Pretentii. Decizia nr. 1877/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1877/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 7232/114/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1877
Ședința publică din data de 20 iunie 2013
Președinte – C. P.
Judecători - V. D.
- M. G.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții M. A. Naționale, în nume propriu și pentru UM_ B., cu sediul în municipiul B., ..3-5, județ B., și M. A. Naționale cu sediul în municipiul București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 247 din 19 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. D. N. domiciliat în comuna B., ., județ B..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de judecată din data de 13 iunie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, pentru a da posibilitate apărătorului intimatului-reclamant G. D. N. să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20 iunie 2013, când a dat următoarea decizie.
CURTEA :
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 247 din 19 februarie 2013, Tribunalul B. a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantul G. D. N., a obligat pârâții la plata către reclamant, a diferenței sumei de 34.571 lei reprezentând ajutor la trecerea în rezervă, precum și a dobânzii legale aferente până la data achitării efective, precum și la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin decizia medicală nr.A-5510/3/22.12.2011, emisă de Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul M. de Urgență Focșani, reclamantul a fost declarat inapt pentru serviciul militar, iar prin Ordinul Ministerului A. Naționale nr. MP 666 din 30.12.2011, acesta a fost trecut în rezervă, în conformitate cu art.85 al.1 lit.b) din Legea 80/1995.
Instanța a mai reținut că, prin decizia nr._ din 22.02.2012, reclamantul este beneficiarul, începând cu data de 31.12.2011, a unei pensii de invaliditate.
Potrivit Notei de fundamentare întocmită de pârâta UM_ B., s-au stabilit fondurile cuvenite reclamantului cu ocazia trecerii în rezervă, începând cu data de 31.12.2011, respectiv un ajutor la trecerea în rezervă, conform Legii 284/2010, anexa VII, art.20 din Legea 285/2010 și art. 13 al.2, în cuantum de 53.375 lei, compensare C.O. neefectuat de 410 lei și compensare contravaloare echipament pe anul 2011 de 2033 lei, însumând un cuantum total de_ lei.
Prin cererea dedusă judecății, reclamantul a confirmat încasarea sumei de 25.620 lei, solicitând diferența stabilită prin nota de fundamentare.
Raportat la susținerile pârâtei, exprimate în întâmpinare, potrivit cărora reclamantul nu este îndreptățit la beneficiul diferenței solicitate, avându-se în vedere dispozițiile art. 20 al.2 din Anexa VII la Legea 284/2010, care vizează personalul militar al căror raporturi de serviciu au încetat cu drept la pensie de serviciu, ceea ce nu este cazul de față, întrucât acesta este beneficiarul unei pensii de invaliditate, instanța a apreciat că acestea nu sunt justificate.
Astfel, având în vedere ajutorul consemnat de pârâtă în nota de fundamentare la trecerea în rezervă, instanța a reținut înscrierea ca temei legal a articolului 20, anexa VII din Legea 284/2010, fără a se specifica, în concret, aliniatul, ceea ce denotă că susținerile pârâtei prin luarea în considerare a prevederilor aliniatului 2 din acest articol, raportat la adresa MMFPS cu privire la interpretarea dreptului cuvenit reclamantului, nu au fundament.
În concret, în conformitate cu art.20 al.1 anexa VII din Legea 284/2010, se recunoaște personalului militar „la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu cu drept la pensie” beneficiul unui ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază în raport de vechimea efectivă în muncă.
Prin raportare la acest articol, pârâții au emis nota de fundamentare cu drepturile cuvenite acestuia, din care până în prezent au fost achitate, conform recunoașterii ambelor părți, suma totală de 21.247 lei, conform ordinelor de plată atașate la dosar.
Faptul că, prin aliniatul 2 art. 20 anexa VII din Legea 284/2010, se face distincția personalului militar ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare, a unui beneficiu pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare a unui ajutor egal cu 2 solde ale funcției de bază, respectiv cu 2 salarii ale funcției de bază, nu schimbă cu nimic dreptul reclamantului de ajutor cuvenit la trecerea în rezervă, conform Ordinului Ministerului A. Naționale nr. MP 666 din 30.12.2011.
Instanța a apreciat că statutul reclamantului de locotenent colonel în rezervă determină aplicabilitatea prevederilor art.20 al.1 anexa VII din Legea 284/2010, care stipulează ajutorul în funcție de vechimea efectivă, care în cazul acestuia este de 15 solde ale funcției de bază, așa cum recunoaște chiar pârâta prin întâmpinare, iar distincția privind celălalt ajutor cuvenit la încetarea raporturilor de serviciu cu drept la pensie de serviciu, nu constituie un argument în refuzul pârâților de acordare a ajutorului la trecerea în rezervă și implicit este inaplicabil raționamentul referitor la pensia de serviciu înscris în aliniatul 2 din același articol.
