Contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia nr. 1777/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1777/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 4144/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1777
Ședința publică din data de 13 iunie 2013
Președinte – C. P.
Judecători - V. D.
- M. G.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de intimații Școala G. I.A.Bassarabescu Ploiești, cu sediul în municipiul Ploiești, ..2, județ Prahova și I. Școlar Județean Prahova, cu sediul în municipiul Ploiești, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 452 din 13 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-contestatoare S. C. A., domiciliată în municipiul Ploiești, ., județ Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ultima strigare, au lipsit părțile.
Procedura îndeplinită.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursurile se află la primul termen de judecată, sunt motivate și scutite de plata taxei judiciare de timbru, iar prin Serviciul registratură s-a depus cerere de lăsare a cauzei la ultima strigare, din partea avocat S. I. în calitate de apărător al intimatei S. A.-C..
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, precum și față de împrejurarea că prin motivele de recurs recurenții au solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod pr.civilă, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După strigarea cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată, s-a prezentat avocat S. I. din cadrul Baroului Prahova pentru intimata-contestatoare. Depune împuternicirea avocațială nr._/2013 și practică judiciară, respectiv extras de pe portalul Curții de Apel Ploiești reprezentând soluție pronunțată într-o cauză similară. Solicită respingerea recursurilor ca nefondate. Precizează că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA :
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, contestatoarea S. C. A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații ȘCOALA I.A. BASSARABESCU PLOIEȘTI și I. ȘCOLAR JUDEȚEAN PRAHOVA, anularea deciziei nr.48/22.12.2011 emisa de Directorul Școlii I.A.Bassarabescu Ploiești prin care a fost încadrată ca învățător gradul I începând cu data de 1.01.2010, reîncadrarea în funcția de profesor pentru învățământul primar gradul I conform Deciziei nr. 3/2010, precum și plata drepturilor salariale ce i-au fost retrase urmare a deciziei nr.48/2011 - și a cheltuielilor de judecată
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a funcționat ca învățătoare la Școala I.A.Bassarabescu din Ploiești, susținând toate examenele de grad corespunzătoare vechimii sale în muncă și dobândind în prezent gradul I - și în același timp a absolvit cursurile Facultății de Sociologie și Psihologie din cadrul Universității S. Haret București, fiind licențiata în Sociologie și Psihologie, în urma promovării examenului de licență din sesiunea iulie 2007, iar ca urmare a absolvirii studiilor universitare, prin decizia 3/2010 emisa de Directorul Scolii I.A-Bassarabescu a fost încadrată pe funcția de profesor în învățământul primar, cu drepturile bănești corespunzătoare acestei încadrări.
Contestatoarea a mai arătat că la data de 17 mai 2012, i-a fost comunicată, sub semnătura Decizia nr.48/22.XII.2011 a directorului școlii, prin care a fost anulata decizia nr.3/2010 de încadrare ca profesor în învățământul primar, dispunându-se încadrarea sa ca învățător gradul I începând cu data de 1.01.2012 și recalcularea drepturilor bănești, corespunzătoare perioadei 1.01.2010 – 22.12.2011.
S-a susținut că decizia 48/2011 este nelegală întrucât nu este rezultatul vreunei hotărâri luate de Consiliul de Administrație al unității școlare, deoarece pe ordinea de zi a ședinței Consiliului de Administrație din luna decembrie 2011, nu a figurat această problemă – fiind nelegală și dispoziția cuprinsă în art. 2 din decizia 48 privind încadrarea sa în funcția de învățător începând cu data de 1.01.2010, întrucât nu pot fi dispuse măsuri cu caracter retroactiv; s-a mai arătat ca încadrarea contestatoarei pe funcția de profesor în învățământul primar a avut drept temei legal decizia nr.3/2010, decizie legala, având în vedere diploma de licență obținută în luna iulie 2007 emisă de Facultatea de Sociologie -Psihologie din cadrul Universității S. Haret – motivarea deciziei nr.48/2011 fiind nelegală deoarece invocarea adresei nr._/2010 a M.E.C.T.S și a adresei nr.2074/2010 a Inspectoratului Județean Prahova sunt lipsite de relevanță, fiind emise în urmă cu peste un an.
De asemenea, s-a susținut că directorul școlii nu are nici o calitate sa aprecieze valabilitatea sau nevalabilitatea diplomei de licența obținuta prin susținerea examenului de licența, în acest sens motivarea dată în cuprinsul deciziei nr.48, în sensul că la momentul înscrierii sale în anul I de studiu, respectiv în 2003, specializarea sociologie -psihologie era acreditată doar la forma de învățământ „zi” și nu la forma de învățământ „I.D” pe care ea a absolvit-o, este nelegala din moment ce susținerea examenului de licență a fost recunoscută de M.E.C.T.S prin eliberarea diplomei de licență la data de 9.04.2008 – fiind un act oficial ce echivalează cu recunoașterea studiilor efectuate la forma de învățământ I.D., cu consecința acordării tuturor drepturilor legale în ceea ce privește încadrarea în muncă, ce decurg din recunoașterea calității de licențiat al unei forme de învățământ superior, acreditată de stat.
