Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1990/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.

În drept, au invocat prevederile art. 109 alin. 2, art. 115-118, art. 242 alin. 2, art. 274 Cod pr. civilă, art. 87, 88 din Legea nr. 19/200, art. 1 alin. 1, art. 6 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 1/2011, Legea nr. 119/2010 și celelalte dispoziții legale invocate.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

La data de 25 ianuarie 2013, Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 188, prin care a respins atât excepția prematurității formulării contestației, cât și contestația precizată, ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Asupra excepției prematurității, invocată prin întâmpinare de intimatul M. A. Naționale, tribunalul a respins-o, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin cererea introductivă, contestatorul a solicitat anularea deciziei de revizuire, precizând totodată că a îndeplinit și procedura prealabilă conform dispozițiilor art. 149 alin. 1 din legea nr. 263/2010, contestând la Comisia de contestații din cadrul M.. revizuire.

A reținut tribunalul că prezenta contestație a fost formulată în termenul legal de la comunicarea deciziei de revizuire la Comisia de Contestații din cadrul M.. art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, respectiv la data de 04.01.2012.

Având în vedere faptul că, în termenul legal de 45 de zile de la momentul înregistrării contestației, Comisia de Contestații din cadrul M.. soluționat contestația depusă, precum și faptul că contestatorul, după expirarea termenului în care aceasta ar fi trebuit să emită o hotărâre, s-a adresat instanței de judecată, tribunalul a apreciat că a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 149 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reamintit că, potrivit art. 2 din Legea nr. 263/2010, sistemul public de pensii funcționează ca având principii de bază: principiul unicității, al obligativității și al contributivității. Principiul contributivității reprezintă principiul conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.

Tribunalul a reținut că revenirea la sistemul de calcul prevăzut de Legea nr. 164/2001, nu este posibilă, întrucât aceasta a fost abrogată la data de 01.01.2011, prin art. 196 din legea nr. 263/2010.

Astfel, începând cu data de 01.01.2011, dreptul contestatorului de a primi pensia în cuantumul stabilit prin vechea decizie de pensie, emisă în baza legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat nu mai are o fundamentare legală în dreptul intern, a arătat tribunalul. De altfel, art. 6 din O.U.G. nr. 1/2011 arată că pensiile se mențin în plată în cuantumul avut anterior recalculării numai până la data emiterii deciziilor de revizuire.

Tribunalul a reținut faptul că, având de analizat constituționalitatea Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor (Legea nr. 119/2010), prin deciziile nr. 871/2010 și 873/2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu contravin dispozițiilor constituționale privind neretroactivitatea legii civile, principiului drepturilor câștigate, dreptului de proprietate și nici tratatelor internaționale la care România este parte, deciziile fiind definitive și general obligatorii.

Contestatorul, a reținut tribunalul, a fost titular al dreptului de proprietate asupra unui „bun” în sensul Protocolului nr. 1 la Convenție, acest bun fiind „dreptul la primirea unei pensii din partea statului”.

În litigiul de față nu se poate califica însă, „bunul” contestatorului ca fiind dreptul de a primi un anumit cuantum al pensiei, deoarece cuantumul este protejat de Convenție doar pe perioada în care acesta are o fundamentare legală în dreptul intern.

Or, începând cu data de 01.01.2011, a arătat tribunalul, dreptul contestatorului de a primi o pensie în cuantumul anterior revizuirii nu mai are o fundamentare legală în dreptul intern.

În acest sens, Curtea Europeană a reținut în cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei următoarele: „totuși, chiar dacă art. 1 din Protocolul adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum”.

De asemenea, în cauza Keckho contra Ucrainei Curtea Europeană a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, prin modificări corespunzătoare ale legislației. Totuși, din momentul în care o dispoziție legală în vigoare prevede plata anumitor beneficii și condițiile legale sunt îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să refuze plata acestora, atâta timp cât acele dispoziții legale sunt încă în vigoare.

„Teoria drepturilor câștigate” a precizat tribunalul, nu-și găsește aplicarea în cauza de față și nu poate constitui un argument justificativ pentru a califica că „bunul” a cărui protecție o solicită reclamantul în cauza de față, este dreptul de a primi și după data de 01.01.2011 același cuantum al pensiei.

A apreciat prima instanță că a accepta și da efecte unei „teorii a drepturilor câștigate”, deși aceasta nu este consacrată ca atare nici în Constituție, nici în vreun alt act normativ, nu poate reprezenta altceva decât o depășire a limitelor puterii judecătorești, stabilite prin art. 124 și art. 126 din Constituția României.