De altfel, în condițiile în care pârâții au emis o notă de fundamentare pe care nu au revocat-o și au achitat parțial ajutorul la trecerea în rezervă la data de 13.07.2012 de 2.719 lei, respectiv 10.221 lei la 14.09.2012, conform extraselor de cont atașate la dosar, instanță apreciază refuzul plății în continuare al pârâților ca nejustificat, întrucât dispariția sintagmei pensie de serviciu din Legea cadru nr. 263/2010, nu determină înlăturarea beneficiilor în mod retroactiv, recunoscute prin Legea specială nr.284/2010, intrată ulterior în vigoare și care în Anexa VII, prin voința legiuitorului, au fost recunoscute drepturi specifice activității desfășurate în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, printre care și ajutorul la trecerea în rezervă dedus judecății.
Sub ansamblul celor evocate, instanța reținând că pârâtele, până în prezent, au achitat, conform fișelor extras de cont atașate, sumele de 6275 lei cu titlu de compensare CO neefectuat și ajutor trecere în rezervă, 2032 lei reprezentând echipament restant pe anul 2011, 2719 lei și 10.221 lei cu titlu de ajutor trecere în rezervă, a dispus obligarea acestora la plata către reclamant a diferenței sumei de 34.571 lei, reprezentând diferența dintre suma de 55.818 lei înscrisă în nota de fundamentare emisă de pârâte și 21.247 lei sumă achitată până în prezent de acestea, reprezentând ajutor la trecerea în rezervă, precum și la plata dobânzii legale aferente până la data achitării efective.
În temeiul art. 274 cod proc.civilă, instanța a obligat pârâții la 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant, conform chitanței atașate la dosar.
Pârâții M. A. Naționale, în nume propriu și pentru UM_ B., au declarat recurs, solicitând ca, în temeiul art.304 punctele 8 și 9, art.304" și art.312 C.proc.civ., admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii astfel cum a fost precizată.
Se susține că, în mod greșit, instanța de fond a admis acțiunea formulată și precizată de reclamant, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, precum și că aceasta a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, dată cu aplicarea greșită a legii - art.304 pct.8 și 9 din C.proc.civ,.
Astfel, reclamantul a fost trecut în rezervă începând cu data de 31.12.2011 prin Ordinul ministrului apărării naționale nr.MP 666/ 30.12.2011, ca urmare a deciziei medicale nr.A 5510/3 din 22.12.2012 prin care acesta a fost declarat „inapt pentru serviciu militar".
Prin Nota de fundamentare i-au fost calculate intimatului-reclamant ajutorul pentru trecerea în rezervă conform art.20, anexa VII din Legea nr.284/ 2010.
La data de 22.02.2012, a fost emisă decizia de pensionare nr._, prin care i-au fost stabilite drepturile de pensie de invaliditate, începând cu data de 31.12.2011.
Conform prevederilor art.20 alin.1 din Anexa VII Capitolul II Ia Legea cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri „la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate, astfel: vechime efectivă - între 25-30 ani - un ajutor egal cu 15 solde ale funcției de bază.
Solda lunară din ultima lună de activitate a fost de 1525 lei.
Conform prevederilor art. 20 alin.(1) din Anexa VII Capitolul II Ia Legea cadru nr. 284/2010 reclamantul a primit suma de 22.875 lei, reprezentând ajutor de trecere în rezervă calculat astfel: 15 solde * 1.525 = 22.875 lei.
Prin aceeași notă de fundamentare, reclamantului i s-a calculat, în mod eronat, încă un ajutor de trecere în rezervă, în temeiul art.20 alin.(2) din Anexa VII, capitolul II din Legea nr.2S4/ 2010. Cuantumul acestui ajutor a fost stabilit astfel: 20 solde *1525= 30.500 lei.
Instanța de fond, în mod greșit, a apreciat că ,,sunt nejustificate susținerile pârâților referitoare la faptul că reclamantul nu este îndreptățit la beneficiul diferenței solicitate avându-se în vedere prevederile art.20 alin. (2) din Anexa VII, capitolul II din Legea nr.284/ 2010 care vizează personalul militar al căror raporturi de serviciu au încetat cu drept la pensie de serviciu ceea ce nu este cazul acestuia, întrucât este beneficiarul unei pensii de invaliditate. "
Potrivit dispozițiilor art. 20,alin.(2) din Anexa VII Capitolul II la Legea cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri „personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, trecuți în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la, limita de vârstă de pensionare sau, în situația în care pot desfășura activitate peste aceasta limita, până la limitele de vârsta în grad la care pot fi menținute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu doua solde ale funcției de baza, respectiv cu două salarii ale funcției de bază.
