Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2842/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2842/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 124/120/2013
ROMÂNIA
C. DE A. PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ –
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2842
Ședința publică din data de 15 octombrie 2013
Președinte – A. M. R.
Judecători – M. P. - C. M. M.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanții C. D., N. E. C., P. C. ȘI O. A. I., toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat S.C.A. S. și Asociații din Târgoviște, . nr. 7A, . împotriva Sentinței civile nr. 690 din 25 martie 2013, pronunțată de T. Dâmbovița – Secția I Civilă în contradictoriu cu intimații pârâții T. DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, Calea București nr. 3, județul Dâmbovița și C. DE A. PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, .. 4, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții reclamanți C. D., N. E. C., P. C. și O. A. I. reprezentați de avocat C. L. din cadrul Baroului Dâmbovița, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, lipsind intimații pârâți T. Dâmbovița și C. de A. Ploiești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, iar recursul este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Avocat C. L., având cuvântul pentru recurenții reclamanți, declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
C. constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurenților reclamanți, prin apărător, în susținerea recursului.
Avocat C. L., având cuvântul pentru recurenții reclamanți, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, având în vedere că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată.
În esență, arată că recurenții reclamanți nu erau în măsură să conteste decizia nr.126/19.04.2010, prin care le-au fost stabilite salariile începând cu 01.01.2010, din moment ce sporul de instanță de 5% a fost obținut ulterior pe cale judecătorească.
Astfel, din punct de vedere cronologic, recurenților reclamanți le era practic imposibil să conteste o decizie emisă în data de 19.04.2010, în raport de acordarea unui drept de natură salarială ce avea să fie câștigat irevocabil abia în ianuarie 2011, aceste aspecte rezultând și din adresa nr.1904/A/4.03.2013 emisă de către T. Dâmbovița, aflată la fila 63 dosar fond.
Totodată, solicită a se avea în vedere și adresa 9064/2010 emisă de către Ministerul Justiției, aflată la fila 69 dosar fond, potrivit căreia pentru personalul auxiliar de specialitate, din care fac parte și specialiștii IT, indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază, în conformitate cu Legea nr.330/2009 se calculează potrivit reglementărilor în vigoare la data de 31.12.2009, precum și practica judiciară a Curții de A. Oradea, potrivit căreia, la acest moment, specialiștii IT din cadrul acestei instanțe beneficiază de aceste drepturi salariale.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată la T. Dâmbovița, la data de 04.01.2013, sub nr._, reclamanții C. D., N. E. C., P. C. și O. A. I. au chemat în judecată pârâții T. Dâmbovița și C. de A. Ploiești, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să fie obligați la plata drepturilor salariate cuvenite și neacordate reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ca urmare a aplicării prevederilor art.3 alin.5 din OG nr.8/2007 pentru perioada 01.01._10, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății și obligarea pârâților la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 330/2009, începând cu data de 01.01.2011, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și obligarea pârâților la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că la data de 01.01.2010 a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și că, potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Pe de altă parte, au arătat reclamanții că au obținut pe cale judecătorească drepturile salariale neacordate, rezultate din neaplicarea prevederilor art.3 alin.5 din O.G. nr.8/2007, reprezentând plata sporului de instanță de 5%, începând cu 18.04.2008 și până la 31.12.2012.
Raportat la cele de mai sus, reclamanții au precizat că, ulterior datei de 01.01.2010, salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești – specialiști IT - trebuia menținută la nivelul stabilit în raport de prevederile legale în vigoare în luna decembrie 2009, ca atare și în raport de dispozițiile art.3 alin.5 din O.G. nr.8/2007, a cărei aplicabilitate a fost recunoscută pe deplin de către practica judiciară.
Reclamanții au mai arătat că salarizarea personalului auxiliar de specialitate, categorie din care fac parte specialiștii IT, este reglementată de prevederile O.G. nr.8/2007 și conform art.3 alin.5 din acest act normativ salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate de la tribunale sunt cu 5% mai mari decât cele stabilite potrivit prevederilor alin.4 și la fel s-a stabilit și prin Decizia nr.34/02.03.2007 a Curții de A. Ploiești.
Au mai precizat reclamanții că la data de 18.04.2008 a intrat în vigoare Legea nr.97/2008, prin care nu li s-a mai acordat acest spor de instanță, de 5%. Reclamanții au mai arătat că, făcând trimitere la dispozițiile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, instanța urmează a avea în vedere și prevederile art. 7 alin. 2, potrivit cărora realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări, prin sintagma „actualelor reglementări”, raportat la speța de față, trebuie avute în vedere prevederile art.3 alin.5 din O.G. nr.8/2007.
