Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1202/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1202/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 9842/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 1202
Ședința publică din data de 23 aprilie 2013
Președinte - E. M.
Judecători - C. Ș.
- A. P.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta ., cu sediul în București, .. 1-3, sect.2 - în numele și pentru Sucursala Electrocentrale Doicești, cu sediul în ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 292 din 24 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul D. G.-F., domiciliat în com.Vulcana P., ., nr. 13, jud.Dâmbovița.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant D. G.-F. prin mandatar I. N., lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul disp. art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și îndrumă să se recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că, prin Serviciul registratură s-a depus întâmpinare.
I. N. arată că nu are mandat expres din partea intimatului-reclamant, dar, așa cum s-a consemnat în practicaua sentinței recurate, intimatul-reclamant D. G.-F. l-a împuternicit să-l reprezinte în acest litigiu, drept de reprezentate despre care s-a luat act în fața instanței de fond.
Curtea, în baza disp.art.68 alin.3 Cod pr.civilă, constată că intimatul-reclamant D. G.-F. i-a dat drept de reprezentare numitului I. N. și în recurs, având în vedere susținerile părții la termenul la care s-a pronunțat sentința recurată.
I. N., în calitate de mandatar al intimatului-reclamant D. G.-F., invocă excepția tardivității recursului și solicită respingerea acestuia ca tardiv formulat. Fără cheltuieli de judecată.
C u r t e a:
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ /17.12.2012, reclamantul D. G.-F. a chemat în judecată pe pârâta . Electrocentrale Doicești, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata drepturilor salariale reprezentând plăți compensatorii în cuantum de 16 salarii medii brute aferente clasei 39, treapta IV conform art. 4108 din contractul colectiv de muncă în vigoare, împreună cu dobânda legală de la data de 02.11.2012 până la data plății efective și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în cursul anului 2012 pârâta a hotărât disponibilizarea prin concediere colectivă a unui număr de 500 salariați din cadrul sucursalelor sale, în două etape calendaristice, prima în luna iunie, iar a doua în luna noiembrie a acestui an. În cadrul celei de a doua etape de disponibilizări sucursala a concediat un număr de 192 de salariați ce urmau să beneficieze de prevederile contractului colectiv de muncă al S.C. T. S.A.
Astfel, începând cu 02.11.2012 prin decizia nr. 953/01.11.2012 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, prin concedierea colectivă conform art. 65, alin.1 din Legea nr. 53/2003, coroborat cu art. 4105 alin. (2) B, lit.a urmând ca la data disponibilizării să i se plătească integral un ajutor de concediere în sumă de 37.906 lei net în raport de o vechime în muncă de 26 ani și 6 luni, așa cum reiese și din art. 4108 din contractul colectiv de muncă al . vigoare.
Prin refuzul pârâtei de achitare a acestor sume, reclamantului i s-a produs atât un prejudiciu material cât și unul moral, fiind lipsit de unica sursă de existență, ajutorul de șomaj urmând a-l încasa abia începând cu anul următor.
Conform art. 253 Codul muncii reclamantul a solicitat și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, aferente drepturilor cuvenite și neachitate, începând cu data de 02.11.2012 până la data plății efective.
În drept, s-au invocat disp.art.109, 112 și urm. Cod pr.civilă, art .4105 (2)B, lit.a, art.4108 din CCM în vigoare, Legea nr. 53/2003.
Pârâta . în numele și pentru Sucursala Electrocentrale Doicești, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea capetelor de cerere privind plata dobânzii legale de la data de 02.11.2012 până la data plății efective, precum și daune morale, susținând că în anul 2006 s-a instituit procedura de administrare specială și de supraveghere financiară la T., fiind numit un administrator special, a fost elaborat un plan de reorganizare ce a fost aprobat atât de către Ministerul Economiei și Comerțului prin Ordinul nr. 584/02.04.2012 cât și de organele statutare, respectiv Consiliul de Administrație prin hotărârea nr. 07/21.03.2012 și adunarea generală a acționarilor prin hotărârea nr. 13/03.04.2012, agreat de federațiile sindicale și aprobat de către administratorul special. Astfel, arată pârâta, planul include printre măsuri și restructurarea T. prin divizare, prin desprinderea unei părți din patrimoniu și crearea unei societăți comerciale capabilă să se integreze în piață și să realizeze profit.
