Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 19-03-2013, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 6189/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
D E CI Z I A nr. 712
Ședința publică din data de 19 martie 2013
Președinte - E.-S. L.
Judecători - V.-A. P.
- I. L.
Grefier - G. C.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții I. Județean de Jandarmi Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, Bulevardul C. I, nr. 49, județul Dâmbovița, M. Administrației și Internelor, cu sediul în municipiul București, Piața Revoluției, nr. 1A, sector 1 și Ministerul Finanțelor Publice prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, ..166, județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 2264 din data de 14 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata- reclamantă P. M., domiciliată în municipiul Târgoviște, .. 11, . și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetului de Avocatură V. P., din municipiul Târgoviște, ..
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul-pârât I. Județean de Jandarmi Dâmbovița reprezentat de consilier juridic P. M.-D., conform delegației nr._/31.01.2013, atașată la dosar (fila 13) și intimata-reclamantă P. M. personal, lipsă fiind recurenții-pârâți M. Administrației și Internelor și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgoviște, pentru Direcția Generală Finanțelor Publice Dâmbovița și pentru Ministerul Finanțelor Publice
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul art.6 din Legea nr. 192/2006, informează asupra posibilității și avantajelor folosirii procedurii medierii, părțile putând să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că prin serviciul registratură s-au depus la copii ale motivelor de recurs formulate de recurentul-pârât I. de Jandarmi Județean Dâmbovița, înregistrate sub nr.966 din data de 17.01.2013 și nr.1418 din data de 22.01.2013, ce au fost comunicare pe cale de adresă intimatei-reclamante. Tot recurentul-pârât I. de Jandarmi Județean Dâmbovița a depus la dosar precizări, înregistrate sub nr.3405 din data 13.02.2013.
Intimata-reclamantă P. M. a depus la dosar concluzii scris, înregistrate prin serviciul registratură sub nr. 6106 din data de 14.03.2013.
La interpelarea instanței, intimata-reclamantă P. M., arată că a primit motivele de recurs, a luat cunoștință de precizările depuse de recurentul-pârât I. de Jandarmi Județean Dâmbovița de la dosar și nu solicită un alt termen de judecată.
Reprezentantul recurentului-pârât I. de Jandarmi Județean Dâmbovița, având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de susținerile părților și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic P. M., având cuvântul pentru recurentul-pârât I. de Jandarmi Județean Dâmbovița, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Arată că soțul intimatei-reclamante a trecut în rezervă la data de 22.12.2010 ca inapt pentru serviciul militar. Trecerea în rezervă a soțului intimatei-reclamante a intervenit după . Legii nr. 118/2010, respectiv din 03.07.2010 dată de la care nu s-au mai acordat ajutoare. Acest lucru reiese și din cuprinsul adresei nr._ depusă la dosar în care se precizează faptul că personalul militar trecut în rezervă nu are dreptul la plata ajutoarelor.
În mod greșit instanța de fond a apreciat că situația de față s-ar încadra în prevederile Legii 285/2010 privind salarizarea în anul 2011, act normativ intrat în vigoare la 01.01.2011. Raportat la data trecerii în rezervă, respectiv 22.12.2010, această lege nu se putea aplica, în baza principiului neretoractivității legii civile în timp. Legiuitorul a adoptat măsuri corespunzătoare de salarizare și pentru anul 2012, respectiv OUG 80/2010 și pentru anul 2013, respectiv Legea 283/2011.
La data trecerii în rezervă, prevederile legale privind acordarea ajutoarelor erau reglementate de Legea nr.330/2009 și nu Legea 284/2010, act normativ intrat în vigoare la data de 01.01.2011, așa cum în mod greșita indicat reclamanta în cererea de chemare în judecată. Prevederile Legii 330/2009 au fost preluate de Legea 284/2010 însă cu precizarea că dreptul bănesc în discuție se determina în funcție de alte elemente salariale ale veniturilor, fiind invocate chiar de instanța de fond dar interpretate eronat. În concluzie, solicită admiterea recursului și pe cale de consecință respingerea acțiunii intimatei-reclamante ca neîntemeiată. Depune concluzii scrise.
