Asigurări sociale. Decizia nr. 346/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 346/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 5697/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 346
Ședința publică din data de 13 februarie 2013
Președinte - V. D.
Judecători - M. G.
- C. P.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamantul I. P.M., domiciliat în orașul Găești, .. 43, ., apt. 6, județul Dâmbovița și pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, .. 1 A, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2107 pronunțată la data de 25 octombrie 2012 de Tribunalul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recursurile scutite de plata taxei de timbru.
Curtea, în temeiul art.6 din Legea nr. 192/2006, informează asupra posibilității și avantajelor folosirii procedurii medierii, părțile putând să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recursurile sunt motivate, declarate în termen, iar recurenta-pârâtă solicită judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ /18.07.2012 reclamantul I. P. M. a chemat în judecată pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr._/27.04.2012 prin care a fost instituit un debit în sumă de 846 lei și restituirea sumelor reținute în mod nelegal.
În motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat că decizia este nemotivată, neexistând indicator sintetic utilizat la efectuarea calculului. Nemotivarea în drept a deciziei raportat la temeiul juridic adecvat respectiv art.41 din Legea nr. 341/2004 este evidentă.
În fapt, în calitatea reclamantului de luptător pentru victoria revoluției din decembrie 1989 este beneficiarul unei indemnizații reparatorii instituie conform art.4, alin.4, art.5, alin.1, lit.m din Legea nr. 341/2004.
Potrivit art.4, alin.3 din Legea nr. 341/2004 indemnizația lunară reparatorie se calculează prin aplicarea coeficienților prevăzuți pentru fiecare categorie în parte, asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata.
Conform calculelor efectuate de reclamant, pârâta nu a achitat nici o sumă de bani în plus, astfel încât decizia de imputare este eronată. La plata indemnizației reparatorii în anul 2011 a fost utilizat abuziv de către pârâtă, indicatorul salariu mediu brut al anului 2010, respectiv 1836 lei, motivând că nu mai există acest indicator în bugetul anului 2011.
Reținerea a 5,5% din cuantumul total al indemnizației reparatorii cu titlu de cotă de asigurări sociale de sănătate, contribuție asigurat a fost realizată în mod nelegal pentru că art.5, alin.2 din Legea nr. 341/2004 arată că drepturile inclusiv indemnizațiile reparatorii nu sunt considerate venituri, nu se impozitează și nu afectează acordarea altor drepturi.
În drept, Legea nr. 341/2004, Legea nr. 287/2010, OUG 11/2011, Legea nr. 95/2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a arătat că în conformitate cu art.4, alin.3, lit.e din Legea nr. 341/2004 indemnizația se calculează într-un coeficient de 1,10 asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Prin art.10, lit.d din Legea nr. 285/2010 s-a prevăzut că începând cu luna ianuarie 2011 drepturile prevăzute de art.2, alin1., lit.a, b, d și alin.4, art.13 și 14 din Legea nr. 118/2010 se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în decembrie 2010.
Conform art.14 din Legea nr. 118/2010 prestațiile respective au fost diminuate cu 15% începând cu luna iulie 2010, iar art.10, alin.1 din legea 285/2010 a prevăzut o creștere cu 15% față de cuantumul aflat în plată la nivelul lunii octombrie 2010.
Potrivit adresei nr.I/702/14.03.2012 începând cu 01.01.2011, prestațiile susmenționate nu au fost majorate conform prevederilor art.10, alin.1 din Legea 285/2010 fiind calculate și plătite la nivelul anterior aplicării prevederilor Legii nr. 118/2010. Din această cauză în perioada 01.01.2011 – 31.03.2012 toate pretațiile au fost plătite în alt cuantum decât cel legal cuvenit.
În drept, codul de procedura civilă, Legea nr. 341/2004.
La dosar s-au depus în copie: decizia nr._/27.04.2012, delegație de reprezentare, adrese nr. I/702/14.03.2012, nr. 816/223/08.04.2011, 1147/09.05.2011, 447/05.06.2012.
