Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1141/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Recurs scutit de taxă de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant P. I. prin mandatar I. N., lipsind recurenta-pârâtă S.C. T. S.A. - Sucursala Electrocentrale Doicești.

Procedură îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că, la data de 8 aprilie 2013, prin Serviciul Registratură, intimatul-reclamant P. I. a depus la dosar întâmpinare.

Mandatar I. N., având cuvântul, arată că, la instanța de fond, potrivit art.68 alin. 2 C.pr.civilă, reclamantul P. I. i-a acordat drept de reprezentare în prezenta cauză, iar față de dispozițiile art. 68 alin. 3 C.pr.civilă, are drept de reprezentare în fața instanței de recurs. Depune copie de pe diploma de licență nr. 1715/13.06.2005.

Curtea, ia act că în practicaua sentinței civile nr. 255 pronunțată la 23 ianuarie 2013 de Tribunalul Dâmbovița s-a consemnat că reclamantul a înțeles să acorde drept de reprezentare în instanță numitului I. N., în condițiile art. 68 alin. 2 C.pr.civilă.

Mandatar I. N., având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat.

Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Mandatar I. N., având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, pentru motivele dezvoltate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.

CURTEA:

Deliberând asupra recursului civil de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ reclamantul P. V. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta . Electrocentrale Doicești, obligarea acesteia la plata drepturilor salariale reprezentând plăți compensatorii, în cuantum de 16 salarii medii brute aferente clasei 39 treapta IV, conform art. 4.108 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, a dobânzii legale de la data de 02.11.2012 până la plata efectivă, a sumei de 500 lei cu titlu de daune morale, precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că începând cu data de 02.11.2012, prin decizia nr. 1018/01.11.2012 s-a dispus încetarea contractului său individual de muncă prin concediere colectivă, potrivit art. 65 alin. 1 din Codul muncii, coroborat cu art. 4.105 (2)B lit. a), urmând ca la data disponibilizării să i se plătească integral un ajutor de concediere în sumă de 37.906 lei net (respectiv 48.928 lei brut), în raport de vechimea sa în muncă, de 33 ani și 11 luni, așa cum reiese și din prevederile art. 4.108 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contract în vigoare, care stipulează ajutorul de concediere în raport cu vechimea în muncă, pe tranșe de vechime.

Reclamantul a precizat că potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii angajatorul are obligația să achite salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, iar refuzul pârâtei de a-i achita aceste drepturi de natură salarială i-a produs, atât un prejudiciu material, cât și un prejudiciu de ordin moral, lipsindu-l practic de sursele necesare existenței.

În continuare s-a precizat că salariaților disponibilizați în prima etapă li s-au achitat integral, într-o singură tranșă drepturile similare, ceea ce creează o discriminare între salariați, iar în raport de argumentele expuse în precedent reclamantul a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În drept s-au invocat prevederile art. 109, art. 112 și următoarele Cod procedură civilă, art. 4.105 (2)B lit. a, art. 4.108 din Contractul colectiv de muncă al . vigoare, Codul muncii, art. 1 alin. 3 și următoarele din OG nr. 13/2011.

În temeiul art. 115 C.pr.civilă, pârâta S.C. T. S.A. București în numele și pentru Sucursala Electrocentrale Doicești, a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, în sensul obligării doar la plata drepturilor salariale reprezentând plăți compensatorii și respingerea capetelor de cerere privind plata dobânzii legale și daunelor morale.

A arătat pârâta că situația economică dificilă a dus la întârzierea efectuării plăților compensatorii, plăți care vor fi achitate în cel mai scurt timp posibil, în funcție de încasările obținute în urma valorificării unor bunuri.

După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 255 pronunțată la 23 ianuarie 2013, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte cererea și a obligat pârâta la plata, către reclamant, a drepturilor salariale reprezentând plăți compensatorii în cuantum de 16 salarii medii brute aferente clasei 39 treapta IV conform art. 4.108 din CCM al S.C. T. S.A. și la plata dobânzii legale începând cu data de 02.11.2012 până la data plății efective, respingând celelalte pretenții.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin decizia nr. 1018/01.11.2012 emisă de pârâtă, reclamantului i-a încetat contractul individual de muncă începând cu data de 02.11.2012, în baza art. 65 alin. 1 din Codul muncii și art. 4.105 (2)B lit. a din CCM al . urmare a desființării unor posturi prin reorganizare, fiind vorba de o concediere colectivă.