Mai mult, o astfel de teorie, înțeleasă în sensul celor invocate de reclamantă (ca imposibilitate a statului de a adopta măsuri prin care se diminuează cuantumul pensiei) ar depăși cu mult protecția oferită chiar de către art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, organele de aplicare ale Convenției reținând în mod constant dreptul puterii legiuitoare de a adopta măsuri ce au ca efect diminuarea cuantumului prestațiilor sociale aflate în plată, singura cenzură permisă instanței naționale sau Curții Europene fiind aceea de a verifica respectarea anumitor cerințe: diminuarea să fie prevăzută de lege, să nu afecteze substanța dreptului, să se înscrie în marja de apreciere de care beneficiază statul în privința scopului urmărit și a mijloacelor folosite.

De asemenea, a apreciat tribunalul, trebuie avută în vedere și decizia nr. 29/12.12.2011 a ICCJ, dată în soluționarea recursului în interesul legii formulat cu privire la aplicarea unitară a Legii nr. 119/2010, potrivit căreia „deciziile și considerentele deciziilor Curții Constituționale sunt obligatorii în ceea ce privește

constatările conformității sau neconformității atât cu Constituția, cât și cu CEDO și jurisprudența Curții de la Strasbourg. Însă, dacă instanța de contencios constituțional a constatat neconstituționalitatea unei legi sau norme, o atare constatare este una in abstracto, aceasta neîmpiedicând instanțele de drept comun să evalueze în concret, în raport de circumstanțele fiecărei spețe, dacă aplicarea aceleiași norme nu antrenează pentru reclamant consecințe incompatibile cu Convenția, protocoalele ei adiționale sau jurisprudența CEDO”.

A apreciat tribunalul că, în prezenta cauză, nu este vorba despre o aplicare retroactivă a legii, de vreme ce aceasta produce efecte începând cu data de 01.01.2011.

Totodată, diminuarea cuantumului pensiei constatatorului nu este o măsură excesivă, exorbitantă, care să excedă marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială și care să ducă la compromiterea raportului de proporționalitate.

Mai mult decât atât, prin diminuarea cuantumului pensiei contestatorului, acesta nu a fost lipsit total de respectivul beneficiu sociale, nefiindu-i suprimate integral mijloacele de subzistență.

Practic, a arătat tribunalul, după emiterea deciziilor de revizuire, contestatorul beneficiază începând cu data de 01.01.2011 de drepturile de pensie calculate conform principiului contributivității, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii utilizând algoritmul prevăzut de legea nr. 263/2010.

De altfel, a reamintit tribunalul, CEDO a respins, ca inadmisibile, plângerile referitoare la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO, coroborat pe art. 14 din Convenție, în Cauza F. și alții c. României. Prin decizia respectivă, Curtea de la Strasbourg a arătat că reformarea sistemului de pensii, prin transformarea pensiilor speciale în pensii în sistemul public în temeiul Legii nr. 119/2010, este compatibilă cu art. 1 din primul Protocol adițional al Convenție.

Împotriva sentinței a declarat recurs, în termenul legal reglementat de art. 301 Cod pr. civilă, contestatorul R. V., reprezentat de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, criticând-o sub aspectul cazului de modificare reglementat de pct. 9 al art. 304 Cod proc. civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că în mod greșit tribunalul a apreciat că recalcularea pensiei s-a realizat în mod legal și că nu a existat o încălcare a art. 1 din primul Protocol Adițional la Convenția Europeană.

A susținut recurentul că instanța de fond a ignorat dispozițiile acestui articol, întrucât constatarea constituționalității Legii nr. 119/2010 nu este de natură să împiedice instanța națională să verifice dacă aplicarea legii nu produce efecte contrare Convenției.

A precizat recurentul că instanța trebuia să aplice dispozițiile menționate în concordanță cu jurisprudența CEDO, fiind necesar a nu se confunda sau suprapune pensia de serviciu cu cea de drept comun.

Recurentul a mai susținut că instanța de fond trebuia să verifice dacă ingerința statului a satisfăcut cerințele legalității și nu a fost arbitrară și dacă s-a respectat proporționalitatea măsurii.

A mai apreciat recurentul că s-au ignorat probatoriile administrate și că, contrar celor stabilite de tribunal, au existat erori la determinarea cuantumului pensiei.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii contestației.

Examinând sentința atacată, sub aspectul criticilor aduse, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, dar și din perspectiva art. 3041 Cod pr. civilă, ce permite examinarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază ca nefondat recursul formulat, pentru considerentele ce se vor înfățișa, în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.

Prin motivul de recurs formulat, recurentul a criticat sentința față de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, susținând că este nelegală, pe considerentul că Tribunalul Prahova a aplicat greșit legea.

În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că hotărârea este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o normă de drept substanțial, fie atunci când interpretează greșit norma juridică aplicabilă.

Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege în vigoare la data judecății sau când recurge la texte de lege aplicabile litigiului și le dă o greșită interpretare.

Motivul de recurs nu subzistă însă în cauză, soluția Tribunalului Prahova bazându-se pe o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale care au relevanță și incidență în speța dedusă judecății, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 263/2010 și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.

Ca prim aspect, Curtea reamintește că pensiile de serviciu au fost stabilite pentru anumite categorii socio-profesionale, fiind alcătuite din două componente – pensia contributivă, plătită din bugetul de stat din bugetul asigurărilor de stat (stabilită prin raportate la contribuția efectivă plătită de salariat) și pensia suplimentară, suportată din bugetul de stat, fără plata unei contribuții.

În conformitate cu principiul contributivității prevăzut de Legea nr. 19/2000, principiu menținut în Legea nr. 263/2010 (act normativ care a abrogat Legea nr. 19/2000), în procesul de recalculare a pensiilor, fiecărei persoane i se stabilește și i se atribuie un punctaj mediu anual, ce determină cuantumul pensiei, corespunzător stagiului efectiv de cotizare și prin raportare la contribuția efectiv achitată de asigurat.

La acest moment nu se mai poate discuta, însă, despre încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO, astfel cum a pretins recurentul, dat fiind faptul că în Cauza F. și alții contra României s-a statuat că „reducerea pensiilor […] deși substanțială, a constituit o modalitate de integrare a acestor pensii în sistemul general de pensii prevăzut de Legea nr. 19/2000, menită să asigure echilibrul bugetar și să corijeze disparitățile existente între diferitele sisteme”.

Totodată, în considerentele deciziei menționate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că „reforma sistemelor de pensii nu a avut efect retroactiv și nu a adus atingere dreptului la prestații sociale, dobândit în virtutea contribuțiilor vărsate în timpul anilor de serviciu”.

Se impune a se observa în acest sens, că și în jurisprudența anterioară hotărârii pronunțată în Cauza F. și alții contra României, respectiv în Cauzele Munon Diaz contra Spaniei și Maggio și alții împotriva Italiei, Curtea Europeană a statuat că drepturile ce decurg din sistemul de asigurări sociale, deși, protejate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, nu implică o pensie într-un anumit cuantum, iar „scăderea cuantumului cu aproape 50% nu este de natură să știrbească esența dreptului la pensie, reclamanta fiind obligată să suporte o scădere rezonabilă și proporțională”.

Elocventă, în acest sens, este și hotărârea pronunțată de Curtea Europeană în Cauza C. Abaluță și alții contra României, în care s-a stabilit că reducerile suferite de beneficiarii pensiilor de serviciu nu pot fi considerate nerezonabile sau disproporționate, iar reforma sistemului de pensii nu a avut caracter retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetele asigurărilor sociale, ci numai asupra unei părți din pensie, suportată integral de la bugetul de stat, care reprezintă un avantaj de care petenții au beneficiat, datorită profesiei lor.

Nefondată este și critica formulată de recurent sub aspectul pretinsei ignorări, de către instanța de fond, a probatoriului administrat în cauză, în considerentele sentinței fiind menționată analiza realizată sub acest aspect de prima instanță, Curtea reținând totodată, sub aspectul raportului rezonabil de proporționalitate, că din actele aflate în dosarul de fond, reiese că pensia revizuită acordată recurentului, în cuantum de 3018 lei brut, depășește semnificativ nivelul pensiei medii pe țară, existând prin urmare un raport rezonabil de proporționalitate între mijlocul ales și interesul individual.

Curtea va înlătura ca nefondată și ultima critică formulată de recurent, vizând existența unor pretinse erori în determinarea cuantumului pensiei, reținând sub acest aspect că documentația înaintată de intimată nu este de natură să confirme susținerile recurentului.

În considerarea acestor argumente, constatând că în cauză nu există motive de reformare a sentinței, Curtea va proceda, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, la respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul R. V. - prin SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ȘI ÎN RETRAGERE cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat G. C. cu sediul în București, B-ul C. C., nr. 4, ., ., sector 3, împotriva sentinței civile nr. 188/25 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații MINISTERULUI A. NAȚIONALE – DEPARTAMENTUL FINANCIAR CONTABIL cu sediul în București, ., sector 5 și C. DE PENSII S. A MINISTERULUI A. NAȚIONALE, cu sediul în București, .. 7-9, sector 6.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 4 septembrie 2013.

Președinte, Judecători,

V.-I. S. A.-C. B. E. S.

Grefier,

C. C.

Red. ACB

Tehnored. DV

2 ex./09.09.2013

d.f. nr._ - Tribunalul Prahova

j.f. I. C.

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120/2006