Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1447/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2013

Decizia nr. 1447/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 9210/120/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA NR. 1447

Ședința publică din data de 23 mai 2013

Președinte – V. D.

Judecători - M. G.

- C. P.

Grefier - A. M. B.

Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamantul S. L. Învățământ Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, Bulevardul Regele C. I nr.62, județ Dâmbovița și de pârâtul I. Școlar Județean Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, ..127, județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 390 din 11 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-pârâți U. A. Teritorială Municipiul Târgoviște – prin primar, cu sediul în municipiul Târgoviște, .-3, județ Dâmbovița, C. E. ,,I. G.” Târgoviște, cu sediul în municipiul Târgoviște, ..223, județ Dâmbovița, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu sediul în municipiul București, .. 28-30, sector 1 și intimatul-reclamant I. M., domiciliat în municipiul Târgoviște, Bulevardul Unirii nr. 32, ., .,

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura îndeplinită.

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursurile se află la primul termen de judecată, sunt motivate și scutite de plata taxei judiciare de timbru, iar prin Serviciul registratură, s-au depus note scrise, înregistrate sub nr._/20.05.2013, din partea recurentului-reclamant S. L. Învățământ Dâmbovița.

Curtea, față de actele și lucrările dosarului, precum și față de împrejurarea că, prin motivele de recurs, recurenții au solicitat și judecarea în lipsă conform art.242 Cod pr.civilă, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

CURTEA :

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 390 din 11 februarie 2013, Tribunalul Dâmbovița a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a U.A.T. Municipiul Târgoviște invocată prin întâmpinare, și a respins acțiunea formulată împotriva acestei pârâte ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis acțiunea formulată de reclamantul S. L. Învățământ Dâmbovița, în numele și pentru membrul de sindicat I. M., a obligat pârâții C. E. „I. G.” Târgoviște și I. Școlar Județean Dâmbovița la plata către reclamant a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel cuvenit reclamantului, începând cu data de 29.11.2009, până la data de 31.12.2009, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație de la data când erau datorate la data plății efective.

Totodată, a respins cererea îndreptată împotriva pârâtului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul S. L. Învățământ Dâmbovița, în numele și pentru membrul de sindicat I. M., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții U. A.-Teritorială Municipiul Târgoviște - prin primar, C. E. „I. G.” Târgoviște, I. Școlar Județean Dâmbovița și M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, obligarea unității școlare la calculul, iar a unității administrativ-teritoriale la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite lui I. M., conform aceleiași legi, pentru perioada 29.11._09, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective.

A mai reținut tribunalul că pârâta U.A.T. Târgoviște a invocat, prin întâmpinare, excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Având în vedere dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, în conformitate cu care instanța de judecată are obligația a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de fond sau de procedură care ar face de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, tribunalul a analizat cu prioritate această excepție, constatând că aceasta este întemeiată, întrucât între persoana celui obligat în cadrul raportului de drept și persoana acestei pârâte nu există identitate. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 267 din Codul muncii, părți în conflictele de muncă pot fi salariatul și angajatorul, iar calitate de angajator o poate avea persoana fizică sau juridică ce beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile codului muncii. Cum U.A.T. Târgoviște nu este angajator al reclamantului, aceasta nu are calitate procesuală pasivă, titulara obligației de plată a sumelor de bani cuvenite reclamantului fiind doar unitatea școlară angajatoare, chiar dacă autoritatea publică are obligația de finanțare a cheltuielilor de natură salarială.

Este adevărat că, în conformitate cu dispozițiile art. 167 alin. 4 din Legea nr. 84/1995 (act normativ aplicabil prezentului raport juridic), M. Învățământului asigură de la bugetul de stat fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic auxiliar și administrativ din unitățile și instituțiile învățământului de stat, precum și cheltuielile de funcționare a acestora, iar potrivit art. 16 din H.G. nr. 2192/2004 privind normele metodologice de finanțare și administrare a unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigura din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii, dar aceste texte de lege instituie doar o modalitate concretă de plată a drepturilor cuvenite, fără a conferi calitate de angajator unității administrativ-teritoriale.