La articolul 5 din această decizie s-a prevăzut că persoana concediată va beneficia de toate drepturile prevăzute de CCM al . vigoare, de prevederile OUG nr. 116/2006 actualizată, precum și de celelalte drepturi stabilite conform legii. Întrucât nu s-a precizat un termen pentru achitarea acestor drepturi, a rezultat că persoana concediată trebuia să beneficieze de ele de la data încetării contractului de muncă, și anume de la 02.11.2012.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea societății pârâte la plata drepturilor prevăzute de art. 4.108 din CCM al ., a cărui valabilitate s-a prelungit prin acte adiționale în 2008, 2009 și 2010, ultima prelungire fiind până la 30.04.2014, conform înscrisurilor depuse la dosar de către reclamant.

Art.4.108 din CCM aplicabil prevede că la desfacerea contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, unitatea va plăti acestuia un ajutor de concediere, în raport de vechimea în muncă, pentru o vechime de peste 20 de ani, cum este cazul reclamantului fiind prevăzute 16 salarii brute, echivalente clasei 39 IV din grila de salarizare valabila la data desfacerii contractului individual de muncă.

Constatând că pârâta nu a făcut dovada respectării prevederilor contractului colectiv de muncă în ceea ce privește ajutorul de concediere, deși avea această obligație, potrivit dispozițiilor art. 229 alin. 4 din Codul muncii republicat, conform cărora „contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților”, tribunalul a apreciat că sunt întemeiate, atât capătul de cerere privind acordarea a 16 salarii medii brute, cât și cel privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale la această sumă, care i se cuvine reclamantului în temeiul art. 6 din Ordonanța nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratoare și penalizatoare pentru obligațiile bănești.

Cât privește obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 500 lei, s- a reținut că reclamantul nu a dovedit în ce a constat prejudiciul moral pretins a fi fost suferit și că aplicarea dobânzii legale este un criteriu suficient pentru acoperirea prejudiciului patrimonial cauza prin neplata la termen a ajutorului de concediere.

Potrivit art.274 Codul de procedură civilă, tribunalul a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu s-a probat efectuarea unor asemenea cheltuieli.

Față de considerentele expuse, cererea a fost admisă în parte, în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamant a 16 salarii medii brute, aferente clasei 39 treapta IV, conform art. 4.108 din CCMU și a dobânzii legale începând cu 02.11.2012 și până la data plății efective (urmând a se reține impozitele aferente) și s-a respins capătul de cerere privind daunele morale.

Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs . Electrocentrale Doicești, care a invocat dispozițiile art. 304 pc.t 9 C.pr.civilă, susținând că în mod greșit instanța de fond a obligat-o la plata dobânzii legale începând cu 2.11.2012 și până la data plății efective, în temeiul art.6 din Ordonanța nr.13/2011.

Se menționează că situația economica dificilă a . a Sucursalei Doicești), a determinat aplicarea unui program de restructurare și concedieri colective și în anul 2012, cu două etape, în iunie și în noiembrie 2012, plan aprobat prin Hotărârea A. T. nr. 13/03.04.2012, iar reducerea activității societății a vizat și postul reclamantului, care s-a desființat din motive neimputabile salariatului

Raporturile juridice de muncă sunt reglementate de CCM T., care se completează cu dispozițiile Codului muncii, acte care nu prevăd plata unor accesorii la drepturile de natura salarială.

Astfel, în conformitate cu prevederile art.4.108 din CCM T. „la desfacerea contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, unitatea va plăti acestuia un ajutor de concediere în raport de vechimea în munca...", iar în considerarea acestor prevederi, a fost semnat Acordul nr.9606/01.11.2012 (Anexa nr.1), prin care administrația societății și sindicatele au convenit ca plățile compensatorii să fie achitate până la data de 20.11.2012.

Precizează recurenta că la data de 16.01.2013, reclamantului i s-a virat în cont 20% din suma totală datorată conform CCM în vigoare, reprezentând plăți compensatorii, iar întârzierea la efectuarea plăților s-a datorat unor motive obiective, care țin de măsurile de executare silită instituite de către diverși creditori asupra conturilor bancare, veniturilor prezente și viitoare provenite de la terții popriți, certificatelor de emisii gaze cu efect de seră și asupra imobilelor din proprietatea societății.

Susține recurenta că măsura încetării contractului de muncă al reclamantului este însoțită de măsuri de protecție socială prin acordarea de salarii compensatorii conform CCM T. și de beneficiile menționate de OUG nr.116/2007, venituri în completare la ajutorul de șomaj, de aproximativ 1.500 lei lunar, timp de cel mult 24 de luni, în funcție de vechimea în muncă, venituri de care salariații rămași nu vor mai putea beneficia începând anul 2013, în situația în care aceștia vor fi disponibilizați.