Asupra recursului formulat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului Târgoviște, solicită admiterea acestuia.
Asupra recursului formulat de recurentul-pârât M. Administrației și Internelor, față de excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acesta, arată că lasă la aprecierea instanței și solicită admiterea recursului.
Intimata- reclamantă P. M., având cuvântul, solicită respingerea tuturor recursurilor.
Solicită să se aibă în vedere reaua credință la emiterea Ordinului Inspectorului Șef, semnat pe data de 31.12.2010 în cuprinsul căruia se menționează o dată retroactivă, respectiv 22.12.2010 ca dată de la care soțul său a fost clasat inapt medical. Decizia de invaliditate s-a emis la data de 23.03.2011 iar drepturile i-au fost acordate de la data de 01.01.2010.
Consilier juridic P. M., având cuvântul în replică, arată că este adevărat că trecerea în rezervă s-a făcut la data de 22.12.2010 dar a fost nevoie de o perioadă de timp pentru redactare, motiv pentru care ordinul s-a semnat pe data de 31.12.2010. De asemenea, recunoaște vina înaintării cu întârziere a actelor la Casa de Pensii față de emiterea ordinului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr._ reclamanta P. M. a chemat în judecată pe pârâții I. Județean de Jandarmi Dâmbovița, M. Administrației și Internelor și S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata ajutorului prevăzut de art.20 Secțiunea a III-a din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, respectiv un ajutor egal cu 10 solde ale funcției de bază, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu P. I. M. L., soțul său decedând în urma unei grave afecțiuni medicale la data de 28.01.2011, iar anterior decesului acesta a îndeplinit funcția de subofițer în cadrul MAI- I. Județean de Jandarmi, fiind pensionat pe motive de invaliditate prin Decizia nr._/23.03.2011, drepturile de pensie fiind stabilite începând cu data de 01.01.2011, însă nu a beneficiat de ajutoarele bănești cuvenite la pensionare. Prin adresa nr._/28.04.2011, reclamanta a solicitat, în calitate de moștenitoare, să i se achite drepturile cuvenite soțului său decedat, însă pârâții nu au răspuns în nici un fel adresei precizate, cu toate că art.20 din Secțiunea a III-a din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice stipulează că la trecerea în rezervă, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, în cazul soțului său, care avea vechimea între 15-20 de ani, un ajutor egal cu 10 solde ale funcției de bază.
Reclamanta a mai apreciat că nici măcar dispozițiile art.13 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice nu justifică refuzul pârâților de a acorda drepturile solicitate, întrucât art.13 pct.2 din aceeași lege exceptează de la suspendarea drepturilor respective persoanele inapte medical, încadrate în grad de invaliditate sau decedate, considerându-se un abuz și implicit o încălcare a legii acest refuz.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.20 din Legea nr.284/2010, art.13 din Legea nr.285/2010 și prevederile Codului muncii, fiind însoțită de următoarele înscrisuri, în copii conforme cu originalul: certificat deces, certificat căsătorie, decizia nr._/23.03.2011, decizia de recalculare a pensiei, deciziile de pensionare.
Pârâtul I. de Jandarmi Județean Dâmbovița a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală, deoarece soțul defunct al reclamantei a trecut în rezervă la data de 22.12.2010, fiind clasat medical „inapt pentru serviciul militar cu scoatere din evidență” și încadrat în gradul III de invaliditate prin Decizia medicală nr.2037/16.12.2010. S-au supus atenției instanței prevederile art.9 din Legea nr.118/2010 privind unele măsuri în vederea restabilirii echilibrului bugetar, intrată în vigoare la 03.07.2010 care, de la data intrării în vigoare a prevăzut că nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, îndemnizații la ieșirea la pensiei, retragere, ori la trecerea în rezervă, ori soțul decedat al reclamantei a trecut în rezervă la 22.12.2010, astfel că nu i s-au putut acorda ajutoarele solicitate.