Pentru aceste motive, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a U.A.T. Municipiul Târgoviște și a respins acțiunea formulată împotriva acestei pârâte ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Cu privire la fondul cauzei deduse judecății, tribunalul a constatat că reclamantul este îndreptățit la a primi diferențe de drepturi salariale pentru perioada 29.11._09.

Conform art. 1 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 15/2008, coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare, sunt majorați cu 10%, începând cu 01 ianuarie 2008, față de nivelul din 31 decembrie 2007, iar potrivit lit. c), pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi: 01 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 259,593 lei; 01 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275,168 lei, respectiv o creștere de 6% și 01 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii.

Ulterior, aceste prevederi au fost modificate prin O.U.G. nr. 151/2008, care prevede că articolul 1 se modifică și va avea următorul cuprins: „Art. 1 (1) În cursul anului 2008 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 6/2005, cu modificările ulterioare, se majorează după cum urmează: a) pentru funcția de profesor universitar prevăzută în anexa nr. 1.1, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea: 01 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 230,247 lei; 01 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 244,061 lei și 01 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 266,026 lei; b) coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare se majorează cu 10% începând cu data de 1 ianuarie 2008, față de nivelul din 31decembrie2007; c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea: 01 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 259,593 lei; 01 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275,168 lei și 01 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 299,933 lei. (2) Indemnizațiile pentru persoanele care ocupă funcții de conducere specifice, precum și indemnizațiile pentru îndeplinirea unor activități specifice învățământului sunt prevăzute în anexele nr. 4 și 5”.

Legea 221/2008 a suferit modificări și ca urmare a emiterii O.U.G. nr. 1/2009, care la art. 2 și art. 3 prevede: „Art. 2 - La articolul 1¹ alineatul (1), literele a) și b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 30 ianuarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și vor avea următorul cuprins: a) pentru perioada 01 ianuarie-31 martie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a și 3a; b) pentru perioada 1 aprilie-31 august 2009 se va acorda o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b și 3b;

Art. 3 - Valorile coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzute în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a, 3a, 1.1b, 1.2b, 2b și 3b la Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările și completările ulterioare, se aplică corespunzător perioadelor stabilite la art. 2 din prezenta ordonanță de urgență”.

În urma pronunțării Curții Constituționale în legătură cu excepția de neconstituționalitate a art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008 și art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 1/2009, aceasta a admis excepția de neconstituționalitate a art. I pct. 2 și 3 ale O.U.G nr. 151/2008 și art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 1/2009, declarând aceste dispoziții neconstituționale.

Într-o asemenea situație, decizia definitivă a Curții Constituționale produce efecte juridice cât privește aplicarea normei juridice. Când se decide că prevederea legală în cauză este neconstituțională, ea nu mai poate fi aplicată, procesul judecându-se la instanțele judecătorești cu luarea în considerare a acestei noi realități juridice. Ca atare, decizia Curții Constituționale paralizează efectele juridice ale normei juridice contestate. Deciziile Curții Constituționale în aceste situații nu au ca efect scoaterea prevederilor legale din legislație, ci neaplicarea lor. Astfel, se ajunge la situația în care deși prevederea legală este în vigoare, nu poate fi aplicată deoarece contravine Constituției.

Tribunalul a constatat că reclamantului i s-au suspendat drepturile salariale ca urmare a intrării în vigoare a actelor normative enumerate mai sus, care au avut ca efect împiedicarea Legii nr. 221/2008 de a produce efectele juridice pentru care a fost emisă. În aceste condiții, tribunalul a constatat că, în mod nelegal, au fost suspendate drepturile salariale ale reclamantului, în temeiul unor acte normative declarate, ulterior, neconstituționale.

În conformitate cu dispozițiile Deciziei nr. 3/04.04.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale Ordonanțele de Urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice, potrivit acestui act normativ și drepturilor salariale efectiv încasate, cu începere de la 01 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.

Față de dispozițiile legale enunțate și, având în vedere că reclamantul a fost salariatul unității de învățământ pârâte, existând deci raporturi de muncă între aceștia, a rezultat că pârâții C. E. „I. G.” Târgoviște și I. Școlar Județean Dâmbovița au fost obligați la plata către reclamant a diferențelor de drepturi salariale neacordate.