Reclamanții au mai precizat că la data de 25.01.2010, Guvernul României a emis O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, iar, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (l) din O.U.G. nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, care se calculează după cum urmează: a) la salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții; b) sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale prevăzute în anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 care nu se introduc în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare se acordă în aceleași cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009.
Ca atare, în măsura în care în decursul lunii decembrie 2009 salariile personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești trebuiau calculate prin utilizarea sporului de instanță în procent de 5%, același spor trebuie avut în vedere și în ceea ce privește salarizarea în decursul anului 2010, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, care stabilesc, în mod imperativ, obligativitatea menținerii salarizării avute la nivelul lunii decembrie 2009.
În ceea ce privește salarizarea la nivelul anului 2011, urmează să se aibă în vedere dispozițiile art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prin intermediul cărora legiuitorul stabilește ca punct de referință salariile avute la nivelul lunii octombrie 2010, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 330/2009 și, implicit, cu luarea în considerare a prevederilor art.3 alin.5 din O.G. nr.8/2007.
Astfel, au susținut reclamanții, că, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu 01 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, art. 268 alin. (1) lit. c), art. 269-275 Codul muncii, art. 7 alin. (2), art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal și stabilirea salariilor acestora, precum și unele măsuri în domeniul bugetar și art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Cererea a fost însoțită de copii de pe sentința civilă nr.1504/23.09.2010 a Tribunalului Dâmbovița și decizia nr.118/26.01.2011 a Curții de A. Ploiești. Ulterior, s-au mai depus la dosarul cauzei copii adeverințe, acte de identitate, fluturași de salarii și cărți de muncă ale reclamanților.
S-au mai depus la dosar, la solicitările instanței, deciziile nr.115/06.05.2008 și nr.126/19.04.2010 emise de C. de A. Ploiești.
După administrarea probatoriilor T. Dâmbovița – Secția I Civilă a pronunțat Sentința civilă nr. 690 din 25 martie 2013 prin care a respins cererea formulată de reclamanții.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că toți reclamanții sunt angajați ai Tribunalului Dâmbovița în calitate de specialiști I.T., conform adeverințelor depuse și carnetelor de muncă.
Începând cu data de 1 ianuarie 2010 au fost stabilite salariile acestora în baza deciziei nr. 126/19 aprilie 2010, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și în conformitate cu O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții ale unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora și alte măsuri din domeniul bugetar. Această decizie nu a fost contestată de către reclamanți.
A mai reținut tribunalul că anterior salarizării în baza Legii nr. 330/2009 reclamanții au fost salarizați în baza O.G. nr. 8/2007, act normativ abrogat expres prin dispozițiile art. 48 din Legea cadru nr. 330/2009 începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Instanța de fond a învederat că reclamanții au invocat drept temei al cererii lor dispozițiile art. 30 alin. 5 din Legea cadru nr. 330/2009. Potrivit acestor dispoziții " În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a. noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b. sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009."
T. a constatat că aceste dispoziții au un scop de protecție a salariatului în sensul că nu permit ca acesta să ia un salariu mai mic decât cel avut în luna decembrie 2009.
În privința reclamanților tribunalul a constatat că, în urma aplicării dispozițiilor Legii cadru nr. 330/2009, salariul acestora a crescut în mod substanțial, cu peste 1000 lei. Acest aspect rezultă din compararea fluturașilor de salariu din luna decembrie 2009 cu cei din luna ianuarie 2010 (filele 39 -46). În aceste condiții, solicitarea făcută de reclamanți în conținutul motivării cererii de chemare în judecată în sensul de a li se păstra salariile avute la nivelul lunii decembrie 2009, apare ca fiind una făcută în defavoarea lor întrucât prin aplicarea Legii nr. 330/2009 specialiștii I.T. ai instanțelor au obținut salarii mai mari decât cele anterioare.
A mai reținut tribunalul că existența Sentinței civile nr.1504/23.09.2010 pronunțată de T. Dâmbovița în dosarul nr._ astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 118/26.01.2011 nu are nicio influență asupra drepturilor stabilite prin Legea nr. 330/2009, sporul de instanță de 5% fiind acordat acestora doar până la . Legii nr. 330/2009, respectiv doar până la momentul abrogării exprese a O.G. nr. 8/2007.