Pârâtul a mai arătat că la 01.01.2011 a intrat în vigoare Legea nr.285/28.12.2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, care prevedea cu titlu de excepție la art.13 acordarea ajutoarelor de trecere în rezervă pentru personalul clasat inapt, ori încadrat în grad de invaliditate sau decedat, lege care însă nu i se aplică soțului reclamantei, trecut în rezervă anterior intrării în vigoare a acesteia.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.115 -118 Cod procedură civilă, ale Legii nr.118/2010 și ale Legii nr.330/2009, anexându-se: extras din Ordinul Inspectorului Șef nr._/2012, Decizia nr._, Decizia medicală nr.2037/2010, evaluarea capacității de muncă, adresa nr._/2011, xerocopia plicului returnat cu răspunsul la petiția reclamantei, delegație de reprezentare.
Reclamanta a formulat și o cerere precizatoare, arătând că își întemeiază acțiunea și pe dispozițiile Legii nr.118/2010, necontestând perioada de aplicare a legilor, dar arătând că legiuitorul a înțeles să expliciteze expres în art.13 din Legea nr.285/2010 faptul că ajutoarele se acordă în anumite situații de excepție enumerate, revenindu-i judecătorului sarcina să interpreteze aceste dispoziții legale, fiind absurd și cinic să fie exceptate de la beneficiul acestor drepturi numai persoanele trecute în rezervă, pe motive medicale sau decedate, în perioada 3.07._10.
Pârâtul I. de Jandarmi Județean Dâmbovița a formulat și o completare la întâmpinare față de cererea precizatoare a reclamantei, arătând că legea civilă nu are putere retroactivă, iar art.13 alin.2 din Legea nr.285/2010 se aplică numai situațiilor apărute după . actului normativ.
Și pârâtul M. Administrației și Internelor a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece activitatea soțului reclamantei s-a desfășurat în cadrul I. de Jandarmi Județean Dâmbovița, al cărui comandat are calitatea de ordonator terțiar de credite, iar ministerul este ordonator principal de credite potrivit art.7 alin.2 din OUG nr.30/2007.
Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii, întrucât trecerea în rezervă a soțului reclamantei a intervenit după . Legii nr.118/2010, care începând cu 03.07.2010 nu a mai prevăzut acordarea acestor ajutoare.
S-au depus concluzii scrise atât de către reclamantă cât și de pârâtul I. de Jandarmi Județean Dâmbovița.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, deși legal citat, nu a depus la dosar întâmpinare.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 2264 din data de 14 noiembrie 2012 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Administrației și Internelor, invocată de acesta, a admis acțiunea formulată de reclamanta P. M., astfel cum a fost precizată.
A obligat pârâții la plata către reclamantă a ajutorului prevăzut de art. 20 Secțiunea III din Legea nr. 284/2010, egal cu 10 solde ale funcției de bază, luând act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul M. Administrației și Internelor, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o, deoarece potrivit art.7 alin.2 din OUG nr.30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, acesta are calitate de ordonator principal de credite, iar I. de Jandarmi Județean Dâmbovița are calitatea de ordonator terțiar de credite, astfel că nu se poate susține că nu are calitate procesuală în cauză, câtă vreme se solicită acordarea unor ajutoare prevăzute de lege.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că soțul reclamantei, P. I. M.-L. a lucrat ca plutonier adjutant în cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Dâmbovița, iar prin Ordinul Inspectorului Șef nr. S/_ din 31.12.2010 acesta a fost trecut în rezervă cu drept la pensie, fiind clasat medical „inapt pentru serviciul militar cu scoatere din evidență” și încadrat în gradul III de invaliditate, cu 22.12.2010, având o vechime efectivă în structurile militare de 19 ani, 6 luni și 21 de zile.
