Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 67/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 67/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 1378/114/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 67
Ședința publică din data 24 septembrie 2013
Președinte - C. Ș.
Judecător - V. S.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI S.A.-prin SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI G., cu sediul în G., ., jud.G., împotriva sentinței civile nr.508 din 17 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu reclamantul D. T. cu domiciliul în B. ..108, județul B..
Cerere de apel scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că părțile au solicitat judecata în lipsă.
Curtea, califică în apel calea de atac formulată de parte, care a indicat a fi „recurs”.
Totodată, constatând că părțile au solicitat judecata în lipsă, dând curs dispozițiilor art. 411 alin.2 noul Cod pr. civilă, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
C u r t e a:
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ reclamantul D. T. a chemat în judecată pe pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători” CFR Călători SA”(SNTFC CFR Călători SA) București solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligată la achitarea drepturilor salariale pe perioada 01.10._11 (data pensionării, spor de 25% din salariul de bază minim brut, prevăzut de art. 42 alin 1 lit. a din CCM la Nivel de R. Transporturi (CCMRT) actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Reclamantul a motivat că potrivit CCMRT valabil pe anii 2008-2010 (valabilitatea acestui contract se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni), s-a prevăzut pentru activitatea desfășurată acordarea unui spor pentru condiții speciale. A menționat că a fost salariatul SNTFC-CFR Călători SA desfășurând activitate pe perioada 01.10._11 când s-a pensionat, iar începând cu data de 01.04.2001, locul său de muncă a fost încadrat în condiții speciale conform art. 1 alin 1 din Legea nr. 226/2006.
Potrivit art. 42 alin 1 lit. a din CCMRT, pentru activitatea desfășurată în condiții speciale se acordă 25% din salariul de bază minim. S. pârâtă nu i-a acordat acest spor, deși dispozițiile CCMRT se aplică și acestei societăți, având în vedere că în anexa 5 a acestui contract figurează și SNTFC CFR Călători SA ca unitate la care se aplică acest contract
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar în copii, înscrisuri.
Pârâta SNTFC CFR SA București - Sucursala de Transport Feroviar de Călători G. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, pârâta a invocat că SNTFC CFR Călători SA este membră a Asociației Naționale Patronale la Nivel de G. de Unități de Transport Feroviar, iar la negocierea CCM la nivel de R., această asociație nu a participat și prin urmare, clauzele nu îi sunt opozabile.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că reclamantul a fost salariatul societății în perioada de valabilitate a CCM la nivel de unitate pe anii 2009-2010 înregistrat sub nr. 2572/04.06.2009, prelungit prin act adițional până la data de 31.12.2010 și pe cale de consecință, unitatea a funcționat în baza unui contract perfect legal, atestat prin înregistrarea acestuia, astfel încât nu se poate considera vinovată de nerespectarea clauzelor unui contract declarat legal.
A mai precizat pârâta că prin aderarea reclamantului la sindicatul afiliat federației sindicale FSTFR, acesta și-a exprimat liber consimțământul ca interesele sale să fie reprezentate, negociate și apărate de formațiunea sindicală din care a făcut parte, iar în situația în care la nivelul unității există un CCM, acesta a fost aplicat și respectat și constituie legea părților.
S-a mai precizat că atât FSTFR cât și FNFMC sunt membrii al Alianței Sindicale Transporturilor Feroviari din România, în care la rândul său e una dintre părțile semnatare al CCM pe ramură, prin care s-a stabilit că sporul pentru condiții speciale de muncă este de 25% și în această situație nu înțelege de ce reclamantul a înțeles să se îndrepte doar împotriva societății și nu au chemat în judecată și reprezentanții sindicali care l-a reprezentat legal CCM la nivel de unitate.
Față de temeiul legal invocat de reclamant, pârâta a arătat că este membră a Asociației Naționale Patronale la nivel de grup de Unități de Transport Feroviar, iar la negocierea CCM R. Transporturi nu a participat, astfel încât clauzele acestuia nu îi sunt opozabile.
Cât privește sporul de 25% solicitat, pârâta a susținut că acest spor nu apare înscris în CCM la nivel de unitate, ci doar în cel pe ramură, contract la care societatea nu a fost parte, iar referitor la perioada 01.01._11 a invocat că potrivit art 4 pct 2 din CCMRT, acesta își prelungește activitatea dacă niciuna din părți nu denunță contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, iar conform adresei nr. 171/21.03.2011 contractul a fost denunțat de Confederația Sindicală Națională a Patronatului Român la data de 17.11.2010, astfel încât acesta este expirat din data de 31.12.2010.