Prin sentința civilă nr. 2107 pronunțată la data de 25 octombrie 2012, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte cererea formulată de reclamantul I. P.M., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița și a anulat decizia nr._/27.04.2012, emisă de C. Județeană de Pensii Dâmbovița.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr._/27.07.2012 reclamantului i s-a imputat suma de 846 de lei, reprezentând drepturi încasate necuvenit pe perioada 01.01.2011 până la 31.03.2012, plata drepturilor fiind determinată de aplicarea eronată a prevederilor art.10, alin.1 din Legea nr. 285/2010.
Art.10 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prevede că: „începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. 1 lit. a, b si d si alin. 4, art. 13 si 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 15% fata de cuantumul aflat in plata in luna octombrie 2010”. La art.14, alin.1, lit.d din legea 118/2010 este prevăzută reducerea cu 15% a indemnizațiilor prevăzute de legea recunoștinței fata de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției romane din decembrie 1989.
Art.179, alin.1, 4 din Legea nr. 263/2010 dispune: sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari in termenul general de prescripție de 3 ani. Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii si al caselor de pensii sectoriale se recuperează de la beneficiari in baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu.
Pentru a proba caracterului necuvenit al sumei imputate reclamantei, era necesar ca pârâta să facă dovada cuantumului pensiei acesteia, calculat în urma corectării pensiei stabilite inițial în mod eronat, prin aplicarea art.10, alin.1 din Legea nr. 285/2010. În lipsa unei asemenea decizii, nu se poate reține că suma a cărei recuperare se urmărește avea caracterul unei datorii certe a reclamantei față de pârâtă, tribunalul neavând posibilitatea de a verifica în raport de vechiul și noul cuantum al pensiei, corectitudinea debitului stabilit.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la repunerea în situația anterioară prin restituirea sumelor reținute nelegal, tribunalul a constatat că reclamantul nu a făcut dovada existenței unor rețineri asupra veniturilor din pensie, astfel încât pretenția sa este neîntemeiată, nefiind probată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul I. P. M. și pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița.
În recursul său, reclamantul I. P. M. critică hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică pentru motivele prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă și art. 3041 Cod pr.civilă.
Susține că, instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ în aflarea adevărului, în sensul că, dacă avea dubii asupra susținerilor sale, trebuia să îi pună în vedere să depună la dosar taloanele de pensie din care ar fi reieșit sumele reținute, în cuantum total de 846 lei, eventual putea să solicite aceste relații de la pârâtă.
În susținerea motivelor de recurs, depune la dosar copie de pe taloanele de pensie.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și cu privire la capătul de cerere referitor la restituirea sumei de 846 lei.
În recursul său, pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, critică hotărârea instanței de fond considerând-o nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii pronunțate, în sensul respingerii acțiunii.
Se arată că în mod eronat, instanța de fond a admis cererea de chemare în judecata a contestatoarei și a obligat instituția intimată să anuleze decizia de recuperare nr._/27.04.2012.
Se consideră soluția instanței de fond nelegală deoarece prin decizia nr._ care confirmă calitatea de LUPTĂTOR REMARCAT PRIN FAPTE DEOSEBITE, intimatului i s-au acordat drepturile în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 341/2004 cu modificările și completările ulterioare începând cu data de 01.12.2004, respectiv indemnizația reparatorie - calculata prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de Stat, aferent anului pentru care se face plata.
Ulterior, la îndeplinirea condițiilor de limita de vârsta, intimatului i s-au acordat și drepturile prevăzute de art. 5 alin. 1 lit. m din Legea nr. 341/2004 cu modificările și completările ulterioare, respectiv indemnizația lunara echivalentă cu coeficientul 0,6 calculat conform prevederilor art. 4 alin. 2 din lege.
In conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, prestațiile susmenționate au fost diminuate cu 15%, începând cu luna iulie 2010.