În raport de motivele invocate, recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii, în sensul ca societatea să fie obligată doar la achitarea drepturilor salariale restante, urmând să fie respinse capetele de cerere referitoare la plata daunelor morale și a dobânzii legale de la data de 2.11.2012 și până la data plății efective.

În temeiul art. 308 alin. 2 C.pr.civilă, intimatul-reclamant P. I. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:

Nemulțumirea recurentei exprimată prin calea de atac promovată vizează împrejurarea că în mod eronat s-a dispus obligarea sa la plata dobânzii aferente sumei datorate, deși întârzierea la efectuarea plăților s-a datorat unor motive obiective, care țin de măsurile de executare silită instituite de către diverși creditori asupra conturilor bancare, asupra veniturilor prezente și viitoare provenite de la terții popriți, asupra certificatelor de emisii gaze cu efect de seră, asupra imobilelor din proprietatea societății.

Prin decizia nr. 1018/01.11.2012 emisă de pârâtă, reclamantului i-a încetat contractul individual de muncă începând cu data de 02.11.2012, în baza art. 65 alin. 1 din Codul muncii și art. 4.105 (2)B lit. a din CCM al . urmare a desființării unor posturi prin reorganizare, fiind vorba de o concediere colectivă, iar în articolul 5 din această decizie s-a prevăzut că persoana concediată va beneficia de toate drepturile prevăzute de CCM al . vigoare, de prevederile OUG nr. 116/2006 actualizată, precum și de celelalte drepturi stabilite conform legii.

Art.4.108 din CCM aplicabil prevede că la desfacerea contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, unitatea va plăti acestuia un ajutor de concediere, în raport de vechimea în muncă, pentru o vechime de peste 20 de ani, cum este cazul reclamantului fiind prevăzute 16 salarii brute, echivalente clasei 39 IV din grila de salarizare valabila la data desfacerii contractului individual de muncă.

Cert este că la data de 1 noiembrie 2012 a fost semnat Acordul nr.9606 (Anexa nr.1), prin care administrația societății și sindicatele au convenit ca plățile compensatorii să fie achitate până la data de 20.11.2012, iar la data de 16.01.2013, reclamantului i s-a virat în cont doar 20% din suma totală datorată conform CCM în vigoare, astfel cum reiese chiar din motivele de recurs formulate de pârâtă.

Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii angajatorul are obligația să achite salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, iar neîndeplinirea de către pârâtă a obligației stabilite în sarcina sa, de a achita drepturile bănești cuvenite reclamantului la termenele stipulate în înscrisurile menționate anterior, i-a produs acestuia din urmă un prejudiciu.

Conform art. 1 din OG nr. 13/2011 „ Părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești”, iar în art. 6 din același act normativ se menționează că „dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris. În lipsa acestuia se datorează numai dobânda legală”.

În condițiile în care reclamantul a fost privat de folosirea sumei de bani care i se datora în baza deciziei de încetare a contractului de muncă, prin neplata acesteia la scadență, este evident că el a suferit un prejudiciu, iar acordarea dobânzii legale reprezintă o modalitate de acoperire a acestuia.

O atare soluție se impune întrucât fiind vorba de plata unor sume de bani devin pe deplin aplicabile dispozițiile Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, așa cum a reținut și prima instanță. Totodată trebuie făcută precizarea că, în condițiile în care în contractul colectiv de muncă ( care conform art. 229 alin.4 din Codul muncii constituie legea părților) nu a fost menționată dobânda, corect tribunalul a acordat numai dobânda legală conform art. 6 din O.G. nr. 13/2011.

Împrejurarea că neplata la timp a plăților compensatorii s-ar datora unor motive obiective, chiar dacă ar corespunde realității nu este imputabilă intimatului reclamant față de care recurenta are obligația de a plăti la timp drepturile bănești ce i se cuvin și nu poate constitui o clauză exoneratoare sub aspectul reparării integrale a prejudiciului. Pe de altă parte instanța reține că nu are relevanță juridică în speța dedusă judecății faptul că intimatul reclamant ar fi beneficiat la data încetării raportului de muncă și de alte măsuri de protecție socială.

Pe cale de consecință, în raport de argumentele expuse anterior, Curtea, apreciază ca fiind nefondate criticile formulate de pârâtă, motiv pentru care în baza art. 312 alin.1 cod pr. civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat, menținând ca legală sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta .> cu sediul în București, .. 1 – 3, Sector 2, în numele și pentruSucursala Electrocentrale Doicești, cu sediul în comuna Doicești, .. 18, județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 255 pronunțată la 23 ianuarie 2013 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul P. V. I., domiciliat în Aninoasa, ., județul Dâmbovița.