În susținerea celor menționate în întâmpinare, pârâta a depus la dosar înscrisuri.
Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând ca plata drepturilor arătate în acțiune să fie acordate pentru perioada 17.10._10, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pe baza probelor administrate, Tribunalul B. a pronunțat sentința civilă nr.508/17.04.2013 prin care a respins excepția prescripției invocată de pârâtă. A admis acțiunea astfel cum a fost restrânsă, formulată de reclamant și a obligat pârâta să plătească reclamantului sporul de 25% din salariul minim brut reprezentând spor condiții speciale pentru perioada 01.02._10, conform art. 42 alin 1 lit. a din CCM la nivel de R. Transporturi, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, s-au reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției invocată de pârâtă, Tribunalul a constatat că este neîntemeiată și a respins-o deoarece drepturile solicitate de reclamant sunt drepturi de natură salarială, sporurile făcând parte din salariu, așa cum se prevede la art. 160 din CM, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 268 alin 1 lit. c din CM, potrivit cărora pentru cererile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri pentru salariul termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, termen în limita căruia a fost formulată acțiunea.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă, Tribunalul a constatat de asemenea, că este neîntemeiată și a respins-o.
Astfel, așa cum reiese din anexa 5 la CCMRT pe anii 2008-2010, această pârâtă figurează la poziția 1 ca unitate căreia i se aplică acest contract, așa încât apărarea potrivit căreia este membră a Asociației Naționale Patronale la Nivel de G. de Unități de Transport Feroviar, asociație ce nu a participat la negocierea CCMRT, nu au fundament în condițiile în care această societate figurează ca parte căreia i se aplică dispozițiile contractului.
Potrivit art. 241 lit. c din Codul Muncii, contractul colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a indicat contractul colectiv de muncă la acest nivel, iar potrivit art. 40 alin 2 lit. c din CM, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut că reclamantul a fost angajatul societății pârâte până la data de 14.01.2011 când a fost pensionat prin decizia nr._/29.04.2011, conform mențiunilor din contractul de muncă al acestuia, activitatea desfășurată în cadrul societății a fost aceea de mecanic locomotivă Automotor I.
Începând cu data de 01.04.2001, locul său de muncă a fost încadrat în condiții speciale de muncă conform art. 1 alin 1 din Legea nr. 226/2006, anexa I pct. 7.
Potrivit art. 42 alin 1 lit. a din contractul de muncă la nivel de R. Transporturi valabil până la 31.12.2000, pentru activitatea desfășurată în condiții speciale a fost prevăzut un spor pentru condiții speciale de muncă în cuantum de 25% din salariul de bază minim brut al salariatului.
Pârâta nu a acordat și nu a plătit reclamantului sporul pentru condiții speciale de muncă, încălcând dispozițiile art. 40 alin 2 lit. c din Codul Muncii potrivit cărora:” angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă”, prevederile art. 236 alin 4 din CM potrivit cărora:” contractele colective de muncă încheiate cu dispozițiile legale constituie legea părților”, prevederile art. 241 lit. c din CM potrivit cărora:” contractul colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.”.
A constatat Tribunalul că, în acest fel reclamantului i s-a produs un prejudiciu material constând în contravaloarea sporului pentru condiții speciale de muncă, prejudiciu pe care angajatorul este dator să îl acopere în temeiul art. 253 din CM, potrivit cărora” angajatorul este obligat, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material și moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.
Având în vedere că prin neacordarea integrală a drepturilor salariale cuvenite, reclamantul a suferit un prejudiciu constând pe de o parte în contravaloarea sporului, iar pe de altă parte în devalorizarea monedei naționale, dar și în lipsa de folosință a sumelor cuvenite, instanța va obliga pârâta atât la plata contravalorii sporului pentru condiții speciale, cât și la reactualizarea sumei cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, repararea prejudiciului trebuind să fie integrală, altfel suma obținută nu ar mai putea fi considerată adecvată, în acest sens fiind hotărârea CEDO pronunțată în cauza C. I. împotriva României.