Astfel:
- indemnizația reparatorie, calculata pentru anul 2010 a fost 1,10 X 1836 = 2020 diminuata cu 15% la luna iulie 2010 a devenit: 1836 reprezintă salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de asigurări sociale pentru anul 2010 conform Legii 12/2010. 2020X 15%= 303
2020 - 303 = 1717 lei indemnizația reparatorie începând cu luna
iulie 2010.
- indemnizația lunara, calculata pentru anul 2010 a fost
0,6 X 1836 = 1102 lei diminuata cu 15% la luna iulie 2010 a devenit:
1102X15%-165,3
1102 - 165 = 937 lei indemnizația lunara începând cu luna iulie
2010.
Conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, începând cu data de 01.01.2011, indemnizațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, s-au majorat cu 15 % față de cuantumul aflat în plata la nivelul lunii octombrie 2010 . Astfel, în cazul nostru, cuantumurile indemnizațiilor ar fi trebuit să fie următoarele:
-indemnizația reparatorie: 1717X15% -257
1717 + 257, 5 = 1975 lei cuantumul indemnizației corecte la luna ianuarie 2011
-indemnizația lunara: 937X 15%= 140,5
937 + 140,5 = 1078 lei cuantumul indemnizației lunare corecte la luna ianuarie 2011.
Față de aceste cuantumuri corecte, intimatul, în perioada mai sus menționata, în mod eronat, a primit cuantumuri calculate la nivelul anterior aplicării prevederilor Legii nr. 118/2010: 2020 - indemnizația reparatorie, respectiv 1102 indemnizația lunară.
Astfel, se poate observa că în cazul indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004 pentru anul 2011, iar în cazul indemnizației lunare și pentru perioada ianuarie - martie 2012, modul de calcul a fost stabilit expres printr-o derogare de la Legea nr. 341/2004 -legea generala, respectiv prin majorarea cu 15% a cuantumului aflat în plata Ia luna octombrie 2010 (așa cum a fost stabilit prin art. 10 alin. 1 din Legea nr. 285/2010).
Față de caracterul special al reglementarii cuprinse în Legea nr. 285/2010 cu privire la cuantumul indemnizației reparatorii pe anul 2011, se ajunge la concluzia ca în acest an indemnizația nu poate fi calculata conform reglementarii cu caracter general cuprinsa în art. 4 alin. 3 lit. e), respectiv art. 5 alin. 1 lit. m) din Legea 341/2004. Acceptarea punctului de vedere contrar ar duce la concluzia ca indemnizația reparatorie se majorează în anul 2011 în raport de câștigul salarial mediu brut prevăzut de Legea nr. 287/2010, la care se adaugă și majorarea de 15 % reglementata de art. 10 din Legea nr. 285/2010, ceea ce ar fi discriminatoriu față de celelalte categorii de personal plătit din fonduri publice, căruia în anul 2011 li s-au majorat drepturile doar cu 15% fata de cuantumul aflat în plata în luna decembrie 2010.
Față de acestea, consideră recurenta că, instituția a procedat, în mod corect și legal, la corectarea salariului mediu brut și la emiterea deciziei de recuperare nr._/27.04.2012.
Pentru aceste considerente, în baza art. 304 pct. 8 și pct. 9 și a art. 3041 Cod pr.civilă, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii pronunțate, în sensul respingerii contestației.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, constată că recursul pârâtei este nefondat, urmând să admită recursul reclamantului care este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia de recuperare nr._/27.04.2012 emisă de intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița, s-a dispus recuperarea sumei de 846 lei de la reclamantul I. M., ca urmare a faptului că, în perioada 01.01._12, s-au plătit și s-au încasat necuvenit drepturi, generate de aplicarea eronată a prevederilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 285/2010.