În consecință, s-a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, anularea deciziei nr.48/2011, reîncadrarea sa în funcția de profesor pentru învățământul primar și acordarea drepturilor salariale diminuate conform deciziei nr.48/2011.
În dovedirea cererii formulate, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri.
Intimatul I. Școlar Județean Prahova a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, având în vedere că actul a cărui anulare se solicită a fost emis de o altă instituție cu personalitate juridică, precum și în raport de dispozițiile din Legea educației naționale nr.1/2011, modificata prin OUG nr.21/2012 din care rezultă că angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ cu personalitate juridică.
Pe fondul cauzei, intimatul ISJ Prahova a solicitat respingerea acțiunii arătând că în speță contestatoarea a solicitat anularea Deciziei nr.48/22.12.2011 emisă de directorul scolii I.A.Bassarabescu, aceasta fiind reîncadrată, în urma revizuirii actelor de studii prezentate și ca urmare a controlului efectuat la nivelul unității, începând cu 01.01.2010, ca învățătoare și nu ca profesor pentru învățământul primar.
În speță, s-a arătat că contestatoarea este învățătoare, fiind absolventă a liceului pedagogic și este în posesia unei diplome eliberate de Universitatea S. Haret Bucuresti, Facultatea de Sociologie Psihologie, specializarea Sociologie- Psihologie, sesiunea iulie 2007, fiind înscrisă în anul 2003, perioada de studii 2003-2007, forma de învățământ ID; studii care, teoretic îi dau dreptul sa ocupe funcția de profesor în învățământul primar, întrucât specializarea sociologie-psihologie intra în aria curiculara „om și societate” precizata în OMECTSS 3235/2010 – dar din verificarea HG 1082/2003, rezulta faptul ca facultatea de Sociologie Psihologie din Bucuresti din cadrul Universitatii S. Haret - specializarea Sociologie psihologie, conform HG nr.1609/2004, respectiv HG 635/2008, era acreditată să funcționeze provizoriu doar la forma de învățământ zi, 240 credite și nu la forma de învățământ ID pe care a urmat-o reclamata.
Având în vedere ca prin hotărâri ale Guvernului se aproba Nomenclatorul domeniilor a structurilor instituțiilor de învățământ superior și a specializărilor programelor de studii universitare de licență acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu organizate de acestea pentru instituțiile de învățământ superior, orice formă de învățământ trebuie să se regăsească în respectivele acte normative pentru a fi considerată legală – astfel că, invocând aceste acte normative și ținând seama de punctul de vedere al MECTSS, ca instituție care răspunde de sistemul de învățământ din România, directorul Scolii cu cls. I_VIII – I.A.Bassarabescu Ploiesti a procedat la revocarea deciziei nr.3/2010 și a dispus prin decizia 48/22.12.2011 – reîncadrarea reclamantei pe funcția de învățătoare pentru care are studiile necesare, respectiv liceul pedagogic, fiind salarizata corespunzător.
Față de susținerile reclamantei, s-a mai arătat că pârâta Școala cu cls. I-VIII I.A.Bassarabescu Ploiesti nu a contestat valabilitatea diplomei reclamantei, ci doar a constatat că aceasta nu îndeplinește condițiile de ocupare a funcției de profesor pentru învățământul primar impusă prin actele normative invocate anterior, în sensul în care aceasta nu a putut face dovada ca studiile absolvite sunt acreditate/autorizate.
La termenul din 7.09.2012, având în vedere necesitatea administrării de probatorii cu înscrisuri comune cu fondul în vederea soluționării excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de ISJ Prahova, instanța a unit excepția menționată cu fondul.
În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei Școala I.A. Bassarabescu Ploiești.
Prin sentința civilă nr. 452 din 13 februarie 2013, Tribunalul Prahova a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Prahova.
A admis contestația formulată de contestatoarea S. C. A., a anulat decizia nr. 48/2011 emisă de intimata Școala I.A. Bassarabescu și a dispus reîncadrarea contestatoarei în funcția de profesor învățământ primar conform deciziei nr. 3/2010 emisă de intimată.