Potrivit dispozițiile art.51 din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, în sistemul public de pensii se acordă următoarele categorii de pensii:
a. pensia pentru limita de vârstă;
b.pensia anticipată;
c.pensia anticipată parțială;
d.pensia de invaliditate;
e.pensia de urmaș.
Din cele prezentate mai sus, reiese că, în cuprinsul Legii nr.263/2010, cu modificările și completările ulterioare, nu se mai regăsește sintagma pensie de serviciu.
In acest context, în vederea interpretării și aplicării unitare în M. A. Naționale, a expresiei pensie de serviciu, utilizată în cuprinsul art. 20, alin.(2) din Anexa VII, Capitolul II la Legea cadru nr. 284/2010, Direcția financiar-contabilă a solicitat punctul de vedere al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Prin adresa nr._/12.03.2012, Direcția Ocupare și Salarizare din Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale a precizat că pensia de invaliditate era, conform Legii 164/2001, o instituție deosebită față de pensia de serviciu. Această precizare a fost comunicată de către Direcția financiar-contabilă cu adresa nr.A 2648 din 28.03.2012.
În acest context, pentru identificarea intenției legiuitorului privind modul de aplicare a art.20, alin.(2) din Anexa VII, Capitolul II la Legea cadru nr. 284/2012, au fost luate în calcul și prevederile Legii nr. 164/2001, privind pensiile militare de stat, în cuprinsul căreia, la art.10, este prevăzut că „sistemul pensiilor militare de stat cuprinde: pensia de serviciu; pensia de invaliditate; pensia de urmaș," iar la art. 11 ca pensia de serviciu poate fi: pentru limita de vârstă; anticipată; anticipată parțială.
Prin urmare, rezultă că, în intenția legiuitorului, expresia ,,pensie de serviciu” reprezintă o instituție diferită de pensia de invaliditate, cu toate consecințele ce decurg, inclusiv, în domeniul de aplicare a art. 20, alin.(2) din Anexa VII, Capitolul II la Legea cadru nr. 284/2010, respectiv, doar pentru persoanele cu drept la: a. pensie pentru limită de vârstă; b. pensie anticipată; c. pensie anticipată parțială.
În considerentele sentinței, se poate observa cum instanța de fond își întemeiază soluția numai pe prevederile art.20 alin.(l) al Anexei VII, cap. II din Legea nr.284/2010, pierzând din vedere faptul că, prin nota de fundamentare, reclamantului i-a fost calculat, așa cum au arătat pârâții mai sus, un ajutor la trecerea în rezervă în temeiul art.20 alin.(2), al Anexei VII, cap.II din Legea nr.284/2010.
De altfel, instanța de fond nu motivează în niciun fel hotărârea sa referitoare la legalitatea acordării sau nu a ajutorului de trecere în rezervă, cu drept la pensie de invaliditate și nu de serviciu, acesta arătând doar că „raționamentul referitor la pensia de serviciu este inaplicabil".
Referitor la suma pe care instanța i-a obligat să o plătească intimatului-reclamant se arată că aceasta este greșit calculată și netemeinică, din totalul de 55.818 lei, reclamantului i-au fost plătite drepturi bănești în sumă de 25.318 lei, rămânând de achitat suma de 30.500 lei.
Suma de 30.500 lei a fost stabilită în mod eronat, situația intimatului-reclamant neîncadrându-se la prevederilor art.20, alin.(2) din Anexa VII, Capitolul II la Legea cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Datele avute în vedere la stabilirea ajutorului prevăzut de art. 20 alin.(2) din Anexa VII Capitolul II la Legea cadru nr.284/ 2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, sunt: vârsta standard de pensionare prevăzută în Anexa 6 la Legea 263/2010 - 57 ani și 11 luni, iar diferența între vârsta standard de pensionare și vârsta la trecerea în rezervă - 10 ani și 09 luni. Această diferență de 10 ani, a fost avută în vedere la calculul ajutorului de câte 2 solde pe an, prevăzut de art. 20, alin.(2) din Anexa VII Capitolul II la Legea cadru nr.284/2010, adică 20 de solde.
În conformitate cu prevederile pct.38 din O.UG, nr.58 din 26.06.2010, pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003, privind Codul fiscal și alte măsuri financiar-fiscale, sumele reprezentând plățile compensatorii calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate personalului militar trecut în rezervă sau al cărui contract încetează ca urmare a nevoilor de reducere și de restructurare, precum și ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordate acestuia la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie sau celor care nu îndeplinesc condițiile de pensie, precum și ajutoare sau plăți compensatorii primite de polițiști aflați în situații similare, al căror cuantum se determină în raport cu salariul de bază lunar net (acordate potrivii legislației în materie, devin impozabile începând cu drepturile aferente lunii iulie 2010).