Cum sporul solicitat de reclamanți nu mai este prevăzut în legea nouă iar salariul acordat acestora nu este mai mic decât cel din luna decembrie 2009, tribunalul a apreciat că acțiunea reclamanților apare ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții C. D., N. E. C., P. C. și O. A. I., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, recurenții au arătat că prima instanță, respectiv T. Dâmbovița a dat o interpretare greșită legii, în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă și totodată, a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, în sensul dispozițiilor art. 304 pct. 8 Cod Procedură Civilă.
Au precizat recurenții că din punct de vedere cronologic, acestora le era practic imposibil să conteste o decizie emisă în data de 19.04.2010 în raport de acordarea unui drept de natură salarială ce avea să fie câștigat irevocabil pe cale judecătorească abia în ianuarie 2011, nouă luni mai târziu, printr-o cerere de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 03.09.2010.
Aceleași aspecte se decelează cu evidență și din cuprinsul Adresei nr. 1904/A/04.03.2013 emisă de către pârâtul T. Dâmbovița, aflată la fila 63 din dosarul de fond, respectiv: la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, specialiștii IT nu au beneficiat de sporul de instanță de 5%, acest drept a fost obținut ulterior prin sentința civilă nr. 1504/23.09. 2010 a Tribunalului Dâmbovița, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 118/26.01.2011 a Curții de A. Ploiești.”
În raport de cele mai sus evidențiate, recurenții au învederat că susținerea instanței de fond conform căreia recurenții - reclamanți nu au contestat decizia nr. 126/19.04.2010 nu poate fi primită de către instanța de control judiciar în susținerea temeiniciei măsurii de respingere ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
Recurenții au mai arătat că o altă critică adusă sentinței recurate constă în aceea că instanța de fond a dat o interpretare greșită prevederilor Legii nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice: în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz. indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.”
Raportat la cele de mai sus, recurenții au solicitat a se avea în vedere faptul că ulterior datei de 01.01.2010, salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești - specialiști IT, trebuia menținută la nivelul stabilit în raport de prevederile legale în vigoare în luna decembrie 2009, ca atare și în raport de dispozițiile art. 3 alin. 5 din O.G. nr. 8/2007, a cărei aplicabilitate a fost recunoscută pe deplin de către practica judiciară, atrăgând atenția asupra faptului că sintagma „salarizarea personalului didactic” nu trebuie privită de către instanța sub raportul cuantumul acesteia, ci sub raportul componenței sale.
Ca atare, recurenții au solicitat a se constata că afirmațiile conform cărora „salariul acordat recurenților - reclamanți nu este mai mic decât cel din luna decembrie” sau „solicitarea făcută de reclamanți în conținutul motivării cererii de chemare în judecată în sensul de a li se păstra salariile avute la nivelul lunii decembrie 2009, apare ca fiind una făcută în defavoarea lor, întrucât prin aplicarea Legii nr. 330/2009 specialiștii IT ai instanțelor au obținut salarii mai mari decât cele avute anterior" sunt lipsite de relevanță în prezența speță.
În scopul evidențierii interpretării eronate dată de către prima instanță dispozițiilor Legii cadru 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, recurenții au făcut referire și la conținutul Adresei nr. 9064/2010, emisă de către Ministerul Justiției către conducerile curților de apel, aflată la dosarul de fond la fila 69, potrivit căreia, în ceea ce privește personalul auxiliar de specialitate - categorie din care fac parte specialiștii IT - indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază, în conformitate cu Legea nr. 330/2009 se calculează potrivit reglementărilor în vigoare la data de 31.12.2009, așadar prin includerea și a elementelor, care, potrivit legii, făceau parte din aceasta/acesta.
Tot în susținerea punctului de vedere conform căruia trebuie menținută salarizarea avută la nivelul lunii decembrie 2009 în raport de componența acesteia și nu de cuantum, cum în mod eronat, a interpretat instanța de fond, recurenții au invocat Decizia nr. 33/17.02.2010 emisă de către C. de A. Oradea, potrivit căreia sporul de instanță era inclus în salariul de bază, astfel că se impune acordarea acestuia și ulterior momentului intrării în vigoare a Legii cadru 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
D. urmare, având în vedere faptul că la acest moment specialiștii IT din cadrul Curții de Apei Oradea beneficiază și în prezent de acordarea sporului de instanță, acesta fiind inclus, așa cum era și firesc, la 01.01.2010 în salariul de bază al acestora, urmează să se aibă în vedere împrejurarea că interpretarea eronată a primei instanțe contravine chiar principiilor de bază a legii unitare de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, acest act normativ reglementând salarizarea tuturor categoriilor de personal plătite din fonduri publice, având un caracter unitar.
Recurenții au amintit prevederile legale avute în vedere prin cererea introductivă: Conform art. 3 din Legea nr. 567/2004; „Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT”. Pe cale de consecință, toate drepturile salariale ale foștilor grefieri-informaticieni, care nu au fost modificate, în mod expres, de prevederile Legii nr. 97/2008 se cuvin în continuare specialiștilor IT.
Totodată, recurenții au arătat că trebuie reținut faptul că salarizarea personalului auxiliar de specialitate, categorie socio-profesională din care aceștia fac parte, este reglementată de prevederile O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, act normativ în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ .
Astfel, conform dispozițiilor art. 3, alin. 5 din O.G. nr. 8/2007; „Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate de la tribunale și de la parchetele de pe lângă acestea, precum și de la judecătoriile din municipiul București și din localitățile reședință de județ și de la parchetele de pe lângă acestea sunt cu 5% mai mari decât cele stabilite potrivit prevederilor alin. (4). "
În continuare recurenții au precizat că la data de 18 aprilie 2008 a intrat în vigoare Legea nr. 97/2008 privind aprobarea O.U.G. nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției. După . Legii nr. 97/2008 nu le-a mai fost acordat acest spor de instanță, respectiv 5%, spor prevăzut de art. 3 alin, 5 din O. G, nr. 8/2007, prevederi legale neabrogate și nemodificate.
Nu în ultimul rând au fost avute în vedere și prevederile art. 60 alin. 1 din Legea 567/2004: „pentru activitatea desfășurată, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege”, iar la alin. 4 al aceluiași articol, din același act normativ se stipulează: „Salarizarea personalului auxiliar de specialitate, a funcționarilor publici și a personalului contractual din cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul Ministerului Justiției Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri se stabilește prin lege specială”.
Făcând trimitere la dispozițiile Legii - cadru 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice» urmează să aveți în vedere și prevederile art. 7 alin. (2), potrivit cărora: .”Realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat. astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări".
Au menționat recurenții că prin sintagma „actualelor reglementări”, raportat la speța de față, trebuie avute în vedere prevederile art. 3 alin. 5 din O.G, 8/2007.
A mai învederat recurenții că, la data de 25.01.2010 Guvernul României a emis O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010: „ începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 3 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, care se calculează după cum urmează: a) la salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la anexele la legea - cadru nr. 330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții;b) sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale prevăzute în anexele la legea-cadru 330/2009 care nu se introduc în salariul de bază, soldă/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare se acordă în aceleași cuantumuri de ia 31 decembrie 2009. numai personalului care a beneficiat de acestea în aceleași condiții, cu respectarea prevederilor art. 23 din legea - cadru nr. 330/2009."
Și de această dată recurenții au precizat că sintagma „salariul avut” utilizată de legiuitor în actul normativ mai sus arătat, trebuie privită prin prisma actelor normative în vigoare care reglementau modalitatea de calcul, dar și valoarea coeficienților de calcul a salariilor, drept urmare și cu respectarea prevederilor art. 3 alin. 5 din O.G. nr. 8/2007.
Ca atare, în măsura în care în decursul lunii decembrie 2009 salariul de bază al personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești conținea sporul de instanță de 5%, prevăzut de art. 3 alin. 5 din O.G. nr. 8/2007, același spor trebuie avut în vedere și în ceea ce privește salarizarea în decursul anului 2010, în conformitate cu prevederile Legii 330/2009, care stabilesc, în mod imperativ, obligativitatea menținerii salarizării avute la nivelul lunii decembrie 2009.
În ceea ce privește salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești la nivelul anului 2011, recurenții au solicitat a se avea în vedere dispozițiile art. 1 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2001 a personalului plătit din fonduri publice prin intermediul cărora legiuitorul stabilește ca punct de referință salariile avute la nivelul lunii octombrie 2010 în conformitate cu dispozițiile Legii 330/2009 și, implicit, cu luarea în considerare a prevederilor art. 3 alin.5 din OUG 8/2007.
Astfel, potrivit art. 1 alin.1 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice: „începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază / salariilor de bază / indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%."
Pentru toate aceste considerente, recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
C., analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Inițial T. Dâmbovița – Secția I Civilă a fost investit cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâților intimați în prezenta fază procesuală la plata către reclamanți, recurenți în litigiul pendinte pe rolul Curții a drepturilor salariate cuvenite și neacordate reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ca urmare a aplicării prevederilor art.3 alin.5 din OG nr.8/2007 pentru perioada 01.01._10, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății și obligarea pârâților la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 330/2009, începând cu data de 01.01.2011, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și obligarea pârâților la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Procedând la soluționarea cauzei instanța de fond a respins acțiunea, la fundamentarea soluției stând mai multe argumente juridice.