Totodată, a obligat pârâta Școala I.A. Bassarabescu să plătească contestatoarei drepturile salariale cuvenite conform deciziei nr. 3/2010 emisă de această intimată, sume ce vor fi indexate cu coeficientul de inflație.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că S. C. A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Școala I.A. Bassarabescu Ploiești, și I. Școlar Județean Prahova, anularea deciziei nr.48/22.12.2011 emisa de Directorul Școlii I.A.Bassarabescu Ploiesti privind încadrata sa ca învățător gradul I începând cu data de 1.01.2010, reîncadrarea în funcția de profesor pentru învățământul primar conform Deciziei nr. 3/2010, plata drepturilor salariale ce i-au fost retrase ca urmare a deciziei nr.48/2011 - indexate și cheltuieli de judecată.
Contestatoarea S. C. A. a fost încadrată la unitatea de învățământ Școala I.A.Bassarabescu Ploiești în temeiul contractului individual de muncă nr. 3/1996 în funcția de învățător. Ulterior, urmare a absolvirii studiilor universitare la Universitatea S. Haret București, Facultatea de Sociologie – Psihologie, contestatoarei i-a fost eliberată diploma de licență în specialitatea sociologie-psihologie.
Prin Decizia nr. 3/2010 emisă de școala menționată, începând cu data de 1.01.2010 s-a dispus încadrarea contestatoarei în funcția de profesor în învățământul primar, fiind încheiat în acest sens și un act adițional la contractul de muncă, cu modificarea corespunzătoare a funcției didactice îndeplinite, precum și a salarizării.
Ulterior, prin Decizia nr. 48/22.12.2011, a fost anulată Decizia nr. 3/2010 cu mențiunea că contestatoarea este încadrată în mod retroactiv – 1.10.2010, ca învățător, întrucât diploma obținută de la Universitatea S. Haret nu poate fi luată în considerare, având în vedere că pentru specializarea sociologie-psihologie, perioada de studii 2003-2007 (urmată de contestatoare), aceasta instituție de învățământ superior nu a fost acreditată (conform HG nr. 1609/2004, respectiv, HG nr. 635/2008) să funcționeze pentru forma ID, ci doar la forma de învățământ ZI- și ca atare forma de învățământ urmată de contestatoare nu a fost legală.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a ISJ Prahova, invocată prin întâmpinare, aceasta a fost respinsă, întrucât în conformitate cu Regulamentul din 20.10.2011 - la art. 7, se menționează că aceasta instituție are calitatea de ordonator secundar de credite, iar la art. 15 se precizează că inspectorii școlari controlează și verifică aplicarea legislației și a actelor normative privind curriculumul școlar, aplică la nivel județean metodologiile MECTS și controlează activitatea personalului didactic.
Astfel, I. Școlar Județean Prahova, prin Adresa nr. 2074/R1/23.06.2010 a comunicat măsuri legale de încadrare într-o speță asemănătoare cu cea de față – fapt care atestă dreptul și obligația legală a acestei instituții de a impune (conform Regulamentului) unităților școlare măsuri ce duc la modificarea unor decizii emise de unitățile școlare.
Pe de altă parte, cu privire la fondul cererii, nu a putut fi reținută susținerea ISJ Prahova că diploma de licență a contestatoarei nu este eliberată în mod legal, cât timp nu există nicio hotărâre judecătorească care să constate nelegalitatea eliberării acestui act.
Se susține că diploma obținută îi dă contestatoarei dreptul la ocuparea funcției de profesor în învățământul primar, întrucât specializarea respectivă – sociologie-psihologie precizată și recunoscută în OMECTSS nr. 3235/2010, însă nu pentru forma de învățământ I.D., ci doar pentru studiile de ZI.
Instanța a considerat însă că această apreciere nu poate fi reținută întrucât, indiferent de forma de învățământ (I.D. sau ZI), diploma este recunoscută de MECTS, nu a fost anulată nici pe cale administrativă și nici pe cale judecătorească și ca atare își produce efectele, în sensul că atestă contestatoarei calificarea înscrisă în acest document.
De altfel, prevederile disp. art. 138 alin. 2, 3 și 4 din Legea nr. 1/2011 invocate de ISJ Prahova în sensul că organizarea de programe de studii universitare care nu funcționează legal se sancționează cu nerecunoașterea diplomelor pentru beneficiarii lor nu sunt incidente în prezenta cauză, întrucât în cauza de față perioada dedusă judecății (începând cu 1.01.2010) este anterioară intrării în vigoare a legii menționate, dispozițiile legale invocate neproducând efecte în mod retroactiv.