Față de cele reținute, Tribunalul a admis acțiunea astfel cum a fost restrânsă și a obligat pârâta la plata sporului de 25% din salariul de bază minim brut, reprezentând spor condiții speciale, pentru perioada 01.02._10 actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, calea de atac fiind calificată ca apel raportat la data sesizării primei instanțe – 22.02.2013, solicitând ca instanța să constate ca fiind prescrise drepturile acordate pentru perioada 01.02._10 raportat la data introducerii acțiunii – 22.02.2013.
Pe fondul cauzei apelanta susține că reclamanții sunt parte (prin reprezentare) a contractului colectiv de muncă al SNTFC CFR Călători 2009-2010, prelungit ulterior prin acte adiționale, iar toate drepturile salariale din contractul colectiv de muncă 2009-2010 și din actele adiționale ulterioare, se regăsesc în actele adiționale la contractele individuale de muncă ale reclamanților și au fost respectate întocmai.
În plus, drepturile pe care reclamantul le solicită prin prezenta acțiune sunt prevăzute într-un contract la care societatea apelantă nu este parte și deci ale cărui clauze nu-i sunt opozabile.
În situația în care la nivelul SNTFC CFR Călători exista încheiat un CCM, societatea a înțeles să aplice și să respecte aceste prevederi, CCM în vigoare la acea dată fiind practic legea pârtilor. în mod logic, dacă acest CCM ar fi expirat s-ar fi aplicat cu certitudine prevederile CCM încheiate la nivel de grup de unități feroviare sau a celui încheiat la nivelul ramurii transporturi.
Raportat la dispozițiile art. 247 din Codul muncii, obligația legală de a aplica dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior incumba doar în cazul în care la nivel de angajator nu exista încheiat contract colectiv de muncă. De asemenea, dispozițiile art. 37 din Codul Muncii, dispun faptul ca „drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc prin negociere în cadrul contractelor colective de muncă și al contractelor individuale de muncă".
În concluzie, se reiterează faptul că la nivelul societății exista încheiat la acea dată un CCM, clauze ce se aplicau tuturor salariaților societății și, chiar în ipotetica situație în care la nivelul societății nu ar fi fost un CCM valabil încheiat se aplicau în mod automat prevederile CCM la nivel de grup de unități feroviare, sau în lipsa acestuia a celui încheiat la nivel de ramură transporturi.
Pe cale de consecință, câtă vreme acest spor de 25% pentru muncă în condiții speciale nu apare înscris și aprobat în CCM CFR Călători, consideră că obligarea apelantei la plata acestui spor care își are izvorul în contractul colectiv pe ramură care nu îi este opozabil, este neîntemeiată.
Se solicită pentru motivele invocate, admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate.
Curtea, verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță conform disp. art. 479 NCPC, constată că apelul este nefondat și va fi respins în baza disp. art. 480 din același cod cu motivarea de mai jos:
Instanța fondului a procedat corect respingând excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, având în vedere împrejurarea că în cauză este vorba despre drepturi de natură salarială, sporurile făcând parte din salariu conform art. 160 din Codul Muncii, situație față de care sunt incidente disp. art. 268 al.1 lit.c din Codul Muncii în sensul că pentru acțiunile ce au ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate termenul pentru promovarea unor atare cereri este de 3 ani începând cu data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, în raport de probatoriul administrat, prima instanță, dând eficiență art. 42 al.1 lit.a din contractul colectiv de muncă la nivel de R. Transporturi valabil până la 31.12.2000, în sensul că pentru activitatea desfășurată în condiții speciale a fost prevăzut un spor pentru condiții speciale de muncă în cuantum de 25% din salariul de bază minim brut al salariatului și reținând că pârâta nu a acordat reclamantului acest spor, în mod corect a apreciat că reclamantul a suferit un prejudiciu care urmează a fi reparat.
În considerarea celor mai sus arătate, Curtea constată că apelul declarat de pârâtă este nefondat și va fi respins, păstrând ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI S.A.-prin SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI G., cu sediul în G., ., jud.G., împotriva sentinței civile nr.508 pronunțată la 17 aprilie 2013 de Tribunalul B., în contradictoriu cu reclamantul D. T. cu domiciliul în B. ..108, județul B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2013.
Președinte, Judecător,
C. Ș. V. S.
Grefier,
V. M.
red. C.Ș. /tehnored. V.M.
4 ex./04.10.2013
d.f._ Tribunalul B.
j.f. A.-E. D.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
