIONALE - DEPARTAMENTUL FINANCIAR CONTABIL, cu sediul în București, ., sector 5 și C. SECTORIALA DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în București, ..7-9, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații C. S. de Pensii a Ministerului Apărării Naționale și M. Apărării Naționale reprezentate de consilier juridic S. M., fila 12 dosar, lipsind recurentul contestator S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, iar recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Consilier juridic S. M., având cuvântul pentru intimați, declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că recurentul contestator, în cadrul cererii de chemare în judecată, a solicitat judecata cauzei și în lipsa acestuia, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimaților în dezbaterea recursului.
Consilier juridic S. M., având cuvântul pentru intimați, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, precizând, la solicitarea instanței, că în mod sigur a fost emisă decizie de revizuire pentru contestator.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 14.04.2011, sub nr._, reclamantul P. D., prin S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere (SCMD), în contradictoriu cu M. Apărării Naționale, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei contestate nr._/31.12.2010, emisă de pârât, menținerea deciziei de stabilire a cuantumului pensiei nr._/06.07.2003, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001, a Decretului nr. 214/1977, plătită în luna decembrie 2010 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 și HG nr. 735/2010, de la data de 01.01.2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale sau până la emiterea unei noi decizii de recalculare, cu obligarea pârâtului la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii, calculată până la data plății efective a pensiei inițiale, cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar, a contestat cuantumul pensiei stabilit în urma recalculării ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale în vigoare, conform precizărilor din contestația adresată comisiei de contestații din cadrul Ministerului. Astfel, a susținut că pensiile aflate în plată constituie drepturi câștigate și nu pot fi afectate prin recalculare, care, prin efectele ei, ar constitui o aplicare retroactivă a legii, orice nouă reglementare aplicându-se numai pentru viitor, adică pensiilor stabilite după data intrării în vigoare a acesteia.
În motivarea acesteia, a invocat excepția nulității absolute a deciziei de recalculare, ca fiind emisă de o persoană necompetentă, în speță de M. Apărării Naționale, deși competența aparținea Casei Sectoriale de Pensii.
De asemenea, a susținut că, deși s-a adresat în termen legal, în baza art. 149 alin.1 din Legea nr. 263/2010 Comisiei de contestații din cadrul MAPN criticând nelegalitatea deciziei de recalculare prin care i-a fost modificată pensia de care beneficia, organul abilitat să răspundă sesizării sale nu a formulat niciun răspuns.
A susținut că, lipsa unui răspuns echivalează cu respingerea contestației, astfel că, după expirarea termenului în care Comisia ar fi trebuit să emită o hotărâre, este îndreptățit să se adreseze instanței.
A menționat că a respectat procedura prealabilă prevăzută de legea nr. 236/2010 privind sistemul unitar de pensii, respectiv art. 149 alin.1, în sensul că a contestat în termen de 30 de zile de la comunicare la comisia de contestații care funcționează în cadrul MAPN, decizia de recalculare a pensiei.
Pe fondul contestației, reclamantul a învederat instanței faptul că, prin recalcularea pensiilor, i-a fost încălcat un principiu al drepturilor câștigate, care are o construcție jurisprudențială. A susținut că a câștigat aceste drepturi din desfășurarea activității ca militar activ, supunându-se tuturor rigorilor specifice vieții militare, cu promisiunea certă din partea statului că va beneficia de un cuantum al pensiei care să compenseze restricțiile pe care le-a suferit ca militar activ.
În drept, reclamantul a invocat disp. art. 112 Cod pr. civilă și ale Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Reclamantul a formulat ulterior, la data de 14.09.2011, o precizare la cererea de chemare în judecată, în sensul indicării faptului că înțelege ca soluționarea prezentei contestații să se facă în contradictoriu cu M. Apărării Naționale – Departamentul financiar-contabil și C. S. de Pensii a MAPN.