Totodată, decizia contestată, în mod nelegal a modificat retroactiv drepturile salariale ale contestatoarei (începând cu data de 1.01.2010) – o eventuală decizie de modificare a clauzelor contractului de muncă putând să-și producă efecte doar pentru viitor, nu și pentru trecut. Instanța a constatat deci că reținerea retroactivă a unor drepturi salariale nu poate fi acceptată decât cu respectarea disp. art. 256 din Codul Muncii și printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Ca atare, tribunalul a anulat Decizia nr. 48/22.12.2011 emisă de Școala I.A. Bassarabescu Ploiești, întrucât prin emiterea acestei decizii a fost modificat unilateral contractul individual de muncă al contestatoarei referitor la felul muncii și salariu - instanța dispunând reîncadrarea contestatoarei în funcția de profesor pentru învățământul primar conform Deciziei nr. 3/2010, prin care i-a fost recunoscută inițial această calificare – și plata corespunzătoare a drepturilor salariale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri în termen legal intimații Scoală Gimnaziala "I.A. Bassarabescu" Ploiești și I. Școlar Județean Prahova, considerând-o nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
Prin recursul declarat, intimata Scoală Gimnaziala "I.A.Bassarabescu" Ploiești susține că raportat la obiectul dedus judecății și sentința pronunțată de Tribunalul Prahova, nr.452/13 februarie 2013 se poate constata că aceasta a fost dată cu încălcarea prevederilor legale incidente în cauză, cu ignorarea sau necunoașterea legii.
Pe cale de excepție se invocă de recurentă tardivitatea acțiunii, având în vedere dispozițiile art.268 alin.l din Codul Muncii, republicat. Potrivit actului normativ sus-menționat, cererile prin care se contesta decizia unilaterală a angajatorului de modificare a clauzelor contractului individual de muncă se poate contesta în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia.
In speța, dreptul la acțiune s-a născut, așa cum recunoaște și reclamanta cel târziu în luna ianuarie 2012, când decizia le-a fost înmânată oficial, dar au refuzat semnarea, acest aspect reieșind și din procesul verbal al consiliului profesoral unde s-a discutat aceasta problema, precum și în cererea de chemare în judecata când recunoaște că a sesizat, a cerut explicații, lămuriri, mai mult a cerut o copie a Hotărârii Consiliului de Administrație în care s-a luat decizia modificării contractului individual de muncă și nu în data de 17 mai 2012, dată când - pentru a se repune în termen a mai formulat o cerere scrisă solicitând o copie a deciziei nr.48/22.12.2011, subliniind de fiecare dată în acțiune "mi s-a comunicat sub semnătura .."pentru a întări acest aspect
Se precizează că cererea de repunere în termen a fost formulată, de fapt, în data de 18.05.2012, fiind înregistrata la aceeași dată și nu în 17 mai, cum susține în cerere și cum semnează pe decizie, acesta fiind un aspect al încercării de inducere în eroare.
Având în vedere încălcarea unor norme imperative, faptul că termenul în care putea fi contestata decizia, 30 de zile calendaristice, a fost depășit ,se solicită de recurenta-intimată admiterea excepției și respingerea cererii ca tardiv formulată.
Cu privire la considerațiile de ordin legal privind acreditarea/autorizarea formei de învățământ ID absolvite de reclamantă, se susține de recurentă că așa cum rezulta din cererea de chemare în judecata ,aceasta a absolvit Universitatea "S. Haret, Facultatea de Sociologie-Psihologie din București, specializarea Sociologie-Psihologie,promotia 2007, perioada de studii 2003-2007, forma de învățământ la distanță (ID).
In cuprinsul HG. 1082/2003 pentru modificarea HG nr.410/2002 privind structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior, specializarea sociologie-psihologie, era acreditata numai la forma de învățământ ZI (240 credite) și nu la forma de învățământ ID, urmata de reclamanta.
Potrivit Hotărârii de Guvern nr.1011/2001 privind organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior:
"Art. 17. - Procedura de evaluare academica a programelor de învățământ la distanță
sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr.88/1993, republicata." Ulterior, modalitatea de acreditare și autorizare a fost reglementata prin OUG 75/2005,cu modificările și completările ulterioare.
Conform acestor acte normative Normele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Legiuitorul, la art.60 din Legea nr.84/1995 a prevăzut într-adevăr o condiție, aceea că aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele facultăți care au prevăzută și forma de învățământ "zi".
Nu trebuie confundata vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanta (ID) în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumba obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.
Se precizează de recurentă că, Universitatea "S. Haret" din București a solicitat instanței de judecata cenzurarea H.G.nr.676/2007 și HG nr.635/2008 în ceea ce privește dispozițiile care o privesc.
Cererea universității a fost respinsa de ÎCCJ, Hotărârile de Guvern nr.676/2007 și nr.635/2008 fiind menținute de către instanța de judecata ca temeinice și legale, conform Deciziei nr.4726/2009, în care se reține :"Guvernul are competenta atât de a reglementa durata cursurilor la formele de învățământ cu frecvență redusa și la distanță ,cât și de a exercita controlul asupra duratei stabilite de universități pentru cursurile de zi, în raport cu criteriile oferite de standardele europene de calitate și eficienta a învățământului și pe baza procedurilor de evaluare prestabilite prin acte normative speciale."