Acestuia i s-a emis Decizia nr._ privind pensie de invaliditate, la data de 23.03.2011, drepturile fiindu-i acordate începând cu 01.01.2011(fila 16 din dosar).
La data de 28.01.2011, conform certificatului de deces depus la fila 11 din dosar acesta a decedat, iar reclamanta, în calitate de moștenitor a solicitat în termen legal acordarea unui ajutor egal cu 10 solde ale funcției de bază, în temeiul Legii nr.284/2010, art.20 Secțiunea III și art.13 alin.2 din Legea nr.285/2010, prin cererea precizatoare arătând că își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Legii nr.118/2010.
Cei doi pârâți care au depus întâmpinare au invocat că data trecerii în rezervă a soțului reclamantei a fost 22.12.2010, iar în funcție de aceasta dată legea aplicabilă este Legea nr.118/2010, intrată în vigoare la 03.07.2010 și nu Legea nr.285/2010, care se aplică situațiilor ivite după 01.01.2011, neputând retroactiva.
Tribunalul a reținut față de decizia nr._ privind pensia de invaliditate a soțului reclamantei că acesta a ieșit la pensie de invaliditate începând cu data de 01.01.2011, iar art.13 alin.2 din Legea nr.285/2010 prevede că în anul 2011 se exceptează de la suspendarea acordării ajutoarelor sau după caz a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu, drepturile persoanelor inapte medical, încadrate în grad de invaliditate sau decedate.
Drepturile prevăzute de art.20 Secțiunea a III-a din Legea nr.284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice stipulează că la trecerea în rezervă, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, pentru vechimea între 15-20 de ani de un ajutor egal cu 10 solde ale funcției de bază.
Acordarea acestor drepturi a fost suspendată prin art. 9 din Legea nr.118/30.06.2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, intrată în vigoare la 03.07.2010, iar suspendarea a continuat până la 31.12.2010, întrucât de la 01.01.2011 a intrat în vigoare Legea nr.285/2010, care a exceptat de la suspendare acordarea ajutoarelor sau după caz a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu, drepturile persoanelor inapte medical, încadrate în grad de invaliditate sau decedate.
Tribunalul a apreciat că deși soțul reclamantei a trecut în rezervă la data de 22.12.2010, a ieșit la pensie de invaliditate la data de 01.01.2011, potrivit deciziei nr._/23.03.2011, astfel că se încadrează în ipoteza prevăzută de art.13 alin.2 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Prin urmare, acesta putea beneficia de acordarea ajutorului prevăzut de art.20 Secțiunea III din Legea nr.284/2010, egal cu 10 solde ale funcției de bază, față de vechimea în sistem de 19 ani, 6 luni și 21 de zile, conform Ordinului Inspectorului Șef, cererea reclamantei, astfel cum a fost precizată, fiind considerată întemeiată, Tribunalul Dâmbovița a admis-o și a obligat, S. R., pentru opozabilitate, întrucât trebuie să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi, la plata către reclamantă a ajutorului solicitat.
Împotriva sentinței pronunțată de prima instanță au declarat recurs pârâții I. Județean de Jandarmi Dâmbovița, M. Administrației și Internelor și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgoviște, pentru Direcția Generală Finanțelor Publice Dâmbovița și pentru Ministerul Finanțelor Publice criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând în acest sens dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 și 3041 Cod pr. civilă.
Recurentul-pârât I. de Jandarmi Județean Dâmbovița consideră sentința netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Un prim aspect pentru care critică sentința civilă nr.2264 din 14.11.2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul civil nr._ este acela că în mod eronat instanță de fond a apreciat că speța de față se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Consideră că în mod greșit instanța de fond a apreciat că data ieșirii la pensie a domnului P. M.-L. ar fi 01.01.2011.