Recurenta-pârâtă a criticat, în esență, modalitatea de calcul reținută de instanța de fond, susținând că modul de calcul a fost stabilit expres printr-o derogare de la Legea nr. 341/2004 - legea generala, respectiv prin majorarea cu 15% a cuantumului aflat în plata la luna octombrie 2010 (așa cum a fost stabilit prin art. 10 alin. 1 din Legea nr. 285/2010).
Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 341/2004 (4), indemnizația lunară reparatorie este calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata. La nivelul anului 2010, această valoare era de 1836 lei, în vreme ce, în anul 2011, prin Legea nr. 287/2010 a bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011, câștigul salarial mediu brut este de 2022 lei.
Așadar, respectând Legea nr. 341/2004, indemnizațiile trebuiau calculate prin raportare la această din urmă valoare.
Cu toate acestea, în urma adresei nr. 1/702/14.13.2012, comunicată de C. Națională de Pensii Publice, intimata a procedat la emiterea deciziei de recuperare, deoarece prestațiile trebuiau să fie diminuate cu 15% la nivelul lunii iulie 2010, conform Legii nr. 118/2010, iar ulterior, trebuia să le fi fost aplicat procentul de 15% față de cuantumul avut în plată la nivelul lunii octombrie 2010.
Conform art. 4 din Legea nr. 341/2004, contestatorul avea dreptul la actualizarea indemnizației cuvenite pentru anul 2011, însă intimata, nu numai că nu a procedat la această actualizare, însă a emis și decizia de recuperare întemeiată pe dispoziții legale greșit aplicate, aspect pe care l-a recunoscut chiar în cuprinsul deciziei contestate.
Astfel, este adevărat că, potrivit prevederilor art. 14 din legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, prestațiile susmenționate trebuiau diminuate cu 15%, începând cu luna iulie 2010, iar potrivit prevederilor art. 10 alin. l din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu luna ianuarie 2011, indemnizațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 15 % față de cuantumul aflat în plată la nivelul lunii octombrie 2010, însă Legea nr. 341/2004 nu a fost abrogată, astfel că nu pot coexista două moduri de stabilire a acestei indemnizații.
De altfel, nici intimata nu a procedat conform actelor normative pe care le indică, întrucât nu a diminuat cuantumul acestor indemnizații cu 15%, începând cu luna iulie 2010.
Corect, instanța de fond a reținut că pentru a proba caracterul necuvenit al sumei imputate reclamantului, era necesar ca pârâta să facă dovada cuantumului pensiei acestuia, calculat în urma corectării pensiei stabilite inițial în mod eronat, prin aplicarea art.10, alin.1 din legea 285/2010. În lipsa unei asemenea decizii, nu s-a putut reține că suma a cărei recuperare se urmărește avea caracterul unei datorii certe a reclamantei față de pârâtă.
Față de cele arătate, recursul, în baza art.312 C.pr.civ., recursul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat, iar în ceea ce privește recursul reclamantului, Curtea constată că este fondat, întrucât, ca urmare a anulării titlului executoriu reprezentat de decizia de recuperare, se impuneau a fi restituite sumele reținute, reclamantul depunând la dosar cupoanele de pensie care evidențiază aceste rețineri.
Prin urmare, fiind incident motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 C.pr.civ., Curtea va admite recursul reclamantului, va modifica în parte sentința în sensul că va dispune restituirea către reclamant a sumelor reținute în baza Deciziei nr._/27.04.2012 emisă de pârâtă, urmând să mențină în rest dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, ..1A, județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2107 din 25 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Admite recursul declarat de reclamantul I. P.M., domiciliat în orașul Găești, .. 43, ., apt. 6, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2107 din 25 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că dispune restituirea către reclamant a sumelor reținute în baza Deciziei nr._/27.04.2012 emisă de pârâtă.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 13 februarie 2013.
Președinte, Judecători,
V. D. M. G. C. P.
Grefier,
C. O.
Operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
red.MG
tehnored.CO
2 ex./12.03.2013
d.f._ Trib. Dâmbovița
j.f. G. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 342/2013. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 959/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
