Recalculare pensie. Decizia nr. 3460/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3460/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 7237/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ –
Dosar nr._
DECIZIA NR. 3460
Ședința publică din data de 7 noiembrie 2013
Președinte – C. M. M.
Judecători – A. M. R.
- M. P.
Grefier - C. G. A.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, ..1, jud. Prahova împotriva Sentinței civile nr. 1065 din 8 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilăîn contradictoriu cu intimata reclamanta B. M., domiciliată în Ploiești, . ., jud. Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 31 octombrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru azi, data de mai sus, când a dat următoarea soluție:
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr._, reclamanta B. M. a chemat în judecată C. Județeană de Pensii Prahova, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea paratei să-i recalculeze drepturile de pensie conform O.U.G. nr. 4/2005, prin utilizarea stagiului complet de cotizare și obligarea pârâtei să-i plătească diferența dintre pensia astfel recalculată si pensia încasată, pe ultimii trei ani, iar în motivarea acțiunii, a arătat că are calitatea de pensionar, potrivit deciziei nr._ din 25.02.1999 emisă de către pârâtă, pensie stabilită pentru munca depusă și limită de vârsta.
A menționat că, fiind o pensie stabilită anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 și a modificărilor ulterioare, trebuia recalculată potrivit H.G. nr. 1550/2004 și O.U.G. nr. 4/2005. Din decizia de pensionare rezultă faptul că a desfășurat activități care se încadrează în grupa a II-a de muncă, respectiv 25 de ani, din vechimea efectivă de 26 de ani, 3 luni si 21 de zile, iar la stabilirea dreptului la pensie trebuie să fie avute în vedere dispozițiile art. 2 din Normele Metodologice de aplicare a H.G. nr. 1550/2004 conform căruia stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala in munca prevăzuta de legislația in vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
A arătat că,potrivit art. 4 alin. l din O.U.G. nr. 4/2005, la recalcularea drepturilor de pensie, punctajul mediu anual si cuantumul fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor si informațiilor din documentațiile de pensie aflate in păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor H.G. nr. 1550/2004. Potrivit art. 2 alin. 4 din H.G. nr. 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
A invocat și soluția dată de Înalta Curte de Casație si Justiție care, soluționând recursul în interesul legii, prin decizia nr. 40 din data de 22.09.2008, pronunțata in dosarul nr. 16/2008, a admis ca dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (l) si alin. (2) din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează in sensul ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie_01 si care si-au desfășurat activitatea in grupe speciale de munca este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat si asistenta socială.
În dovedirea acțiunii, a depus la dosar, în copie, înscrisuri.
Prin întâmpinare, pe fondul cererii s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a pronunțat Sentința civilă nr.1065 din 8 aprilie 2013 prin care a admis cererea și a obligat pârâta să recalculeze drepturile din pensie ale reclamantei, în baza O.U.G. nr. 4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, precum și la plata către reclamantă a diferențelor dintre pensia recalculată și pensia încasată, începând cu data de 3.10.2009.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, reclamanta a fost pensionată pentru munca depusă și limită de vârstă, prin decizia nr._/25.02.1999, emisă de Oficiul de Pensii Prahova, reținându-se o vechime efectivă de 26 ani, 3 luni și 21 zile.
Reclamanta a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă timp de 25 de ani.
Potrivit art. 2 alin. (3) din Anexa la H.G. nr. 1550/2004 „pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.”
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, “persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: a) un an și șase luni pentru grupa I de munca; b) un an și trei luni pentru grupa II de munca”
Textul art. 14 din actul normativ sus-menționat, în baza căruia s-au deschis drepturile de pensie ale reclamantei, reglementează dreptul la pensie, cu vechime integrală, al persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 25 de ani în grupa a II-a de muncă.
Prin urmare, stagiul complet de cotizare, în cazul persoanelor care au lucrat efectiv 25 de ani, în locuri de muncă ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, este de 25 de ani, în raport de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977
De altfel, prin decizia nr. 40/22.09.2008, pronunțată în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că “dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) si (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea in grupe speciale de munca este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială”.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta C. Județeană de Pensii Prahova, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, recurenta a arătat că instanța de fond, în mod greșit a respins excepția tardivității invocată, ignorând în totalitate dispozițiile legale aplicabile în materie.