Prin Serviciul Registratură, la data de 08.12.2011, pârâții au formulat întâmpinare, invocând excepția tardivității formulării acțiunii, a lipsei de interes și a lipsei de obiect a cererii, iar pe fondul cauzei, au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivare, excepției tardivității formulării acțiunii, pârâții au susținut că reclamantul a luat cunoștință de decizia de recalculare emisă în baza legii nr. 119/2010 cel târziu la data formulării contestației la Comisia de contestații pensii din cadrul MapN, respectiv la data de 21.02.2011, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 14.04.2011, cu depășirea termenului legal de 45 de zile, conform art. 87 alin.1 din Legea nr. 19/2000 cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea excepției lipsei de interes, pârâții au arătat că, raportat la prevederile art. 1 și 6 din OUG nr. 1/2011, decizia contestată nu mai produce efecte, pensiile din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, urmând să fie revizuite, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31.12.2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari. Conform art. 6 din OUG nr. 1/2011, până la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei, se mențin în plată cuantumurile pensiei avute în luna decembrie 2010. Astfel, cuantumul pensiei stabilit prin Decizia privind calcularea pensiei de serviciu, emisă în temeiul legii nr. 164/2001, se menține în plată. De asemenea, a specificat că toate diferențele au fost achitate în cursul lunii februarie 2011.
Cu privire la excepția lipsei de obiect a cererii, au susținut că, potrivit art. 6 din OUG nr. 1/2011, până la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei, se mențin în plată cuantumurile pensiei avute în luna decembrie 2010.
Pe fond, cu privire la anularea hotărârii Comisiei de soluționare a contestațiilor, procedura prealabilă nu era obligatorie, având în vedere prevederile art. 7 din Legea nr. 119/2010, coroborate cu prevederile Legii nr. 19/2000.
În drept, pârâții au invocat prevederile art. 109 alin.2, art. 115-118, art. 242 alin.2, art. 274 C.p.c., art. 87, 88 din Legea nr. 19/200, art. 1 alin.1, art. 6 alin.1 și 2 din OUG nr. 1/2011, Legea nr. 119/2010 și celelalte dispoziții legale invocate.
La dosar au fost depuse înscrisuri de către ambele părți.
Prin sentința civilă nr. 1851/20.03.2012 Tribunalul Prahova a admis excepția tardivității formulării contestației și a respins contestația, ca tardiv formulată.
Prin decizia nr. 3348/11.10.2012 Curtea de Apel Ploiești a admis recursul, a casat sentința sus-menționată și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
În motivare, instanța de recurs a reținut că, împotriva deciziei de recalculare a pensiei emisă în cauză nu trebuia a se formula contestație direct la instanță, în termenul prev. de art. 87 din legea nr. 19/2000, ci, mai întâi, era necesar, a se formula contestație la Comisia de contestații care funcționează în cadrul MAPN, demers pe care membrul de sindicat în numele căruia a fost formulată contestația de față l-a făcut, cu respectarea termenului legal, neprimind nici un fel de răspuns până la data introducerii contestației la instanță, deși termenul de soluționare a contestației este de 45 de zile de la data înregistrării acesteia.
Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr._, la data de 20.11.2012., iar după analizarea actelor și lucrărilor dosarului, prin sentința civilă nr. 1541 din 5 iunie 2013 s-a respins excepția lipsei de interes și excepția lipsei de obiect, invocate de intimatul M.A.N. prin întâmpinare, ca neîntemeiată și s-a respins, în totalitate, contestația precizată, formulată de contestatorul S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele și pentru membrul său P. D., în contradictoriu cu intimații M. Apărării Naționale - Departamentul Financiar contabil și C. Sectoriala de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, ca neîntemeiată.
Asupra excepției lipsei de interes, invocată prin întâmpinare, Tribunalul a reținut că, potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 1/2011, „pensiile prevăzute la art. 1 lit. a și b din Legea nr. 119/2010, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. 4 din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31.12.2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari”.
De asemenea, potrivit art. 7 din OUG nr. 1/2011, „în cazul pensiilor prevăzute la art. 5 și 6, nu mai târziu de 31.03.2012, se va efectua regularizarea acestora, prin stabilirea sumelor de plată sau de recuperat (...), în funcție de cuantumurile rezultate după luarea în considerare a tuturor documentelor care atestă veniturile realizate pe întreaga durată a stagiului de cotizare sau după aplicarea grilei prevăzute în anexa nr. 1. Sumele de plată se vor achita până cel târziu la data de 31.12.2012, iar sumele de recuperat se rețin din drepturile de pensie, în condițiile legii”.