Cum, între M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și reclamant, nu există raporturi juridice, tribunalul a respins cererea îndreptată împotriva acestui pârât.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, atât reclamantul S. L. Învățământ Dâmbovița, cât și pârâtul I. Școlar Județean Dâmbovița, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel ;

Prin recursul declarat, reclamantul S. L. Învățământ Dâmbovița a susținut că, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a unității administrativ -teritoriale Municipiul Târgoviște, prin Primar, potrivit art. 21 al Legii 215/2001: „(î) Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii”.

Astfel, în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.

Primarul, respectiv președintele consiliului județean, poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean sau un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale, precum și ale autorităților administrației publice locale respective, în justiție.

U. administrativ-teritorială are dreptul să beneficieze de acoperirea

cheltuielilor de judecată stabilite în baza hotărârii instanței de judecată, inclusiv în

situația în care reprezentarea în justiție este asigurată de un consilier juridic din

aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean.

Despăgubirile primite de unitățile administrativ-teritoriale în urma hotărârilor pronunțate de instanțele de judecată, se constituie în venituri la bugetele locale.

Despăgubirile pe care trebuie să le plătească unitatea administrativ-teritorială în urma hotărârilor pronunțate de instanța de judecată și rămase definitive sunt asigurate de la bugetul local.

Mai mult, raportat la dispozițiile art 104 din Legea educației naționale nr. 1/2011, coroborate cu prevederile art. 16, respectiv art. 19 alin. 1, lit. a), pct. 1, se prevede: ,,Fondurile unității de învățământ, indiferent de sursele de proveniență (buget de stat, buget local sau surse proprii), se alocă pe următoarele destinații: a) finanțarea de bază, proporțională cu numărul de preșcolari/elevi, pentru următoarele categorii de cheltuieli:

1. cheltuieli de personal;", art. 20 și, nu în ultimul rând art. 21 din Norma metodologică din_ Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 66 din_, normă metodologică intrată în vigoare la data de_, privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, astfel că solicită recurentul-reclamant respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Unității A. -Teritoriale Municipiul Târgoviște”.

Așadar, potrivit art. 16 din Norma metodologică din_, publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 66 din_, privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.

Conform prevederilor art. 20 din același act normativ: ,,alocarea fondurilor bugetare către unitățile de învățământ pentru finanțarea de bază se realizează după o formulă care are în vedere numărul de elevi/preșcolari din școală/grădiniță și costurile standard pe preșcolar/elev, corectate cu ajutorul unor coeficienți de diferențiere în funcție de: mediu - rural, urban; nivel și filieră de învățământ; condițiile socioeconomice ale zonei în care funcționează unitățile de învățământ -indicatori demografici, ponderea elevilor cu cerințe educative speciale, ponderea unor minorități în rândul elevilor, nivelul performanțelor școlare etc; condițiile specifice ale bazei materiale - dispersia și mărimea spațiilor de învățământ, spații de învățământ, monumente istorice, etc."

Totodată, potrivit art. 21 din aceiași Normă metodologică privitoare finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat: ,,Fondurile aferente finanțării de bază, aprobate de ordonatorul principal de credite sau provenite din rectificările bugetare din timpul anului, se utilizează de directorul unității de învățământ, ca ordonator terțiar de credite”.

D. urmare, unitatea administrativ teritorială este obligată la finanțarea activităților din învățământ.

Potrivit art. 13 din O.U.G. nr. 32/2001, pentru reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor privind: a) componența locală aferentă proiectelor de reformă aflate în derulare la data de 31 decembrie 2000, cofinanțate de Guvernul României și organismele financiare internaționale, precum și rambursările de credite externe, plățile de dobânzi și comisioane la creditele externe aferente proiectelor respective; facilitățile acordate elevilor privind transportul pe calea ferată și cu metroul; bursele pentru elevii din Republica M., precum și bursele pentru elevii străini și etnicii români din afara granițelor țării; organizarea examenelor, concursurilor și olimpiadelor naționale; perfecționarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice ; cota-parte de participare la proiectele «Leonardo da Vinci» la care instituțiile de învățământ preuniversitar de stat sunt promotori sau parteneri.

De altfel, legiuitorul statuase în acest sens, și prin dispozițiile art. 167 alin. (1) din Legea nr. 84/1995, legea învățământului, act normativ abrogat în prezent, dar în vigoare la momentul nașterii dreptului litigios: ,,Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii”.