„Tribunalul apreciază că deși soțul reclamantei a trecut în rezervă la data de 22.12.2010, a ieșit la pensie de invaliditate la data de 0l.01.2011, potrivii deciziei nr._/23.03.2011, astfel ca se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 13 alin.2 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice”
În realitate, așa cum rezultă fără putere de tăgadă din cuprinsul Extrasului din Ordinul Inspectorului șef al Inspectoratului de Jandarmi Județean Dâmbovița cu nr._/24.08.2012 dar și din cuprinsul Deciziei nr._ emisă de Casa de Pensii a M.A.I., data trecerii în rezervă a domnului P. M.-L. este 22.12.2010, data de 01.01.2011 reprezentând data la care au fost stabilite drepturile de pensie ale acestuia. În această situație, având în vedere dispozițiile art 9 din Legea nr. 118 din 30.06.2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, intrată în vigoare la data de 03.07.2010, care prevăd că „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă” raportat la data trecerii sale în rezervă (22.12.2010) domnului P. M. -L. nu i s-au putut acorda ajutoare la trecerea sa în rezervă.
Precizează recurentul-pârât faptul că Decizia nr._ emisă de Casa de Pensii a M.A.I. a fost emisă în baza prevederilor Legii nr. 118/2010, de unde rezultă faptul că domnului P. M.-L. îi erau aplicabile dispozițiile art, 9 din acest act normativ.
În această situație, consideră că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauza de față ar fi aplicabile prevederile alin.(2) al art. 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. În baza principiul neretroactivității legii civile în timp, în cauza de față nu sunt aplicabile prevederile alin.(2) al art. 13 din Legea nr. 285/2010. În acest sens, învederează instanței prevederile art. 6 C. civ.:
„ (1) Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă
(5) Dispozițiile legii noi se aplica tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ."". Prevederile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice se aplică numai situațiilor juridice născute după . actului normativ (01.01.2011), nu și celor născute anterior intrării sale în vigoare (în cauza de față fiind vorba de o situație juridică anterioară intrării în vigoare a actului normativ, reprezentată de trecerea în rezervă la data de 22.12.2010 a soțului defunct al reclamantei).
Totodată, consideră faptul că legiuitorul a adoptat modificări legislative corespunzătoare și în anul 2012, stabilind în mod neechivoc la pct. II, art. 9 din Ordonanța de urgența a Guvernului nr. 80 din 8 septembrie 2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgența a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare în domeniul bugetar aprobată cu modificări și completări prin Legea 283/2011 faptul că: „În anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă”
Un al doilea aspect pentru care critică sentința pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în această cauza este acela că, în mod greșit instanța de fond a reținut că actul normativ care reglementa acordarea ajutoarelor de trecere în rezervă ar fi Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Având în vedere data trecerii în rezervă a soțului defunct al reclamantei (22.12.2010), actul normativ care reglementa acordarea ajutoarelor era Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Astfel, prevederile legale care reglementau acordarea ajutoarelor la data respectivă erau reprezentate de dispozițiile pct. 2 alin. (1) la anexa nr. IV/2 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit pct. 2 alin. (1) din anexa nr. IV/2 la Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, act normativ în vigoare în perioada 01.01._10 „La trecerea în rezerva sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, cadrele militare, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publica și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară netă, respectiv salariul de bază de încadrare net avut în luna schimbării poziției de activitate"
Aceste prevederi ale Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice la care s-a referit anterior au fost preluate de Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (act normativ aplicabil începând cu data de 01.01.2011) însă cu precizarea că dreptul bănesc în discuție se determină în funcție de alte elemente salariate ale veniturilor realizate de către polițiști sau cadrele militare, diferite de cele prevăzute în anul 2010 („solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate"" față de „solde lunare nete/salarii de bază de încadrare nete").