În măsura în care pensia va fi mai mică, reclamantul va fi obligat să plătească diferențele de bani primite. Pe de altă parte, interesul său este dat și de schimbarea de statut, de trecerea de la sistemul propriu la sistemul public de pensii. Față de aceste considerente, apreciind că reclamantul justifică interes în promovarea prezentei contestații, Tribunalul a respins această excepție, ca neîntemeiată.
Asupra excepției lipsei de obiect, invocată prin întâmpinare, Tribunalul a reținut prevederile art. 7 precitate. Astfel, având în vedere că până la sfârșitul anului 2012, se vor recupera sumele plătite în plus rezultă că la acest moment cuantumul pensiei este mai mic decât în realitate.
Mai mult decât atât, prin contestarea deciziei, se contestă nu numai cuantumul pensiei, ci și schimbarea de statut, trecerea de la sistemul propriu la sistemul public de pensii. Prin urmare, Tribunalul a respins și această excepție, ca neîntemeiată.
Asupra fondului cauzei, examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 2 din Legea nr. 263/2010, sistemul public de pensii funcționează ca având principii de bază: principiul unicității, al obligativității, al contributivității, etc. Principiul contributivității reprezintă principiul conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Tribunalul a reținut că revenirea la sistemul de calcul prevăzut de Legea nr. 164/2001, nu este posibilă, întrucât aceasta a fost abrogată la data de 01.01.2011, prin art. 196 din legea nr. 263/2010.
Astfel, începând cu data de 01.01.2011, dreptul contestatorului de a primi pensia în cuantumul stabilit prin vechea decizie de pensie, emisă în baza legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat nu mai are o fundamentare legală în dreptul intern. De altfel, art. 6 din OUG nr. 1/2011 arată că pensiile se mențin în plată în cuantumul avut anterior recalculării numai până la data emiterii deciziilor de revizuire.
Tribunalul a reținut faptul că, având de analizat constituționalitatea legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor (Legea nr. 119/2010), prin deciziile nr. 871/2010 și 873/2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu contravin dispozițiilor constituționale privind neretroactivitatea legii civile, principiului drepturilor câștigate, dreptului de proprietate și nici tratatelor internaționale la care România este parte, deciziile fiind definitive și general obligatorii.
Legea nr.119/2010 a făcut obiectul unui control a priori de constituționalitate, criticate fiind aceleași aspecte ca cele învederate în cauza de față. Astfel, prin Decizia nr.871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.433 din 28 iunie 2010, Curtea, respingând obiecția de neconstituționalitate care viza viitoarea Lege nr.119/2010, a statuat că "pensiile de serviciu se bucură de un regim juridic diferit în raport cu pensiile acordate în sistemul public de pensii.
Astfel, spre deosebire de acestea din urmă, pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat (a se vedea, spre exemplu, art.85 alin.(1) din Legea nr.303/2004 sau art.1801 din Legea nr.19/2000).
Mai mult, în cazul pensiilor militare, întregul cuantum al pensiei speciale se plătește de la bugetul de stat (a se vedea Legea nr.164/2001). De altfel, Decizia Curții Constituționale nr.20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.72 din 18 februarie 2000, a statuat că pensia de serviciu constituie «o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale», ceea ce demonstrează, fără drept de tăgadă, că, de fapt, acel supliment de care s-a făcut vorbire mai sus se constituie în acea compensație parțială menționată de Curte, pentru că diferențierea existentă între o pensie specială și una strict contributivă, sub aspectul cuantumului, o face acel supliment.
Acordarea acestui supliment, așa cum se poate desprinde și din decizia mai sus amintită, a urmărit instituirea unei regim special, compensatoriu pentru anumite categorii socio-profesionale supuse unui statut special. Această compensație, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia.
În acest sens, trebuie observat că dispozițiile art.47 alin.(2) din Constituție se referă distinct la dreptul la pensie față de cel la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege, dar pe care Legea fundamentală nu le nominalizează.