In această ordine de idei, solicitarea reclamantei să-i fie recunoscută valabilitatea studiilor de licență desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere vădit neîntemeiată.
Instanța de judecată a ignorat practic aceste dispoziții legale apreciind că ele nu sunt obligatorii, inventând o așa-zisa recunoaștere din partea Ministerului Educației a diplomei de licența, pe considerentul că formularul conține antetul MECTS ,fără să se raporteze la Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, OMEC nr.2284/2007;
Art. 5. - (1) Instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, creditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
(2) Rectorul instituției de învățământ superior este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activității de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii de către instituție.
Art. 7. - Formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnata de MECT, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.
Conform prevederilor art. 126 din Constituția României, justiția se înfăptuiește în numele legii, ea este unică, imparțială și egală pentru toți, iar judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. Instanțele judecătorești nu pot decât să respecte și să aplice legea și nicidecum sa o modifice, înlăturând dispoziții ale ei.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1325/04.12.2008, referitoare la excepția de neconstituționalitate a O.G. nr. 137/2000. Astfel, Curtea Constituțională arată că instanțele judecătorești nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, deoarece încălca principiul separației puterilor.
Conform prevederilor art. 61 din Constituția României, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituția României, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești au doar misiunea constituțională de a realiza justiția, de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Prin urmare, misiunea instanței este aceea de a realiza justiția, potrivit art. 126, alin. 1 din Constituția României, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Cu privire la observațiile referitoare la modificarea nelegală și retroactivă a clauzelor contractului de muncă precum și la trimiterea la art.256 din Codul Muncii, recurenta critică hotărârea în sensul că motivarea este în discordanță cu textul legal indicat.
De asemenea, Codul Muncii republicat, în art. 17 (5) precizează faptul că orice modificare a contractului de munca impune încheierea unui act adițional cu excepția situațiilor în care o asemenea modificare este prevăzută în mod expres în lege . In situația în cauza, salariatul nu îndeplinea condițiile legale pentru a fi încadrat pe funcția de profesor pentru învățământul primar, iar consecința a fost revenirea la cadrul legal în sensul încadrării pe post conform studiilor absolvite, studii acreditate/autorizate conform legii.
Legea- cadru, nr.284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice prevede la art.3 dispoziția potrivit căreia sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege consacra supremația legii, în sensul că drepturile de natura salariala se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii și nu prin negociere.
Raportat la prevederile legale incidente în cauza, se poate observa că Decizia Scolii I.A. Bassarabescu Ploiești, nr.48/22.12.2011 privind reîncadrarea reclamantei pe funcția didactica de învățător și salarizarea corespunzătoare este temeinică și legală și prin prisma noilor prevederi (art. 138 (2),(3),(4)) din Legea Educației Nationale nr.l/2011, reclamanta fiind absolventa a unei forme de învățământ neautorizate/neacreditate, iar consecința este, potrivit legii, nerecunoasterea studiilor pentru beneficiar.
In concluzie, se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii reclamantei.
Intimatul I. Școlar Județean Prahova, prin recursul formulat susține că raportat la obiectul dedus judecății și sentința pronunțată de Tribunalul Prahova, nr.452/13 februarie 2013 se poate constata că aceasta a fost dată cu încălcarea prevederilor legale incidente în cauză, cu ignorarea sau necunoașterea legii.
Cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean Prahova, se poate observa că nu se precizează temeiul legal, instanța fără să precizeze la care act normativ face referire, care este numărul acestuia și data publicării, instituția care 1-a emis, legătura care există între calitatea de ordonator de credite.
Se precizează de recurentul-intimat că unitățile de învățământ preuniversitar sunt-din 2001, conform OUG 32/2001- în finanțarea consiliilor locale pe raza cărora își desfășoară activitatea și nu în finanțarea MEN prin inspectoratele școlare județene, cum greșit a reținut instanța de judecata, iar adresa nr.2074/R 1/23.06.2010, invocată de asemenea în respingerea excepției, este transmisă altei unități de învățământ și exprimă un punct de vedere raportat la solicitarea concretă a unei unității de învățământ adresata ISJ Prahova.
Obiectul cererii de chemare în judecata îl constituie, anularea Deciziei nr.48/22.12.2011 emisă de directorul Școlii "I.A.Bassarabescu " Ploiești privind încadrarea acesteia ca învățător gradul I, începând cu data de 1.01.2010, precum și reîncadrarea în funcția de profesor pentru învățământul primar conform Deciziei nr.3/2010; plata drepturilor salariale ce i-au fost retrase, ca urmare a Deciziei nr.48/2011.