În acest sens recurenta a menționat că stagiul complet de cotizare este unul din elementele care stau la baza recalculării pensiei potrivit principiilor Legii nr. 19/2000, recalculare realizata prin Decizia nr._/08.10.2007 emisă în temeiul HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005.
A mai precizat recurenta faptul că decizia nr._/08.10.2007, împreună cu Buletinul de calcul nr._/30.08.2005 - data listării 28.09.2007, au fost comunicate intimatei - reclamante la data de 30.10.2007.
În sprijinul acestei afirmații, recurenta a solicitat a se avea în vedere Extrasul din Borderoul de evidență al Serviciului Registratură din cadrul instituției, poziția nr. 116, depus la dosarul cauzei.
A mai precizat recurenta că, în conformitate cu dispozițiile art. 87 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, decizia de pensionare poate fi contestată la instanța judecătorească competentă, în termen de 45 de zile de la comunicare.
Mai mult, conform prevederilor art. 88 din același act normativ, decizia necontestata în termen este definitivă.
De asemenea, principiile Legii nr. 19/2000 arătate mai sus sunt aplicabile si in ce privește decizia de recalculare a pensiei de asigurări sociale conform prevederilor HG nr. 1550/2004 si OUG nr. 4/2005, in sensul ca termenul in care aceasta poate fi contestata este tot de 45 de zile de la comunicare.
Totodată, recurenta a menționat că împotriva deciziei nr._/08.10.2007, intimata - reclamanta a formulat contestație la Tribunalul Prahova cu mult peste termenul reglementat în mod expres în cuprinsul dispozițiilor art. 87 din Legea nr. 19/2000.
Prin acțiunea sa, intimata - reclamantă a solicitat modificarea stagiului complet de cotizare utilizat la recalcularea pensiei și emiterea unei noi decizii de pensie potrivit dispozițiilor OUG nr. 4/2005.
A solicitat recurenta a se observa, că de fapt, este vorba de interpretarea diferită a dispozițiilor legale, astfel că motivul litigiului există încă de la emiterea Deciziei de recalculare nr._/08.10.2007 și comunicarea acesteia intimatei - reclamantei, când aceasta a luat cunoștință de stagiul complet de cotizare - utilizat la recalcularea pensiei.
Prin urmare, recurenta a arătat că se contestă un element al deciziei de recalculare a pensiei, emisă conform HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005, iar intimata nu a prezentat nicio dovada care să o fi împiedicat să conteste decizia de recalculare a pensiei, în termenul legal de 45 de zile de la comunicarea acesteia.
A precizat recurenta că elementele în funcție de care se stabilește pensia de asigurări sociale, evidențiate în decizia de pensie, respectiv buletinul de calcul aferent, sunt: stagiul total de cotizare (vechimea în munca) realizat de solicitant; numărul total de puncte realizate de solicitant în perioada de activitate; punctajul mediu anual; stagiul complet de cotizare stabilit de lege, utilizat la determinarea punctajului mediu anual.
De asemenea, recurenta a arătat că singurul element, ce se utilizează la recalcularea pensiei și care nu depinde de activitate desfășurată de pensionar este stagiul complet de cotizare.
Prin urmare, stagiul complet de cotizare este singurul element care nu poate fi modificat prin prezentarea unor documente ulterioare, caz în care acesta se putea contesta numai odată cu decizia de pensie, în termenul legal de 45 de zile, ceea ce nu a făcut intimata.
Ori, instanța de fond a ignorat în totalitate aceste aspecte și a respins excepția tardivității invocată de instituția pârâtă.
Față de aceste considerente, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și să se respingă acțiunea, ca tardiv introdusă.
Pe fondul cauzei recurenta a arătat că în mod greșit Tribunalul Prahova a dispus obligarea sa la recalcularea drepturilor din pensie ale reclamantei, în baza OUG nr. 4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani și la plata diferențelor dintre pensia recalculată și pensia încasată, începând cu data de 03.10.2009.
A învederat recurenta că intimata - reclamantă a fost înscrisă la pensie pentru munca depusă și limita de vârstă, cu vechime integrală, prin Decizia nr._/25.02.1999, începând cu data de 01.03.1999 în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat si asistență socială, în vigoare la acea dată.