Prin urmare, în ceea ce privește aceste din urmă drepturi de asigurări sociale, legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune, în funcție de politica socială și fondurile disponibile, asupra acordării lor, precum și asupra cuantumului și condițiilor de acordare. Se poate spune că, față de acestea, Constituția instituie mai degrabă o obligație de mijloace, iar nu de rezultat, spre deosebire de dreptul la pensie, care este consacrat în mod expres.
Ca atare, având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la . noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art.15 alin.(2) din Constituție.
Relevantă în acest sens este și Decizia nr.458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că «o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare».
Conformându-se dispozițiilor art.15 alin.(2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.
Oricum, având în vedere că pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă și rațională, Curtea consideră că acestea pot fi eliminate doar dacă există o rațiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat.
Astfel, această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, Tribunalul a observat că măsura nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, nu prevede diferențieri procentuale pentru diversele categorii cărora i se adresează, pentru a nu determina ca una sau alta să suporte mai mult sau mai puțin măsura de reducere a venitului obținut dintr-o atare pensie.
Totodată, tribunalul a mai reținut că art. 1 din Primul Protocol la Convenția Europeană a Drepturilor Omului cuprinde 3 norme distincte, strâns legate între ele: o primă normă, de ordin general, este cea din prima frază a primului alineat care enunță principiul general al necesității respectării dreptului de proprietate: „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale”; o a doua normă prevede posibilitatea privării unui titular, prin acțiunea organelor statului, de dreptul său de proprietate, privare supusă unor anumite condiții.
Această normă este cuprinsă în cea de a doua frază a primului alineat: „nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional”; cea de a treia normă, cuprinsă în al doilea paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1, recunoaște statelor contractante posibilitatea de a reglementa modul de folosință a bunurilor ce formează obiectul dreptului de proprietate, în conformitate cu interesul general: dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.
În privința domeniului de aplicare al art. 1 din Protocolul nr. 1, noțiunea de „bun” folosită în acest text are o semnificație autonomă și nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale, ci se referă și la alte drepturi reale, la drepturi de creanță, la interese economice, adică la diverse valori patrimoniale, dacă sunt suficient de determinate și fundamentate din punct de vedere legal în dreptul intern. În numeroase decizii Curtea Europeană a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din Protocolul nr. 1, ca drept de a primi o prestație socială (Cauza Andrejeva contra Letoniei; Cauza Muller contra Austriei; Cauza Gaygusuz contra Austriei; Cauza Buchen contra Cehiei).
Reclamantul a fost titular al dreptului de proprietate asupra unui „bun” în sensul Protocolului nr. 1 la Convenție, acest bun fiind „dreptul la primirea unei pensii din partea statului”.
În litigiul de față nu se poate califica „bunul” reclamantului ca fiind dreptul de a primi un anumit cuantum al pensiei, deoarece cuantumul este protejat de Convenție doar pe perioada în care acesta are o fundamentare legală în dreptul intern.
Or, începând cu data de 01.01.2011 dreptul reclamantului de a primi o pensie în cuantumul anterior revizuirii nu mai are o fundamentare legală în dreptul intern.
În acest sens, Curtea Europeană a reținut în cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei următoarele: „totuși, chiar dacă art. 1 din Protocolul adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum”.
De asemenea, în cauza Keckho contra Ucrainei Curtea Europeană a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, prin modificări corespunzătoare ale legislației. Totuși, din momentul în care o dispoziție legală în vigoare prevede plata anumitor beneficii și condițiile legale sunt îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să refuze plata acestora, atâta timp cât acele dispoziții legale sunt încă în vigoare.
Statul garantează dreptul la asigurare socială, în condițiile legii, nefiind garantat cuantumul prestației sociale.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este constantă în același sens, organele de aplicare a Convenției reținând că art. 1 din Protocolul nr. 1 nu garantează dreptul de a primi pe viitor un anumit cuantum al prestației sociale și acceptând dreptul statelor de a modifica acest cuantum, în considerarea marjei largi de apreciere pe care o au la dispoziție.