Așadar, în raport de susținerile de mai sus, dar și față de multitudinea textelor de lege invocate în susținerea punctului de vedere, se solicită de recurentul-reclamant respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Unității A. — Teritoriale Municipiul Târgoviște,

De asemenea, se mai menționează faptul că același punct de vedere l-a exprimat, atât Tribunalul Dâmbovița, cât și Curtea de Apel Ploiești, încă din 2008 - 2009, când pe rolul acestor instanțe au fost promovate litigii cu privire la drepturile salariale ale cadrelor didactice, membrii de sindicat.

Totodată, se arată împrejurarea că obligarea doar a pârâtei unității școlare la plata drepturilor salariale solicitate prin cererea introductivă, va conduce la imposibilitatea punerii în executare a sentinței, întrucât unitatea școlară nu asigură, din fonduri proprii, salariile cadrelor didactice.

Astfel, fără cel puțin o opozabilitate fată de unitatea administrativ - teritorială, pârâta unitatea școlară nu va putea onora obligația ce-i incumbă prin dispozitivul sentinței.

D. urmare, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a unității administrativ - teritoriale Municipiul Târgoviște, s-ar crea o reală imposibilitatea de punere în aplicare a dispozitivului sentinței recurate.

Se învederează de recurentul-reclamant că o altă critică adusă sentinței recurate constă în respingerea cererii de chemare în judecată îndreptată împotriva pârâtului Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

În raport de dispozițiile art. 17 alin. (2) din Normele Metodologice din data de 30.11.2004 privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, care stabilesc că finanțarea cheltuielilor inspectoratelor școlare, casele corpului didactic, palatele, cluburile copiilor, cluburile sportive și școlare și altele, se asigură din bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educației, Cercetării Tineretului și Sportului, acest minister are obligația să finanțeze din fondurile sale cheltuielile de personal ale acestor unități de învățământ.

Așadar, de reținut este faptul că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este ordonatorul principal de credite din sistemul de învățământ.

Nu în ultimul rând, potrivit H.G. nr. 538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, Consiliul Național al Finanțării Învățământului Preuniversitar de Stat, pe baza datelor transmise de Inspectoratele Școlare Județene, se analizează modul în care se respectă prevederile bugetului de stat și criteriile și principiile finanțării învățământului preuniversitar de stat, întocmind, în acest sens, un raport trimestrial care este înaintat Ministerului Educației și Cercetării și este însoțit de o propunere de îmbunătățire a sistemului bugetar în sistemul preuniversitar de stat.

Totodată, se mai menționează faptul că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este cel care aprobă politica de finanțare a învățământului preuniversitar de stat, motiv pentru care se solicită ca instanța de recurs să constate calitatea procesuală pasivă a acestuia, fiind necesar ca hotărârea pronunțată să-i fie opozabilă, chiar dacă nu există un raport juridic direct, conform reglementărilor Codului Muncii.

Față de toate aceste aspecte, dar și în raport de prevederile art. 12 al Capitolului V din H.G. nr. 536/2011 intitulat Unități subordonate ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în fiecare județ și în municipiul București, sunt organizate, ca servicii publice deconcentrate ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, inspectorate școlare cu structură aprobată prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului (2) Inspectorii școlari generali au calitatea de ordonator secundar de credite.

Pârâtul I. Școlar Județean Dâmbovița, critică sentința recurată în sensul că instanța de fond, respectiv Tribunalul Dâmbovița, deși stabilește că I. Școlar Județean Dâmbovița va fi obligat la plata către intimatul reclamant I. M., a diferențelor de drepturi salariale neacordate potrivit dispozițiilor Legii nr. 221/2008, în mod absolut eronat și, totodată, inexplicabil, respinge cererea de chemare în judecată îndreptată împotriva pârâtului Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, apreciind că între acesta și membrul de sindicat I. M., nu există raporturi juridice.

Prin pronunțarea unei atare soluții, se poate observa multitudinea textelor de lege nesocotite de către instanța de fond.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Normele Metodologice din data de 30.11.2004 privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, legiuitorul stabilește, fără putință de tăgadă, împrejurarea că finanțarea cheltuielilor inspectoratelor școlare, casele corpului didactic, palatele, cluburile copiilor, cluburile sportive și școlare și altele, se asigură din bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și acest minister are, prin urmare, obligația să finanțeze din fondurile sale cheltuielile de personal ale acestor unități de învățământ.