Se susține de recurentul-intimat că acte emise de directorul școlii în limita competențelor sale legale prevăzute în Legea învățământului, nr.84/1995, republicată cu modificările și completările ulterioare (în prezent abrogată prin Legea nr.l /2011, Legea Educației Naționale), în Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar aprobat prin OMBC nr.4.925/2005, cu modificările ulterioare -art. 16-26, Statutul personalului didactic, Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare în prezent abrogată, dispozițiile specifice regăsindu-se în actuala Lege a Educației Naționale.
Calitatea procesuală pasivă presupune identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății; ori ,în prezenta cauza, așa cum a precizat anterior, reclamanta solicita anularea unei decizii emisă de o persoană juridică, subiect de drept administrativ, alta decât I. Școlar Județean Prahova, instanța ignorând, astfel, aceste prevederi legale sau făcând aprecieri care adaugă la lege. Evident că nu are legătura cu calitatea procesuală pasivă, în acest caz, raportul de subordonare ierarhica care exista în sistemul de învățământ de stat și care presupune control, verificare, îndrumare, cu răspunderea proprie care deriva din calitatea de angajator, în acest caz, a directorului școlii.
Se învederează de recurentă că adresa ISJ Prahova, despre care face vorbire instanța de judecată, este o corespondență și nu un act administrativ în sensul art,2 alin.l lit.d),lit.c) din Legea nr.554/2004, republicată,în condițiile în care, nu produce prin ea însăși efecte juridice, făcând să ia naștere, să se modifice sau să se stingă drepturi și obligații.
In concluzie se solicită să se constate că excepția invocată este întemeiată, motiv pentru care se impune admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a ISJ Prahova și respingerii acțiunii față de I. Școlar Județean Prahova ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe cale de excepție se invocă de recurentă tardivitatea acțiunii, având în vedere dispozițiile art.268 alin.l din Codul Muncii, republicat. Potrivit actului normativ sus-menționat, cererile prin care se contesta decizia unilaterală a angajatorului de modificare a clauzelor contractului individual de muncă se poate contesta în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia.
In speță, dreptul la acțiune s-a născut, așa cum recunoaște și reclamanta cel târziu în luna ianuarie 2012, când decizia le-a fost înmânată oficial, dar au refuzat semnarea, acest aspect reieșind și din procesul verbal al consiliului profesoral unde s-a discutat aceasta problema, precum și în cererea de chemare în judecata când recunoaște că a sesizat, a cerut explicații, lămuriri, mai mult a cerut o copie a Hotărârii Consiliului de Administrație în care s-a luat decizia modificării contractului individual de muncă și nu în data de 17 mai 2012, dată când - pentru a se repune în termen a mai formulat o cerere scrisă solicitând o copie a deciziei nr.48/22.12.2011, subliniind de fiecare dată în acțiune "mi s-a comunicat sub semnătura .."pentru a întări acest aspect
Se precizează că cererea de repunere în termen a fost formulată, de fapt, în data de 18.05.2012, fiind înregistrata la aceeași dată și nu în 17 mai, cum susține în cerere și cum semnează pe decizie, acesta fiind un aspect al încercării de inducere în eroare.
Având în vedere încălcarea unor norme imperative, faptul că termenul în care putea fi contestata decizia, 30 de zile calendaristice, a fost depășit ,se solicită de recurenta-intimată admiterea excepției și respingerea cererii ca tardiv formulată.
Cu privire la considerațiile de ordin legal privind acreditarea/autorizarea formei de învățământ ID absolvite de reclamantă, se susține de recurentă că așa cum rezulta din cererea de chemare în judecata ,aceasta a absolvit Universitatea "S. Haret, Facultatea de Sociologie-Psihologie din București, specializarea Sociologie-Psihologie,promoția 2007, perioada de studii 2003-2007, forma de învățământ la distanță (ID).
In cuprinsul HG. 1082/2003 pentru modificarea HG nr.410/2002 privind structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior, specializarea sociologie-psihologie, era acreditata numai la forma de învățământ ZI (240 credite) și nu la forma de învățământ ID, urmata de reclamanta.
Potrivit Hotărârii de Guvern nr.1011/2001 privind organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior:
"Art. 17. - Procedura de evaluare academica a programelor de învățământ la distanță
sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr.88/1993, republicata." Ulterior, modalitatea de acreditare și autorizare a fost reglementata prin OUG 75/2005,cu modificările și completările ulterioare.
Conform acestor acte normative Normele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Legiuitorul, la art.60 din Legea nr.84/1995 a prevăzut într-adevăr o condiție, aceea că aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele facultăți care au prevăzută și forma de învățământ "zi".