Astfel, sub aspectul existenței Sentinței civile nr.1504/23.09.2010 pronunțată de T. Dâmbovița în dosarul nr._ astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 118/26.01.2011 instanța de fond a apreciat că aceasta nu are nicio influență asupra drepturilor stabilite prin Legea nr. 330/2009, sporul de instanță de 5% fiind acordat reclamanților doar până la . Legii nr. 330/2009, respectiv doar până la momentul abrogării exprese a O.G. nr. 8/2007.
Nici un moment tribunalul nu și-a argumentat soluția pe necontestarea de către reclamanți a Deciziei nr. 126/19.04.2010 pentru luarea în calcul la stabilirea drepturilor și a sporului de instanță, susținerile acestora din cadrul motivelor de recurs vizând aceste aspecte fiind nefondate.
Sub aspectul criticilor recurenților privind modul de soluționare a chiar fondului raportului juridic litigios C. constată că drepturile salariale solicitate de recurenții reclamanți sunt reprezentate în fapt de sporul de instanță reglementat de art. 3 al. 5 din OG nr. 8/2007, începând cu data de 01.01.2010.
În acest context C. reamintește că, acordarea aceluiași spor, față de același persoane a făcut obiectul unei alte judecății, litigiul anterior fiind soluționat prin Sentința nr. 1504/23.09.2010 a Tribunalului Dâmbovița – Secția Civilă, modificată în parte prin Decizia nr. 118/26.01.2011 a Curții de A. Ploiești – Secția conflicte de muncă și de asigurări sociale.
Prin respectivele hotărâri s-a dat dezlegare cu privire la momentul pentru care reclamanții din cauza de față pot beneficia de sporul de instanță, respectiv până la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009.
Dincolo de aspectul pozitiv al puterii de lucru judecat a celor stabilite anterior prin hotărâre judecătorească irevocabilă C. constată că, în adevăr, dispozițiile art. 3 al. 5 din OG nr. 8/2007 au făcut obiectul abrogării exprese prin art. 48 pct. 20 din Legea nr. 330/2009, aspect reținut în mod corect de către instanța de fond.
Așa fiind acesta nu mai poate fundamenta o soluție de admitere a unei cereri având ca obiect acordarea sa începând cu data intrării în vigoare a actului normativ invocat.
Pentru aceiași argumentație juridică în cauză nu își găsesc aplicarea dispozițiile art. 30 al. 5 din Legea nr. 330/2009 la care fac referire recurenții, de vreme ce odată cu . acesteia sporul în discuție nu mai era reglementat nici în anexele sale și nici în alt act normativ, iar hotărârile judecătorești pronunțate în litigiul precedent la rândul său au stabilit acordarea tot până la momentul de activitate a actului normativ privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Pe cale de consecință nu sunt incidente în cauză nici reglementările cuprinse în OUG nr. 1/2010 sau cele din Legea nr. 285/2010.
Referirile recurenților la dispozițiile art. 7 al. 2 din Legea nr. 330/2009 sunt lipsite de relevanță juridică în cauza de față.
Astfel, acestea instituie principiul potrivit căruia realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.
Ori, așa cum în mod corect a reținut tribunalul prin aplicarea legii unitare de salarizare recurenții reclamanți nu au înregistrat o diminuare a veniturilor, ci o creștere a acestora.
Pentru toate motivele arătate, având în vedere textele de lege menționate, precum și dispozițiile art. 312 al. 1 Cod pr. civ. coroborat cu art. 3041 Cod pr. civ. C. urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanții C. D., N. E. C., P. C. ȘI O. A. I., toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat S.C.A. S. și Asociații din Târgoviște, . nr. 7A, . împotriva Sentinței civile nr. 690 din 25 martie 2013, pronunțată de T. Dâmbovița – Secția I Civilă în contradictoriu cu intimații pârâții T. DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, Calea București nr. 3, județul Dâmbovița și C. DE A. PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, .. 4, județul Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. M. R. M. PanaitCristina M. M.
GREFIER,
C. C.
Red. AMR
2 ex./25.10.2013
d.f. nr._ T. Prahova
j. f. M. M.
Operator date cu caracter personal Notificare nr. 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 89/2013.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 186/2013.... → |
|---|