Așadar, se poate reține faptul că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, este ordonatorul principal de credite din sistemul de învățământ.

Nu în ultimul rând, potrivit H.G. nr. 538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, „Consiliul Național al Finanțării învățământului Preuniversitar de Stat, pe baza datelor transmise de Inspectoratele Școlare Județene, analizează modul în care se respectă prevederile bugetului de stat și criteriile și principiile finanțării învățământului preuniversitar de stat, întocmind în acest sens un raport trimestrial care este înaintat Ministerului Educației și Cercetării și este însoțit de o propunere de îmbunătățire a sistemului bugetar în sistemul preuniversitar de stat.

Totodată, se menționează de recurentul-pârât faptul că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este cel care aprobă politica de finanțare a învățământului preuniversitar de stat, motiv pentru care instanța de recurs va constata calitatea procesuală pasivă a acestuia, fiind necesar ca hotărârea pronunțată să-i fie opozabilă, chiar dacă nu există un raport juridic direct, conform reglementărilor Codului Muncii.

Față de toate aceste aspecte dar și în raport de prevederile art. 12 al Capitolului V intitulat Unități subordonate ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului din H.G. nr. 536/2011, inspectorii școlari generali au calitatea de ordonator secundar de credite, inspectoratele școlare județene, respectiv al municipiului București, au în subordine unități conexe, unități pentru activitatea extrașcolară și cluburi sportive școlare.

Se solicită de recurentul-pârât admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și împotriva pârâtului Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului.

Față de cele de mai sus, se mai arată că obligarea doar a acestuia la plata drepturilor salariale solicitate prin cererea introductivă, va conduce la imposibilitatea punerii în executare a sentinței întrucât salarizarea cadrelor didactice nu se asigură din fondurile proprii ale inspectoratelor școlare județene.

Ca atare, fără cel puțin o opozabilitate față de M. Educației Cercetării, Tineretului și Sportului, în calitate de ordonator principal de credite, pârâtul se va afla în imposibilitatea de a-și onora obligația ce-i incumbă prin dispozitivul sentințe ori deciziei, după caz.

D. urmare, se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, iar, în subsidiar, în situația în care instanța de control judiciar va considera întemeiată pe fond cerere de chemare în judecată, solicită admiterea acesteia și în contradictoriu cu M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 304¹ Cod pr. civilă, constată că motivele de recurs formulate de către pârâtul I. Școlar Județean Dâmbovița nu sunt fondate, iar motivele de recurs formulate de reclamantul S. L. Învățământ Dâmbovița sunt fondate, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește recursul declarat de I. Școlar Județean Dâmbovița, Curtea consideră că instanța de fond a respins în mod corect cererea de chemare în judecată îndreptată împotriva pârâtului Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, apreciind că între acesta și membrul de sindicat I. M., nu există raporturi juridice.

Potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Normele Metodologice din data de 30.11.2004 privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, legiuitorul stabilește împrejurarea că finanțarea cheltuielilor inspectoratelor școlare, casele corpului didactic, palatele, cluburile copiilor, cluburile sportive și școlare și altele, se asigură din bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și acest minister are, prin urmare, obligația să finanțeze din fondurile sale cheltuielile de personal ale acestor unități de învățământ, însă plata drepturilor salariale din care fac parte și drepturile solicitate de către părți, rămân în sarcina celor care distribuie bugetul primit de la minister.

Potrivit H.G. nr. 538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, Consiliul Național al Finanțării învățământului Preuniversitar de Stat, pe baza datelor transmise de Inspectoratele Școlare Județene, analizează modul în care se respectă prevederile bugetului de stat și criteriile și principiile finanțării învățământului preuniversitar de stat, întocmind în acest sens un raport trimestrial care este înaintat Ministerului Educației și Cercetării și este însoțit de o propunere de îmbunătățire a sistemului bugetar în sistemul preuniversitar de stat, acest act normativ invocat de recurentul I. Școlar Județean Dâmbovița neavând nici o legătură cu plata drepturilor salariale în sine.