Nu trebuie confundata vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanta (ID) în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumba obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.
Se precizează de recurentă că, Universitatea "S. Haret" din București a solicitat instanței de judecata cenzurarea H.G.nr.676/2007 și HG nr.635/2008 în ceea ce privește dispozițiile care o privesc.
Cererea universității a fost respinsa de ÎCCJ, Hotărârile de Guvern nr.676/2007 și nr.635/2008 fiind menținute de către instanța de judecata ca temeinice și legale, conform Deciziei nr.4726/2009, în care se reține :"Guvernul are competenta atât de a reglementa durata cursurilor la formele de învățământ cu frecvență redusa și la distanță ,cât și de a exercita controlul asupra duratei stabilite de universități pentru cursurile de zi, în raport cu criteriile oferite de standardele europene de calitate și eficienta a învățământului și pe baza procedurilor de evaluare prestabilite prin acte normative speciale."
In această ordine de idei, solicitarea reclamantei să-i fie recunoscută valabilitatea studiilor de licență desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere vădit neîntemeiată.
Instanța de judecată a ignorat practic aceste dispoziții legale apreciind că ele nu sunt obligatorii, inventând o așa-zisa recunoaștere din partea Ministerului Educației a diplomei de licența, pe considerentul că formularul conține antetul MECTS ,fără să se raporteze la Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, OMEC nr.2284/2007;
Art. 5. - (1) Instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, creditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
(2) Rectorul instituției de învățământ superior este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activității de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii de către instituție.
Art. 7. - Formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnata de MECT, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.
Conform prevederilor art. 126 din Constituția României, justiția se înfăptuiește în numele legii, ea este unică, imparțială și egală pentru toți, iar judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. Instanțele judecătorești nu pot decât să respecte și să aplice legea și nicidecum sa o modifice, înlăturând dispoziții ale ei.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1325/04.12.2008, referitoare la excepția de neconstituționalitate a O.G. nr. 137/2000. Astfel, Curtea Constituțională arată că instanțele judecătorești nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, deoarece încălca principiul separației puterilor.
Conform prevederilor art. 61 din Constituția României, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituția României, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești au doar misiunea constituțională de a realiza justiția, de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Prin urmare, misiunea instanței este aceea de a realiza justiția, potrivit art. 126, alin. 1 din Constituția României, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Cu privire la observațiile referitoare la modificarea nelegală și retroactivă a clauzelor contractului de muncă precum și la trimiterea la art.256 din Codul Muncii, recurenta critică hotărârea în sensul că motivarea este în discordanță cu textul legal indicat.
De asemenea, Codul Muncii republicat, în art. 17 (5) precizează faptul că orice modificare a contractului de munca impune încheierea unui act adițional cu excepția situațiilor în care o asemenea modificare este prevăzută în mod expres în lege . In situația în cauza, salariatul nu îndeplinea condițiile legale pentru a fi încadrat pe funcția de profesor pentru învățământul primar, iar consecința a fost revenirea la cadrul legal în sensul încadrării pe post conform studiilor absolvite, studii acreditate/autorizate conform legii.
Legea- cadru, nr.284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice prevede la art.3 dispoziția potrivit căreia sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege consacra supremația legii, în sensul că drepturile de natura salariala se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii și nu prin negociere.
Raportat la prevederile legale incidente în cauza, se poate observa că Decizia Scolii I.A. Bassarabescu Ploiești, nr.48/22.12.2011 privind reîncadrarea reclamantei pe funcția didactica de învățător și salarizarea corespunzătoare este temeinică și legală și prin prisma noilor prevederi (art. 138 (2),(3),(4)) din Legea Educației Nationale nr.l/2011, reclamanta fiind absolventa a unei forme de învățământ neautorizate/neacreditate, iar consecința este, potrivit legii, nerecunoasterea studiilor pentru beneficiar.
In concluzie, se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii reclamantei.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, constată că ambele recursuri sunt nefondate și, față de faptul că au critici comune, considerentele vor fi comune, după cum urmează:
Ambii recurenți au invocat excepția tardivității acțiunii, față de dispozițiile art.268 alin.l din Codul Muncii, republicat, susținând că cererea prin care se contestă decizia unilaterală a angajatorului de modificare a clauzelor contractului individual de muncă se poate formula în termen de 30 de zile calendaristice de la data la care a fost comunicată decizia.
Au precizat recurenții că dreptul la acțiune s-a născut, așa cum recunoaște și reclamanta cel târziu în luna ianuarie 2012, când decizia i-a fost înmânată oficial, dar a refuzat semnarea.