Astfel, situația economică dificilă a intimatei . implicit a pârâtei SE Doicești, monitorizată și de F.M.I., a determinat aplicarea unui program de restructurare și concedieri colective și în anul 2012, cu două etape în iunie și în noiembrie 2012, plan aprobat prin Hotărârea A. T. nr. 13/03.04.2012.
A precizat pârâta că majoritatea activelor sale nu mai sunt viabile economic și sunt retrase din exploatare, iar personalul care le deservea a devenit excedentar, astfel că reducerea activității intimatei a vizat și postul reclamantului, care s-a desființat din motive neimputabile salariatului.
S-a avut în vedere ca măsura încetării contractului de muncă al reclamantului să fie însoțită de măsuri de protecție socială prin acordarea de salarii compensatorii conform CCM T. și de beneficiile menționate prin OUG nr. 116/2007, venituri în completare la șomaj de aproximativ 1.500 lei lunar, timp de cel mult 24 de luni, în funcție de vechimea în muncă, venituri de care salariații rămași nu vor mai putea beneficia începând cu anul 2013 în situația în care aceștia vor fi disponibilizați.
A mai arătat pârâta că întârzierea efectuării plăților compensatorii s-a datorat unor motive obiective, care țin de măsuri de executare silită, instituite de către diverși creditori asupra conturilor bancare, asupra veniturilor prezente și viitoare, provenite de la terți popriți, asupra certificatelor de emisii gaze cu efect de seră, asupra imobilelor din proprietatea societății pârâte.
În privința dobânzilor legale, calculate de la data de 02.11.2012 până la data plății efective a compensației, s-a solicitat respingerea acestor pretenții, având în vedere motivele obiective sus menționate, precum și acordul încheiat între administrație și sindicate nr. 9606/01.11.2012, prin care părțile au convenit ca plățile compensatorii să fie achitate până la data de 20.11.2012.
Referitor la daunele morale a precizat pârâta că, potrivit art. 1.530, 1.531 și următoarele din Codul civil, petentul trebuie să precizeze în concret și să probeze în ce constă prejudiciul moral și material și care sunt criteriile de evaluare a acestora.
Plățile compensatorii, arată pârâta, vor fi achitate în scurt timp, în funcție de încasările obținute în urma valorificării unor bunuri, sens în care s-a solicitat a se constata buna-credință a pârâtei, care depune eforturi și diligențe considerabile, în scopul achitării obligațiilor de natură salarială către cele 340 de persoane disponibilizate în luna noiembrie 2011.
În drept s-au invocat art. 115 Cod pr. civilă.
Tribunalul Dâmbovița a pronunțat sentința civilă nr. 292/24.01.2013 prin care, admițând în parte acțiunea formulată de reclamant, a obligat pârâta către reclamant la plata sumei reprezentând diferență între suma de 48.928 lei brut plăți compensatorii și suma achitată la data de 17.01.2013 și la plata dobânzii legale aferente sumei de 48.928 lei brut, începând cu data de 02.11.2012 până la data de 17.01.2013 și ulterior acestei date, până la momentul achitării efective pentru diferența de plată rămasă și s-a respins capătul de cerere referitor la acordarea daunelor morale.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că prin decizia nr. 958/01.11.2012 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu 02.11.2012, în temeiul art.65, alin.1 C.M. coroborat cu art.4105 (2)B, lit.a din CCM, datorită desființării unor posturi de natura celui ocupat de salariat, ca urmare a reorganizării.
Conform art. 4108 din CCMU la desfacerea contractului individual de muncă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, unitatea va plăti acestuia un ajutor de concediere, în raport de vechimea în muncă: de la 6 luni la 5 ani – 7 salarii brute echivalente clasei 39IV din grila de salarizare valabilă la data desfacerii CIM; de la 5 ani la 10 ani – 8 salarii brute echivalente clasei 39IV din grila de salarizare valabilă la data desfacerii CIM; de la 10 la 20 de ani – 14 salarii brute echivalente clasei 39IV din grila de salarizare valabilă la data desfacerii CIM; peste 20 de ani – 16 salarii brute echivalente clasei 39IV din grila de salarizare valabilă la data desfacerii CIM.
La articolul 5 din această decizie s-a prevăzut că persoana concediată va beneficia de toate drepturile prevăzute de CCM al . vigoare, de prevederile OUG nr. 116/2006 actualizată, precum și de celelalte drepturi stabilite conform legii.