Pentru aceste motive prezentate, având în vedere data trecerii în rezervă a domnului P. M.-L. (22.12,2010), solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 2264 din 14.11.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul civil nr._, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Recurentul-pârât M. Administrației și Internelor a criticat sentința civilă prin prisma următoarelor motive:
În primul rând, instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor, motiv pentru care înțelege să o reitereze în fața instanței de recurs, pentru următoarele considerente:
S-a reținut că anterior trecerii în rezervă soțul reclamantei a avut calitatea de cadru militar activ, activitatea acestuia desfășurându-se în cadrul Inspectoratului Județean de Jandarmi Dâmbovița.
În această situație, calculul și plata oricăror drepturi bănești către soțul reclamantei, s-au făcut exclusiv de către I. Județean de Jandarmi Dâmbovița, unitate al cărei comandant are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Potrivit art. 7 alin. 2 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, „ministrul administrației și internelor are calitatea de ordonator principal de credite".
Art. 12 alin. 5 din același act normativ prevede că ministrul administrației și internelor stabilește prin ordin, conducătorii unităților și subunităților care au calitatea de ordonator de credite.
Astfel, potrivit Tabelului cuprinzând unitățile din subordinea Inspectoratului General ai Jandarmeriei Române ai căror comandanți (șefi) au calitatea de ordonatori terțiari de credite, din Anexa nr. 11 la Ordinul M.A.I. nr. S/192/13.07.2011 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M.A.I., comandantul I.J.J. Dâmbovița are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Anexa nr. 15 la același ordin stabilește drepturile și îndatoririle ordonatorilor secundari și terțiari de credite din M. Administrației și Internelor. Conform pct. 2 lit. a, ordonatorii terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef.
Aceleași prevederi se regăseau și în Ordinul M.A.I. nr. 192/2010, în vigoare la data trecerii în rezervă a soțului intimatei-reclamante.
De asemenea, conform regulii instituite de prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul administrației și internelor, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Așadar, stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare militar în parte, din cadrul I.J.J. Dâmbovița sunt în competența exclusivă a comandantului acestei unități, care este ordonator terțiar de credite.
Astfel, în considerarea aspectelor prezentate, apreciază că instanța de recurs urmează să constate că în cauza dedusă judecății nu poate fi stabilită îndeplinirea cumulativă a celor trei condiții - calitate procesuală, capacitate procesuală și existența unui interes, necesare pentru ca instituția să poată sta ca parte în proces, neexistând identitate între pârâtul M.A.I, și persoana pretinsă a fi obligată în raportul Juridic dedus judecății.
Pentru motivele expuse, solicită admiterea excepției așa cum a fost formulată și să se dispună respingerea acțiunii intimatei-reclamante față de M. Administrației și Internelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În al doilea rând, apreciază că soluționarea fondului cererii este vădit eronată.
Ca un prim aspect învederează instanței de judecată că soțul intimatei-reclamante a fost trecut în rezervă la data de 22.12.2010, fiind clasat „inapt pentru serviciul militar cu scoatere din evidență" și încadrat în gradul III de invaliditate, conform Deciziei medicale nr. 2037 din 16.12.2010 emisă de Comisia de Expertiză Medicală și Evaluare a Capacității de Muncă din cadrul Spitalului de Urgență „Prof. Dr. D. Gerota" București.
Trecerea în rezervă a soțului intimatei-reclamante a intervenit după . Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Prevederile legale care reglementau acordarea ajutoarelor la vremea respectivă erau reprezentate de dispozițiile pct. 2 la anexa nr. IV/2 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și nu de cele ale art. 20 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, așa cum greșit indică reclamanta în cererea sa de chemare în judecată, întrucât acest act normativ a intrat în vigoare la data de 01.01,2011.
Potrivit pct. 2 alin. (1) din anexa nr. IV/2 la Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, act normativ în vigoare de la data de 01.01.2010 până la data de 31.12.2010, „La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, cadrele militare, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară netă, respectiv salariul de bază de încadrare net avut în luna schimbării poziției de activitate".