Prin Decizia nr._/08.10.2007 pensia reclamantei a fost recalculată în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat și HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare in vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
De asemenea, recurenta a solicitat a se observa că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual prin Decizia nr._/08.10.2007, este de 25 de ani.
Potrivit Normelor Metodologice date în aplicarea prevederilor H.G nr. 1550/2004, „stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare".
Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 3/1977 „personalul muncitor care are o vechime în muncă de minimum 30 ani bărbații și 25 ani femeile, are dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile.
Întrucât intimata a fost înscrisă la pensie pentru munca depusă și limită de vârsta, începând cu data de 01.03.1999, în baza prevederilor Legii nr. 3/1977, în mod corect și legal la recalcularea pensiei a fost valorificat un stagiu complet de cotizare de 25 de ani.
Totodată, recurenta a precizat că potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, „(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani in locuri care, potrivit legii, se încadrează in grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa a II-a de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe cate: un an și șase luni pentru grupa I de muncă; un an și trei luni pentru grupa a II-a de muncă.
(2)Pe aceasta bază persoanele care au lucrat în grupele I și a II-a de
muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea vârstei de: 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa a II-a bărbații; 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa a II-a, femeile.
(3)Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (1) sunt
pensionate, la cerere, si la 50 de ani, atât bărbații cat si femeile din grupa I
de munca, si la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa a II-a de muncă".
Desfășurând activitate în grupa a II-a de muncă de 25 luni, 0 luni și 0 zile, intimata a primit un spor la vechimea realizată de 6 ani și 3 luni, așa cum prevăd dispozițiile art. 14 alin.(l) din Legea nr.3/1977.
De asemenea, intimata-reclamanta a beneficiat de reducerea vârstei de pensionare, aceasta fiind înscrisă la pensie, la cerere, la vârsta de 50 ani, conform dispozițiilor Legii nr. 3/1977.
Prin urmare, recurenta a solicitat a se observa că intimata-reclamantă se află în eroare cu privire la drepturile de care a beneficiat in calitate de persoana încadrata in munca desfășurând activitatea in grupa II de munca, confundând vechimea in munca cu facilitățile prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Recurenta a mai precizat că, stagiul de cotizare menționat la art. 14 din Legea nr.3/1977, pentru activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă este de minim 25 ani, iar vechimea completă în muncă pentru femei prevăzută de același act normativ este tot de 25 ani.
De aici, rezultă fără îndoială că stagiul complet de cotizare la care face referire OUG nr.4/2005 și HG nr.1550/2004 nu este cel prevăzut la art. 14 din Legea nr. 3/1977, ci vechimea completa in munca prevăzuta la art.8 din același act normativ.
A mai menționat recurenta că atâta timp cât la recalcularea pensiei au fost respectate principiile Legii nr. 19/2000, iar acest act normativ nu prevede un stagiu complet de cotizare mai mic de 25 ani pentru femeile care și-au desfășurat activitatea în grupa a II-a de munca, în mod corect și legai stagiul complet de cotizare utilizat la recalcularea pensiei reclamantei este de 25 de ani.
Recurenta a menționat că sunt eronate și neîntemeiate considerentele instanței de fond, având în vedere că prin sentința nr. 1065/08.04.2013, aceasta obligat-o să recalculeze drepturile de pensie prin utilizarea unui stagiu de cotizare de 25 de ani, același stagiu de cotizare utilizat la recalcularea pensiei intimatei prin decizia nr._/08.10.2007.
Ori, instanța de fond a ignorat în totalitate aceste aspecte, atât timp cât stagiul complet de cotizare luat in calcul la recalcularea pensiei conform OUG nr. 4/2005 este exact cel de 25 ani astfel ca nu se impune emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei sau plata vreunei diferențe de pensie.