Din actul adițional nr. 760/15.03.2010 la CCMU, anexa privind grilele de salarizare rezultă că clasei 39, treptei IV de salarizare îi corespunde un salariu de bază brut de 3.058 lei, iar adeverința nr. 9842/12.12.2012 întocmită de . vechimea în muncă a reclamantului, de 26 de ani și 7 luni, acesta fiind deci îndreptățită să beneficieze de un număr de 16 salarii brut, având o vechime în muncă de peste 20 de ani.
S-a reținut îndreptățirea reclamantului de a beneficia de compensațiile bănești prevăzute de CCMU, recunoscută chiar și în cuprinsul deciziei de concediere, ce arată la art.5 că persoana concediată va beneficia de toate drepturile prevăzute în CCM al . vigoare.
Art. 10 din Codul Muncii definește contractul individual de muncă ca fiind contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu, art. 40, alin.2, lit.c arătând că angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații: să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din CCM aplicabil și din contractele individuale de muncă, iar art. 67 din același cod prevede dreptul salariaților concediați pentru motive care nu țin de persoana lor de a beneficia de masuri active de combatere a șomajului și de a primi compensații in condițiile prevăzute de lege si de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Art.132 din Legea nr. 62/2011 (în vigoare la data introducerii acțiunii) prevede că clauzele contractelor colective de munca pot stabili drepturi si obligații numai in limitele si in condițiile prevăzute de lege. La încheierea contractelor colective de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile angajaților au un caracter minimal. CCM nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil încheiat la nivel superior. Contractele individuale de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de munca aplicabile.
S-a reținut că, deși conform art. 272 Codul Muncii, pârâta avea obligația de a dovedi că a achitat aceste drepturi bănești reclamanților, ea nu a produs asemenea dovezi, motiv pentru care în raport de dispozițiile legale amintite mai sus, tribunalul a constatat că este întemeiat capătul de cerere privind acordarea compensațiilor bănești.
În ceea ce privește despăgubirile în sumă de 500 lei care au fost solicitate de reclamantă cu titlu de daune morale, tribunalul a apreciat neîntemeiată această solicitare, reținând că, deși reclamantul a susținut că a suferit un prejudiciu moral ca urmare a lipsirii de unica sursă de existență, aceasta nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu de natură morală, care să-i afecteze onoarea, demnitatea și alte valori personal nepatrimoniale. Prejudiciul de care face vorbire reclamanta este în realitate unul material, ce urmează a fi acoperit prin acordarea dobânzii legale aferentă sumelor datorate.
Potrivit art. 1.535 din Noul cod civil „(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.”
În prezent, Ordonanța nr. 13 din 24 august 2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar prevede în art. 1 că: „Părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești. Dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie. Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare.”
Neprecizând-se în cuprinsul deciziei de concediere, un termen pentru achitarea acestor drepturi, rezulta că persoana concediată trebuia să beneficieze de acestea de la data încetării contractului de muncă, respectiv de la 02.11.2012. A considerat instanța că, un alt argument ce justifică acordarea drepturilor de la momentul concedierii este reprezentat de prevederile art.161, alin.4 din Codul Muncii ce arată că întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia determină obligarea angajatorului la plata daunelor interese pentru repararea prejudiciului, dobânda legală intrând în categoria daunelor interese, scopul său fiind acoperirea prejudiciului suferit de neacordarea plăților compensatorii la momentul scadenței acestora.
Față de precizarea reclamantului privind achitarea parțială a debitului la data de 17.01.2013, tribunalul a dispus obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente întregii sume, începând de la 02.11.2012 până la 17.01.2013, urmând ca începând cu acest moment dobânda legală să se calculeze la suma rămasă de plată din valoarea totală a creanței.
În raport de considerentele expuse, tribunalul a admis în parte acțiunea.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta . –în numele și pentru Sucursala Electrocentrale Doicești, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept disp. art. 304 pct. 9 și 3041 Cod pr. civilă.
În fapt, recurenta a arătat că prin sentința criticată, instanța de fond a admis în mod eronat cererea de obligare la plata dobânzii legale de la data de 02.11.2012 și până la data plății efective, în temeiul art.6 din Ordonanța nr.13/2011.
Situația economică dificilă a intimatei Societății T. SA (implicit a pârâtei SE Doicești), monitorizată si de FMI, a determinat aplicarea unui program de restructurare și concedieri colective și în anul 2012 cu două etape în iunie și în noiembrie 2012, plan aprobat prin Hotărârea A. T. nr. 13/03.04.2012.
Majoritatea activelor intimatei nu mai sunt viabile economic si sunt retrase din exploatare, iar personalul care le deservea a devenit excedentar. Reducerea activității intimatei a vizat și postul reclamantei, care s-a desființat din motive neimputabile salariatului.
Raporturile juridice de muncă dintre intimata-reclamantă și societate sunt reglementate de CCM T., care se completează cu dispozițiile Codului muncii, acte care nu prevăd plata unor accesorii la drepturile de natură salarială.
În conformitate cu prevederile art.4.108 din CCM T. „la desfacerea contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, unitatea va plăti acestuia un ajutor de concediere în raport de vechimea în muncă...".
În considerarea prevederilor art.4.108 CCM T., a fost semnat Acordul între administrație și sindicate nr.9606/01.11.2012 (Anexa nr.1), prin care părțile au convenit ca plățile compensatorii să fie achitate până la data de 20.11.2012.
La data de 16.01.2013, reclamantei-intimate i s-a virat în cont 20% din suma totală datorată conform CCM în vigoare, reprezentând plăți compensatorii.
Întârzierea efectuării plăților compensatorii s-a datorat unor motive obiective, care țin de măsurile de executare silită instituite de către diverși creditori (SNGN Romgaz SA Mediaș, . SA, . Transgaz SA Mediaș etc.) asupra conturilor bancare, asupra veniturilor prezente și viitoare provenite de la terți popriți, asupra certificatelor de emisii gaze cu efect de sera, asupra imobilelor din proprietatea societății noastre etc.
Măsura încetării contractului de muncă al reclamantei este însoțită de măsuri de protecție socială prin acordarea de salarii compensatorii conform CCM T. și de beneficiile menționate de OUG 116/2007, venituri în completare la șomaj de aproximativ 1500 lei lunar timp de cei mult 24 de luni, în funcție de vechimea în muncă, venituri de care salariații rămași nu vor mai putea beneficia începând anul 2013, în situația în care aceștia vor fi disponibilizați.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii cererii de obligare a . Electrocentrale Doicești la plata dobânzii legale de la data de 2.11.2012 și până la data plății efective.
Totodată, recurenta a solicitat modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul obligării societății doar la achitarea drepturilor salariale (plăți compensatorii) restante la data judecării recursului, după caz, și menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii primei instanțe referitoare la respingerea capătului de cerere privind acordarea daunelor morale.
În ședința publică de judecată din data de 23 aprilie 2013, intimatul prin mandatar a invocat excepția de tardivitate a declarării recursului.
Examinând sentința atacată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, instanța, având în vedere prevederile art. 137 Cod pr.civilă, se va pronunța cu prioritate asupra excepției tardivității recursului, invocată de intimat prin mandatar..
Potrivit art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs în această materie este de 10 zile de la comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond, termen indicat, de altfel, și în dispozitivul sentinței atacate.
Fiind un termen imperativ și absolut, nerespectarea lui atrage sancțiunea iremediabilă a decăderii, iar o atare concluzie rezultă din interpretarea prevederilor art.103 Cod pr.civilă, care statuează că „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.
Termenul începe să curgă de la data menționată pe dovada de primire sau procesul-verbal de comunicare întocmit de agentul procedural, iar în speța dedusă judecății, din dovada de primire aflată la fila 27 dosar fond, rezultă că recurentei i-a fost comunicată sentința la data de 06.02.2013.
Din rezoluția aplicată pe cererea de recurs, rezultă că înregistrarea prezentei căi de atac s-a realizat la data de 19 februarie 2013 (fila 4 dosar recurs).
În condițiile în care hotărârea atacată a fost comunicată recurentei la data de 06.02.2013, declararea recursului la 19 februarie 2013 s-a realizat după expirarea termenului de 10 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999.
În raport de considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că excepția invocată de intimat este întemeiată, motiv pentru care o va admite, iar in baza art. 312 alin. 1 Cod pr.civilă raportat la art.80 din Legea nr.168/1999, va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității recursului invocată de intimat.
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de pârâta ., cu sediul în București, .. 1-3, sect.2 - în numele și pentru Sucursala Electrocentrale Doicești, cu sediul în comuna Doicești, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 292 din 24 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul D. G.-F., domiciliat în com.Vulcana P., ., nr. 13, jud.Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2013.
Președinte, Judecători,
E. M. C. Ș. A. P.
Grefier,
V. M.
red. C.Ș./tehnored.V.M.
2 ex./14.05.2013
d.f._ Tribunalul Dâmbovița
j.f. G. C.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 67/2013.... → |
|---|