„Teoria drepturilor câștigate” nu-și găsește aplicarea în cauza de față și nu poate constitui un argument justificativ pentru a califica că „bunul” a cărui protecție o solicită reclamantul în cauza de față este dreptul de a primi și după data de 01.01.2011 același cuantum al pensiei.
A accepta și da efecte unei „teorii a drepturilor câștigate”, deși aceasta nu este consacrată ca atare nici în Constituție, nici în vreun alt act normativ, nu este stabilit, explicat și însușit în mod unitar sensul acesteia, în prezent, în doctrina juridică sau în jurisprudență, nu poate reprezenta altceva decât o depășire a limitelor puterii judecătorești, stabilite prin art. 124 și art. 126 din Constituția României.
Mai mult, o astfel de teorie, înțeleasă în sensul celor invocate de reclamantă (ca imposibilitate a statului de a adopta măsuri prin care se diminuează cuantumul pensiei) ar depăși cu mult protecția oferită chiar de către art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, organele de aplicare ale Convenției reținând în mod constant dreptul puterii legiuitoare de a adopta măsuri ce au ca efect diminuarea cuantumului prestațiilor sociale aflate în plată, singura cenzură permisă instanței naționale sau Curții Europene fiind aceea de a verifica respectarea anumitor cerințe: diminuarea să fie prevăzută de lege, să nu afecteze substanța dreptului, să se înscrie în marja de apreciere de care beneficiază statul în privința scopului urmărit și a mijloacelor folosite.
Așadar, niciodată Curtea Europeană nu a reținut că statele nu ar putea diminua cuantumul pensiilor, chiar și cu o sumă infimă (de exemplu, 1 leu) . Dacă s-ar îmbrățișa „teoria drepturilor câștigate” atunci diminuarea cuantumului pensiei nu s-ar putea face niciodată, nici cu cea mai infimă sumă (de exemplu, 1 ban).
De asemenea, s-a constatat că potrivit deciziei nr. 29/12.12.2011 a ICCJ, dată în soluționarea recursului în interesul legii formulat cu privire la aplicarea unitară a Legii nr. 119/2010, „deciziile și considerentele deciziilor Curții Constituționale sunt obligatorii în ceea ce privește constatările conformității sau neconformității atât cu Constituția, cât și cu CEDO și jurisprudența Curții de la Strasbourg. Însă, dacă instanța de contencios constituțional a constatat neconstituționalitatea unei legi sau norme, o atare constatare este una in abstracto, aceasta neîmpiedecând instanțele de drept comun să evalueze în concret, în raport de circumstanțele fiecărei spețe, dacă aplicarea aceleiași norme nu antrenează pentru reclamant consecințe incompatibile cu Convenția, protocoalele ei adiționale sau jurisprudența CEDO”.
Tribunalul a apreciat că, în prezenta cauză, nu este vorba despre o aplicare retroactivă a legii, de vreme ce aceasta produce efecte începând cu data de 01.01.2011. Totodată, diminuarea cuantumului pensiei reclamantului nu este o măsură excesivă, exorbitantă, care să exceadă marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială și care să ducă la compromiterea raportului de proporționalitate. Mai mult decât atât, prin diminuarea cuantumului pensiei reclamantului, acesta nu a fost lipsit total de respectivul beneficiu sociale, nefiindu-i suprimate integral mijloacele de subzistență.
Practic, după emiterea deciziilor de revizuire, contestatorul beneficiază de la data de 01.01.2011 de drepturile de pensie calculate conform principiului contributivității, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii utilizând algoritmul prevăzut de legea nr. 263/2010.
De altfel, CEDO a respins, ca inadmisibile, plângerile referitoare la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO, coroborat pe art. 14 din Convenție, în cauzele F. și alții c. României, A. și alții c. României. Prin decizia respectivă, Curtea de la Strasbourg a arătat că reformarea sistemului de pensii, prin transformarea pensiilor speciale în pensii în sistemul public în temeiul legii nr. 119/2010, este compatibilă cu art. 1 din primul Protocol adițional al Convenție.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și Retragere în numele membrului său P. D., criticând-o pentru nelegalitate, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost data cu încălcarea soi; aplicarea greșita a legii".