În ceea ce privește recursul declarat de S. L. Învățământ Dâmbovița, Curtea constată că excepția lipsei calității procesuale pasive a unității administrativ - teritoriale Municipiul Târgoviște, prin Primar, a fost admisă nelegal, întrucât, potrivit art. 21 al Legii 215/2001: „(î) Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii”, fiind reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.

Despăgubirile primite de unitățile administrativ-teritoriale în urma hotărârilor pronunțate de instanțele de judecată, se constituie în venituri la bugetele locale, iar despăgubirile pe care trebuie să le plătească unitatea administrativ-teritorială în urma hotărârilor pronunțate de instanța de judecată și rămase definitive sunt asigurate de la bugetul local.

Potrivit art. 104 din Legea educației naționale nr. 1/2011, coroborate cu prevederile art. 16, respectiv art. 19 alin. 1, lit. a), pct. 1, se prevede: ,,Fondurile unității de învățământ, indiferent de sursele de proveniență (buget de stat, buget local sau surse proprii), se alocă pe următoarele destinații: a) finanțarea de bază, proporțională cu numărul de preșcolari/elevi, pentru următoarele categorii de cheltuieli: 1. cheltuieli de personal.

Mai mult, potrivit art. 16 din Norma metodologică din_, publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 66 din_, privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, rezultă că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, iar conform prevederilor art. 20 din același act normativ, alocarea fondurilor bugetare către unitățile de învățământ pentru finanțarea de bază se realizează după o formulă care are în vedere numărul de elevi/preșcolari din școală/grădiniță și costurile standard pe preșcolar/elev, corectate cu ajutorul unor coeficienți de diferențiere în funcție de: mediu - rural, urban; nivel și filieră de învățământ; condițiile socioeconomice ale zonei în care funcționează unitățile de învățământ -indicatori demografici, ponderea elevilor cu cerințe educative speciale, ponderea unor minorități în rândul elevilor, nivelul performanțelor școlare etc; condițiile specifice ale bazei materiale - dispersia și mărimea spațiilor de învățământ, spații de învățământ, monumente istorice, etc. Aceste fonduri aprobate de ordonatorul principal de credite sau provenite din rectificările bugetare din timpul anului, potrivit art. 21 din aceleași Norme, se utilizează de directorul unității de învățământ, ca ordonator terțiar de credite.

Obligarea doar a pârâtei unității școlare la plata drepturilor salariale solicitate prin cererea introductivă, va conduce la imposibilitatea punerii în executare a sentinței, întrucât unitatea școlară nu asigură, din fonduri proprii, salariile cadrelor didactice.

În ceea ce privește motivul de recurs privind calitatea procesuală a M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Curtea a dezbătut acest aspect când a analizat motivele de recurs ale Inspectoratului Școlar Județean Dâmbovița și, pentru identitate de motive, urmează a-l respinge.

Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul I. Școlar Județean Dâmbovița și va admite recursul declarat de reclamantul S. L. Învățământ Dâmbovița.

Va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a UAT Municipiul Târgoviște și va admite acțiunea și față de această pârâtă.

Va menține în rest dispozițiile sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul I. Școlar Județean Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, ..127, județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 390 din 11 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

Admite recursul declarat de reclamantul S. L. Învățământ Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, Bulevardul Regele C. I nr.62, județ Dâmbovița, împotriva aceleiași sentinței civile nr. 390 din 11 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-pârâți U. A. Teritorială Municipiul Târgoviște – prin primar, cu sediul în municipiul Târgoviște, .-3, județ Dâmbovița, C. E. ,,I. G.” Târgoviște, cu sediul în municipiul Târgoviște, ..223, județ Dâmbovița, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu sediul în municipiul București, .. 28-30, sector 1 și intimatul-reclamant I. M., domiciliat în municipiul Târgoviște, Bulevardul Unirii nr. 32, ., ., și în consecință;

Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a UAT Municipiul Târgoviște și admite acțiunea și față de această pârâtă.

Menține în rest dispozițiile sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2013.

Președinte, Judecători,

V. D. M. G. C. P.

Grefier,

A. M. B.

Red. CP

Tehnored.BA

2 ex./31.05.2013

dosar fond nr._ Tribunalul Dâmbovița

jud.fond M. M.

operator de date cu caracter personal

notificare nr. 3120/2006

← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3082/2013....		Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... →

Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1447/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1447/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI