Completare carnet de muncă. Hotărâre din 09-04-2013, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 9107/105/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR.978
Ședința publică din data de 9 aprilie 2013
Președinte - V.-A. P.
Judecători - I. L.
- E.-S. L.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanții G. N. și G. C., ambii domiciliați în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.4935 din data de 16.10.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. Upetrom 1 M. S.A. Ploiești, cu sediul în Ploiești, Piața 1 Decembrie 1918, nr. 1, județul Prahova.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată și este motivat.
Se mai învederează că prin C. Registratură, intimata-pârâtă S.C. Upetrom 1 M. S.A. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, înregistrată sub nr. 8355/09.04.2013. În cuprinsul întâmpinării se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului și împrejurarea că intimata-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ /2012, reclamanții G. N. și G. C. au chemat în judecată pe pârâta S.C. Upetrom 1 M. S.A., solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să constate că în perioada cât au fost angajați ai pârâtei, au desfășurat activități în locuri și în condiții de muncă care se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, cerându-se obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost angajați ai societății pârâte în perioadele cuprinse în carnetele de muncă anexate în copie acțiunii și evidențiate în anexa întocmită și au lucrat efectiv în secții de producție încadrate în grupa a II-a de muncă.
Au mai susținut reclamanții că și-au desfășurat activitatea în cadrul unor secții de producție în condiții deosebite, unde se lucra permanent cu substanțe toxice, solubile, vopsele, diluanți speciali, iar în cadrul secțiilor respective nu existau spații de izolare în care să se realizeze operațiunile de curățare, chituire, grunduire, galvanizare, vopsire, operații în urma cărora rezultau pulberi metalice, vapori toxici și alte substanțe toxice, care în timp au afectat sănătatea salariaților ce și-au desfășurat activitatea în aceste condiții.
Totodată, reclamanții au arătat că secțiile în care și-au desfășurat activitatea erau lipsite de ventilatoare, de surse de încălzire, astfel încât suportau temperaturi extreme atât pe timp de vară, cât și iarna, iar din procesele de prelucrare prin așchiere, strunjire, frezare, rectificare, efectuate în cadrul sectoarelor unde și-au desfășurat activitatea, rezultau pulberi metalice, șpan, vapori ai lichidelor solubile sau de vopsire, care au afectat sănătatea tuturor salariaților ce au lucrat în astfel de condiții, în secții neexistând aspiratoare de vapori sau de praf.
De asemenea, s-a susținut de către reclamanți că au lucrat în cadrul societății pârâte atât în schimbul I, cât și în schimburile II și III, efectuând și ore suplimentare.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 168/1999, cu modificările și completările ulterioare și ale Ordinului nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a precizat că este de acord cu admiterea acțiunii formulate de reclamanți.
Pe baza probelor administrate în cauză, cu înscrisuri și expertiză specialitatea organizarea muncii, salarizare, prin sentința civilă nr.4935 din data de 16.10.2012, Tribunalul Prahova a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanți și a constatat că reclamanții au dreptul de a beneficia de grupa a II-a de muncă în procent de 100% conform Anexei 1 la raportul de expertiză N. C., astfel: G. N.: 18.03._90; G. C.: 18.03._86.
Prin aceeași sentință, a fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții au fost angajați ai societății pârâte, desfășurându-și activitatea în cadrul secțiilor: Mecanică 1 și Montaj.
S-a mai reținut că potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, activitățile prestate s-au realizat în diverse locuri de muncă, unde se desfășurau mai multe tipuri de activități, respectiv activități de construcții metalice, sudură și vopsitorie, fără a fi separate între ele. Pe mașinile de alezat, frezat, sabotat, strunjit și rectificat s-au lucrat continuu subansamble din fontă în . regulă de dimensiuni mari.
De asemenea, tot pe baza raportului de expertiză întocmit, s-a reținut că halele industriale, în ansamblul lor, nu erau dotate cu instalații de ventilație și nici utilajele folosite pentru acele activități nu erau dotate cu aspiratoare, care să asigure aspirarea fumului, a gazelor, vaporilor de lacuri și vopsele și nici a pulberilor metalice rezultate de la activitățile de șlefuire și polizare a pieselor.
A arătat prima instanță că potrivit art. 3 alin.1 din Ordinul nr. 50/1990 „beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.”
Totodată, în conformitate cu art. 7 din același act normativ „încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.”
Din ansamblul probator efectuat în cauză, în principal raportul de expertiză, tribunalul a conchis că activitățile desfășurate de reclamanți se încadrează în prevederile Ordinului nr. 50/1990 - Anexa 2, respectiv pozițiile 33, 34, coroborat cu pozițiile 3 și 7, beneficiind de grupa a II-a de muncă, în procent de 100 %.
Pentru aceste considerente, având în vedere prevederile art. 269 Codul muncii, tribunalul a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanți, în sensul celor sus-arătate.
În ce privește cererea reclamanților, de acordare a cheltuielilor de judecată, tribunalul a respins-o, având în vedere, pe de-o parte, faptul că pârâta a fost de acord cu admiterea acțiunii formulate de reclamanți, fiind aplicabile dispozițiile art. 275 Cod pr.civilă, iar pe de altă parte, s-a apreciat că în mod evident, nu se poate reține în sarcina pârâtei vreo culpă procesuală în declanșarea acestui litigiu, aceasta fiind unica modalitate prin care reclamanții ar fi putut obține încadrarea într-o grupă superioară de muncă.
Împotriva sentinței tribunalului au declarat recurs reclamanții G. N. și G. C., criticând-o ca nelegală și netemeinică, susținând că în mod greșit le-a fost respinsă cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Se învederează că referitor la cheltuielile de judecată solicitate, instanța de fond a apreciat că acestea nu pot fi acordate din două considerente.
Primul considerent avut în vedere de tribunal a fost acela că pârâta a fost de acord cu admiterea acțiunii formulate.
Arată recurenții că din lecturarea întâmpinării depusă la dosar de către pârâtă, nu reiese că aceasta ar fi de acord cu acțiunea promovată de reclamanți, dimpotrivă, sunt considerate neîntemeiate pretențiile acestora. Faptul că în scopul inducerii în eroare, pentru a beneficia de prevederile art. 275 Cod pr.civilă, există, în contradictoriu cu tot cuprinsul întâmpinării, solicitarea de admitere a acțiunii ( care, având în vedere ceea ce se susține, se poate interpreta ca fiind o eroare de redactare), nu justifică, potrivit susținerilor recurenților, neacordarea cheltuielilor pe acest temei.
Cel de-al doilea considerent reținut de prima instanță a fost acela că singura modalitate de obținere a dreptului recurenților constă în chemarea pârâtei în judecată, neputându-se imputa vreo culpă procesuală în declanșarea litigiului.
Dacă stabilirea grupei de muncă, potrivit legii, nu este din culpa pârâtei, chemarea în judecată fiind o problemă strict procedurală, recurenții nu înțeleg de ce a fost necesară efectuarea unei expertize și nu s-a dispus la primul termen de judecată pe baza înscrisurilor din dosar.
Arată recurenții că stabilirea corectă a grupei de muncă nu este cauzată de culpa acestora, iar litigiul nu a fost o formalitate fără costuri importante- pentru doi pensionari.
Se solicită pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței de fond și acordarea cheltuielilor de judecată pe care recurenții au fost nevoiți să le facă.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței în sensul respingerii capătului de cerere cu privire la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În conformitate cu disp.art. 275 Cod pr.civilă, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Societatea pârâtă a depus la dosarul cauzei, la instanța de fond, pentru prima zi de înfățișare, întâmpinare, prin care a recunoscut pretențiile reclamanților, fiind de acord cu admiterea acțiunii acestora, astfel cum s-a arătat în mod expres în finalul întâmpinării, prin care societatea a cerut chiar a fi aplicate dispozițiile art. 275 Cod pr. civilă în sensul exonerării acesteia de la plata oricăror cheltuieli de judecată, învederând și faptul că nu a fost pusă în întârziere înainte de chemarea sa în judecată.
Faptul că inițial, în cuprinsul întâmpinării, s-a consemnat că se solicită respingerea cererii ca nefondată, a reprezentat o simplă eroare materială corectată de societatea intimată printr-o precizare la întâmpinare depusă la dosar la data de 27.03.2012, reprezentând chiar următorul termen de judecată după prima zi de înfățișare, prin precizarea respectivă societatea pârâtă arătând că solicită admiterea cererii de chemare în judecată privind încadrarea în grupa superioară de muncă și nu respingerea acțiunii, astfel cum greșit se menționase în întâmpinarea depusă, specificându-se faptul că este vorba de o greșeală de redactare, fapt ce rezultă din conținutul propriu-zis al întâmpinării, prin care societatea și-a exprimat punctul de vedere în sensul admiterii acțiunii.
Proba cu expertiză de specialitate a fost solicitată chiar de către reclamanți prin acțiune, fiind încuviințată această probă de către instanță, o atare probă fiind pertinentă și concludentă cauzei, fiind evident că administrarea acestei probe era necesară raportat la obiectul acțiunii, chiar dacă pârâta a solicitat admiterea acțiunii reclamanților prin întâmpinarea formulată la prima instanță și că nu se poate reține nici culpa procesuală a pârâtei în declanșarea litigiului, astfel cum justificat a conchis și instanța de fond, aceasta fiind singura modalitate în care reclamanții ar fi putut obține încadrarea într-o grupă superioară de muncă.
Raportat la considerentele mai sus arătate, în mod corect prima instanță, având în vedere disp.art.275 Cod pr.civilă, a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată, nefiind aplicabile în acest context dispozițiile generale, de principiu, prevăzute la art. 274 alin. 1 Cod pr. civilă, conform cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, câtă vreme în cauză sunt aplicabile prevederile art. 275 Cod pr.civilă, sus - indicate, ce constituie o excepție de la regula consacrată de art.274 alin.1 Cod pr.civilă, neputându-se reține în consecință culpa procesuală a societății pârâte, care să justifice obligarea societății la plata cheltuielilor de judecată în sensul celor solicitate de recurenții-reclamanți.
Concluzionând, față de cele ce preced, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente motivele de modificare prev.de art 304 pct. 9 și art. 3041 Cod pr.civilă, invocate practic de recurenți în motivarea recursului, sentința atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții G. N. și G. C., ambii domiciliați în Ploiești, ., ., . împotriva sentinței civile nr.4935 din data de 16 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. Upetrom 1 M. S.A. Ploiești cu sediul în Ploiești, Piața 1 Decembrie 1918, nr. 1, județul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 9 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V.-A. P. I. L. E.-S. L.
GREFIER
V. M.
Red.VAP
Tehnored. CG
2 ex./09.05.2013
d.f. nr._ Tribunalul Prahova
j.f. Ș. O.-C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Pretentii. Decizia nr. 1877/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