În susținerea recursului, recurentul a arătat că în mod eronat instanța de fond a respins contestația formulată, ignorând întregul probatoriu administrat în cauză precum și argumentele invocate în susținerea nelegalității Deciziei de recalculare contestată.
În ceea ce privește capacitatea intimatei de a emite Decizii de recalculare, recurentul a învederat că instanța de fond a apreciat că acestea au fost emise în mod legal, ignorând dispozițiile art. 132 din Legea nr. 263/2011. Argumentația instanței de fond este eronată, fiind preluată pe de-a-ntregul din întâmpinarea depusă de intimată, fără ca argumentele invocate să fie cenzurate.
Potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (1) din legea nr. 263/2011 coroborat cu dispozițiile art. 193 alin. (1) din aceeași lege, începând cu data de 23.12.2010 se înființau Casele sectoriale de pensii acestea fiind ..succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituțiile menționate la alin. (1) (M. Apărării Naționale, M. Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații - s.n.), entități cu personalitate juridică, coordonate metodologic de către CNPP.
Așadar, începând cu data de 23.12.2011, în calitate de succesoare de drept ale structurilor responsabile cu pensiile din MApN, MAI și SRI, Casele sectoriale de pensii erau singurele abilitate să emită decizii de pensie.
Având în vedere textul art. 193 alin. (1), text care este de strictă interpretare și aplicare, rezultă că nu mai era necesară emiterea unor alte hotărâri din partea Guvernului României pentru ca noile entități, Casele sectoriale să funcționeze.
De asemenea, recurentul a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că atribuțiile caselor sectoriale trebuiau stabilite în termen de 30 de zile prin hotărâre a guvernului.
Legea nr. 263/2011 prevede cât se poate de clar că, în calitate de „succesoare de drept" Casele sectoriale urmau să aibă cel puțin aceleași atribuții ca structurile pe care le succed din cadrul MApN, MAI sau SRI. Cu alte cuvinte, pe data de 23.12.2010 structurile din cadrul MApN, MAI sau SRI urmau să piardă prerogativele deținute în domeniul pensiilor, aceste atribuții trecând, fără nici o altă formalitate în patrimoniul de atribuții al Caselor sectoriale, aceasta fiind de altfel și esența sintagmei „succesor de drept".
De altfel, Legea nr. 263/2010 nicăieri în cuprinsul ei nu condiționează înființarea sau funcționarea Caselor sectoriale de emiterea vreunei Hotărâri de guvern.
Așadar, recurentul a arătat că rezultă fără putință de tăgadă că, decizia contestată a fost emisă cu încălcarea normelor legale în materie, de către o entitate care nu mai putea emite acte sau adopta măsuri în materia pensiilor.
În ceea ce privește recalcularea pensiilor, recurentul a învederat că recalcularea pensiilor militare de stat s-a făcut în temeiul HG nr.735/21.07.2010, act normativ suspendat prin sentința civilă nr.338/28.09.2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._, măsură confirmată ulterior de Înalta Curte de Casație și Justiție. D. urmare, deciziile emise după data de 28.09.2010, în baza HG nr.735/2010 sunt nelegale, deoarece au la bază norme suspendate, HG nr.735/2010 fiind abrogată ulterior prin OUG nr. 1/2011, C. de Pensii a intimatei neemițând decizii de anulare a deciziilor de recalculare, în baza Legii nr. 119/2010, așa cum ar fi fost legal.
Așadar, recurenta a menționat că decizia contestată a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale, în temeiul unul act a cărui aplicare fusese deja suspendată la momentul emiterii deciziei de recalculare.
În ceea ce privește respectarea justului echilibru, respectiv proporționalitatea reducerii cuantumului pensiei, recurentul a arătat că este inechitabil ca pensionarii militari, după o viață întreagă de privațiune (a se vedea anexele cererii de chemare în judecată) să fie în continuare privați de un cuantum al pensiei care să îi asigure un trai decent.
Totodată, este inechitabil să respingi contestația având în vedere faptul că pensia asigură limita de subzistență în condițiile în care, pensionarii militari, în virtutea soldelor avute pe perioada în acre au fost cadre militare active dar și o pensie de serviciu decentă aveau asigurat un anumit nivel de trai.