Totodată, la alin. (2) al aceluiași articol, se prevede faptul că pentru „cadrele militare, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, trecuți în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzută de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă, de un ajutor egal cu două solde lunare nete, respectiv cu două salarii de bază de încadrare nete".
Prevederile mai sus invocate au fost preluate de Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (act normativ aplicabil începând cu data de 01.01.201 i), cu precizarea că dreptul bănesc în discuție se determină în funcție de alte elemente salariale ale veniturilor legalizate de către polițiști sau cadrele militare, diferite de cele prevăzute în anul 2010 („solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate" față de „solde lunare nete/salarii de baza de încadrare nete").
Învederează că, potrivit prevederilor art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, respectiv 03.07.2010, nu s-au mai acordat ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă. Trebuie subliniat că prevederile anterior enunțate au fost preluate în cadrul art. 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepția de la această regulă fiind indicată la alin. (2) al articolului indicat (în vigoare de la 01.01.2012).
Astfel, având în vedere că soțul intimatei-reclamante a trecut în rezervă la data de 22.12.2010, dată la care în mod evident, așa cum precizează recurenta-pârâtă că a arătat mai sus, erau aplicabile dispozițiile Legii nr. 118/2010, apreciază că aceasta nu poate beneficia de drepturile bănești solicitate prin cererea de chemare în judecată.
Contrar susținerilor instanței de fond, ajutorul solicitat pe calea prezentei acțiuni se acordau în raport cu data trecerii în rezervă (în ce îi privește pe militari - cum a fost și soțul intimatei-reclamante) sau încetării raporturilor de serviciu, nicidecum prin raportare la data cu care se acordau drepturile de pensie.
Deși prevederile legale aplicabile situației de față sunt deosebit de clare, fiind invocate chiar de instanța de fond în considerentele hotărârii, totuși interpretarea dată acestora, determinantă pentru admiterea acțiunii, este vădit eronată.
Recurentul-pârât M. Administrației și Internelor, față de toate aspectele învederate, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și, pe cale de consecință respingerea acțiunii intimatei-reclamante ca neîntemeiată.
Recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgoviște, pentru Direcția Generală Finanțelor Publice Dâmbovița și pentru Ministerul Finanțelor Publice, consideră sentința netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Prin sentința recurată, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantă, în sensul că a obligai pârâții la plata către reclamantă a ajutorului prevăzut de art. 20 Secțiunea a III a din Legea nr. 284/2010, egal cu 10 solde ale funcției de bază.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că „ față de decizia nr._ privind pensia de invaliditate a soțului reclamantei că acesta a ieșit la pensie de invaliditate începând cu data de 01.01.201, iar art. 13 alin. 12 din Legea nr. 285/2010 prevede ca în anul 2011 se exceptează de la suspendarea acordării ajutoarelor sau după caz a indemnizațiilor...".
Față de aceste considerente, recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgoviște apreciază că în mod eronat a aplicat instanța de fond atunci când s-a pronunțat în cauza dedusă judecății aplicând prevederile Legii nr. 285/2010 atâta timp cat trecerea în rezerva a defunctului soț al reclamantei a fost făcută la data de 22.10.2010 atunci când acesta a fost clasat medical, fiindu-i aplicabile prevederile legale în vigoare la acea data.
Apreciază că prin soluția favorabilă dată de instanța de fond se crează un precedent în aplicarea retroactivă a legii dat fiind faptul ca Legea nr. 285/2010 începea să opereze de la 01.01.2011.
Pentru motivele precizate solicită admiterea recursului și pe cale de consecință modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
Deși a fost legal citată cu această mențiune, intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză dar a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursurilor.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurentul M. Adminsitrației și Internelor Curtea apreciază că aceasta fost respinsă în mod legal de către instanța de fond întrucât în raport de obiectul cererii de chemare în judecată –plata ajutorului prevăzute de art. 20 Secțiunea a III-a din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului din fonduri publice – și de dispozițiile art. 7 din OUG nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrațiilor și Internelor potrivit cărora are calitatea de ordonator principal de credite, acestuia îi imcumbă obligații în raportul juridic dedus judecății.