În consecință, atât suma de 30.500 lei, reprezentând contravaloarea ajutoarelor la trecerea în rezervă solicitată de intimatul-reclamant, cât și suma de_ lei plătită deja în temeiul art.20 alin.(1) al anexei VII, cap.II din Legea nr.284/2010, se impozitează la momentul plății cu 16%.
Astfel, suma netă care i s-ar cuveni reclamantului nu este de 34.571 lei, cum în mod eronat a stabilit instanța, ci de 25.620 lei, reprezentând diferența între 30,500 lei, suma rezultată din calcul și 4,880 lei, suma ce reprezintă impozitul aferent de 16%.
În concluzie, se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 3041 Cod pr. civilă, constată că motivele de recurs nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Prin decizia medicală nr.A-5510/3/22.12.2011, emisă de Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul M. de Urgență Focșani, reclamantul a fost declarat inapt pentru serviciul militar, iar prin Ordinul Ministerului A. Naționale nr. MP 666 din 30.12.2011, acesta a fost trecut în rezervă, în conformitate cu art.85 al.1 lit.b) din Legea 80/1995. ca atare, prin decizia nr._ din 22.02.2012, reclamantul este beneficiarul, începând cu data de 31.12.2011, a unei pensii de invaliditate.
Potrivit Notei de fundamentare întocmită de pârâta UM_ B., s-au stabilit fondurile cuvenite reclamantului cu ocazia trecerii în rezervă, începând cu data de 31.12.2011, respectiv un ajutor la trecerea în rezervă, conform Legii 284/2010, anexa VII, art.20 din Legea 285/2010 și art. 13 al.2, în cuantum de 53.375 lei, compensare C.O. neefectuat de 410 lei și compensare contravaloare echipament pe anul 2011 de 2033 lei, însumând un cuantum total de_ lei, iar reclamantul a confirmat încasarea sumei de 25.620 lei, solicitând diferența stabilită prin nota de fundamentare.
În conformitate cu art.20 al.1 anexa VII din Legea 284/2010, se recunoaște personalului militar „la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu cu drept la pensie” beneficiul unui ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază în raport de vechimea efectivă în muncă, motiv pentru care pârâții au emis nota de fundamentare cu drepturile cuvenite acestuia, din care, până în prezent, au fost achitate, conform recunoașterii ambelor părți, suma totală de 21.247 lei, conform ordinelor de plată atașate la dosar.
Prin aliniatul 2 art. 20 anexa VII din Legea 284/2010, se face distincție între personalul militar cu drept la pensie de serviciu înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare, care primește un ajutor egal cu 2 solde ale funcției de bază, respectiv, 2 salarii ale funcției de bază, ceea ce nu schimbă cu nimic dreptul reclamantului de ajutor cuvenit la trecerea în rezervă, conform Ordinului Ministerului A. Naționale nr. MP 666 din 30.12.2011.
Statutul reclamantului de locotenent colonel în rezervă, determină aplicabilitatea prevederilor art.20 al.1 anexa VII din Legea 284/2010, care stipulează ajutorul în funcție de vechimea efectivă, care, în cazul acestuia, este de 15 solde ale funcției de bază, așa cum recunoaște chiar pârâta prin întâmpinare.
Celălalt ajutor cuvenit la încetarea raporturilor de serviciu cu drept la pensie de serviciu, nu constituie un argument în refuzul pârâților de acordare a ajutorului la trecerea în rezervă și, implicit, este inaplicabil raționamentul referitor la pensia de serviciu, înscris în aliniatul 2 din același articol.
În condițiile în care pârâții au achitat parțial ajutorul la trecerea în rezervă la data de 13.07.2012 de 2.719 lei, respectiv 10.221 lei la 14.09.2012, conform extraselor de cont atașate la dosar, refuzul plății lui în continuare apare, într-adevăr, ca nejustificat, întrucât dispariția sintagmei pensie de serviciu din Legea cadru nr. 263/2010, nu determină înlăturarea beneficiilor în mod retroactiv, recunoscute prin Legea specială nr.284/2010.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții M. A. Naționale în nume propriu și pentru UM_ B., cu sediul în municipiul B., ..3-5, județ B., și M. A. Naționale cu sediul în municipiul București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 247 din 19 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. D. N. domiciliat în comuna B., ., județ B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2013.
Președinte, Judecători,
C. P. V. D. M. G.
Grefier,
A. M. B.
Red.CP
Tehnored. BA
2 ex./27.06.2013
dosar fond nr._ Tribunalul B.
jud.fond G. S.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
| ← Cereri. Decizia nr. 121/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Completare carnet de muncă. Hotărâre din 09-04-2013, Curtea... → |
|---|