Corect ar fi fost ca, instanța de fond să aprecieze această diminuare nu raportat la pensia de subzistență ci raportat la condițiile sociale efective ale recurentului, care, prin diminuarea pensiei, este pus în situația neplăcută de a nu-și mai putea plăti dările zilnice.
Față de cele expuse, recurentul a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței civile pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Civilă, și pe cale de consecință să se dispună admiterea acțiunii formulate și anularea deciziei contestate ca nelegală.
Intimații C. S. de Pensii a Ministerului Apărării Naționale și M. Apărării Naționale nu au formulat și depus la dosar întâmpinare, deși au fost legal citați cu această mențiune.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și la textele legale incidente, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu art.1 lit. a și b din Legea nr. 119/2010, pensiile de stat ale militarilor, ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor devin pensii în sensul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, iar potrivit art.3 alin.1 din același act normativ, pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
HG nr.735/2010, dată în aplicarea Legii nr.119/2010, a reglementat inițial metodologia de recalculare a pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Prin decizia nr._/31.12.2010 s-a procedat la recalcularea pensiei cuvenită membrului de sindicat P. D., decizia fiind emise în baza Legii nr.119/2010.
Decizia de recalculare a pensiei a fost emisă pe baza metodologiei stabilită prin HG nr.735/2010, iar această hotărâre a fost, într-adevăr, suspendată prin sentința civilă nr.338/2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.
Ulterior, HG nr.735/2010 a fost abrogată prin art.10 din OUG nr. 1/2011, începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, respectiv cu 31.01.2011.
OUG nr.1/2011, publicată în Monitorul Oficial nr.81/31.01.2011, privește stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, arătându-se în expunerea de motive a acestei ordonanțe de urgență că întrucât în termenul prevăzut de Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 140.000 de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, în sensul că, pentru cei care nu au prezentat acte care să dovedească veniturile obținute, în funcție de care s-a recalculat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, este imperios necesară instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivității, scopul fiind acela de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr. 119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere.
La adoptarea OUG nr.1/2011 s-au avut în vedere, astfel cum rezultă tot din expunerea de motive, exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării Legii nr. 119/2010, în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să identifice și să transmită caselor de pensii sectoriale toate elementele necesare pentru stabilirea drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat.
În conformitate cu disp.art.1 alin.1 din OUG nr.1/2011, pensiile prevăzute la art.1 lit. a și b din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. 4 din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
Este important de precizat că potrivit art. 6 alin.1 din OUG nr.1/2011, pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 - situație ce se regăsește în prezenta cauză - se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire, iar conform alin.2 al art.6, diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011, necontestându-se în cauză că pensia a fost achitată membrului de sindicat în cuantumul în plată în luna decembrie 2010 până la emiterea deciziei de revizuire și nici că acestora nu le-au fost achitate diferențele aferente lunii ianuarie 2011, astfel cum dispun prevederile art.6 alin.1 și 2 din OUG nr.1/2011.
Chiar dacă HG nr.735/2010 a fost abrogată începând cu data de 31.01.2011, ceea ce este esențial în cauză este faptul că pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010- ca în cauza de față – au fost menținute în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011, până la data emiterii deciziei de revizuire, astfel cum statuează art. 6 alin.1 din OUG nr.1/2011.
Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor legale mai sus amintite, urmărind și calendarul stabilit de legiuitor pentru revizuirea pensiilor militarilor, ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, rezultă în mod evident intenția legiuitorului de a lipsi de orice eficiență juridică decizia de recalculare a pensiei întemeiată pe HG nr.735/2010, ce a avut la bază documentele care atestă veniturile realizate și salariul mediu brut pe economie sau exclusiv salariul mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și al cărei cuantum este mai mic decât cea aflată în plată în luna decembrie 2010.
Ca atare, membrului de sindicat i s-a plătit pensia avută la momentul lunii decembrie 2010 până la emiterea noii decizii de revizuire a pensiei acestora, cu respectarea noii metodologii stabilite prin OUG nr.1/2011 și nu cea stabilită în urma calculului efectuat în baza HG nr.735/2010.