Este adevărat că recurenții au depus un exemplar al deciziei pe care contestatoarea a făcut mențiunea că aflat de această decizie la data de 19.01.2012, dar că i-a fost comunicată cu semnătură abia la data de 17 mai 2012.
Însă potrivit art.268 alin.4 din Codul muncii, comunicarea deciziei se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reședința comunicată de acesta.
Ori, în speță, recurenții recunosc faptul că s-a refuzat primirea deciziei contestate, dar nu s-a făcut nicio dovadă a comunicării prin scrisoare recomandată, conform dispozițiilor arătate, iar singura comunicare prin semnătură de primire este cea din data de 17 mai 2012, dată în raport de care contestația a fost formulată în termenul legal de 30 de zile, fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 30.05.2012.
Recurentul I.S.J. Prahova a criticat sentința, în primul rând, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, pe considerentul că nu are calitatea de angajator, răspunderea sub acest aspect aparținând unității școlare.
Instanța de fond a reținut corect că hotărârea trebuie să fie opozabilă și acestui recurent, dar nu pentru calitatea sa de angajator, ci pentru că, potrivit Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, Statutului personalului didactic,dispozițiilor Legii nr.128/1997,preluate și în actuala lege a învățământului, inspectoratele școlare au atribuții privind activitatea personalului didactic, fiind justificată calitatea procesuală în acest gen de cauze.
Pe fondul cauzei, ambii recurenți au susținut că art.17 lin.5 din Codul muncii republicat prevede că modificare a contractului de munca impune încheierea unui act adițional cu excepția situațiilor în care o asemenea modificare este prevăzută în mod expres în lege . Ori, în opinia recurenților, salariata nu îndeplinea condițiile legale pentru a fi încadrată pe funcția de profesor pentru învățământul primar, iar consecința a fost revenirea la cadrul legal în sensul încadrării pe post conform studiilor absolvite, studii acreditate/autorizate conform legii.
Situația de fapt a corect reținută de instanța de fond în sensul că, urmare a absolvirii studiilor superioare, prin Decizia nr. 3/2010 emisă de școala menționată, începând cu data de 1.01.2010 s-a dispus încadrarea contestatoarei în funcția de profesor în învățământul primar, fiind încheiat în acest sens și un act adițional la contractul de muncă, cu modificarea corespunzătoare a funcției didactice îndeplinite, precum și a salarizării.
Însă, ulterior,prin Decizia nr. 48/22.12.2011, a fost anulată Decizia nr. 3/2010 cu mențiunea că contestatoarea este încadrată în mod retroactiv – 1.10.2010, ca învățător, întrucât diploma obținută de la Universitatea S. Haret nu poate fi luată în considerare, având în vedere că pentru specializarea sociologie-psihologie, perioada de studii 2003-2007 (urmată de contestatoare), aceasta instituție de învățământ superior nu a fost acreditată (conform HG nr. 1609/2004, respectiv, HG nr. 635/2008) să funcționeze pentru forma ID, ci doar la forma de învățământ ZI- și ca atare forma de învățământ urmată de contestatoare nu a fost legală.
Curtea constată că, în speță, a avut loc o modificare unilaterală a contractului individual de muncă, cu nerespectarea disp.art.17 alin. 5 din Codul muncii, nefiind reală susținerea recurenților în sensul că salariata nu îndeplinea cerințele legale pentru a fi încadrată pe funcția de profesor pentru învățământul primar.
Aspectul esențial al cauzei, reținut corect și de instanța de fond, este acela că diploma de licență, eliberată contestatoarei, este perfect valabilă, nu a fost anulată, producând așadar efecte juridice depline, fără ca din conținutul acesteia să reiasă împrejurarea ce a stat la baza emiterii deciziei contestate și anume faptul că diploma este valabilă numai pentru anumite forme de învățământ.
Prin urmare, decizia de reîncadrare nr.48/2011 este nelegală, iar, față de considerentele arătate, nefiind incident nici un motiv de modificare sau de casare, Curtea, în baza art.304, 304 ind.1 și art.312 C.pr.civ., va păstra sentința și va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondate recursurile formulate de intimații Școala G. I.A.Bassarabescu Ploiești, cu sediul în municipiul Ploiești, ..2, județ Prahova și I. Școlar Județean Prahova, cu sediul în municipiul Ploiești, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 452 din 13 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-contestatoare S. C. A., domiciliată în municipiul Ploiești, ., județ Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie 2013.
Președinte, Judecători,
C. P. V. D. M. G.
Fiind în concediu de odihnă
semnează Președintele instanței,
Grefier,
A. M. B.
Red.M.G.
Tehnored.BA
2 ex./01.07.2013
dosar fond nr._ Tribunalul Prahova
jud.fond C. A. M.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Anulare act. Decizia nr. 2205/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