În concluzie, pentru motivele arătate mai sus, recurenta a solicitat admiterea recursului formulat, modificarea sentinței atacate, iar pe fond să se respingă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
La data de 7 noiembrie 2013, recurenta pârâtă C. Județeană de Pensii Prahova a depus la dosar concluzii scrise prin care a reiterat motivele de recurs formulate și în situația în care se va trece peste excepția tardivității acțiunii și modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii ca tardiv formulată, a solicitat pe fondul cauzei modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:
O primă critică a recurentei vizează problema tardivității demersului judiciar al reclamantei, intimată în prezenta fază procesuală.
În acest context Curtea observă că, în adevăr, pe cale de întâmpinare în fața tribunalului pârâta, recurentă în litigiul pendinte pe rolul instanței de recurs, a invocat excepția tardivității acțiunii.
Instanța de fond a omis a se pronunța asupra acestei excepții.
Pe de altă parte, față de momentul introducerii acțiunii pe rolul primei instanțe, devin pe deplin aplicabile dispozițiile procedurale, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, astfel încât această excepție urmează a fi analizată direct de către instanța de recurs.
Sub aspectul excepției de tardivitate Curtea reține că, cererea cu care a fost investit inițial Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a avut ca obiect obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie al reclamantei conform OUG nr. 4/2005, cu consecința plății diferențelor pe ultimii 3 ani.
La baza demersului judiciar al reclamantei au stat dispozițiile actului normativ mai sus menționat și cele cuprinse în HG nr. 1550/2004.
Numai că, așa cum rezultă din actele dosarului de fond în privința reclamantei a fost emisă de către pârâta C. Județeană de Pensii Prahova Decizia nr._/08.10. 2007.
Din cuprinsul acesteia se constată că la baza emiterii au stat tocmai dispozițiile legale invocate de către reclamantă în cererea introductivă de instanță.
Într-o atare situație, orice nemulțumire a intimatei reclamantei cu privire la aplicarea celor două acte normative de către recurenta pârâtă, trebuia invocată pe calea contestației împotriva deciziei de revizuire a deciziei de recalculare.
Neformularea unui astfel de demers judiciar în termenul de contestare a condus la caracterul definitiv al deciziei, reclamanta intimată fiind decăzută din dreptul de a mai formula obiecțiuni cu privire la aceasta.
Curtea nu poate avea în vedere susținerile reclamantei din cuprinsul concluziilor scrise privind „excepția de tardivitate” aflate la fila 32 dosar fond în sensul că prin cererea de chemare în judecată nu a înțeles să conteste decizia sau cele privitoare la incidența art. 7 alin 4 din OUG nr. 4/2005.
Așa cum s-a arătat în precedentul prezentelor considerente în speță nu se verifică o inacțiune a recurentei pârâte de a aplica în ceea ce o privește pe intimata reclamantă dispozițiile OUG nr. 4/2005, ci dimpotrivă aceasta a emis decizie în sensul arătat, nelegalitatea sau netemeinicia acesteia putând face numai obiect al contestației împotriva actului.
Pentru toate motivele arătate Curtea apreciază ca fondate criticile recurentei privind excepția de tardivitate a formulării acțiunii.
Într-o atare situație Curtea urmează a nu mai analiza criticile privind chiar fondul raportului juridic litigios.
Având în vedere argumentația pe larg expusă în precedent, Curtea, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civ. coroborat cu art. 3041 Cod pr. civ. urmează să admită recursul.
Pe cale de consecință Curtea va modifica în tot hotărârea atacată, va admite excepția de tardivitate a formulării acțiunii invocată de pârâtă și va respinge cererea ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, ..1, jud. Prahova împotriva Sentinței civile nr. 1065 din 8 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilăîn contradictoriu cu intimata reclamanta B. M., domiciliată în Ploiești, . . ., jud. Prahova.
Modifică în tot Sentințacivilă nr. 1065 din 8 aprilie 2013 a Tribunalului Prahova – Secția I Civilă, astfel:
Admite excepția tardivității formulării acțiunii invocată de pârâtă.
Respinge cererea ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2013.
Președinte, Judecători,
C. M. M. A. M. R. M. P.
Grefier,
C. G. A.
Red. AMR
2 ex./18.11.2013
d. f. nr._ Tribunalul Prahova
j. f. R. I. C.
Operator date cu caracter personal Notificare nr. 3120
| ← Contestaţie calcul CAS. Decizia nr. 91/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1990/2013.... → |
|---|