Ceea ce este specific în speța dedusă judecății este faptul că, în mod incontestabil, la momentul de față, au fost emise deja decizii privind revizuirea pensiei numitului P. D., în baza OUG nr.1/2011, prin decizia de revizuire stabilindu-li-se pensia începând cu data de 01.01.2011- aceeași dată ca în decizia de recalculare emisă la 27.12.2010, iar cuantumul pensiei recalculate prin decizia de recalculare contestată în cauză nu a fost achitat efectiv, câtă vreme, raportat la prevederile art.6 alin.1 din OUG nr.1/2011, recurentului i s-a plătit, până la emiterea deciziilor de revizuire, pensia în cuantumul avut în luna decembrie 2010.
În concluzie, raportat la prevederile OUG nr.1/2011, mai sus menționate, a fost emisă o nouă decizie privind revizuirea pensiei în temeiul OUG nr.1/2011, intrată în plată, ce a înlocuit decizia de recalculare, cuantumul pensiei fiind stabilit prin decizia de revizuire chiar începând cu data de 01.01.2011 - la fel ca în decizia de recalculare care nu-și mai produce efectele. Recurentul are posibilitatea de a contesta, cu respectarea prevederilor legale, decizia de revizuire a pensiei conform OUG nr.1/2011, ce au avut, în mod evident, ca temei principal prevederile Legii nr.119/2010.
Se mai impune a se menționa că deși inițial, conform art.7 alin.1 din OUG nr.1/2011, aprobată prin Legea nr.165/2011, în cazul pensiilor prevăzute la art. 5 și 6, nu mai târziu de data de 31 martie 2012, se va efectua regularizarea acestora, prin stabilirea sumelor de plată sau de recuperat, după caz, în funcție de cuantumurile rezultate după luarea în considerare a tuturor documentelor care atestă veniturile realizate pe întreaga durată a stagiului de cotizare sau după aplicarea grilei prevăzute în anexa nr.1, iar conform alin.2 al art.7, sumele de plată urmau a se achita până cel târziu la data de 31 decembrie 2012, iar sumele de recuperat se rețineau din drepturile de pensie, în condițiile legii, textul art.7 din OUG nr.1/2011 aprobată prin Legea nr.165/2011 fiind modificat și completat prin Legea nr.112/04.07.2012, publicată în Monitorul Oficial nr.457/06.07.2012.
S-a stabilit astfel prin Legea nr.112/04.07.2012, că alin.2 al art.7 se modifică și va avea următorul cuprins. „(2) Sumele de plată se achită până cel târziu la data de 31 decembrie 2012. ”
De asemenea, după alineatul 2 s-a introdus un nou alineat, respectiv alineatul (3), cu următorul cuprins: „ (3) În situația în care prin regularizarea pensiei prevăzute la alin. (1) rezultă sume de recuperat pentru perioada 1 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2011, acestea nu se recuperează, indiferent dacă au fost sau nu emise decizii în acest sens. ”
Prin urmare, textul art.7 alin.3 din OUG nr.1/2011, astfel cum a fost introdus prin Legea nr.112/2012, statuează în mod expres că pentru cazul în care prin regularizarea pensiei prevăzută la alin.1 rezultă sume de recuperat pentru perioada 1 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2011, acestea nu se recuperează, indiferent dacă au fost sau nu emise decizii în acest sens.
Concluzionând, pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul de față ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de contestatorul S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ȘI RETRAGERE, cu sediul în București, ., sector 1 și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. av. C. G., cu sediul în București, .. 4, ., ., sector 3 în numele și pentru membrul său P. D., împotriva sentinței civile nr. 1541 din 5 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații M. APĂRĂRII NAȚIONALE - DEPARTAMENTUL FINANCIAR CONTABIL, cu sediul în București, ., sector 5 și C. SECTORIALA DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în București, ..7-9, sector 6, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 septembrie 2013.
Președinte, Judecători,
M. P. C. M. M. M. P. G.
Grefier,
C. C.
Red.CMM
2 ex./3.10.2013
d.fond_ Tribunalul Prahova
j. fond I. C.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 1807/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1416/2013.... → |
|---|