Pe fondul problemei de drept deduse judecății, în raport de motivele din cele trei recursuri formulate în cauză, Curtea reține că potrivit art. 20 din Secțiunea a III-a din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului din fondurile publice la trecerea în rezervă, respectiv la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, în cazul de față pentru vechimea de 15-20 de ani de un ajutor egal cu 10 solde ale funcției de bază.
Așa cum au afirmat și recurenții și astfel cum s-a reținut și de către instanța de fond dreptul la ajutorul mai sus menționat a fost suspendat prin art. 9 din din Legea nr. 118/30.06.2010 („Începand cu data intrarii in vigoare a prezentei legi nu se mai acorda ajutoare sau, dupa caz, indemnizatii la iesirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezerva).
Dispozițiile privind neacordarea ajutoarelor sau după caz a indemnizațiilor la iesirea la pensie, retragere, incetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă au fost menținute și în anul 2011 prin art. 13 din Legea nr. 285 /2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice publicată în Monitorul Oficial 878 din 28 decembrie 2010. Acest din urmă act normativ reglementează însă o excepție de ordin umanitar de la interdicția acordării de ajutoare la încetarea raporturilor de serviciu în situația imposibilitatii menținerii în activitate a persoanelor clasate inapt pentru serviciul militar ori încadrate în grad de invaliditate sau decedate ( art. 13 alin. 2 din lege) .
În speță soțul intimatei-reclamante, care a vut gradul de plutonier adjutant și o vechime în serviciu de 19 ani 6 luni și 21 de zile a fost trecut în rezervă la data de 22.12.2010, fiind clasat „inapt pentru serviciul militar cu scoatere din evidență" și încadrat în gradul III de invaliditate, conform Deciziei medicale nr. 2037 din 16.12.2010 emisă de Comisia de Expertiză Medicală și Evaluare a Capacității de Muncă din cadrul Spitalului de Urgență „Prof. Dr. D. Gerota" București.
Decizia de pensionare pentru invaliditate gradul 3 nr._ a fost emisă însă la data de 23 martie 2011, iar dreptul la pensie a fost acordat începând cu data de 01.01.2011, astfel că în mod legal și întemeiat instanța de fond a apreciat că drepturile acestuia la ajutorul în cuantum de 10 solde ale funcției de bază intră sub incidența dispozițiilor de excepție ale art. 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, fiind incidentă situația imposibilității menținerii în activitate a soțului ( ulterior decedat ) al reclamantei din cauza inaptitudinii pentru serviciul militar și încadrării în gradul III de invaliditate .
Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 312 C.pr.civ., apreciind că hotărârea pronunțată de instanța de fond nu este afectată de niciunul din motivele de modificare invocate de recurenții – pârâți I. de Jandarmi Județean Dâmbovița, M. Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice prin Administrația Finanțelor Publice Dâmbovița, Curtea urmează să dispună respingerea acestora ca nefondate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții I. Județean de Jandarmi Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, Bulevardul C. I, nr. 49, județul Dâmbovița, M. Administrației și Internelor, cu sediul în municipiul București, Piața Revoluției, nr. 1A, sector 1 și Ministerul Finanțelor Publice prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, ..166, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2264 din data de 14 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata- reclamantă P. M., domiciliată în municipiul Târgoviște, .. 11, . și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetului de Avocatură V. P., din municipiul Târgoviște, .. 9, ., județul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19 martie 2013.
Președinte Judecători
E.-S. L. V.-A. P. I. L.
Grefier
G. C.
Red. LES/Tehnored. GC
2 ex./19.04.2013
d.f.Tribunal Dâmbovița
j.f. L. B.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 1664/2013. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... → |
|---|
